joi, martie 28, 2024

Romania intre legalitate si delir anarhic: Ion Iliescu este fericit

Fiecare zi pare sa fie o invitatie pentru cei plecati cu sorcova sa se pronunte referitor la viitorul statului roman. Direct responsabil pentru actualul haos, tandemul Ponta-Antonescu a decis sa se comporte conform unei faimoase fraze a lui Eugen Barbu (romancier de mare talent, jandarm cultural si plagiator dovedit in „Epoca de Aur”): au pus un anumit produs pe clanta si au sters-o.

Vine in schimb un personaj borderline (se pare ca specia abunda), Ioan Ghise, care gaseste solutia magica pentru nu-l lasa pe „tiran” re-inscaunat de catre cei „noua politruci” (ma rog, sase). Adica pentru a-l impiedica sa revina la Cotroceni. PNL vrea sa saboteze reuniunea Parlamentului. Se pare ca PSD ii tine isonul. Ce le pasa lor de decizia Curtii Constitutionale? Ce le pasa lor de NATO si UE, de credibilitatea tarii? Asa-zisul senator independent Mircea Geoana, sperand ca va beneficia de favorurile clicii puciste, a condamnat de-acum pozitia Curtii. Reprezentantii USL se joaca de-a prezenta in Parlament. Ba nu vin, ba vin. Circ, farsa, vorbe-n vant, razboi al nervilor.

Sunt timpuri prielnice pentru pescuitorii in ape tulburi, pentru aventurieri si demagogi. Ion Iliescu isi regaseste furtunosul avant revolutionar al unei juneti fanatizate si saluta asemenea recidive puciste. Este cel care dicteaza linia uselista. Principala tinta pentru incercatul bolsevic este constitutionalismul democratic. Daca ar putea, l-ar lichida, ca in noiembrie 1946. Ideea ca Parlamentul ar trebui sa „corecteze” decizia CCR este naucitoare. Andrei Plesu a scris in „Dilema Veche” un articol de o acuratete formidabila despre Iliescu, probabil portretul sau definitiv. Este vorba, intr-adevar, de amurgul unui impenitent aparatcik comunist. Sau, spre a folosi conceptul lui Ken Jowitt, de un dinozaur leninist.

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/ale-tineretii-valuri#

Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat, intr-un interviu pentru gandul.info, ca Parlamentul ar trebui „sa corecteze” decizia Curtii Constitutionale si sa-l demita pe presedintele suspendat Traian Basescu, relateaza Mediafax.

Ca Ivan cu fluierul, Iliescu o tine una si buna (adica rea). „Iliescu afirma ca judecatorii Curtii Constiutionale au apelat la un „artificiu nefiresc” pentru invalidarea referendumului, iar parlamentarii ar trebui sa tina cont de faptul ca s-a indeplinit conditia de prezenta, deoarece nu sunt „mai mult de 15 milioane de alegatori”. Potrivit presedintelui de onoare al PSD, romanii din afara granitelor nu ar trebui contabilizati la cvorum. „Parlamentul poate lua decizia finala si trebuie sa aiba o pozitie activa, nu una pasiva”, este concluzia lui Ion Iliescu.„Eu cred ca trebuie sa aiba o pozitie activa, nu pasiva, doar sa inregistreze decizia CCR. Curtea Constitutionala este un colectiv de lucru de noua oameni, Parlamentul este format din reprezentantii cetatenilor”, a argumentat fostul sef de stat.”

In Africa de Sud, Ponta se ocupa de valorile socialismului. La Bucuresti, iata, le apara omul care si-a dedicat viata, cum se spunea candva, fara preget, acestori valori, asa cum le-au definit Lenin si Stalin, idolii tineretii sale. Timp in care Romania se indreapta spre o stare de non-guvernabilitate, adica de delir anarhic. Ion Iliescu este fericit.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Domnule Profesor,

    Parca niciodata nu a fost atat de clar, de trasparent si lemnos mesajul acestui comunist.
    Mai trebuie sa cheme, inca odata, minerii cu lanturile, ciomegele, rangile de fier si celelalte „instrumente democratice” sa bage mintile in capetele judecatorilor CCR, sa-i invete cum trebuie interpretata Constitutia. Un, chiar fost, Presedinte isi permite sa faca astfel de consideratiuni, prea galant numite personale, pe marginea legii supreme in stat, este incredibil.

    Am citit declaratiile lui iliescu in RL, un lant de minciuni de la cap la sfarsit.

    De curand, mi-a intrat sub ochi un citat al lui Vladimir Ilici Lenin care postuleaza minciuna intr-o maniera foarte originala, „postulat” care poate reprezinta una din invataturile de baza ale leninismului:

    „Minciuna, spusa suficient de des, se transforma in adevar”.

    In aceste conditii se justifica si naturaletea cu care o folosesc iliescu, ponta et. co., cu diferenta ca ei si-au intrecut maestrul, tot ce spun este minciuna.

    • Parca nu-mi vine a crede ca asta e inventia lui Lenin! Oricum, pe asta se bazeaza demagogia de partid si propaganda desantata de la stanga la dreapta care bombardeaza, buimaceste, sedeaza sau ingretoseaza pe romani.
      Sincer, nu ma asteptam la miscarea de azi a USL. Sa vedem cum se va incheia ziua de azi.

  2. ucigasul asta impaiat mai bine ar sta in banca lui; mercenarul de Ponta umbla cheuca… ce sa mai…..vai de steaua noastra!

  3. Eu propun în nebunia mea să fie şters din Istoria României tovarăşul Ion Iliescu şi darea în judecată a USL-ului de către poporul român pentru subminarea economiei naţionale.Se poate? Vă rog spune-ţi-mi unde trebuie să semnez petiţia?

  4. …inima poate face „POC !” si de fericire, nu ?! …dar n-avem noi un asemenea noroc – icrele negre mancate cu lingura mare la Moscova, in timp ce crema tarii isi lasa oasele la Canal, intareste cordul si lungeste viata ! Asteptam totusi, cu rabdare, Parusia !!!

  5. stimabile domn tismaneanu,

    referitor la cele doua personaje descrise de dumneavoastra impartasesc opiniile, dar va intreb, in legatura cu PAREREA ca cele doua partide, care in cele din urma nu s-au raliat parerii celor doua personaje, nu credeti ca v-ati grabit. adicatelea pe americaneste you jumped to conclusions!

  6. >> Vladimir Tismaneanu: Romania intre legalitate si delir anarhic: Ion Iliescu este fericit.

    D-le Tismăneanu, dacă prin legalitate dusă la extrem înțelegeți domnia legii în litera ei cea mai dogmatică și inflexibilă ca antiteză a celeilalte extreme – supremația arbitrariului interpretării personale, atunci eu sunt fericit că ne aflăm undeva la mijloc :)

  7. D-le Tismaneanu,

    Cica acel congres socialist la care a fugit Ponta ABIA INCEPE pe 30 aug, cand megaplagiatorul a anuntat ca…se intoarce! Va dati seama cata sfidare si nepasare din partea acestui ins?! nici macar nu crede ca opinia publica de la noi merita niste minciuni mestesugite, o minima regie care sa-i asigure o scama de imagine onorabila, ca, deh, daca are omul angajamente politice vechi in locuri importante, nu?! Chiar daca tara fierbe si taman in ziua asta trebuia sa probeze o bruma de onorabilitate si de RESPONSABILIZARE!…NU SE OBOSESTE SA NE MAI MINTA PLAUZIBIL! E semn de megalomanie sau de slabiciune in ritm alert?!

    • Corect! se poate verifica usor ca intr-adevar incepe pe 30 august! Ponta si Antonescu au disparut sa fie departe de ultimele potlogarii si sa predinda ca n-au stiut.

  8. @ Vladimir Tismaneanu

    Iată că nu s-a întâmplat nimic, nu s-a sabotat nimic, nu s-a boicotat nimic… ce e de făcut acum? Cuvintele au plecat nu mai pot fi întoarse din drum… vorba lui Goethe.

    Am şi eu o problemă cu amintirile, cu istoria, cu amintirile ce copleşesc… Am găsit nişte articole prin Ziarul de Iaşi ca să mă conving că nu am acut halucinaţii în istoria recentă a României.

    16/05/2001
    Pe de alta parte primarul general al capitalei a spus reporterilor nostri ca, daca va ajunge presedinte al PD, se va opune din rasputeri ca PDSR sa intre in Internationala socialista, acolo unde partidul prezidat de Roman este membru cu drepturi depline. „Va fi una de respingere a PDSR in Internationala Socialista pentru simplu motiv ca in acest moment acest partid nu are nimic in comun cu social-democratia moderna. Uitati-va la centralizarea excesiva pe care PDSR o face la nivelul ministerelor sau la dispretul pentru administratia publica locala careia i-a transferat activitati cu resurse mult mai mici decit cele necesare si mai uitati-va la sistemele clientelare pe care le promoveaza PDSR-ul. Din acest punct de vedere Vrancea este un judet etalon in ceea ce priveste interesele de familie si cele economice. Asa ceva nu face un partid social-democrat modern”, a mai adaugat Basescu.
    (.ziaruldeiasi.ro/local/focsani/quot-nu-i-reprosez-lui-roman-esecul-partidului-quot~ni1vjh)

    Vedeţi cum domnul Băsescu spune că Adrian Năstase şi ai lui nu are ce să caute în Internaţionala Socialistă, că nu sunt destul de „buni” socialişti? În orice caz, nu atât de buni socialişti precum PD-ul

    15/06/2001
    Presedintele PD Traian Basescu a declarat ieri ca, daca se va produce fuziunea dintre PDSR si PSDR, Internationala Socialista va avea un membru mai putin. „Un partid social-democrat romanesc va disparea din Internationala Socialista. Nu stiu daca deal-ul prin care lui Alexandru Athanasiu i s-a oferit o vila de protocol merita. Mi se pare prea ieftin”, a spus Basescu, apreciind ca fuziunea dintre PDSR si PSDR este „paguboasa”. PD este membru cu drepturi depline al Internationalei Socialiste, la fel ca si PSDR. PDSR spera ca, dupa fuziunea cu social-democratii lui Alexandru Athanasiu, noul partid rezultat – Partidul Social Democrat – sa fie acceptat ca membru al Internationalei pe locul PSDR.
    (http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/miine-dispare-pdsr~ni21l1)

    Sesizaţi cum cele două formaţiuni surori, FSN, ajunsă PD, şi „plecaţii din FSN” ajunşi în PSD, duceau o luptă surdă pentru prezenţa din Internaţionala Socialistă…

    Lumea cam uită, de regulă, câteva amănunte istorice. Cele mai des uitate sunt…
    – PD este de fapt acelaşi lucru cu FSN, respectiv că PDL şi-a început cariera ca partid politic în FSN.
    – Traian Băsescu a părăsit PD pentru a fi preşedinte atunci când PD era social-democrat în Internaţionala Socialistă şi, de atunci, nu a fost membru în nici un alt partid, dată fiind incompatibilitatea domniei sale cu calitatea de membru de partid. Este absurd deci să fi devenit cumva „de drepta”. De unde? Prin ce?
    – PSD-ul şi-a rupt identificarea cu FSN şi PDSR de la acea fuziune descrisă mai sus, el fiind de fapt acum urmaşul PSDR.
    – Schimbarea de doctrină de la „social-democraţie” la „popular european” în cadrul PD s-a făcut ÎNAINTE ca organismul statutar, Convenţia Naţională a Partidului, să ia această decizie. Practic de pe o zi pe alta, fără nici urmă de democraţie… partidul fiind pus în faţa faptului împlinit. La fel a fost şi fuziunea dintre PD şi PLD. Formalitatea votului Convenţiei Naţionale s-a făcut după actul birocratic al transformării.

    Victor Ponta s-a născut în 1972. Asta înseamnă că a făcut în liceu discipline precum Cunoştinţe Social-Politice sau Economie Politică prin care socialismul se implementa cât de cât celor tineri. Este însă evident că la facultate nu a mai apucat să facă nimeni cu domnia sa materialism dialectic…

    Traian Băsescu s-a născut în 1951, domnia sa nu avea cum să scape în facultate de bazele marxism-leninismului…

    Ion Iliescu era la momentul revoluţiei în postul de director al unei edituri tehnice, domnul Băsescu era subsecretar de stat în Guvernul PCR.

    Şi acum, după acest preambul al istoriei recente, să tragem o linie la ce spuneţi domnia voastră în contextul ultimului act al suspendării domnul Băsescu.

    In Africa de Sud, Ponta se ocupa de valorile socialismului. La Bucuresti, iata, le apara omul care si-a dedicat viata, cum se spunea candva, fara preget, acestori valori, asa cum le-au definit Lenin si Stalin, idolii tineretii sale.

    Eu pot înţelege desele trimiteri pe la construcţiile eterne „USL-ul condus de Iliescu sunt nişte comunişti”, zău că le înţeleg, asta este valoarea propagandei să repete infinit de mult ceva jignitor de adversar până se prinde, indiferent dacă este adevărat sau nu… ceea ce nu pot să înţeleg eu însă este altceva, cum reuşiţi să-i bombardaţi pe ei cu astfel de epitete şi totuşi pe Traian Băsescu, care are un trecut „care îi şi întrece”, să nu-l afectaţi deloc. De-a lungul timpul Ion Iliescu a ajuns cu mult mai comunist astăzi decât era Ceauşescu, este un paradox… Totuşi, să ajungi cumva la concluzia că Victor Ponta este mai socialisto-comunist decât Traian Băsescu este cumva de neînţeles. Sigur, nu asta doream însă să vă comunic.

    Am şi eu o întrebare pentru domnia voastră.
    Dumneavoastră, în cercetările istorice pe care le-aţi întreprins, aţi dat cumva peste lista completă a nomenclaturii PCR? Măcar pe ultimii ani. Am văzut că aţi postat destul de multe documente pe site-ul IICCMER. Puteţi uza cumva de influenţa pe care sunt sigur că o mai aveţi pe acolo ca să posteze şi această listă a nomenclaturii? Am văzut că există „Biografiile nomenklaturii”, dar acolo sunt cam 75 de persoane, mult sub 100… Nomenclatura era mult mai mare. Plus că am văzut, din ce mi-am aruncat ochii, şi ceva inexactităţi. De exemplu, din câte îmi aduc eu aminte, Gheorghiu-Dej l-ar fi vrut urmaş pe Chivu Stoica şi nu pe Nicolae Ceauşescu… poate mă înşel.

    • Ma veti ierta ca nu pot intra intr-o dezbatere detaliata pe tema expunerii studentilor din Romania, in anii comunismului, la cursurile obligatorii de marxism (materialism dialectic si istoric, socialism stiintific, economie politica). Traian Basescu nu avea de ales, cum nu avea de ales oricare student ori studenta. Erau cursuri ritualice, fara nicio semnificatie formativa reala. Victor Ponta este stangist pe cont propriu si prin contacte internationale, in masura in care chiar este stangist :) Il vad mai degraba ca pe un oportunist ideologic.

      Despre nomenclatura: „Piramida puterii” de Alexandru Crisan si „Dictionarul membrilor CC al PCR” coordonat de Florica Dobre. In prima lucrare veti gasi scurte biografii ptr cinci mii de nomenclaturisti. Dej nu a lasat pe nimeni succesor. Gh. Apostol a sustinut ca el ar fi fost urmasul desemnat, dar afirmatiile sale raman indoielnice. Dej il considera pe Chivu Stoica un militant docil, dar nu-l privea drept un om de stat ori ca pe un lider de partid. L-a inlocuit cu Maurer in fruntea Consiliului de Ministri. Chivu nu a condus aparatul organizatoric niciodata. Ceausescu da.

      • @ Vladimir Tismaneanu

        Domnule Tismăneanu,
        Despre Chivu Stoica s-ar putea să am eu informaţii greşite pentru că le-am cules oral de la foşti oameni importanţi ai acelui moment… şi nu prin „documente”. De aceea am şi menţionat ne-siguranţa afirmaţiei…

        … despre doctrină însă, aici lucrurile stau sensibil altfel.

        Eu am început cu blogul meu prin 2007 (în acea vreme, singurul blog de politician era cel al lui Adrian Năstase), cu prezenţa pe internet însă am început cu mult mai devreme. Prin natura lucrurilor am prins „copilăria” prezenţei politice pe internet în dialog cu „internauţii”. Am mai prins o copilărie, cea a interviurilor online în care un om politic discută LIVE cu cei ce pun întrebări. Eu în acea perioadă aveam o obsesie (o mai am încă), întrebam toţi oamenii politici despre doctrina partidului din care fac parte. Ce poate fi mai natural decât să întrebi un om politic despre doctrina partidului său? Aşa că întrebam obsesiv… doamnă/domnule (funcţia politic) al partidului, îmi puteţi indica cărţile fundamentale care constituţie doctrina partidului? Ştiţi ce am constatat? Absolut fără excepţie mi-au indicat „programul de guvernare” al partidului. Probabil mă credeau dintre cei veniţi cu pluta pe internet… După ce pierdeam ceva timp să le explic că un program de guvernare nu poate fi al unui partid politic, că el trebuie să fie al Parlamentului şi transmis Guvernului, confirm Constituţiei, după ce citam obligatoriu din Legea Partidelor Politice şi „Art. 9. Fiecare partid politic trebuie sa aiba statut si program politic proprii. ” şi le explicam că nu ar putea fi înregistrate ca partid fără acest program politic… oamenii înţelegeau cam pe unde ţintesc eu. Am căpătat câteva categorii de răspuns.
        1. Ridicături de umeri.
        2. Lipsa de răspuns (este şi acesta un răspuns)
        3. Răspunsuri-prostioare de tipul „suntem din familia europeană a…”
        şi aşa mai departe.

        Foarte puţini au putut să-mi identifice măcar o carte.

        Ei bine, la PSD lucrurile au stat un pic altfel.
        1. Toţi cei întrebaţi (printre care şi „vârfurile” Ion Iliescu, Mircea Geoană, Adrian Năstase) mi-au indicat câteva cărţi ale lui Adrian Năstase, în special „Spre Normalitate” şi „România Europeană”. Am insistat însă spunând că aceste cărţi vorbesc despre guvernare, dar nu despre doctrină propriu-zisă. Ei bine, toţi (deci nu este vorba despre de o întâmplare) m-au trimis la… exact, la Tony Blair şi Partidul Laburist englez. M-am trezit că socialiştii de la PSD sunt de fapt nu un partid legat de socialismul clasic, cel pe care îl ştiam noi de dinainte de 1989, ci un socialism modern care este mai degrabă de centru decât de stânga. După ce am ajuns la această concluzie, lucrurile au început să se lege şi cu statutul. Te-ai aştepta la socialism să găseşti, cum spuneţi şi domnia voastră, „impenitent aparatcik comunist”, „dinozaur leninist”… dar ce să vezi, ei au în statut economia de piaţă (psd.ro/STATUTPSD.pdf). Nu seamănă deloc cu drumul spre comunism, partid unic, economie centralizată… „susţine că proprietatea privată stă la baza economiei de piaţă, fiind expresia economică a liberei iniţiative a cetăţeanului; consideră că proprietatea privată este un factor esenţial al progresului economic general şi al bunăstării individuale; se pronunţă pentru dimensionarea raţională, pe criterii de eficienţă, a proprietăţii publice şi private a statului;” Dacă articolul 10 din statut nu ar spune ceva şi de protecţia socială aş spune că e un statut de dreapta.

        În măsura în care am putut sta de vorbă cu domnul Ponta şi l-am ascultat vorbind pe la TV de chestiuni doctrinare, mie domnul Ponta mi-a făcut, dimpotrivă, o forţă spre dreapta a PSD… Şi constituirea USL este evident un pas spre dreapta pentru singurul partid „de stânga” din România. Eu unul nu am îndoieli că astăzi PSD este de fapt un partid de centru, nici măcar de centru-stânga. Sigur, este părerea mea, a unui om care s-a interesat de doctrinele partidelor politice din România, dar ca internaut. Poate greşesc căci nu sunt „de meserie”.

        Şi acum să ne întoarcem la „Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat, intr-un interviu pentru gandul.info, ca Parlamentul ar trebui “sa corecteze” decizia Curtii Constitutionale si sa-l demita pe presedintele suspendat Traian Basescu, relateaza Mediafax.”

        Aici aş vrea, dacă se poate, să mă extrag din context, respectiv demiterea lui Traian Băsescu… un lucru secundar după părerea mea… şi aş vrea să pun problema în context democratic.

        Ce ne facem dacă Curtea Constituţională încalcă, sistematic, Constituţia României… prin însăşi activitatea sa? Judecătorii sunt inamovibili, deciziile sunt general obligatorii, nu ai unde să mergi pentru a face un recurs. Avem o instituţie care funcţionează în afara democraţiei şi celelalte instituţii trebuie să intervină democratic pentru a corecta situaţia… ce este de făcut?

        Ce spune Constituţia?

        „ARTICOLUL 143 – Conditii pentru numire
        Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.”

        Noi avem Curtea Constituţională plină de foşti cetăţeni cu funcţii de jurist-consult „pe comercial” (cea mai de nespecialist treaptă a unui absolvent de drept) care nu au practicat ca „judecători”, nu au avut în viaţa lor treabă cu doctrina Constituţională… şi aşa mai departe.

        Nivelul de cunoaştere al doctrinei constituţionale în România este în general foarte, foarte scăzut. Constituţia românească este o adaptare după constituţia franceză, cu ceva nuanţe belgiene, condimentată din plin cu restricţii politice, mai ales pentru preşedinte, de frica revenirii statului totalitar. Surprinderea este că însuşi „marii jurişti ai României” trag concluzii asupra doctrinei româneşti trăgând cu ochiul la practica Franţei… taman în locurile unde constituţia lor diferă de a noastră. Dar să nu mergem mai departe, ceea ce aveam de spus este că judecătorii CCR au trişat la candidatură şi ne-am trezit cu nişte personaje care nu au avut în viaţa lor cât de cât puţină calitate de expert în Constituţie… zero barat.

        Dar lucrurile nu se opresc aici.

        Ce spune domnul Zegrean, proaspăt ajuns preşedinte al CCR…?

        20 Iulie 2010: „Presedintele Curtii Constitutionale, judecatorul Augustin Zegrean a acordat, in premiera, de la numirea sa la conducerea CCR, un interviu postului national de radio. Zegrean a vorbit despre activitatea CCR, concluzia sa fiind accea ca democratia este un proces costistor, care implica un consum mare de timp, dar si faptul ca CCR este o institutie juridico-politica, care trebuie acceptata ca atare.”

        Respectiv domnul Zegrean afirmă, mai pe ocolite, mai pe direct, că fiind numiţi politic, judecătorii vor urma calea politică prin care au ajuns în CCR. Nu veţi crede, dar în foarte multe cursuri de Drept Constituţional se spune exact acest lucru, „juridico-politic”. Domnul Zegrean nu inventează, doar că nu are capacitatea profesională de a contrazice un lucru vehiculat prin facultăţile de drept.

        Ce spune însă Constituţia?

        „ARTICOLUL 144 – Incompatibilitati
        Functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu oricare alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul juridic superior. ”

        Permite această incompatibilitate activitatea politică? Nu o permite, pentru că o astfel de formulare ” oricare alta functie publica sau privata” o regăsim la procurori (art. 132), la judecători (art. 125), la Preşedinte (art. 84), la Avocatul poporului (art. 58)… adică toţi cei care ar trebui să fie independenţi din punct de vedere politică şi, în nici un caz, nu au voie să facă politică. Dacă CCR ar fi o instituţie juridico-politică, atunci şi celelalte ar avea acelaşi statut, pentru că nimic altceva nu le interzice activitatea politică. În acest caz, al „juridico-politicului”, nu ar trebui să ne mirăm dacă ne trezim pe cap cu „Poliţia Politică” şi Justiţia aservită unui dictator, ca înainte de 1989. Eu sper că „nici poveste”, vorba domnului Boc.

        Cum ar trebui să sune incompatibilitatea atunci când se poate face politică? Păi să vedem la guvern, la parlament… „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.” şi „Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibila cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial.”

        Din declaraţiile preşedintelui CCR şi din practica judecătorilor CCR avem deja certitudinea că vorbim despre nişte voturi care nu constată constituționalitatea ci interesul politic. Faptul că se votează aproape permanent 5-4, acum 6-3, face evident că nu putem vorbi despre un vot dat pe constituţionalitate. Un vot de 5-4 nu spune despre ceva că este constituţional sau neconstituţional, spune că este semi-constituţional.

        Recapitulând.
        1. Avem nişte judecători ai CCR ajunşi pe post fraudând prevederile constituţionale.
        2. Avem nişte judecători ai CCR fraudând independenţa politică a instituţie, încălcând deci constituţia
        3. Avem nişte judecători ai CCR care decid funcţie de interesul „de partid” şi fără legătură cu constituţionalitatea (eu altfel nu pot interpreta frecventul 5-4 şi nu 9-0), măcelărind practic Constituţia (dat fiind că deciziile nu se mai pot schima decât prin schimbarea Constituţiei).

        Avem deci o curte constituţională care ÎN MOD EVIDENT funcţionează nu numai neconstituţional, dar, dat fiind că domeniul este chiar constituţia, funcţionează anti-constituţional, ca un organism care perverteşte constituţia în interes politic.

        Iată întrebarea pe care o adresez domniei voastre, domnule Tismăneanu.

        CUM SE POATE REZOLVA DEMOCRATIC O ASTFEL DE SITUAŢIE SPECIALĂ?

        Cum şi cine poate reda CCR rolul său funcţional în societatea românească?

        Avem nevoie de un CCR care să nu fie deloc politic, care să voteze competent numai pe seama doctrinei constituţionale? Cum putem lua mascarada din ziua de astăzi (atât al celor 5, cât şi a celor 4) pentru a ajunge la o instituţie reală şi funcţională?

        Aţi afirmat că propunerea domnul Ion Iliescu ca Parlamentul, ca instituţie supremă de reprezentare a poporul, să intervină şi să rezolve situaţia este de natură şi sorginte comunistoidă… „isi regaseste furtunosul avant revolutionar al unei juneti fanatizate si saluta asemenea recidive puciste”. OK, aş putea fi de acord cu asta, CCR ar trebuie să aibă o independenţă faţă de celelalte instituţii. Eu însă vă întreb care este calea democratică prin care CCR poate fi repus în normalitate (nu legat neapărat de decizia cu referendumul, unde şi eu sunt de părere că s-a ajuns la soluţia normală… dar tot în urma unui vot de 6-3 „Politic”). Dacă nu intervine Parlamentul pentru a epura CCR de votul politic, cine şi ce ar trebui să facă? Este evident că judecătorii nu vor avea o „metanoia” a funcţiei ca să se schimbe peste noapte. Este evident că nici pe viitor numirile nu vor fi mai puţin politice dacă între timp nu se intervine cu ceva.

        Aştept, cu curiozitate, să văd cum anume vedeţi dumneavoastră o soluţie instituţională.

      • @ Vladimir Tismaneanu

        Înţeleg că nu aţi publicat comentariul meu… dar măcar l-aţi citit?

        Eu să ştiţi, chiar aş fi vrut răspunsul la întrebarea „cum se poate corecta democratic funcţionarea abuzivă a unei instituţii protejate cum este CCR? Nu era, absolut deloc, o întrebare retorică sau de complezenţă. Îmi pare sincer rău că nici măcar nu încercaţi un răspuns.

        • Uneori comentariile nu apar fara ca administratorul sau autorul textului sa fie „vinovati”. Cred ca tema pe care o propuneti este importanta. Ma voi gandi. Oricum, ar fi util sa-i intrebati pe profesorii Cristian Preda si Ioan Stanomir.

      • @ Vladimir Tismaneanu

        În problema nomenclaturii am plecat de la următorul articol…

        http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/nomenclatura-elita-a-regimului-comunist-sau-mecanism-de-control-98385.html

        Doamna Nicoleta Ionescu-Gura vorbeşte despre „documentele din arhiva CC al PCR, aflate la Arhivele Nationale Istorice Centrale”.

        Eu mă gândesc la o faptă deosebită, măreaţă chiar… unică în istoria României: Publicarea pe internet a tuturor acestor documente astfel încât să poată fi studiate, cu uşurinţă, de oricine. După numai 22 de ani am constatat că lumea, din care am „gustat” şi eu aproape două decenii, se reflectă astăzi ba cosmetizată („Ceauşescu a dat tuturor case”), ba demonizată („Ceauşescu ne-a trimis părinţii la canal”). Este evident că unii au avut de suferit, alţii au avut de câştigat… ca şi acum. Mai este evident că fiecare personaj important al sistemului comunist a avut şi laturi negative, dar şi pozitive.

        Din păcate întocmirea cărţilor istoricelor nu are nici gradul de precizie al documentelor brute şi nici imparţialitatea echidistanţei, pentru că nu degeaba spune Orwell „Who controls the past controls the future; who controls the present controls the past”.

        Aici este măreţia unei astfel de fapte importante, ar fi pentru prima dată în istoria României când ştiinţa cunoaşterii faptelor ar începe să fie redată fără a mai fi influenţată de controlul prezentului. Sigur, aceste documente nu ar fi consultate de foarte multă lume, dar efortul nu ar fi zadarnic pentru că manipularea istoriei ar înceta de vreme ce oricine ar putea consulta originalele.

    • Deloc digestibila varza cu carne fierbeti pe-aici domnule!
      Cu toate defectele si neajunsurile, Basescu s-a transformat „de la trecutu’ care-i si intrece” la un om al zilei de azi, cu viziune europeana, si cinste lui pentru asta (ce dovada mai buna vreti decit sprijinul lumii civilizate, fara exceptie), pe cind alde ponta (ce caracter subtire tre’ sa ai, ca la 20 de ani, sa te inscrii in partidul lui iliescu, e de neimaginat…in general intr-un partid te inscrii la virsta asta asa poate simbolic, nicidecum pentru ca partidul sa-ti fie proptea in cariera, ori pseudocariera in cazul ponta…dupa ce ti-ai dovedit competentele intr-un oarecare domeniu, fie acest domeniu fizica cuantica ori cizmarie, atunci poate iti croiesti si o cariera politica (si nu mai devreme), si nu invers ca in cazul impostorilor din rasa ponta ori antonescu, pur si simplu niste paraziti sociali, hraniti de bugetul statului, de 15-20 de ani incoace!), chiar asa scutiti de invatamintul marxist-leninist, au evoluat exact invers…si ca sa-l citez pe profesorul Tismaneanu (aici de fata , unde Basescu a zis adio, ponta si antonescu au zis (in cor) bine v-am gasit…

      • @ Guardian

        Stimate domn,
        Sigur că da, într-o democraţie reală toţi cetăţenii au obligaţia de a-şi forma o voinţă politică. De aceea eu îndemn pe toată lumea să nu stea indiferentă, ci să aprofundeze momentul istoric pe care îl traversăm. Domnia voastră aveţi o părere, eu am o părere, aceasta este şi frumuseţea şi puterea pluralismului.

        Constituţia României nu vorbeşte nicăieri de „mai multe partide”, constituţia spune că „Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.”, deci pune în sarcina noastră, a membrilor societăţii, sarcina pluralismului, nu ne putem eschiva şi să repetăm ce auzim la TV, trebuie să avem convingeri proprii.

        Cât timp avem păreri diferite, pentru mine este o bucurie, pentru că înseamnă că democraţia constituţională are o şansă, asta pentru că România are cetăţeni cu voinţe politice diferite într-un mod indicat CONSTITUŢIONAL. Simţi forţa pe care societatea o are?

        Dacă îmi permiteţi deci, aş vrea să aflu un pic mai mult din ceea ce credeţi, aş vrea să vă cunosc părerea într-un mod mai aprofundat, şi v-aş ruga, dacă vă face plăcere, să-mi expuneţi şi mie, lapidar, parcimonios (doar nu vă cer efortul unei conferinţe) elementele care v-au condus la concluzia că preşedintele Traian Băsescu are o viziune europeană. Care este de fapt această viziune europeană?

  9. eu am o parere diferita.Poate ma insel, dar cred ca Iliescu a inceput, de cateva zile, o campanie pentru a-i face de ras pe cei din PNL. Stia ca nu se mai schimba nimic, dar a dat impresia ca el ii sprijina, ca sa isi dea in petec. Pana la alegeri vrea sa scape de ei, pentru ca nu reprezinta decat balast.

    • PNL aduce cateva procente la „zestrea PSD-ului” si tinand seama ca sunt si baieti cuminti – fac ceea ce li se spune – nu vad nici o nevoie de un divort.

      Multi ani o sa aiba PNL-ul alaturi de PSD.

      Asa cum iti asterni, asa dormi!

      si

      „Somnul ratiunii naste monstri!” – Goya

  10. Si asta nu este tot!

    Un anumit post TV indemna telespectaorii sai sa ceara demisia domnului Presedinte Basescu, si a membrilor de la CCR – evident a celor care au decis invalidarea referendum-ului. Ar trebui inchisi iresponsabilii care se joaca cu soarta unei tari si o mana spre haos.

    Alin Teodorescu i-a descoperit doua greseli lui Ponta – zice RL. Numai atat ?!?!?!

    Puscariasul deprimat, acum aflat in regim semiliber, emite public pe blog din inchisoare, cica este in „cantonament”…Daca nu are dreptul de a isi exercita anumite drepturi, de ce ne intoxica de acolo cu zicerile sale?!?!?! Va rog, luati masuri pentru readucerea in simtiri si in limitele normale stabilite prin lege a drepturilor pentru cetateanu’ privat de libertate timp de 2 ani. Va roooog! Multumesc!

    Din imaginile recent transmise s-a putut constata ca fostul presedinte interimar se simte rau, cred ca este deprimat dupa ce i s-au luat jucariile…De aceea a decis sa plece la tratament…Drum bun si relaxare indelungata!

    Dar Presedintele repus in functie trebuie sa taca si eventual sa isi dea demisia…

    Zau ca sunt multi nebuni/iresponsabili inca in libertate in RO.

    P.S. Vecina, pensionara PSd-ista este extrem de tacuta. Chiar ma ingrijoreaza. Nu mai zice „Jos Basescu!” Oare de ce? Cred ca lumea este totusi in schimbare…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro