vineri, martie 29, 2024

România: o economie mică surprinsă de oportunitățile TTIP. Ce trebuie să facă România?

De câte ori v-ați izbit de pasivitatea românească? Sub ce forme? Cum ne vindecăm de pasivitate? Cum ne raportăm la caruselul global al intereselor economice? Dar mai ales când ne apucăm serios și inteligent de treabă? Când găsim combinația optimă dintre succesul economic și circumstanţele politice? Acum jumătate de an, spuneam că fiind „prinși în ițele politicii noastre dâmbovițene, pierdem din vedere mizele mari, de stringentă actualitate, la nivel european și mondial”[i]. Era vorba despre noile oportunități ale Parteneriatului Transatlantic de Comerţ și Investiții. Pe scurt, era vorba despre TTIP.

Cel mai important acord din istoria comerțului după crearea Organizației Mondiale a Comerțului[ii], TTIP vizează jumătate din capacitatea globală efectivă de producție, adică din PIB-ul global[iii]. TTIP este o reacție politică a Statelor Unite și a Uniunii Europene la demarajul Chinei. Dovadă stă creșterea accelerată a ponderii economiei Chinei în economia globală în ultimele două decenii și jumătate. În paralel, scade ponderea produsul intern brut al SUA și UE în economia globală (vezi grafic 1). Așadar, TTIP încearcă să creeze cea mai mare piață de liber schimb din lume. Este vorba de primii doi actori comerciali la nivel global: SUA și UE. Pentru cei mici din UE reprezintă oportunități dacă știu și vor să se implice/să negocieze, și dezavantaje pentru cei care aleg pasivitatea.

Chiar și așa, la noi nu a stârnit prea mari pasiuni sau dezbateri publice incendiare. Puțini parlamentari români au ridicat problema acestui parteneriat în mediul public din sutele de parlamentari români. Din miile de interpelări și întrebări parlamentare doar 3 au ca subiect TTIP. Din sutele de conferințe și dezbateri organizate anual în România doar 4 și-au găsit timp pentru TTIP. Dintre cele 31 de grupuri de lucru ale Comisiei Europene dedicate negocierilor

TTIP niciunul nu este condus de un român. Ba chiar mai mult, în septembrie 2015, citind un studiu de elită al Academiei Romane, dedicat “Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”, găsesc o singură referire la TTIP: “subevaluarea impactului TTIP asupra comerţului exterior al României” este un risc economic extern[iv].

Graficul 1: Ponderea Produsului Intern Brut la paritatea puterii de cumpărare în PIB-ul global al celor trei mari blocuri economice: UE, SUA, China

Așadar, am ales să onorez invitația coordonatorilor acestui pertinent volum într-o manieră structurată în 8 provocări date de surprinderile unei economii mici în fața oportunităților fie prea mici, fie prea mari, dar nevalorificate, ale TTIP și soluțiile punctuale la acestea.

Provocarea 1: România este o economie mică, care contribuie cu 0,25% la produsul intern brut global și cu 0,27% la populația globală, în prezent. Cu trecerea anilor, din 1984 încoace, devenim din ce în ce mai mici. Asta înseamnă că celelalte țări cresc în medie mai repede decât noi în ultimele 3 decenii. Cernat și Lakatos (2015) arată că România va fi printre statele care va beneficia cel mai puțin dintre toate țările europene implicate. Estimările lor prevăd un impuls economic general al TTIP asupra economiei românești de doar 0,25% în creșterea anuală a PIB, în următorii ani, față de un impuls dublu, de 0,5%, agregat la nivelul UE[v]. De asemenea, Dullien și Garcia (2015) au construit un indice al beneficiului potențial al TTIP asupra exporturilor și au estimat că Romania este al 25-lea beneficiar în rândul celor 28 de economii europene. Estonia este pe primul loc, urmată de Danemarca, Portugalia, Germania, Italia și Lituania. După România, cei mai mici beneficiari sunt Letonia, Luxemburg și Slovenia[vi].

Soluția: Viziune și acțiune în resetarea strategiei economice pornind de la crearea Consiliului Național pentru Competitivitate[vii].

Provocarea 2: Consumăm mai mult din import decât reușim să exportăm. Un sfert din exporturile românești se îndreaptă spre țările din afara UE și trei sferturi spre statele membre. Exporturile românești extracomunitare reprezintă 10% din PIB, ceea ce ne așează pe locul 2 în UE. În condițiile actuale, beneficiile estimate pentru România sunt mici. Un avantaj direct al TTIP pentru România ar fi acela că balanța comercială cu SUA se va îmbunătăți. Este estimată o creștere cu aproape 35% a exporturilor României către SUA față de o creștere a importurilor bilaterale cu 25%[viii]. În 2014, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu SUA a fost de 2,2 miliarde USD, din care 1,3 miliarde USD au reprezentat exporturile româneşti, iar 905 milioane USD importurile din SUA[ix]. Așadar, e vorba de un plus de 230 de milioane USD la balanța comercială a României, adică doar 5%[x] din deficitul comercial actual[xi].

Soluția: Înteţirea prin implicare a oportunităților pentru întreprinderile românești date de acordurile de comerț liber în curs de negociere ale UE, cu SUA, cu Vietnam[xii] etc. România trebuie să iasă din pasivitate și să-și dezvolte capacitatea de negociere în cadrul noilor tratate comerciale, în paralel cu îmbunătățirea condițiilor de producție în România, ceea ce se poate face necostisitor pentru statul român prin dereglementare accelerată a birocrației. În acest fel am deveni mai competitivi, am putea atrage investiții mai mari și am crește capacitatea de export a României.

Provocarea 3: Numărul întreprinderilor mici și mijlocii românești care exportă în afara UE este mai mic decât în Bulgaria. În prezent, toate companiile românești exportatoare sunt obligate să suporte două seturi de standarde: european și american. TTIP este prezentat ca un instrument de susținere al întreprinderilor mici și mijlocii datorită scopului de eliminare a barierelor non-tarifare. La nivel european, IMM-urile reprezintă două treimi din totalul firmelor aflate pe piață. La fel și în România. Activitatea întreprinsă de IMM-uri la noi contribuie cu 44% din valoarea adăugată totală brută la nivelul economiei românești[xiii]. Peste 90% din beneficiile economice pentru România vor decurge din măsurile de reducere a barierelor vamale non-tarifare. Tarifele aplicate de către statele membre UE sunt, în general, cu puțin mai mari decât cele cu care se confruntă produsele europene pe piețele din SUA: în medie tarifele europene sunt în jur de 3%, comparabile cu tariful mediu de 2% aplicat de SUA produselor europene[xiv]. Însă cazurile particulare pot ajunge la bariere cu trei cifre, mai ales în cazul unor produse alimentare.

Soluția: Prin integrarea mai puternică în lanțurile de producție globală, România poate obține beneficii mai mari. Consultările cu toate asociaţiile patronale sectoriale, așa cum au avut loc cu CNIPMMR[i], pot evidenția mult mai clar interesele firmelor românești în TTIP, tendințele de dezvoltare antreprenorială și deschidere comercială. România trebuie să ia în calcul o propunere de compensare a celor perdanți sau a beneficiarilor mici ai acordului TTIP, la fel cum fondurile structurale au fost dublate odată cu crearea pieței interne unice, în anul 1992.

Provocarea 4: Exporturile românești în afara UE susțin direct sau indirect 1,2 milioane de locuri de muncă în România. Trei sferturi din locurile de muncă care stau la baza exporturilor românești în afara UE au un nivel scăzut de calificare[xv]. Produsele agroalimentare sunt cele mai predispune barierelor non-tarifare. Nu întâmplător, acestea sunt aproape inexistente în schimburile comerciale dintre SUA și România[xvi], în prezent. Acesta poate reprezenta un sector cu potențial ridicat de dezvoltare prin intermediul TTIP. Deși supus acelorași bariere non-tarifare, sectorul automobilelor a reușit să fie un punct comun în schimbul comercial dintre România și SUA. TTIP poate aduce o creștere a exporturilor și în acest domeniu. În același timp, poate aduce și creștere exponențial mai mare a importurilor care va deregla balanța comercială SUA-România din sector. Practic, riscăm o creștere mică pentru noi, dar o creștere exponențială pentru alții. Dacă nu vor fi gestionate corespunzător aceste provocări, riscăm să fim asaltați de produsele străine mai competitive decât ale noastre și să pierdem din actualele locuri de muncă.

Soluția: Definirea strategiei de participare a României la negocierile UE-SUA și promovarea în cadrul negocierilor TTIP a avantajelor noastre competitive, așa cum reies ele din Strategia Națională de Export, cu accentul pus pe câteva grupe de produse: autovehicule și componente auto, mașini și echipamente electrice, produse chimice, produse alimentare, gaze petroliere, mobilă, produse derivate din aluminiu cu valoare adăugată ridicată etc. Atrag atenția aici că există grave necorelări, în prezent, între Strategiile Naționale pentru Competitivitate, pentru Export, pentru Educație și pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare.

Provocarea 5: Rateurile sunt grave în promovarea exporturilor românești și în diversificarea piețelor de export, deși toate programele de guvernare, ale asociațiilor patronale sau ale camerelor de comerț și strategiile naţionale de dezvoltare le impun ca priorități. Ceea ce la o primă vedere ar părea un avantaj poate deveni cel mai mare dezavantaj al României. Nu am reușit încă să depășim etapa de liberalizare europeană. De pildă, IMM-urile românești nu au ajuns la maturitatea competitivității europene. Prin urmare, TTIP poate deveni un instrument de „măcelărire” al IMM-urilor românești, așa cum susțin unii opozanți ai TTIP.

Soluția: Profesionalizarea urgentă a corpului consilierilor economici prin evaluarea justă a performanțelor și prin depolitizare, în paralel cu conectarea rapidă la oportunitățile oferite de producția autohtonă prin canale moderne de comunicare și network. Formularea poziției României cu privire la noile reglementări privind liberalizarea celor două piețe ale achizițiilor publice, care să dea o șansă reală de acces întreprinderilor românești pe piața americană și pe cea europeană, prin crearea unei practici unitare, care să țină cont de prevederile AAP – Acordului privind Achizițiile Publice al OMC, în armonie cu TTIP și cu noile modificări care se prefigurează în legislația românească..

Provocarea 6: Spațiul euro-atlantic se repoziționează geopolitic față de estul Europei. România este a doua țară ca mărime în Europa Centrală și de Sud Est. Suntem stat de frontieră euro-atlantică și vom rămâne așa încă cel puțin un deceniu. Opțiunea românilor s-a consolidat ca una euro-atlantică, fără deviații politice, membra a NATO și UE, cu parteneriate strategice cu SUA și (potențial) cu Germania[xvii]. Principala deviație economică o reprezintă dezindustrializarea agresiva care ne-a deformat ca națiune. Valoarea adăugată pe locuitor în România este la circa un sfert din media europeană. La sfârșitul anului 2014, SUA ocupau poziţia a 11-a în topul statelor cu investiţii străine în România. Americanii au investit puțin, mult prea puțin în România, doar 2,4% din totalul investiţiilor străine.

Soluția: Reindustrializarea accelerată transformându-ne într-un termen rezonabil de timp în hub regional energetic, agro-industrial și de creativitate.

Provocarea 7: TTIP riscă să devină un nou „Zid al Berlinului”, o tentativă americană de a dezbina printr-o nouă acțiune Europa și așa greu încercată politic și economic, după 70 de ani. Este o provocare ridicată într-o analiză recentă de Capaldo[xviii]. De partea TTIP este fermă Germania – principalul partener european de comerț. Principalul sector de comerț este cel al automobilelor, iar TTIP reprezintă o gură de oxigen pentru piața automobilelor nemțești. Un alt susținător al acestui Parteneriat este Marea Britanie. Pornind de la euroscepticismul său, dar și datorită conjuncturii actuale geopolitice, Marea Britanie și-a arătat susținerea puternica față de TTIP. De cealaltă parte a baricadei, Franța, Italia și Spania au ridicat câteva probleme și acuzații, legate de încercarea de a crea o justiție paralelă, de produsele modificate genetic, dar și de problemele ce țin de sectorul energetic, în principal de tehnologia de fracturare hidraulică a gazelor de șișt. La nivelul Parlamentului European au existat rezerve serioase cu privire la unele capitole ale TTIP, precum rezolvarea disputelor dintre stat si investitori (care a dus la un real blocaj în negocierile SUA-UE), în reglementarea serviciilor publice sau a proprietății intelectuale, în care abordările americane au fost substanțial diferite de cele europene. Comisarul European pentru Comerț a fost nevoit să vină cu o propunere nouă, mai transparentă, a tribunalelor independente, care să înlocuiască mecanismul de rezolvare a disputelor dintre stat și investitori[xix].

Deși Președintele României s-a declarat un susținător ferm al cooperării economice transatlantice prin TTIP, Executivul României prin Premierul său nu a avut nicio referire clară la TTIP în anul 2015. Omologii săi europeni, în schimb, au intervenit des în dezbaterile controversate și au generat soluții proaspete[xx]. Nu au avut loc la nivelul Guvernului consultări sectoriale cu mediul de afaceri pentru a-i informa despre dinamica negocierilor sau pentru a formula strategiile de negociere în interesul economic al României. O arată și Cartea Albă a Investitorilor Străini din România (2015). Cu gândul la visul american, dar prinsă într-o cu totul altă realitate, România riscă să aibă mai degrabă de câștigat de pe urma muncii altora, adică sub așa numitul efect de spill over. Nu din partea Guvernului, ci dinspre CRPE a venit recomandarea clară că România “să susțină clauza de protecție a investitorilor din TTIP, pentru a se proteja în fața fraților Micula, a RMGC sau a Schweighofer. Romania ar trebui să se alăture Poloniei și să susțină adoptarea viitorului TTIP, cu tot cu clauza de protecție a investitorilor străini ISDS”[xxi].

Soluţia: Formularea clară a strategiei României pentru atragerea de investiții străine directe și cu privire la mecanismul optim de rezolvare a disputelor dintre investitor și stat prin TTIP, având în vedere „istoria” țării noastre legată de contractele mai mult sau mai puțin avantajoase încheiate, privatizările defectuoase sau procesele pe rol cu companii străine.

Provocarea 8: România beneficiază de o comunitate puternică la nivel internațional, de experți români de prima ligă în instituțiile europene și globale, de o diaspora activă și bine pregătită. Nimeni nu a cartografiat specialiștii români care ocupă poziţii cheie în instituţiile internaționale sau în companiile multinaționale și care iubesc România, pentru a-i conecta la interesele economice ale României.

Soluţia: Crearea unui Grup de Acțiune de Lobby Internațional[xxii], de tip task force informal, coordonat de un consilier al Primului Ministru, care va gestiona eforturile de lobby internațional pentru România și pentru interesele companiilor românești.

Acest articol va apărea în curând în volumul „România în cheie transatlantică”, coordonat de către Vasile Iuga et co.

Referinte bibliografice:

[i] Andreea PAUL, „TTIP –O miză majoră ignorată de guvern și aproape necunoscută de cetățeni”, 12 martie 2015, http://www.andreeapaul.ro/ttip-o-miza-mondiala-majora-ignorata-de-guvern-si-aproape-necunoscuta-de-cetateni/ sau aici: „Deputata PNL Andreea Paul: Romania trebuie sa iasa din pasivitate si sa se implice mai activ in negocierile pentru acordul de liber schimb UE-SUA”, 11 martie 2015, http://economie.hotnews.ro/stiri-ttip-19612025-deputata-pnl-andreea-paul-romania-trebuie-iasa-din-pasivitate-implice-mai-activ-negocierile-pentru-acordul-liber-schimb-sua.htm, accesate la data de 10 septembrie 2015

[ii] Global Justice Now, The Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP), aprilie 2014, http://www.globaljustice.org.uk/resources/transatlantic-trade-and-investment-partnership-ttip accesat la data de 11 septembrie 2015.

[iii] Cristian GHINEA, “România și negocierile comerciale UE – SUA – schiță pentru o poziție de țară” – CRPE Policy Brief nr. 37, Mai 2015, http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2015/05/CRPE-Policy-Brief-37-TTIP-Final.pdf accesat la data de 7 septembrie 2015.

[iv] Academia Română: „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 ani, 2016 – 2035”, 2015, pg. 264, http://www.racai.ro/media/Strategia.pdf, accesat la data de 20 septembrie 2015

[v] Lucian CERNAT și Csilla LAKATOS, Impactul economic al Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) asupra României, Mai 2015, http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2015/05/CRPE-Policy-Memo-63-Final.pdf accesat la data de 5 septembrie 2015.

[vi] DULLIEN Sebastian, GARCIA Adriana și JANNING Josef, A FRESH START FOR TTIP, http://www.ecfr.eu/page/-/ECFR124_-_TTIP.pdf

[vii] Acesta este un proiect de lege pe care l-am redactat si depus in Parlamentul Romaniei în luna septembrie 2015. Detalii aici: http://www.andreeapaul.ro/fapte-nu-vorbe-proiectul-de-lege-privind-infiintarea-consiliului-national-pentru-competitivitate/ .

[viii] Idem.

[ix] Ministerul Afacerilor Externe, Relații Economice SUA-România, http://washington.mae.ro/node/168 accesat la data de 13 septembrie 2015.

[x] Poate varia în funcție de conversia USD-EUR. Conversia folosită a fost cea publicată de BNR în data de 15 septembrie 2015, http://www.cursbnr.ro/ .

[xi] 3,93 miliarde EURO conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, Comunicat de presă – Comerţ internaţional cu bunuri, Iulie 2015, publicat în data de 9 septembrie 2015 http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/comert_ext/a15/ce07r15.pdf .

[xii] Detalii spre oportunitățile acordului de comerț liber al UE cu Vietnam găsiți aici: Andreea PAUL, „România nu trebuie să rateze noile oportunități de export pe care UE le negociază acum”, 12 august 2015, http://www.caleaeuropeana.ro/andreea-paul-romania-nu-trebuie-sa-rateze-noile-oportunitati-de-export-pe-care-ue-le-negociaza-acum/ sau aici: „Șansa pe care nu o poate rata România”, http://www.ziare.com/economie/exporturi/sansa-pe-care-nu-o-poate-rata-romania-1377294 accesate in data de 20 septembrie.

[xiii] EY România, Barometrul antreprenoriatului românesc 2015, ediția a III-a , mai 2015, http://www.eyromania.ro/sites/default/files/attachments/ESO%202015.pdf accesat la data de 11 septembrie 2015.

[xiv] U.S Customs and Border Protection, Customs Duty Information, http://www.cbp.gov/travel/international-visitors/kbyg/customs-duty-info accesat la data de 10 septembrie 2015.

[xv] Comisia Europeană, Trade and Jobs: http://ec.europa.eu/trade/policy/in-focus/trade-and-jobs/romania_en.htm, accesat la data de 20 septembrie 2015

[xvi] Lucian CERNAT, op. cit.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

    • Ce poate si vrea sa faca Andreea nu se poate face total in afara politicii a celei economice de sigur asa ca nu cred ca a parasit politica si pe blogul ei are mereu articole pe teme economice.

  1. Noi suntem in continuare tara lui nu se poate, cu reguli importate dar nu stim de ce au fost inventate, functionarii publici pana la cel mai inalt nivel nu au nicio o apasare, raspundere sau evaluare a muncii lor. Avem cea mai supraregelementata economie, noutatea si initiativa sunt respinse, presedinte comandant de nava si profesor si premieri juristi care nu au o anvergura suficienta in a avea o viziune corecta si pragmatica, bazata pe experiente manageriale.
    Mai avem de luptat si de indurat.

  2. Va rog sa nu ma-nțelegeti greșit dar atâta timp cit nu puteți trai din salariul dvs de profesor și nici din câștigul de la loterie credibilitatea dvs publica este zero.

    Sau ma înșel și nu ați profitat de poziționarea politica pentru a va susține material?

    • Negociaza de fapt concernele americane si eoropene intre ele. Daca ar auzi opinia publica care sint subiectele de negociere ar exploda. De aia sint secrete. Tarile fara concerne nu au nimic de zis si vor supota consecintele.

  3. Daca citim titlul articolului

    „România: o economie mică surprinsă de oportunitățile TTIP. Ce trebuie să facă România?”

    ca si cele spuse de @Turcu

    care or fi, in realitate, „OPORTUNITATILE” pentru Romania ?

    Unde sunt marii economisti ai Romaniei, inclusiv cel mai longeviv in functie guvernatorul BNR sa „educe” populatia Romaniei despre aceste „OPORTUNIUTATI” si impactul lor pentru viata de zi cu zi a votantului de rand ?

    Apropo, USA, Canada si cateva tari din zona Asia-Pacific, (inclusiv Japonia si Vietnam dar nu si China), au incheiat TPP, adica 40% din comertul mondial.

  4. 1.Pasivitatea romaneasca ori intrebarea ,,cind ne apucam serios de treaba? Sint surogate psihologice sau intrebari degeaba, care tin locul unei intrebari fundamentale a unei NATIUNI:cind elita intelectuala va construi si propune natiunii, un PROIECT ECONOMIC NATIONAL!
    Este vorba de un proiect national de reconstructie economica si industriala nationala, in urma caruia poporul romin sa munceasca pentru sine – urmare a unui proiect postintegrare in UE, deoarece etapa a I-a a integrarii, a condus la dezintegrarea economica si instrainarea economiei nationale – atita cita mai ramasese dupa urgia furtului si capusarii, a ceeace s-a construit de bine de rau, in regimul trecut.
    2.Comisiile de tip CoNaCo, a carei urmas a fost comisia de reindustrializare a ministrului Vozganian, au condus la o asa reindustrializare, incit investitiile straine industriale au disparut cu totul dupa 2008, Romania fiind intr-un ciclu nu de industrializare ci unul invers, de dezindustrializare din aceasta cauza.
    3.Ce mize mondiale sau europene pierdem, cita vreme industria, serviciile si comertul sint 87 la suta ale firmelor straine, iar regiile, intreprinderile romanesti sau energia nu au de a face cu comertul mondial sau acordurile care privesc industriile nationale, ale tarilor dezvoltate?
    Iata si raspunsul la provocarile existentiale ale Romaniei:
    x.Romania nu are o economie mica ci una straina, a carei evolutie nu poate fi resetata.Intreprinderile straine se reseteaza conform intereselor si viziunii firmelor-mama.Pentru ca investitiile straine sa abunde in Romania, este necesar un ,,proiect de aducere a competitivitatii economice nationale, la indicii 1-28 ai tarilor dezvoltate.Comisiile nu rezolva ci ingroapa problematica competitivitatii!
    xx.Nu exista exporturi romanesti, decit de cereale, ceva mobila, confectii, legume si fructe, vin, punct.Restul sint exporturi si importuri ale firmelor straine.Ele nu urmaresc si nu sint interesate de SOLUTIA de a creste capacitatea de export a Romaniei!
    xxx.Numarul IMM-urilor care exporta din Romania, este mic, deoarece aceasta se datoreaza dezintegrarii industriale aratate, ele neavind pentru cine sa mai angajeze activitati productive si servicii industriale – care constituie fondul activitatii lor.Romania intreprinderilor straine, nu are cum sa se angajeze in directia promovarii avantajelor noastre competitive, din simplul motiv – ca asemenea avantaje nu mai exista, dupa migratia unicului avantaj competitiv – forta de munca ieftina.
    xxxx.Exporturile din Romania (nu romanesti) sustin 1,2 milioane de locuri de munca.Inafara lor exista numai 3 milioane de locuri de munca cu salariul minim pe economie (conform INS).Daca cele 1,2 milioane care sustin exportul au un nivel realativ scazut de calificare, atunci cum sint cele cu salariul minim pe economie?Oare nu sintem o tara bananiera, care trebuie reindustrializata, inainte de a vorbi de strategii nationale de participare la negocieri cu SUA.Ce putem sa negociem in calitate de reprezentanti nationali, ai unor regii de stat, falimentare?
    xxxxx.Care ar fi instrumentele si institutiile capabile sa diversifice pietele de export – ale Renault, a intreprinderilor siderurgice de la Galati, C.Turzii, etc. si cum ar trebui si de catre cine – pregatiti consilierii economici, pentru a realiza acest lucru mai bine decit proprietarii straini ai fimelor din Romania – va ramine o enigma a istoriei economice nationale…
    xxxxxx.Dezindustrializare agresiva – o exprimare realista, care necesita reindustrialzarea.Dar ea nu se produce de la sine, nici nu poate fi adusa de americani (a caror investitii reprezinta numai 2,4 din total), nu este nici un dat sistemic al capitalismului!Reindustrializarea este un DAT al angajarii politice la o crestere economica de 5-7 la suta anual, pe care expertii in economie sa-l faca posibil prin proiectul local, orasenesc, judetean si regional de dezvoltare economica, care unificate, sa constituie proiectul economic national!Inafara lor, vorbe doar.
    Etapa I a dezvoltarii este de montaj piese si agregate, etapa a II-a de componente mari si complexe, etapa a III-a montaj si probe de masini si utilaje complexe…
    Abia apoi vine etapa a IV, pe care d-l Cosea o denumea productie BY-Romania!Abia apoi apar HUB-uri si centre de proiectare si productie/incercare de masini si utilaje, cu centrele de inventie-inovatie, ca centre de creativitate care sa le sustina!Pina atunci, inca 5 ani, trebuie sa luptam pentru ca etapa I-a si a II-a sa creieze anual 200- 300 de mii de noi locuri de munca, incit in 7-9 ani sa ajungem din urma Ungaria sau Polonia.
    xxxxxxx.Romania dezindustrializata nu are de ce sa-si faca griji din cauza dezavantajelor aduse de TTIP, ci numai si numai de lipsa unui proiect national de reconstructie economica si industriala, in lipsa careia nu are ce sa protejeze de cineva.Tara devine strict, spatiul economic de disputa, sau mai precis rezultat al modului in care tarile industrialzate isi aseaza sau nu intreprinderi in Romania.
    Fundamental ramine ca Romania sa iasa din teritoriul mortificat economic al STRATEGIILOR teoretice si sa construiasca proiecte de dezvoltare economica, pe modelul asiatic:Japonia reformei Meiji, a tigrilor asiatici, utilizind tehnici de accelerare a dezvoltarii industriale si ale aducerii competitivitatii economice peste indicele 30, de la care vin investitorii straini.Am trait 25 de ani in sterilul strategiilor, acum locul lor trebuie luat de PROIECTE concrete.
    Noul zid al Berlinului si-l construieste sau demoleaza fiecare tara in parte, functie de proiectele economice nationale, carora nu le pot tine locul surogate economice ori strategiile teoretice de pina acum!
    In concluzie, TTIP nu are nici un punct de inflexiune cu tarile lipsite de economie si industrie nationala ca Romania, a caror evolutie economica si sociala se desfasoara la voia unor intimplari pozitive sau negative, politice sau economice, interne sau externe…

    • N-am inteles nimic: ai vreo propunere concreta sau nu, Eugen?

      Prropozitiile tale sunt non-argumente care alimenteaza aceeasi pasivitate ro. Plus ca e plina si de greseli. Continuatoarea conaco este consiliul pentru dezvoltarea ro. Hai ca asta toata lumea stie. Nu comitia lui vosganian.

  5. Cred ca e bine sa citim cam ce e TTIP-ul asta inainte de a discuta despre el, nu?
    Am cateva comentarii, asa, la cald:
    Cecilia Malmström zicea in martie:
    1. „În calitate de comisar al UE pentru comerț, sunt hotărâtă să acționez astfel încât aceste negocieri comerciale să fie cele mai trans‑ parente negocieri ale UE de până acum.”
    Se spune ca negocierile sunt secrete.. dar brosura de prezentare a TTIP zice
    „Există două tipuri de documente:
    • Propuneri de text – acestea sunt propunerile inițiale ale UE pentru textul juridic
    pe teme din TTIP.
    Textul final al acordului va fi rezultatul negocierilor noastre pe baza acestor texte.
    • Documente de poziție – acestea precizează și descriu abordarea UE cu privire la
    teme din cadrul negocierilor privind TTIP.
    Acestea sunt disponibile online la adresa
    http://www.ec.europa.eu/trade.
    Bun, este o diferenta de la cer la pamant intre „negocieri secrete” si transaprenta preconizata…care e situatia de fapt? Nu sunt suficiente informatiile( multe, adeva
    rat) de aici?
    http://ec.europa.eu/trade/policy/in-focus/ttip/documents-and-events/index_en.htm#eu-position
    Sau de aici
    http://trade.ec.europa.eu/doclib/press/index.cfm?id=1230
    Avem de-a face cu un mit?
    “Ordinary people have no idea what’s being discussed – it’s big companies that are calling all the shots in TTIP.”
    Rspuns:
    „The TTIP talks are the most open ever for a trade deal and our negotiators are consulting a wide range of interests.”
    http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/march/tradoc_153266.pdf
    Cum „sta treaba” de fapt?
    2. Ce doresc europenii? Pai esenta cred ca e asta:
    „Sperăm ca actualele discuții dintre UE și SUA să elimine taxele vamale pe care le plătim în SUA.” zice Claus Olsen Director de vânzări și marketing Brutăriile Mette Munk, Danemarca
    Dar, ca tot ati amintit de indistria auto care ar beneficaia de TTIP sa nu uitam ca:
    • În unele cazuri, taxele vamale sunt diferite în SUA și în UE chiar și pentru același
    produs. De exemplu:
    – Pentru autoturisme:
    ▶ taxele vamale în UE la importurile
    din SUA sunt de 10 %;
    ▶ taxele vamale în SUA la importurile din UE sunt de doar 2,5 %.
    Ma gandesc ca de anularea acestor taxe ar benficia mai mult americanii pe piata UE, in fond produsele lor se vor ieftini mai mullt prin anularea taxelor vamale la auto.
    Daca brutarul vrea taxe zero in SUA la fel va avea si producatorul auto din SUA in UE.
    Situatia se schimba de la caza la caz, uneori taxele au valoarea mai mare ca produsul in sine
    „• Anumite taxe vamale sunt prohibitiv de ridicate, blocând efectiv orice posibilitate
    de comerț. Câteva exemple de taxe vamale impuse de SUA:
    – aproape 140 % la anumite produse
    lactate;
    – peste 130 % la arahide”
    Evident ca si laptarul ar avea de castigat…dar nu exista o regula comuna pentru toate sectoarele. Ce vreau sa spun: unii vor pierde prin TTIP, sa nu idealizam acest acord care va face si va drege, va crea nenumarate locuri de munca, bla, bla… ca pierdem nu`s ce oportunitati, bun, uneori la anumite produse vom castiga , dar vor fi si produse unde concurenta cu produse mai ieftine, americane, te va baga in faliment . Si ar fi bine sa stim …
    Abordarea este un pic diferita, nu vorbim doar de oportunitati.
    „În cazul în care eliminarea imediată a taxelor vamale ale UE ar putea crea dificultăți
    firmelor din UE, dorim să convenim asupra unei perioade mai lungi de eliminare treptată,
    pentru a permite firmelor să se adapteze.
    În cazul în care – chiar în condițiile unor perioade mai lungi de eliminare treptată –
    întreprinderile ar continua să se confrunte cu probleme, ne vom deschide piața doar parțial.”
    3. Sa nu uitam de diferentele majore la capitolul norme tehnice. Ma gandesc,asa , rapid, la reteaua de energie ptr consumatorul casnic, diferente de frecventa si tensiune, de modele de „stecher” etc. Apoi la diferntele intre unitatile de masura folosite, la volanele pe dreapta din UK etc
    „Cerințele tehnice și procedurile de verificare a produselor sunt fundamental diferite în
    UE și în SUA.
    Guvernele și societățile de pe ambele maluri ale Atlanticului au investit mult în funcționarea
    și dezvoltarea propriilor sisteme. Trebuie să ținem seama de acest aspect.”
    Si cate altele.
    Exista o multime de probleme concrete, cu abordari diferite, cu efecte diferite, uneori in defavoarea UE, sau a anumitor tari din UE. Cat e pretul carburantului si al gazului in SUA si cat in UE? Cum putem compensa acest handicap major, reflectat in pretul produslui pana la urma?
    Evident ca acordul nu va fi unul in care laptele si mierea se vor revarsa peste UE in detrimentul SUA…astia nu sunt tampiti. Dar, probabil unele exagerari tarifare vor fi aplatizate, unele norme se vor pune de acord, anumite bariere formale vor dispare etc.
    Asa ca problema se pune nu doar ni termeni de oportunitati ci si de efect de bumerang sau de concurenta neloiala.: cine studiaza la noi posibilele efecte(uneori nasoale) al TTIP? Pentru ca , pana la urma TTIP se va finaliza cumva, indifernt ce facem, sau nu, noi. Iar problema poate fi chiar naspa de tot, putem pierde pe anumite sectoare daca nu stim foarte clar spre ce ne indreptam. Aici aveti dreptate, nu cred ca guvernul , Romania, in fond, a abordat problema la modul serios.
    Dar, sincer, impresia mea , citindu-va articolul, a fost una „amestecata”: evem o problema majora de analiza a efectelor TTIP, trebuie actionat cumva, la nivel guvernamental, …dar solutiile dvs. sunt atat de generale!
    „resetarea strategiei economice”
    „România trebuie să iasă din pasivitate și să-și dezvolte capacitatea de negociere”
    „dereglementare accelerată a birocrației.”
    „integrarea mai puternică în lanțurile de producție globală,”
    „Profesionalizarea urgentă a corpului consilierilor economici prin evaluarea justă..” .bla, bla
    Adica fara TTIP „chestiile” acestea nu sunt valabile?

    P.S Citatele sunt din brosura disponibila aici

    http://bookshop.europa.eu/ro/esen-a-ttip-pbNG0115085/?CatalogCategoryID=bWAKABst3G0AAAEjGocY4e5K

    • „Cred ca e bine sa citim cam ce e TTIP-ul asta inainte de a discuta despre el, nu?”

      Nu. Tocmai despre asta-i vorba – nu trebuie sa cititi despre tratat si, mai ales, nu trebuie sa-i cititi continutul. Ca sa nu va mai faceti probleme existentiale, nu vi-l dam sa-l cititi, cel putin nu in intregime.
      Trebuie doar sa-l semnati . Prin intermediul alesilor dvs. care, fireste, nici ei nu vor avea habar ce semneaza. Semnati cu incredere si-o sa fie bine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andreea Paul
Andreea Paul
Prim-vicepresedinte al PNL, Deputat de Tara Oasului, Satu Mare Lector univ. dr. la Facultatea de Relatii Economice Internationale, ASE

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro