Este clar că scena geopolitică globală este în plină mișcare în privințe relevante pentru România.[i][ii]
Rusia presează pentru o sferă de influență cât mai aproape de cea a fostei URSS. China continuă să așeze piese pe mai multe continente și să încerce să spargă cercul constrângător din Marea Chinei de Sud.
SUA, dincolo de alte aspecte de tip tranzacțional, pare destul de hotărâtă să încerce să ajungă la o înțelegere mai amplă cu Rusia, inclusiv legat de Ucraina, și să accelereze militarizarea Uniunii Europene, pentru a-i permite degrevarea de securitatea UE pe partea de forțe convenționale, ca să se poată concentra pe competiția cu China.
Uniunea Europeană anunță că ar fi înțeles noul context și mesajele primite, dar încă digeră ultimele declarații americane din cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen, mai ales pe cele al secretarului de stat pentru apărare, Pete Hegseth, și ale Vicepreședintelui, JD Vance, fiind anunțate deja discuții la Paris între mai multe state.
Legat de declarațiile americane respective, un lucru bun foarte important este acela că secretarul de stat american pentru apărare a confirmat clar că SUA sprijină în continuare NATO și nu se pune problema ca statele NATO să fie abandonate. În această privință, rămâne, însă, riscul ca unele state NATO, precum România, să se împuște singure în picior sau chiar în zona capului, cu ceva „ajutor” extern, aspect la care voi reveni mai jos.
Pe partea negativă sau măcar preocupantă, ar fi 4 aspecte principale relevante pentru România de menționat.
În primul rând, garanția de securitate americană presupune ca UE/statele NATO aferente să-și facă treaba rapid pe partea propriului efort de militarizare, cu costul financiar aferent. Aceasta nu ar trebui să ridice, totuși, cine știe ce probleme în anii următori, europenii fiind, practic, în consens la Munchen în această privință. Cheltuielile privind apărarea se și prefigurează deja a fi excluse de Comisia Europeană din calculul țintelor de deficite bugetare.
În al doilea rând, SUA pare dispusă la o pace semnificativ mai proastă pentru Ucraina decât se așteptau europenii, afirmându-se că Ucraina nu va fi primită în NATO, nu-și va recupera toate teritoriile și nici nu va beneficia de garanții de securitate extinse americane.
Mesajele de până acum pe acest subiect ale noii administrații americane au fost, pe ansamblu, clar, dezamăgitoare pentru UE (și, evident, și pentru Ucraina). Rămâne, însă, de văzut, reprezentanții europeni subliniind că o pace dezechilibrată poate afecta mult și SUA în pasul doi, riscând să încurajeze agresiuni și forțarea status-quo—ului peste tot în lume.
Un alt aspect de luat în calcul aici ține de declarațiile trimisului special al lui Donald Trump pentru negocierile cu Rusia și Ucraina, tot în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen. Acestea au mai echilibrat mesajele secretarului de stat american pentru apărare. Trimisul respectiv, generalul Keith Kellogg, a vorbit, astfel, și de așteptări de concesii din partea Rusiei atât pe partea teritorială[iii], cât și pe cea de alianțe cu alte state și de potențiala reducere a prețului internațional al petrolului ca factor de presiune.
Pe ansamblu, pare, parțial, și o strategie americană de a da și „pumni” în toate direcțiile pentru „a face loc” și a facilita compromisul de toate părțile, dar pare și că se urmărește un acord mai amplu/global cu Rusia, aspect cu potențiale complicații pentru zona geografică în care ne aflăm.
În al treilea rând, Vicepreședintele american, JD Vance, a șocat mulți europeni declarând la Munchen că problema principală a Uniunii Europene ar fi mai mult deficitul democratic din UE (nu, cum se așteptau mulți, conflictul din Ucraina etc). O bună parte din discurs a constat în diverse exemple europene de limitare a libertății de exprimare, majoritatea din sfera politicilor identitare.
Din păcate pentru România, și aici ajung la al patrulea aspect, discursul lui JD Vance a inclus și referiri la recenta anulare a alegerilor prezidențiale de la noi ca exemplu de deficit democratic. Aparent, informațiile Vicepreședintelui american au fost bazate pe modelul american care include un singur tur de scrutin (acesta părând să creadă că au fost anulate alegerile finale, nu primul tur). În orice caz, dincolo de acest aspect mai mult tehnic, este evident că nu a fost un discurs în care vreo țară să vrea să fie menționată, cum nu e bună pentru noi nici remarca sa că dacă o campanie pe internet de sute de mii de euro ar influența alegeri, democrația nu era, oricum, puternică în țara respectivă.
Pentru a se înțelege cât mai bine momentul actual, și, mai ales, declarațiile Vicepreședintelui american de la Conferința de Securitate de la Munchen, cred că este necesar să fie avute în vedere cel puțin următoarele:
1. Victoria lui Donald Trump în SUA și câștigarea controlului de către Partidul Republican asupra ambelor camere ale Congresului american au reprezentat mult mai mult decât o alternanță la guvernare între partide, cum mai fuseseră. A fost o schimbare de viziune (am mai detaliat acest aspect într-un alt articol). Practic, suveraniștii americani au câștigat în fața globaliștilor (nu doar a celor americani) și consideră că SUA a pierdut deja timp prețios.
2. Motivele victoriei nu au ținut, astfel, doar de aspecte mai conjuncturale dacă sunt privite separat, precum numărul prea mare de cetățeni rămași în urmă economic în procesul globalizării, imigrația excesivă și prostiile politicilor identitare. A contat și convingerea unor segmente importante de elite americane că doar politici de tip suveranist-naționalist pot da un nou elan SUA și pot oferi unei țări forța extinsă și durabilă necesară pentru a face față în conflicte cu alte mari puteri, în contextul în care poziția SUA în lume este sub presiune de ceva ani.
Faptul că doar 32% din locuitorii UE de vârstă militară ar fi dispuși să lupte cu arma în mână și în caz de război în propria țară[iv] (și că numărului de doritori de carieră militară e în scădere de ani de zile și în SUA) a pus pe gânduri și părți importante din complexul militar-industrial american, mai ales având în vedere că principalii concurenți globali ai SUA se concentrează mult pe aspectul naționalist și pe unitate în loc de fragmentare.
3. Globalizarea, în sine, tinde structural spre creșterea prosperității globale, duce la creșterea graduală a interdependențelor și reduce, astfel, riscul de război. A servit, pe ansamblu, foarte bine omenirea sute de ani. Doar că duce și la slăbirea graduală a legăturilor naționale care sprijină capacitățile de implicare în războaie de durată între popoare/țări.
În plus, în ultimii 20-25 ani globalizarea a fost accelerată artificial și a fost ideologizată din ce în ce mai mult de unele segmente de elite. Aceasta s-a făcut prin politici de creștere neadaptată a interdependențelor, de alocare a multor resurse pe criterii prea subiective politic și de fragmentare și diluare a factorului național, inclusiv prin imigrație prea mare și prin politici identitare de divizare cu numeroase excese – și aceasta, într-un mod decalat față de politicile necesare pentru sprijinirea celor dezavantajați de schimbări.
Chiar dacă nivelul economic al majorității populației a crescut, sentimentul de precaritate și de pierdere de control și de identitate au fost resimțite de mulți pe un nivel al Piramidei lui Maslow mai puternic.
Părțile accelerate artificial și ideologizate greșit, cuplate cu abordarea strict naționalistă a Chinei și Rusiei, în special, au avut, în cele din urmă, un efect politic de boomerang.
4. Deși suveraniștii americani apropiați de Mișcarea MAGA (Make America Great Again) amintesc frecvent victoria din alegerile recente și mandatul popular aferent, aceasta a fost, de fapt, una destul de la limită.
Aproximativ 2.285.000 de voturi în plus pentru Donald Trump, față de Kamala Harris, pot să pară mult în România și, evident, contează, dar au reprezentat doar 1.5% din voturile americane.
La nivel de Parlament (Congress), Partidul Republican are 220 de mandate față de cele 215 ale Partidului Democrat, iar la nivel de Senat republicanii au 53 de mandate – sub nivelul de 60 care ar permite și limitarea timpului de dezbaterilor –pentru a contracara așa numită tactică „filibuster” care permite discuții prelungite și amânarea votului.[v]
Suveraniștii americani știu, astfel, că au repurtat o mare victorie, dar că victoria respectivă nu are cum să reziste în timp dacă viziunea lor nu este implementată foarte extins în SUA și larg și în restul lumii occidentale în anii următori (inclusiv în privința stopării/limitării imigrației, ca factor continuu de diluare de națiuni, și în cea a sprijinirii componentelor culturale de tip națiune).
Acesta este, cred, motivul principal al declarațiilor lui JD Vance de la Munchen și al vitezei cu care încearcă să se miște noua administrație americană în intern și extern, chit că erorile, daunele colaterale și reacțiile negative riscă să se acumuleze rapid.
În contextul de mai sus, sprijinirea mișcărilor de tip suveranist în lume pare pur și simplu să fie un obiectiv politic strategic pentru mișcarea MAGA.
Pentru că, din perspectiva Mișcării Maga (și care are și exemple dificil de contestat) și democrații americani au folosit subiectiv unele segmente ale statului împotriva adversarilor politici, inclusiv prin tracasare judiciară extinsă a unora, excesele în direcția opusă, chiar potențial mai mari, par să intre la categoria „asumate” pentru moment, obiectivul vizând implementarea unei viziuni de termen lung și care pare că subsumează restul pe numeroase paliere.
5. Deși e contraintuitiv la prima vedere, fiind vorba despre un aliat tradițional, Uniunea Europeană este o ținta naturală (tot în această cheie trebuie, cred, înțeleasă și presiunea asupra Canadei, dar și referirile la UK din discursul lui JD Vance).
Dincolo de excesele de ideologizare a globalizării din UE, mai ales din ultimii 10 ani, UE s-a implicat destul de mult în lupta politică americană din ultimii ani. Numeroși reprezentanți nu doar că au luat fățiș partea lui Joe Biden/Kamala Harris, dar destui l-au făcut albie de porci pe Trump într-un mod aproape stupid din punct de vedere politic dintr-o perspectivă de relații între state și nu între partide.
Ce se întâmplă acum nu ține, însă, cred, atât de reacția oarecum de așteptat a celui până mai ieri înjurat (dincolo de faptul că este cunoscut că președintele american e mai predispus la abordări subiective decât media unor astfel de poziții), ci de ce am spus mai sus. Noua administrație americană consideră atacurile respective ca nefiind doar conjunctural politice, ci reflectând tot o viziune, dar una contrară MAGA și care trebuie reversată pe fond.
Practic, din perspectivă MAGA, doar o Uniunea Europeană cu politici culturale la nivel statal predominant de tip stat național ar reprezenta garanția menținerii viziunii suveraniste americane în SUA însăși pe termen mai lung și tot doar un astfel de model ar putea accelera militarizarea UE suficient de rapid și crea bazele unei solidități militare durabile care să poate servi efectiv de aliat puternic al SUA, și nu doar de furnizor de informații și, în rest, de plângăcios de serviciu.
Desigur, SUA are propriul rol în pacificarea statelor europene după al Doilea Război Mondial și orice „depacificare” e un proces complex.
6. Personal, nu cred că noua administrație americană este atât de naivă încât să nu vadă că multe mișcări de suveraniști din UE au în frunte în prezent destui incompetenți, infiltrați dinspre Est, șarlatani sau extremiști reali.
Nu cred nici că Vicepreședintele american JD Vance este atât de naiv încât chiar să creadă tot ce a spus la Conferința pentru Securitate de la Munchen – de exemplu, că operațiuni statale de dezinformare sau manipulare pe internet nu ar putea influența alegeri.
Că doar nu din lipsă de efecte a așa ceva, nu lasă internetul liber la ele acasă țări ca Rusia.
De altfel, dacă Elon Musk, prin platforma X, nu l-ar fi sprijinit pe Donald Trump și dacă celelalte platforme sociale americane nu ar fi păstrat niște limite, e puțin probabil că alegerile ar fi fost castigate de acesta.
JD Vance știe, deci, că banii în campanii de tip electoral contează, că internetul contează, că trolli pe internet există, la fel și fabrici de boți.
Știe, însă, și că limitarea dreptului la exprimare a mers mult prea departe și a fost folosită politic de partea ideologizată a globaliștilor și pentru promovarea unor agende subiective și pentru contracararea și a suveraniștilor reali și legitimi, nu doar a celor fabricați de trolli.
Dacă privim prin prisma de mai sus, devine mai clar ce par să ceară suveraniștii americani la Munchen pe partea de politici culturale – acces nerestricționat în UE al propriilor platforme sociale (acum, sub controlul destul de ferm al Mișcării Maga, după cum s-a văzut și la discursul de inaugurare al lui Donald Trump și cu Tik-Tok foarte expus și el acum preferințelor SUA) și UE să revină la o globalizare de stil mai vechi – neideologizată și bazată pe cooperarea între state cu componentă culturală naționalistă puternică. Dacă elitele europene mainstream nu-și vor modifica politicile (și parțial, componența) singure (interesul american privind fondul, nu forma) – este posibil să se preseze prin sprijinirea suveraniștilor de tip „hardcore”, inclusiv, potențial, prin intermediul campaniilor pe internet.
Mai trebuie înțeles un aspect aici. Suveraniștii americani sunt, de fapt, globaliști, în sensul că realizează că nicio țară, nici chiar SUA, nu poate fi bogată în izolare.
Globaliștii nici nu reprezintă ceva rău în sine, ci chiar o necesitate pentru prosperitate în lumea actuală.
Globaliștii ideologizați par principalii vizați de noua administrație americană – practic cei care, din perspectiva acesteia, urmăresc ca obiectiv politic în sine diluarea națiunilor, creșterea artificială a interdependențelor, impunerea excesivă de constrângeri pe bază de valori morale fără compensare economică pentru cei dezavantajați și transferul continuu de putere reală de la nivel local către nivel global, inclusiv prin presarea constantă a majorităților de către minorități mai vocale.
Desigur, pentru moment, există riscul unor abordări fără diferențieri și nuanțe, ceea ce poate genera numeroase probleme curând.
7. Dacă este inteligentă, UE va ceda parțial, alocând rapid resursele pentru militarizare și renunțând la componentele ideologizate artificial. Dacă nu este suficient de inteligentă, UE va ceda mult. Dacă este nerealistă, va accelera globalizarea ideologizată în UE. Președinta Comisiei Europene, Ursula Von Der Leyen, pare să meargă momentan pe o combinație intermediară între prima și a treia variantă. Este una sortită eșecului în forma actuală, neavând mecanisme potrivite pentru reglarea problemelor la baza îngrijorărilor suveraniștilor americani (o parte fiind obiective) și care presează și dinspre segmente în creștere de populații europene într-un context geopolitic și economic, oricum, cu multe provocări. E posibil să vedem curând adaptări salutare, ca parte a răspunsurilor necesare în urma Conferinței de la Munchen.
8. Desigur, un avantaj al părții ideologizate a globaliștilor europeni și o dilemă pentru suveraniștii americani ține de calitatea slabă a multor conducători actuali ai mișcărilor declarate suveraniste europene. Deși sunt și membri de calibru intelectual, incompetenții, agenții de influență străină și șarlatanii sunt larg reprezentați.
Dar SUA pare să meargă pe ideea că mișcările de fond ridică aspecte legitime în privințe importante și că acestea trebuie, de fapt, oricum, susținute – din perspectiva lor.
9. Riscul este ca Rusia să fie câștigătorul principal. Sprijinirea mișcărilor suveraniste coincide până la un punct cu interesul său de a slăbi orice alt bloc geopolitic. Ca și până acum, aceasta se va concentra pe confiscarea mișcărilor populare légitime din țări UE prin sprijinirea în fruntea lor a cât mai multor incompetenți, căpiați sau a altor „idioți utili”.
Este un aspect care trebuie avut în vedere foarte atent și de UE și de SUA și de România.
10. În ceea ce privește România, tocmai aceasta ar fi cea mai proastă variantă – întărirea suveraniștilor români, dar având în conduceri mulți incompetenți sau agenți de influență ai altor forțe, ceea ce va decredibiliza partea legitimă, stimula în continuare fracturile în societate și slăbi și mai mult România.
Paradoxul este acela că România are, de fapt, nevoie, mai ales în noul context, de o mișcare suveranistă puternică de tip american (de orientare occidentală), dar nu de una cu mulți impostori în zonele de decizie.
Practic, România se confruntă cu ceea ce aș numi riscul Tamango.
În povestirea cu același nume a lui Prosper Merimee, Tamango era un șef de trib african care vindea sclavi către europeni dintre învinșii războaielor purtate de el.
Beat fiind, în noaptea anterioară plecării unei astfel de corăbii cu sclavi, își vinde și soția favorită la pachet cu alții. A doua zi, regretând ce a făcut, înoată până la corabie și încearcă să o recupereze, oferind înapoi prețul și alte bunuri, dar capitanul nu doar că insistă că târgul a fost încheiat, dar îl capturează și pe el ca sclav.
Deși ceilalți sclavi îi fuseseră dușmani, influențați de autoritatea mai veche a acestuia și ajutați de soția sa se revoltă la scurt timp și, conduși de el, omoară tot echipajul.
Cei care nu muriseră în revolta respectivă se așteptau ca Tamango să îndrepte corabia înapoi către casă.
Acesta, evident, habar nu avea cum să facă asta, planul lui fiind epuizat odată cu succesul revoltei.
Până la urmă, mor toți de foame, deshidratare și accidente în furtuni, mai puțin Tamango care este recuperat dintr-o barcă mai mult mort decât viu de o corabie engleză care trecea prin zonă. Aceasta îl debarcă în Kingston unde este pus pe picioare și reprezintă o vreme atracția orașului. Moare acolo alcoolic, după ce lucrase în orchestra unui regiment.
Ideea este că noi avem segmente de populație de viziune suveranistă cu preocupări absolut légitime și care nu sunt avute în vedere suficient de o mare parte din politicienii actuali.
Dar acestea au în frunte în prezent mai mult niște „Tamango” – fără planuri bune coerente pentru momentul de după eventuala preluare a controlului asupra „corabiei” și care nu au nici pe departe vreun echipaj complet pentru a „naviga” bine.
Pe de altă parte, însă, dacă „echipajul actual” nu înțelege că trebuie să-și schimbe și el în privințe semnificative comportamentul propriu, precum și o parte a membrilor echipajului, riscăm să ajungem ca în povestea lui Prosper Merimee în care toata lumea avea ceva dreptate și ceva argumente, dar am avariat grav și țara (corabia) și pasagerii.
Și nici nu o să ne salveze vreo altă „corabie” decât, poate, pentru a fi lăsați – ca și Tamango – să „bețivănim” pe acasă și să cântăm din când în când în orchestra „orașului”, fără să înțelegem mare lucru din jur.
Raportat la toate cele de mai sus, declarațiile lui GD Vance de la Munchen privind specific România trebuie, desigur, avute în vedere atent. Aș vedea 4 variante principale de interpretare.
Într-o primă variantă, noua administrație americană nu este încă suficient de familiarizată cu tipologiile forțelor politice din România și, pentru moment, au prevalat variantele de manipulare și distorsiune (de aici și referirile la turul de alegeri anulat ca și cum ar fi fost cel final și ideea că o campanie electorală pe internet a unui candidat la prezidențiale ar costa doar câteva sute de mii de euro), iar România s-a nimerit să fie un exemplu util pentru JD Vance (au mai fost și alte țări menționate, dar cu exemple mai mici). A contat poate și experiența proprie, noua administrație americană fiind convinsă că segmente ale statului au fost folosite amplu politic de democrați împotriva MAGA. E posibil să fi jucat parțial și simpatia politică a MAGA pentru frații Tate, cazul judiciar al acestora fiind aparent menționat într-o discuție separată a ministrului român de externe cu Generalul Kellog la Munchen.
O a doua variantă ar fi aceea că SUA vrea să sprijine politic, oricum, orice sună a mișcare suveranistă în UE, chit că destule nu sunt efectiv de tipul de care practic au nevoie, și, atunci, admonestează orice țară în care li s-ar fi spus că ar fi obstacole artificiale în acest sens. În plus, tot din această perspectivă, nu e exclus să se pregătească unele interferențe americane, inclusiv prin campanii pe internet, în alegerile ce urmează în alte state europene (precum Germania) – pentru a sprijini mișcări suveraniste – și nu vor ca precedentul din România să fie folosit în alte țări nici pe partea de încercare de restrângere a folosirii internetului și nici pe cea de instanțe.
O a treia variantă ar fi mai riscantă pentru noi – ar viza faptul că SUA nu își permite să abandoneze unilateral explicit vreun stat membru NATO ca parte a unui compromis cu Rusia (secretarul de stat american pentru apărare fiind foarte clar pe ideea că SUA continuă să sprijine NATO, după cum menționam și la începutul articolului) – dar ar putea să prefere, ca elemente de negociere în acordul global cu Rusia, ca unele state, precum România și, eventual, Bulgaria să aibă conduceri politice pe placul Rusiei (deci ieșite, practic, din axa occidentală), dacă statele respective sunt suficient de stupide să sprijine/”producă” prin alegeri așa ceva în intern. Este o variantă foarte puțin probabilă, măcar ca moment în timp al negocierilor.
O a patra variantă ar fi una intermediară – o aparentă deviere a României de la unele lucruri importante pentru SUA ar facilita concesii viitoare față de Rusia în zonă, de genul renunțării la scutul de la Deveselu (adică, să nu pară că SUA cedează ceva Rusiei, ci că nu mai are suficientă încredere militară în România).
Indiferent de variantă, la acest moment și în contextul de mai sus, doar noi ne-am putea „împușca” singuri, luând-o în direcții greșite. Este important de acționat rapid și eficient atât în extern, cât și în intern, cu mult mai multă comunicare.
Trebuie înțeles că suveranismul românesc nu are cum să fie ca cel american, pentru că și state mult mai mari din UE realizează că nu mai pot face față singure lumii actuale.
Dar noi nu am fost niciodată ca popor nici globaliști ideologizați. Nu ar trebui să ne fie greu să găsim rapid echilibrul corect în noul context.
În orice caz, trebuie evitat riscul „Tamango”, dar recunoscut și faptul că avem nevoie de împrospătarea serioasă a „echipajului” de la butoanele României atât în ceea ce privește competența, cât și bunul simț.
*****
[i] În afara altor surse menționate direct în articol, afirmațiile și pozițiile americane și europene la care face referire articolul au avut în vedere înregistrările video disponibile pe platforma youtube ale discursurile de la Davos ale lui Donald Trump și Ursula Von der Leyen, declarațiilor recente ale lui Donald Trump legat de discuțiile cu Vladimir Putin, discursurilor și meselor rotunde din cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen implicandu-i pe secretarul de stat american pentru apărare, Vicepreședintele SUA, generalul Kellog, Ursula Von Der Leyen, ministrul german al apărării, ministrul britanic al apărării, Alexander Stubb, Vladimir Zelensky, declarațiilor lui Emanuel Macron și ministrului polonez de externe etc, conferințeia de presă comună a secretarului de stat pentr apărare al SUA și ministrului polonez al apărării. Precum și Busola Competitivității UE aprobată ca document strategic de Colegiul comisarilor europeni pe 31 ianuarie 2025,
[ii] Make America Great Again (fă-i America măreață din nou).
[iii] Aici s-a avut probabil mai mult în vedere diferența din teren dintre linia frontului actuală și cea a teritoriilor anexate pe hârtie prin lege de Rusia.
[iv] https://www.gallup-international.com/survey-results-and-news/survey-result/fewer-people-are-willing-to-fight-for-their-country-compared-to-ten-years-ago
[v] https://www.cfr.org/article/2024-election-numbers
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Degeaba incercati sa creati impresia ca Trump nu a fost ales de o majoritate americana solida. Este oricum tardiv, iar noua administratie aproape a distrus Partidul Democrat, deci nu are de ce sa se teama ca nu „produce” suficient pentru unii alegatori sau pentru anumite corporatii. Americanii l-au votat in masa. Elon Musk l-a sprijinit pe Trump in campanie pentru ca este convins de politicile acestuia, nicidecum pentru ca se temea ca afacerea lui o sa intre in faliment. Chiar in articol ati afirmat ca fara sprijinul lui Musk si Meta (privind comnunicarea pe retele), alegerile ar fi fost pe muchie de cutit pentru Trump. Credeti ca la sutele de miliarde pe care le are Musk si la succesul companiilor sale n-ar fi avut de ales? Nu uitati ca Trump i-a invitat la inaugurare pe toti marii presedinti de companii tehnologice, semn ca are nevoie de ei, iar puterea SUA este data de aceste companii, nu doar de compania lui Musk. Inteleg, incercati sa va lingeti ranile dupa alegerea lui Trump, iar Europa nu si-a revenit inca dupa acest rezultat, nemaivorbind sa-si mai revina saraca din socul dupa Conferinta de la Muchen.
„…de aici și referirile la turul de alegeri anulat ca și cum ar fi fost cel final și ideea că o campanie electorală pe internet a unui candidat la prezidențiale ar costa doar câteva sute de mii de euro”. Chiar era cel final; turul doi era turul final al alegerilor. Nu cred ca intereseaza pe cineva turul intai. Stiu ca pentru multi este foarte greu de privit Calin Georgescu in interviuri (pentru mine de asemenea), insa din moment ce ati facut referire la suveranistii „inteligenti” care vor sa adopte modelul american din prezent, ar fi foarte util sa vedeti interviurile cu Georgescu, mai ales ultimul cu Ion Cristoiu, unde vorbeste clar despre o apropiere de America si de „arta negocierii” cu Trump in functie de care Romania va rezista pe harta lumii democratice. Daca pana acum, vorbea despre „intelepciunea rusa” si „modelul rusesc”, acum mentioneaza America si aproprierea de America in detrimentul UE. Cristian Tudor Popescu afirma la fel acum cateva zile intr-un articol din Republica, anume ca Romania trebuie sa dovedeasca Americii ca merita „sa mai stea prin curtea ei, pe langa casa”. Numerosi alti analisti afirma acelasi lucru din cate vad, numai Macron si tovarasii din UE vor sa se desprinda de SUA si sa-si faca armata europeana, chiar daca americanii le-au dat asigurari ca nu vor pleca din NATO. Se confirma astfel visul umed al Frantei, acela de a crea o armata europeana si de a avea independenta strategica europeana. Va suna cunoscute aceste idei? Da, sunt idei mai vechi ale europenilor (Frantei mai ales) si un scop in sine stabilit inca dinainte de primul mandat al lui Trump. Uite ca Trump le implineste visele vest-europenilor.
J.D. Vince a avut dreptate in discursul sau privind democratia de fatada din UE, indiferent cat veti incerca sa-l demonizati si sa-l criticati. Personal prefer astfel de lideri care vorbesc direct, decat unsurosi si gusteri europeni care-ti rad in fata, insa poarta mereu o masca pe care o dau jos atunci cand interesele meschine le dicteaza.
Romania ii va fi greu sa tina papucii lui D.Trump, pentru ca este f.departe geografic si mult peste ca economie. Acesta mai ales in contextul in care D.Trump doreste o dezvoltare interna puternica si cat mai multe exporturi. Prin urmare, investitiile lor in alte tari vor fi mai modeste. Eu cred ca orientarea si aliante europene sunt mai potrivite pentru noi. Dar la noi nu exista premieri, guvernanti care sa stie sa citeasca printre randuri si sa determine 3-4 directii de dezvoltare. La noi totul este la gramada, si cu lasa ca ne descurcam noi. Nu exista nicio viziune reala si continuua.
Scopul lor este să distrugă UE. Scopul lui Trump și al lui Putin este de a “dezafecta”(cum a spus CTP) UE cu totul. Este vechea dorința a lui Eltin din anii 90 adresată lui Bill Clinton: “ da-mi Europa, iar tu poți să iei orice altă țară dorești”, i-a zis rusul lui Clinton. Iată ca acum Trump împlinește visul lui Putin, acela de a-i oferi pe tavă UE. Nici măcar n-a pronunțat de pare “Uniunea Europeană “, iar acest gest l-am văzut la Putin, atunci când își urăște de moarte opozanții (Navalnii, de exemplu). Niciodată, nimeni din administrația rusă nu i-a pronunțat numele în public. Este semn rău asta pentru UE.
Domnule „Mike”, textul va descrie (ca si numele) ca fiind „romanashul” tipic care a imbratisat fara rezerve paradisul american, privind manios in urma la Europa unde s-a nascut.
Desigur ca aveti tot dreptul sa priviti asa, ba chiar sa ne si spuneti asemenea lucruri.
Doar ca poate veti ajunge (cu cat mai repede, cu atat mai bine ptr. Dvs.) sa constatati ca admiratia Dvs. ptr. sicofantii Salvatorului Patriei Americane (MEGA-MAGA) nu are la baza NIMIC care sa semene a fi posesia unor calitati precum inteligenta, competenta sau moralitate. Nu doar deja cunoscutul comportament de tip „bull in a china shop”, care imi pare antonimul termenului de „diplomatie”, dar si asemanarile DEJA evidente cu o politica interna de tip dictatura/oligarhie ar trebui sa va atraga atentia. Probabil ca esecurile din politica externa va vor lasa rece, dar luati aminte ca „bula” in care traiti s-ar putea subtia…Scuze daca, fiind multimilionar, aceste atentionari nu va sunt necesare.
Bravo Mike. Chapeau.
La cate traznai a spus CG, ce incredere se mai poate avea in el? Apoi e un fapt ca UE ne-a ajutat economic enorm, SUA ne ajuta militar (dar nu prea mai vor, din contra, lovesc in UE si ajuta Rusia). Cel mai rau e ce fac SUA Ucrainei care chiar e scutul Europei.
Problema Rusiei nu e UE, este China, mult mai aproape de ei si cu interese clare in Siberia. UE poate fi un aliat al Rusiei. SUA practic nu are probleme, poate alege sa faca ce vrea, nici macar nu trebuie sa se bata cu China; ar fi si periculos, o pot intari si sa o faca prima putere militara. Altfel, China daca e lasata in pace, nu-i exclus sa colapseze la un moment dat. A adunat prea multe probleme si tensiuni in economie si societate. Dar daca o antagonizezi, ii mobilizezi si vor fi uniti.
Pt Mike: Încerc să văd lucrurile cât mai obiectiv și cred că și articolul o face.
De exemplu, victoria lui Donald Trump am spus că este importantă, dar ea este, totodată, susceptibilă de fragilitate în timp nu din cauze ce țin de interpretare,, ci din motive matematice, . 1.5% avans nu e mult pentru cicluri electorale de 4 ani și așa este cazul în general în democrații. Oricum, aspectul a fost menționat pentru a explica logica aparentă a unor abordări americane din prezent (problema nu era, deci, că nu ar fi un mandat solid acum, ci că – la o schimbare de viziune – planurile sunt pe mai multe mandate și unele decizii trebuie privite dintr-o perspectivă mai largă).
De asemenea, nu cred că se pune problema vreunei „demonizări” a lui JF Vance (și nici a altcuiva) la orice citire rezonabilă. Accentul este pe ideea că declarația respectivă a fost gândită pentru a transmite niște mesaje și motivele din spate și mesajele potențiale trebuie analizate la rece, nu pe emoții.
Cât despre suveranisti inteligenti, eu nu m-am referit la persoane care pot mima în fiecare zi câte un model (că e rus, american, german sau australian) – ci la necesitatea unei mișcări care în mod real și competent să poată relaționa cu agenda respectivă și asta într-un mod echilibrat.
Tendinte autoritare au existat mereu in cultura politica americana, pragmatismul si utilitarismul completandu-se natural cu o forma de realpolitik. Doar daca ne gandim la imperialismul lui T. Roosevelt in plina era progresiva, etc. Americanii considera lumea ca pe o anexa, tot ce e important, ca in filme, se intampla in lumea lor, sloganul ´America first´ exprima o stare de spirit. Cu ex. nenumarate, legile altor tari nu prea contau cand era vorba de cetateni americani, e o chestiune de demnitate nationala, americanul e un om superior, cu drepturi superioare, de stapan, ca in filmele hollywoodiene, soldat american, ninja american, aceeasi ideologie cu a germanismului sec. 19 care vorbea prin gura lui Karl May, cum incepea in Winnetou : ´un greenhorn german face mai mult decat zece yankey´ sau cam asa ceva.
Democratia este una administrativa, in timp ce politica e centralizata, intr-un sistem dualist. Teoretic, e posibil un monism ideologic si o democratie administrativa, un ´americanism´ specific politicii americane, de origini protestante sau puritane, o ´ideologie americana´.
Inca din anii 60, cand GOP a fost preluat de conservatori, tendintele au fost anti-liberale, anti-´socialiste´, ´liberal´ ajungand in timp aproape un cuvant infamant. Deci exista un iliberalism american – raportat la liberalismul cu adevarat clasic si optimist, iluminist. In schimb, a invins modelul unui capitalism turbo, numit ´neo-liberal´ dar care era tot o reactie la liberalismul New-Deal denuntat ca interventionist si chiar ´totalitar´. P. Thiel, despre care multi vorbesc acum aiurea, a spus ca a ajuns la concluzia ca democratia nu mai era compatibila cu libertatea, asa cum o intelegea el, adica libertarian. ´Accelerationismul´ e doar o formulare excentrica a anarho-capitalismului, sursele principale sunt A.Rand, economistii Scolii austriece, M. Rothbard sau H-H. Hoppe, teoreticieni autoritari. Insusi Hayek a simpatizat cu formule autoritariste – in buna traditie austriaca ( ca si E. Voegelin ), ´statul minimal´ nu exclude, ci presupune o guvernare, fie si manageriala, forte. Nixon, Reagan, au alimentat regimuri autoritare dar prietene, in detrimentul unora democratice, deci politica republicana actuala e una consecventa, traditionala.
Deci exista deja o ´contradictie´ , un conflict intre planul economic- unul oligarhic – de profunzime, dominat de un realism si darwinism economic ce ii favoriza pe cei mai tari sau mai ´potriviti´ si astfel marii magnati si marile corporatii – si planul politic al egalitatii si emanciparii democratice, vazute ca o frana. O oligarhie democratica sau invers, ceva hibrid. Conservatorii au avut mereu tendinta sa slabeasca si sa elimine obstacolele politicii liberale, nu democratia in sine, populara, care e foarte utila, o stia si C. Schmitt, e un ciocan impotriva structurilor intermediare, denuntate ca ´birocratice´. Ii incurca principiile liberale, universalismul, intelectualismul, drepturile universale ale omunlui, etc. De aceea, ´accelerationismul´ inseamna eliberarea sistemului oligarhic de formele desuete ale democratiei liberale, ´degenerate´, efeminate, etc. Este vorba de rezultatul uor procese imanente si de lunga durata, acceptate de o parte importanta a establishmentului politic american.
Conservatorii nostri sunt, ca de obicei, ipocriti. Daca nu ar fi fost aceste tensiuni geopolitice ar fi fost cu totul de partea trumpismului si a conservatorilor americani, sunt doar nedumeriti, dezorientati. Dar, cand faci apologia ordinii, a elitelor, aristocratiei, a liderilor puternici si a unor epoci in care dominau religia si ierarhia, trebuie sa te gandesti ca, proiectat in acele epoci, ai fi putut sfarsi sub copitele hoardelor mongolilor sau sub securile vikingilor, in mareata Roma nimeni nu iti garanteaza ca n-ai fi nimerit printre sclavi sau la galere, chiar mai rau, vreun scribd la dispozitia vreunui tiran lasciv, ca n-ai fi pierit in Evul mediu glorios al cavalerilor de ciuma sau in intrigile religioase. E tot un fel de ´pact´ ciudat intre intelectualul modern nostalgic si omul puternic sau ´supraom´ : intelectualul, ´ganditorul palid´ nietzschean, tanjeste dupa o putere si ´virilitate´ pe care nu o are si stie ca nu o are, o proiecteaza in altul, intr-un lider, un ´supraom´ , un Napoleon, ca in delirul lui Raskolnikov, care sa calce in picioare morala celor slabi, ca el, sa se elibereze de constiinta vinovata, un ´monstru de energie´. O proiectie estetica si erotica. Si cand acest supraom apare, din aceste evocatii faustiene, il priveste cu dispret, ca pe unul slab, si il striveste. Aceasta a fost si relatia dintre intelectuali conservatori si romantici – insusi Nietzsche, si bruta fascista, sau dintre intelectuali comunisti si Stalin, ca in procesul lui Buharin, fascinat si in moarte de personalitatea nemiloasa a dictatorului, o ciudata dedublare, masochista, caractristica idolatriei. Ideologiile tiranice sunt produse in laboratoarele unor intelectuali melancolici, alienati, ucenici vrajitori. Conservatorii romani, filoamericani, se simt acum sfasiati de tradarea republicanilor, asa s-or fi simtit si conservatorii interbelici cand Romania a fost rupta in bucati. Daca ar fi fost in America ar fi fost republicani fideli noului lider, trup si suflet, fara nici cea mai mica indoiala. Dar aceasta e legea de fier a particularismului , a ´diferentialismului´, ce se traduce prin ura, a glorificarii ´puterii´ si razboiului, impotriva unor dusmani ipostaziati, islamisti, sovietici, chinezi, martieni, nu conteaza, ´ceilalti´, noi vs. ceilalti, intotdeauna. Suna bine cand esti la adapost. S -ar putea ca cei puternici, de favoarea carora ti se parea ca te bucurai, sa ajunga odata la concluzia, pur ´realista´ – realismul onest si viril pe care il tot laudai – ca nu contezi, ca est doar moneda de schimb, pion de sacrificiu sau ca faci parte structural din tabara celorlalti, ca esti inferior.
Trumpismul, o forma originala de autoritarism in stil american, ´Americanism´, e rezultatul evolutiei culturii si politicii conservatoare postbelice, al selectiei naturale care ii elimina pe cei nepotriviti. Asa ca menestrelii ei ar trebui sa se bucure chiar in momentul in care sunt striviti de creaturile lor, macar sa ramana consecventi si sa-si recupereze ceva din barbatia adorata. Dar, mult mai probabil vor sfarsi gudurandu-se, cu cozile intre picioare, ca slugi, pe langa dictatorii agreati de noii stapani.
Totuși, să nu-l transformăm pe Trump în Hitler( deși amândoi sunt germani…). Mai degrabă Putin este pe linia Hitler-Stalin. Ca părere, vitejiile lui Trump sunt o dovadă de slăbiciune, a lui, dar și a Americii. Doar Xi mi se pare lucid. Din nenorocire, Europa noastră este într-un moment de slăbiciune politică și militară ca niciodată, plus că are niște lideri de toată jena. România este într-o situație imposibilă prinsă în câmpul de forțe de tip Triunghiul Bermudelor, respectiv între SUA-Rusia-UE. Slăbiciunea României este însă de natură INTERNĂ, contradicțiile sociale nerezolvate au răbufnit tocmai acum când relațiile internaționale între marile puteri sunt tot mai agresive. Oare își va găsi poporul român luciditatea?
Nice mini essay L.A.
Congrats!
Doar o nota, un raspuns la o intrebare, la acest coment. deja f. lung si nepotrivit.
Nu vreau sa spun ca aceste ´evolutii´ erau inevitabile, evident ca se putea intampla altfel, mereu se poate altfel, teoretic. Am citit undeva ca batranii reaganiti, conservatorii de stil vechi, anticomunisti, sunt oripilati de politica externa in stil MAGA, nationalist-populista, o introarcere la anii 20. Schimbare de vremuri, de generatii. Dar nu e o ´revolutie´ total neanuntata. O schimbare de la pozitia traditionala a fost in vremea dinastiei Bush, cu influenta din ce in ce mai mare a cercurilor fundamentaliste, anti-comunismul a fost inlocuit cu anti-islamismul, era si o nevoie de un nou inamic, care sa coaguleze. Bush Jr. a avut un rol in propulsarea lui Putin, care a invatat multe de la realistii atlantici si neoconservatori. Cum spune G. Nash, Conservatorismul unit de inamicul comun in Razboiul rece a intrat in implozie si asa a operat ´selectia´, a aparut militantismul Tea Party, etc. Dar miscarea e globala, globalizarea anti-globalista sau un globalism alternativ. Doar ca aceste miscari de tip fascist, nu tr. sa ne mai ferim de cuvinte, intra fatal in coliziune, mai devreme sau mai tarziu, Mussolini spunea ca fascismul nu poate fi exportat. Exact ca nationalismele, niste monstri nesatiosi, sanguinari.
Lumea s-a schimbat, America s-a schimbat si ea, tinerii lupi neo-conservatori isi dispretuiesc parintii. Pustii sunt Alt-Right. Sunt foarte sceptic in privinta rezilientei conservatoare fata de autoritarismul trumpist, nu Trump e creatorul MAGA, ci invers, e o ´miscare´, o secta, Bewegung. O hidra. Apar altii, se multiplica, ca la noi. Fratii Tate sunt ´oamenii noi´. Sa ne imaginam, dac-am putea, o lume scoasa din imaginatia, daca exista asa ceva, a fratilor Tate. Distopia absoluta. Cautam, din reflex, o rationalitate, o noima, acolo unde nu exista niciuna, incercam sa ne agatam de ceva cunoscut. Stiti intamplarea aceea, cu un pilot german, bine verificat si cu experienta, care a intrat cu avionul plin de pasageri intr-un munte. Ce s-ar intampla daca un astfel de pilot sinucigas sau mai multi ! – ar ajunge conducatorul unei/unor mari puteri nucleare ?! Posibilitatea exista si mijloacele de sinucidere sunt multe si ingenioase. Exista planuri de rezerva, din zbor ? Eu cred ca in viitor, candva, democratia, daca va supravietui, va renunta la conducerea unuia singur, aici e o mare problema, e o reminescenta a autocratiei, Republica romana avea doi consuli, in Grecia arhaica existau doi regi, etc. , era un plan de rezerva daca unul o lua razna, oamenii erau patiti. Cand unul s-a declarat principe al doilea a fost Tiberiu, apoi Nero si Caligula. Se putea si altfel dar s-a intamplat exact asa, o data, de doua ori si de nenumarate ori.
Apropos de A.I. si de ´unicitatea´ ei, un Ereignis, clipa in care va lua controlul, va deveni creativa si activa, s-au facut comparatii cu moda Inconstientului, din epoca Primului razboi, fragmentarismul si dizolvarea individului cartezian si ´atomic´, dar si cu voga spiritismului … E ceva in strafunduri care iese la suprafata.
Apar altii, in nenumarate chipuri, scosi din strafundurile retelelor, si se multiplica, R. Griffin vorbeste despre natura rizomica, spontana, a fascismelor. Radio-ul a avut un rol f, important in propaganda fascista, techno-accelerationismul e un remake al futurismului, betia vitezei, adrenalina, saltul in gol.
Sunt legiune si sunt deja aici.
La sfars. sec. 19 oameni de stiinta f. seriosi, ca W. Crookes, Hasdeu al nostru, cand se mai credea ca electricitatea e un eter sau fluid, se faceau experimente fotografice, cinematografice, apoi prin unde radio, de captare a vocilor si ectoplasmelor ´spiritelor´, uneori cu rezultate fizice, se parea ca exista totusi ´ceva´ acolo, dincolo. Acum tehnologia e evoluat f. mult, nu mai e nevoie de mese miscatoare, doar de o tastatura sau nici macar. Se poate remarca o stereotipie si redundanta similara a raspunsurilor, mecanice, gaunoase, spectrale – parca-ar fi in dialogul lui Ivan Karamazov cu demonul sau : ´esti real, obiectiv sau doar o proiectie a Inconstientului meu ?´ – la care raspunsul era si asa, si asa sau nici asa, nici asa, in doi peri – , o atmosfera de alienare sinistra, inumana, in noile ectomplasme-holograme.
Si daca unicitatea A.I. s-a intamplat deja, suntem in ´mintea´ unui computer global, a vreunei/vreunor ´entitati´ non/supra/post/umane ?! Sau, nici nu stii ce e mai rau, daca ´ei´ cred ca s-a intamplat deja si cred ca ii fac voia, oamenii veniti din viitor ? … Poate va aparea o noua religie, care e si politica.
Inchidem ochii si ne lasam ghidati, in acest pariu cu neantul …
Lupta dintre „progresism” vs „conservatorism” a devenit ideologică la nivel global, o luptă de „care pe care”, mult mai periculoasă decât lupta „democrație/capitalism” vs ” dictatură/comunism”. Valorile occidentale nu mai există. Pericol, pericol, pericol!
Exact, pentru ca ambele abordari sunt excesive, daca nu chiar extremiste. Precum comunism vs. fascism, i.e. Stalin vs. Hitler. Sper ca nu se pune de un nou Ribbentrop-Molotov …
….sau Trump-Putin….
Păi întotdeauna a fost o luptă între progresism și conservatorism, doar că aveau alte denumiri care, de-a lungul timpului, s-au tot schimbat
Mda, și comuniștii își ziceau progresiști, voiau să facă Raiul Comunist peste tot în Lume….
”întotdeauna a fost o luptă între progresism și conservatorism,”
Într-o lume de oameni normali, cetatea trebuie să aibă ziduri, iar negocierea între progresiști și conservatori ar trebui să se poarte pe tema numărului de porți deschise și a duratei pentru care să fie deschise. În lumea de astăzi, progresiștii au demolat zidurile cetății cu buldozere, la fel cum au intrat palestinienii în Israel pe 7 octombrie. Nu degeaba fac ei echipă 😀
Cetatea nu mai are ziduri, deci orice discuție pe tema numărului de porți deschise a devenit superfluă. Așa că progresiștii au trecut la măsuri staliniste: cine scrie ce nu trebuie, merge direct la închisoare. În timp ce interlopii sunt judecați în stare de libertate, pentru că ei nu pun în pericol guvernul. Oamenii cinstiți pun în pericol guvernul, deci lor trebuie să le fie teamă să iasă pe stradă, ăsta e scopul real al judecării interlopilor în libertate.
Lumea se împarte întotdeauna în ”noi” și ”ei”, altfel nu funcționează. În ultimii 20 de ani, Obama, Merkel și Tony Blair au pretins că nu există nicio diferență între ”noi” și ”ei”, numai că epoca asta tocmai se încheie. Așa se explică vaietele și urletele de jale 😀
Sunt sigur ca e un articol bun dar e mult prea lung, l-am citit ín diagonala.
Ca Romania are renume international nu stiu cit de bine cade. Sunt curios ce va face comisia electorala, daca va permite, sau nu, anumite candidaturi? S-ar putea sa mai creasca un pic renumele Romaniei.
La nivel european avem noroc cu Ursula, fosta min al apararii german, deci o persoana care e familiarizata cu problemele militare. Iata ca propune iarasi un fond de aparare, gurile rele vorbesc chiar de incercarea de a lua si din economiile private. Sa nu uitam cit succes au avut aceste fonduri, de la PNRR, la green deal de vreo 750 miliarde, la fondul pt cipuri, acum vrea pt armata, e tare draguta si generoasa!
Si tot Ursula pe care o laudati (subtila gluma) aproape a falimentat armata germana atunci cand era ministrul apararii in guvernul Merkel. Sute de milioane bagate in echipamente proaste, in elicoptere fara munitie (chiar daca in contract figura si munitia), bocanci care se rupeau dupa cateva zile de instructie, echipamente cu probleme tehnice, etc. Da, solutia este inarmarea Europei, insa asta inseamna ca liderii politici sa apara public si sa informeze despre trecerea la economia de razboi, in perspectiva „abandonarii” de catre SUA a apararii europene. Intr-adevar, mare „noroc” avem cu tovarasa Ursula care acum nu are nici o solutie pentru criza asta.
Foarte bun, dens si echilibrat articol. Asa este, politicile americane si europene (desi contineau multe idei nobile si generoase)din ultimii 30 de ani, au alunecat intr-o ideologizare habotnica, evidentiind si insistand pe teme care pur si simplu nu erau pe agenda publca a votantului (drepturile animalelor, LGBT, ateism) ba chiar in unele cazuri incepuse sa afecteze negativ viata alegatorului obisnuit (migratie necontrolata, ecologizare fortata).
Desigur, si aici se poate discuta; ca migratia in sine, asa cum spune si autorul, este un fapt pozitiv pentru economia unei tari (citeam o stire in care firmele turcesti sunt disperate ca muncitorii si muncitoarele siriene incep sa se intoarca in Siria), dar omul de pe strada ia ce este vizibil: ca un islamist radicalizat intra cu masina in multime.
In sfarsit, astea sunt discutii deja acdemice, s-au scris biblioteci despre asta. Ideea este ca valul… „suveranist”, „conservator”, whatever, este acum de neoprit, intensificat si de resentimentele personale ale presedintelui american, si de convingerile ideologice ale locotenentilor lui. Dar, la fel ca politica „progresista”, daca n-o sa aiba rezultate masurabile in viata oamenilor si-o sa se transforme si ea in ideologie, pendulul se va duce iarasi in cealalta directie.
Un articol echilibrat si complet. Din pacate, inclin sa cred ca variantele negative luate in discutie sunt mai probabile. Prietenii stiu de ce :-)
Trump nu doreste ca Europa sa accelereze inarmarea. Doreste ca UE sa se desfiinteze. Dintotdeauna a urat faptul ca trebuie sa discute cu UE in ansamblu, nu doar cu tari individuale mult inferioare ca putere economica sau politica. De vazut scandalul din precedentul mandat in care a incercat sa ignore UE si sa discute direct cu tarile europene, fortand tarile UE sa adopte o declaratie comuna pentru a sprijini autoritatea UE.
Asa ca aceste concesii facute Rusiei par parte dintr-o intelegere mai mare, in care Europa e abandonata si lasata prada influentei ruse, posibil pentru a obtine un non-combat rusesc intr-un eventual conflict chino-american.
In momentul de fata exista o „bariera” terestra care protejeaza grosul statelor UE de Rusia: Polonia si Ucraina, ambele realizand o punte care uneste Marea Baltica de Marea Neagra. Daca oricare din acesti piloni cade, securitatea Europei e compromisa pentru cel putin 10 ani, cat ne-ar lua sa recuperam decalajul de inarmare. Caderea Ucrainei ne-ar lasa vulnerabili pentru 10 ani, iar eu as pune pariu ca nu vom avea acesti 10 ani, iar Trump o stie.
Pur si simplu Trump face tranzitia la o lume tranzactionala, fara drept international. Europa ii incurca acest scenariu, asa ca e neutralizata. Apoi va putea sa anexeze dupa plac Canada, Palestina, Groenlanda, Panama si altele care cu siguranta sunt pe lista.
Eu cred ca un singur scenariu soc ar putea sa opreasca acest scenariu. Ucraina sa fie inarmata nuclear de catre Europa, fiindu-i oferite si toate caile de „livrare” a focoaselor. Si daca Zelenski va fi hotarat sa mearga pana la capat in apararea destinului Ucrainei, poate ca vom avea acei 10 ani in care sa recuperam decalajul de inarmare conventionala.
pornesti de la o premisa gresita
Ronald, ma stii doar, e o ironie, ma refer la anularea alegerilor, fapt aproape unic in lume, prin asta a devenit Romania celebra!
Dincolo de eleganta DEX-ului (renume = reputatie, faima)
care impune (by definition) folosirea termenului „decat” cu sens pozitiv,
Romania deja este celebra, indeosebi prin:
– mineriadele care „gaseau valuta la taranisti”;
– „insusi” care folosea banii publici „decat” in scop personal/de-partid;
– a’rmetica sinistrului andrusca;
– „supt”-ventiile agricole ale sinistrului „pelican”;
– „supt”-ventiile pt dezvoltare… bagate-n asfaltari efectuate-n arii-protejate;
– „reclamatia” unui client Lufthansa (care zbura din Germania la Chisinau)
despre limb(a/ile) rusa (germana/engleza) folosita/e de catre echipaj
ca sa fie sigur ca CEO Lufthansa poate intelege… a scris „reclamatia” in engleza…
simplificand stupiditatea unui astfel de demers
(Lufthansa = companie privata germana; Chisinau = conglomerat urban de limba rusa;
client = fost sinistru al „educatiei” in „celebra” Romanie)
…
anularea alegerilor… oare unde era CC(al-PC)R
cand iliciescu „castiga” cu peste 85% din peste 87% prezenta?
1. „Practic, suveraniștii americani au câștigat în fața globaliștilor (nu doar a celor americani)…
A contat și convingerea unor segmente importante de elite americane că doar politici de tip suveranist-naționalist pot da un nou elan SUA…”
Mai curand globalistii vopsiti in suveranisti, dar suprematisti, agresivi, narcisisti si sociopati au castigat alegerile prin vuvuzeaua portocalie. Cand vuvuzeaua mentionata va pune presiune pe-alde Apple si restul care mai au fabrici in China pentru a le muta pe toate in SUA(asa cum a pus presiune pe Taiwan/TSMC), atunci ii puteti numi economic-suveranisti.
Pana una-alta, astia-s doar un alt fel de globalisti, posibil la cutite cu globalistii aia (multi)identitar-ideologizati, adica (cel putin) doua gasti din SUA care se caftesc pentru control/putere/resurse etc.
2. „…scăderea numărului de doritori de carieră militară e în scădere de ani de zile și în SUA) a pus pe gânduri și părți importante din complexul militar-industrial american…”
Raspunsul: drone/roiuri autonome de drone, (grupuri de) roboti autonomi bi sau 4pezi/senilati, arme pe orbita joasa a Terrei etc. – S3XY and brave new world :).
3. „Globalizarea…duce la creșterea graduală a interdependențelor și reduce, astfel, riscul de război.”
Nu asta se vede in est, Pacific, Orientul mijlociu si Africa centrala si de est de ani de zile deja.
Globalizarea initiata de Nixon/Kissinger in 1971 a dus la consolidarea unui bloc(daca e sa folosim formatul natiuni si NU entitati/persoane beneficiari finali) concurent credibil pentru SUA.
4. „…sprijinirea mișcărilor de tip suveranist în lume pare pur și simplu să fie un obiectiv politic strategic pentru mișcarea MAGA.”
Georgestii auropoto-sosocati NU sunt suveranisti, similar cu pctul 1 de mai sus, ci sunt cu „dosu-nn-barcisti” sau, daca vreti, „multiplu aliniati” a la Turcia, India, Israel.
5. „JD Vance știe… că internetul contează, că trolli pe internet există, la fel și fabrici de boți.” + „…SUA…ar putea să prefere, ca elemente de negociere în acordul global cu Rusia, ca unele state, precum România și, eventual, Bulgaria să aibă conduceri politice pe placul Rusiei (deci ieșite, practic, din axa occidentală)…”
Si ce stie, ba il stie si pe Brad Parscale si poate chiar si pe Adrian Thiess, si activitatile lor pe axa SUA-Ro, la fel cum Putin il stie pe George Teseleanu, iar acesta din urma pe Kremlin „file de legendare-n constiinta” Georgescu.
6. „…acces nerestricționat în UE al propriilor platforme sociale…”
Cauboiala voit centralizata cu toate datele cetatenilor, fie ei si angajati ai armatei SUA ale caror detalii personale se vand-cumpara in SUA ca-n vestul salbatic, deja e prea mult.
Am citit Tamango în adolescenta și chiar uitasem subiectul. O carte care pana mai ieri trebuia interzisa. Cum sa spui ca niște africani își vindeau confrații negustorilor de sclavi. Este un afront grav sa spui asa ceva (desi asta era procedeul universal valabil pentru cumpărarea de sclavi, rar alergau europenii dupa sclavi prin Africa).
Revenind la subiectul propriu zis al articolului mi se pare ca autorul da prea multa crezare capacității de reformare a conducerii UE (de România nici ca poate fi vorba). Conducerea UE și birocrația aferenta se autoreproduc, recrutarea se face și se va face din oameni care gândesc la fel.
In ciuda scăderilor sale (multe) Trump a înțeles ca folosind birocrația și „expertii” federali nu va putea schimba nimic din sistem (și nu sunt convins ca va reuși). La fel este și la Bruxelles, numai un cutremur catastrofal va matura grupul de politicienii și experți de acolo. Cu aceiași echipa nu va ieși nimic. Poate doar se va permite publicarea unei noi ediții a lui Tamango (ultima in franceza pe hartie a fost in 2020).
Cum sa spui ca niște africani își vindeau confrații negustorilor de sclavi. (?!)
Aveți o impresie complet falsă despre ce se poate sau nu spune. Adevărul nu este interzis în lumea noastră democratică. Ar fi însă fals să se generalizeze pe baza unor evenimente singulare sau a unor atitudini individuale. O altă eroare este să se sugereze ca vina pentru sclavie ar aparține în totalitate africanilor, iar negustorii europeni ar fi uși de biserică: ei nu ar fi vrut să facă negoț cu oameni, dar dacă îi obligau africanii …
Apoi africanii erau împărțiți în triburi rivale, iar în luptele dintre ei nu prea se simțeau frați. Vânzarea de sclavi către colonișții portughezi sau spanioli a fost văzută în Europa drept un gest uman în comparație cu obiceiurile anterioare, care includeau anumite ritualuri culinare mai speciale.
In sfarsit o analiza pertinenta.
Foarte bună analiză a situației internaționale actuale, aflată in plina schimbare a bazelor ei fundamentale, văzute din perspectiva relațiilor Statelor Unite cu Europa.
Analiza, documentataa la zi a Domnului L B este pertinentă, exhaustivă, echidistantă si foarte utilă !
Accentul este pus in final pe variatele (re-) orientări posibile ale României. Rămâne de văzut capacitate ei de a decide ceva; este demult cunoscută ideea că orice decizie odată luată este de preferat nici unei decizii…
Frate, „naivi si sarlatani” sunt acum la putere in SUA, abia asteapta sa ne vanda Rusiei.
Foarte interesant, multumim autorului. De multa vreme nu am citit un articol care sa fie asa consistent si echilibrat.
Echilibrul se vede chiar si din faptul ca este criticat in comentarii atit ca „suport Trump” cit si ca „ideolog EU”.
Riscul pentru Romania vine de la capacitatea noastra limitata de a genera o clasa politica cu viziune.
Este o problema generala a democratiilor, vorba lui Churchill era ca cel mai bun argument contra democratiei este sa stai de vorba cu „alegatorul obisnuit”.
Între Trump și Tamango există o singură deosebire. Trump nu bea.
…poate i-or bate cândva americanii pe chinezi,
dacă se concentrează Putin!
În articol se vorbește despre ”națiuni”. Ce este națiunea americană, candiană, toate ”națiunile” din America de Sud ș.a.m.d., ș.a.m.d. Mai știe autorul cînd a apărut acest concept în istorie? Există de asemenea un ton depreciativ la adresa UE și de acceptare a umilinței la care a fost supusă România de către abordarea gansterească (cum scria Corriere della Sera) a acestui Vance. Nicio critică la adresa tonului inacceptabil cu care s-a adresat acesta din urmă Europei.
”gangsterească”
Asa cum s-a mai spus, discursul lui Vance de la Munchen a fost un atac direct la UE pe care o considera un pericol major pentru SUA, fara nici o legatura cu agresiunea Rusiei impotriva Ucrainei si fara analiza sistemului dictatorial criminal din Rusia. De parca asta ar fi fost tema acestei conferinte. Razboiul intern al Americii aruncat asupra intregii planete.
Ma intreb daca propaganda „cu zero lei” facuta lui Georgescu este cu adevarat de origine din Rusia sau daca, nu cumva, are o origine transatlantica si de aici timiditatea autoritatilor romane de a face cunoscute datele. Nimic nu m-ar mai mira in acest talmes balmes de prostie, incultura si agresivitate. Altfel, am senzatia ca autorul cauta motive sofisticate pentru a justifica, intr-un fel, ceea ce este pur si simplu banditism, sa cerem resursele minerale ale Ucrainei care nu se poate opune acum, sa-i deportam pe palestinieni ca sa facem niste cazinouri pe malul marii, sa luam Groenlanda ca ne trebuie samd. Rusinos, discursuri si atitudini ingrozitoare care au patat pentru totdeauna statutul de partener sau aliat al Americii. Cine, vreodata, ar mai putea sa aiba incredere in astfel de parteneri? Sa ne trezim, sa nu ne imbatam, iarasi, cu apa rece, cautand justificari acolo unde nu se pot gasi.
Pt PAFI: Stiți că se spune că aceia care nu-l plac pe Donald Trump „take him literally, but not seriously” și cei care îl plac „take him seriously, but not literally”.
Cred că trebuie să încercam să analizam lucrurile „între” – cât mai echilibrat și obiectiv, pe scenarii.
Și fără a se merge facil pe capcane de troli – – singura recomandare pe politică externa în tabelul lui Bemenov ce viza subminarea unei țări era aceea de a se încuraja ironizarea și jigniirea popoarelor/politicienilor care ar putea să-ți fie prieteni/te-ar putea ajuta.
Nu spun deloc că orice merge, dar pare destul de clar că „recomandarea” respectivă este larg și prematur practicată în prezent de mulți.
O analiză interesantă, dar poate prea teoretică. Ar fi fost util să vedem și exemple concrete de impact asupra societății.
Mulțumesc pentru comentariile/feedback-urile de la „non-trolli”.
Impresia lăsată de articol se înscrie în diatriba lui Caragiale (cel cu „imparțial în toate camerele”):
„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”
― Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută
Sunt plecat de 40 de ani în America și de aici se vede mai bine lipsa de mobilitate a românilor. Suntem, așa cum spun studiile de specialitate, un popor de „tip feminin”, lipsit de masculinitatea și virilitatea altor națiuni. N-am agresat extern niciodată pe nimeni, iar la dansul politic mondial așteptăm cuminți și curioși să vedem cine ne ia la dans, că singuri … Avem vorbăria feminină, dar nu și inițiativa specifică masculilor. Un neam mioritic, care-și cântă pasiv drama, dând vina pe fatalitate.
(Cer amticipat scuze celor ce se vor simți jigniți).
Pentru Daniel Branzei: apreciez mult faptul că ați comentat cu nume și prenume cum se spune.
Pe fondul comentariului, articolul nu privește analizarea celei mai bune strategii (ca să se pună problema imparțialității sau nu), ci încearcă să explice ce abordări externe majore sunt la lucru în prezent (și de ce) de care România trebuie să țină cont în dezvoltarea și implementarea propriei strategii.
Pe partea de mobilitate, nu știu când ați fost ultima data în țară, dar foarte mulți străini pe care i-am întâlnit și care au vizitat de mai multe ori România în ultimii zeci de ani consideră că țara s-a schimbat, de fapt, enorm și că a fost ceva mobilitate în ultimele zeci de ani – majoritatea, în sens bun. Nu că aceasta ar fi un scop în sine, mai ales în sens geopolitic, pentru că cel mai important e sensul în care te miști, nu mișcarea în sine.
E posibil ca tot distanța de România și experiențe restrânse să vă inducă idei de genul că poporul român e de tip feminin, fără masculinitate și virilitate sau că vorbăria ar fi specific feminină pe când inițiativa ar fi specifică „masculilor”. Oricum, sper că nu chiar credeți că „studiile de specialitate” care ar susține așa ceva ar avea vreo valoare cu adevărat științifică.
Cum cel mai important este, însă, viitorul, aș aprecia să detaliați ce propuneți concret.