vineri, martie 29, 2024

România pe drumul de la colonie alimentară la gastronomie locală?

Carnea tocată în formă de cârnat-mic nu are cum să fie element de patrimoniu imaterial gastronomic. O politică, dar pe termen lung privind produsele alimentare autohtone și gastronomice tradiționale, ar avea sens dacă acestora le-am da măcare identitate. Atribuirea originii locale, regionale, naționale produselor alimentare românești de calitate ar fi un bun obiectiv strategic.

Din anul 2010, gastronomia franceză a fost înscrisă conform unor proceduri instituționale ale UNESCO, în Lista patrimoniului cultural al umanității[1]. Comisia de specialitate UNESCO care a decis acest lucru s-a bazat pe faptul că, printre altele, „Gastronomia franceză joacă un rol social activ în comunitate și este transmisă din generație în generație, ca parte a identității sale și înscrierea în listă poate contribui la o mai mare vizibilitate a patrimoniului cultural imaterial ca un catalizator pentru respectul reciproc și dialog intercultural.”

Potențialul pieței de produse alimentare de origine geografică este imens la nivelul Uniunii Europene. Valoarea comerțului intra-comunitar de astfel de produse a crescut în perioada 2005-2010, conform unei cercetări[2] angajate de Comisia Europeană, de la un total de 48 de miliarde euro la peste 54 de miliarde de euro. Din acest volum, 29% a revenit produselor agro-alimentare, iar 55% vinurilor.

Încă din anii 60 și 70, au fost definite, în contextul organizațiilor comune de piață, standardele de marketing pentru mai multe produse agricol perecum carnea de vită și vițel, ouă, lapte proaspăt, legume și fructe proaspete și procesate, miere, hamei, lapte și produse din lapte, ulei de măsline, carne de porc, pui, carne de oaie, zahăr, vin, cacao și produse din ciocolată, extrase din cafea și din cicoare, sucuri de fructe, gemuri, dulcețuri și marmelade, și altele. Din 1985 până în prezent au fost parcurse mai multe etape de proces, marcate de evoluții tot mai importante în ce privește standardele de marketing privind produsele alimentare de calitate.

Din ianuarie 2013 Uniunea Europeană vine în întâmpinarea producătorilor și a consumatorilor cu reguli îmbunătățite prin care i se poate recunoaște unui produs agro-alimentar atributul de Specialitate Tradițională Garantată (STG), Indicație Geografică Protejată (IGP), Denumire de Origine Protejată (DOP). Acestor atribute le-a fost adăugată indicația „Produs montan”, pentru prima oară în cadrul acestei reglementări. În următorul ciclu politic Uniunea Europeană va recunoaște și atributul „Produs în ferma mea”. Aceste atribute sunt afișate pe etichetele produselor ca logo-uri suplimentare și pot fi elemente de campanii de marketing și promovare.

STG, IGP și DOP pot fi doar produsele alimentare de calitate care au parcurs un proces de verificare și inspecție. Cultural ele dovedesc moștenirea și tradiția gastronomică a unei națiuni. Un produs poate primi atributul STG dacă are un caracter tradițional prin compoziție sau metode de producție, în acest caz trebuind să fie dovedită vechimea producției de peste 30 de ani. Pentru atributul IGP este necesar ca produsul agro-alimentar să fie strâns legat de o zonă geografică, astfel încât una din etapele de producție să fi fi fost realizată în acea zonă (producție sau procesare sau preparare). Iar pentru ca un produs agro-alimentar să primească atributul DOP, este necesar ca toate etapele de producție să fi avut loc în aceeași zonă geografică.

Una din aplicațiile importante ale Politicii Agricole Comune, politica europeană pentru produse agro-alimentare de calitate a fost reformată recent, la 2 ani de la lansarea reformei calității de către comisarul Dacian Cioloș, prin intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) Nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare[3]. Politica europeană de calitate acoperă și prin alte reglementări, produsele certificate ecologic (sau agricultură organică), băuturile aromatizate, precum și vinurile și băuturile spirtoase.

Produsele alimentare și gastronomia tradiționale sunt singura modalitate de a da valoare produselor de fermă, în afara producției alimentare de tip industrial, cea care produce alimente pe scară largă. Ca stat membru al Uniunii Europene, România are posibilitatea să fructifice prevederile Regulamentului 1151/2012 pentru că are un patrimoniu gastronomic încă necatalogat.

Produsele alimentare și gastronomice naționale trebuie privite pe termen lung ca elemente ale identității culturale românești. Importanța acestor produse este dată de faptul că fac parte din patrimoniul cultural imaterial al României, fiind protejate prin Legea privind protejarea patrimoniului cultural imaterial nr. 26/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 168 din 5 martie 2008. În Capitolul II al legii, „Expresiile culturale tradiționale”, la art. 6, indice (3) se specifică: „Expresiile culturale tradiționale pot fi exprimate şi sub forma unor rețete sau instrucțiuni de preparare ori pregătire a unor alimente, respectiv a unor substanțe chimice, ori materiale de construcție, textile ori altele asemenea.”

Sub responsabilitatea Ministerul Culturii funcționează Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care urmărește și situația alimentației tradiționale din România, sub aspect etnologic, prin instrumente etnografice. Mai multe cercetări printre care aceea a Asociației „Ivan Patzaichin-Mila 23” („La masă cu oamenii Deltei”[4], 2012) a arătat că se exercită o presiune semnificativă asupra gastronomiei în Delta Dunării până acolo încât meniurile devin urbane oferind pulpe de pui la ceaun, în dauna moștenirii gastronomice locale. În ultimii anii mai multe serii de filme de televiziune de tip documentar, formate de tipul piețelor volante, publicați, ziare, arată creșterea tot mai importantă a interesului publicului pentru produse tradiționale, produse locale, forme de lanț alimentar scurt.

O cultura gastronomică națională este în competiție cu celelalte state europene care au făcut din aceasta unul dintre pilonii lor de competitivitate. Teoreticieni din domeniul geopoliticii susțin că statele contemporane își construiesc puterea pe alte fundamente decât cele înarmarea, și anume pe cultură. Este așa-numita „soft power”, un tip de putere culturală care este la îndemâna statelor precum România. De aceea gastronomia tradițională poate fi privită ca un element strategic, parte a unui profil cultural național, care este susținut de capitalul natural al țării. Ca un exemplu special, Delta Dunării poate reține biodiversitatea dar nu poate fi completă ca rezervație fără gastronomie tradițională. Economia locală bazată pe capitalul natural nu are sens fără patrimoniu imaterial.

România a obținut la 6 ani de la obținerea statului de Stat Membru, doar o certificare pentru produs IGP, având în procedura de avizare doar alte 2 produse pentru certificare DOP, și nici un produs în avizare ca Specialitate Tradițională Garantată (STG). De-abia acum, din mai 2013[5], după  6 ani, România are un organism de inspecție și verificare pentru produsele STG, IGP, DOP. Din anul 2004 este implementată o politică publică națională de susținere a produselor cu atestat tradițional, care a determinat în anul 2008 înființarea justificată a ONPTER – Oficiul Național pentru Produse Tradiționale și Ecologice Românești (astăzi înglobat în Direcția de Agricultură a județului Brașov) ce a susținut împreună cu MADR crearea unei mase critice de peste 4.000 de produse cu atestat tradițional. Această masă mare de potențiali candidați la STG, IGP și DOP este totuși supradimensionată, ținând cont că la nivel de Uniunea Europeană există doar câteva sute de produse de calitate, recunoscute pe piață.

Prin reforma Politicii Agricole, în perioada 2014-2020, vor fi sprijinite asociațiile de producători, lanțurile alimentare scurte sau filierele scurte așa cum sunt numite, atât pentru producția micii industrii alimentare cât și pentru industria de pescuit și acvacultură. Astfel, în Propunerea[6] de Regulament privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Comisia Europeană a inclus un subprogram tematic privind lanțurile alimentare scurte, măsuri financiare de sprijin pentru acestea, măsuri de încurajare a cooperării pe lanțul de producție. Noul concept introdus de CE în propunerea de Regulament vine să dea un sprijin pentru ca mica industrie alimentară să își consolideze lanțul valoric, punând micii fermieri împreună, pentru ca produsul să ajungă cât pe un traseu cât mai scurt la consumator.

  • Imaginea exactă a sectorului mici industrii alimentare lipsește sau este dedusă prin extrapolare. Este important a fi realizată o cercetare din axa de asistența tehnică aferentă PNDR, chiar din acest an 2013, care să ofere date și indicatori privind dimensiunea sectorului micii industrii agro-alimentare, potențialul de piață, problemele sale, resurse și necesități, lanțul valoric, locuri de muncă create.
  • Abordarea strategică ar impune includerea în viitorul Program de Dezvoltare Rurală al României pentru 2014-202, a subprogramului tematic propus de CE privind lanțurile scurte de aprovizionare, cu accent pe măsuri[7] (indicative) precum: Scheme de calitate pentru produse agricole și alimentare; Cooperarea; Leader; Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare; Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploataţiei.

  • Acțiunea comunităților locale trebuie încurajată pentru a integra, păstra în cultura locală produsele alimentare tradiționale, astfel încât ele să fie unul din elementele de valoare ale unor viitoare destinații ecoturistice în România. În acest sens acțiunea Grupurlor de Acțiune Locală este importantă și în ciclurile viitoare de programare, pentru că au posibilitatea prin Strategiile de Dezvoltare Locală să ofere suport abordărilor inovative privind produsele locale, marketingul, promovarea și crearea de forme de comercializare.
  • Serviciile de consultanță agricolă publice și private, Camerele Agricole, asociațiile și cooperative pot juca un rol puternic în măsura în care vor ținti prin activitățile lor demersurile de marketing, crearea de produse locale de calitate, crearea de mărci, înregistrarea lor, promovare prin internet, organizarea de târguri și expoziții.
  • Capitalul natural al României trebuie să se susțină prin ariile protejate, parcurile naționale, parcurile naturale, în perimetrul cărora se pot desfășura activități de creare de resurse alimentare pentru piață (fructe de pădure, plante aromatice, plante naturale pentru infuzii, etc.) care vor putea beneficia de politica de calitate a UE dacă vor folosi inteligent și corect asocierea cu zona protejată și nepoluată din care au fost recoltate.
  • Stimularea și încurajarea creării de scheme private voluntare de calitate prin mărci colective, conform legislației privind mărcile și indicațiile geografice. Aceasta este una din soluțiile locale, românești la probleme precum falsificarea originii brânzei telemea, despre care cel mai adesea se pretinde că este de Sibiu. Această percepție de valoare din mintea consumatorului trebuie fructificată doar de cei care sunt din Sibiu, au oile din Sibiu, le pasc în cadrul județului, fabrică braânzeturi cu metode tradiționale ca la Sibiu.
  • Fiscalizarea micii industrii alimentare care produce produsele alimentare și gastronomice tradiționale este un imperativ pentru a avea sprijin public atât din buget, prin măsuri de suport, dar și din partea publicului. Susținerea unui sector de mică industrie alimentară cu produse agro-alimentare de calitate este posibilă numai dacă se depun eforturi publice pentru cei care produc curat, corect și într-adevăr conform unor rețete tradiționale, și nu pentru cei care fug în zona gri a evaziunii fiscale. Confuzia determinată de aceast tip de neglijare îi distruge pe cei ce se străduie să respecte regulile, să se conformeze, să nu mai respecte regulile.
  • Crearea prin dialog cu reprezentanții sectorului de mică industrie alimentară, a unui cadru favorabil de reglementare care să permită continuarea, în condiții de trasabilitate și igienă sanitar-veterinară, a producției cu metode tradiționale. O astfel de adecvare ar fi abatoarele de mică capacitate sau morile de mică capacitate.
  • Industria alimentară „artizanală” este și ea un segment important în contexul analizat, firav, dar care renaște. Aici este vorba de brutării tradiționale care oferă panificație de înaltă calitate, produse de cofetărie și patiserie artizanală, etc. Aceasta poate contribui la creșterea segmentului de consumatori atenți atât la dieta lor cât și la păstrarea unor tradiții manuale de confecționare a alimentelor.
  • Este necesară pentru perioada începând cu anul 2014, o politică publică inter-sectorială care să lege intervenția publică în agricultură și dezvoltarea rurală, de sănătatea publică și patrimoniul imaterial. Aceasta ar da sens unei politici publice de ansamblu care pe de o parte, sprijină agricultura pentru a oferi materiile prime necesare hranei conform PAC, dar pe de altă parte ar urmări și ceea ce consumă românii și care este efectul asupra sănătății lor, modelul gastronomic.

Pentru a avea produse alimentare de calitate, nu este suficient să ne dorim a avea o marcă colectivă, „Produs în România”. Trebuie să folosite pârghiile PAC și cele naționale, pentru renașterea tradiției gastronomice românești.

__________________________


[1] UNESCO, link decizie ;

[2] “Value of production of agricultural products and foodstuffs, wines, aromatised wines and spirits protected by a geographical indication (GI)”, TENDER N° AGRI–2011–EVAL–04, Authors: Tanguy CHEVER, Christian RENAULT, Séverine RENAULT, Violaine ROMIEU (AND-International), link raport ;

[3] Regulament (UE) 1151/2012, link Regulament

[4] Co-finanțată de Administrația Fondului Cultural Național în 2012

[5] Organism de inspectie si verificare http://www.madr.ro/docs/indalimentara/Tabel_recunoastere_organisme_de_inspectie.pdf

[6] COM(2011) 627 final [2011/0282 (COD)], link document

[7] COM(2011) 627 final [2011/0282 (COD)], Lista indicativă a măsurilor și a operațiunilor cu relevanță deosebită pentru subprogramele tematice prevăzute la articolul 8, link document

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Tuica de prune de Buzau (home made in zona Nehoiu Siriu) ce atribut are ?
    Specialitate Tradițională Garantată (STG), Indicație Geografică Protejată (IGP), Denumire de Origine Protejată (DOP). „Produs montan”?
    Bineinteles, este si „Produs în ferma mea”!

    • CHiar nu iti dai seama? Napolact inchide fabrica dupa fabrica, si in curand Napolact va insemna lapte bulgaresc sau polonez, maghiar, etc. Nu mai vorbesc de produse cu adevarat comerciale – ciocolata, biscuiti, etc…

  2. Dle T.Cazacioc,in primul rand,felicitari pentru acest excelent articol,amplu si explicit,in care abordati practic o problematica mult mai profunda decat ma asteptatam,la citirea titlului,pentru ca este vorba de identitatea romaneasca!
    Nu stiu ce alte,si alte,experiente nefericite le mai trebuie romanilor ca sa admita,o data pentru totdeauna,ca nu sunt nici americani,nici turci si nici suedezi,ci „doar” romani,si asta nu este de loc un defect,ci o sansa!
    Nu voi polemica despre utilitatea,sau nu,a afirmatiei „ma simt mandru ca sunt roman”,la un moment dat insa cred ca AJUNGE sa gandim si sa repetam cat e ziua de lunga,ca tot ce-i bun e „de-afara” si ca noi n-avem nimic de invidiat!
    Conditia sine qua non ca cineva,vreodata(!!!),sa ne respecte asa cum meritam,este sa fim convinsi ca meritam respectul altora,incepand prin a ne respecta noi insisi,ceea ce mi se pare logic!
    Francezii sunt sovini,americanii sunt patrioti,nemtii au incredere doar in ceea ce fac ei,etc,etc,deci daca tot ne place sa „ne inspiram” de la altii,sa luam ceea ce ne este de folos cu adevarat: atitudinea,respectul fata de propria valoare!
    Ca sa revin la subiectul propriu-zis,pentru ca micii,tuica de prune sau dulceata de afine,etc., sa fie recunoscute ca patrimoniu al umanitatii,trebuie deja sa fie considerate ca patrimoniu romanesc!Ori asta n-o face UNESCO,ci depinde doar de noi!
    Doar ca in Ro,de ex, micii au nenumarate retete,se fac si din carne de pui cu salmonella,probabil maine vor fi si din peste,de ce nu?,ori asa ceva nu este CREDIBIL!
    Deja de la Constanta la Baia Mare,sau de la Iasi la Timisoara,romanii nu reusesc sa se puna de acord pentru o reteta autentica in care sa creada si pe care sa o sustina,nu e deci de mirare ca pe plan international soarta lor este problematica…
    Cred ca mentalitatea romaneasca reprezinta azi sursa multor neajunsuri,probabil deci ca niste infuzii cu patriotism n-ar strica nimanui,si poate ca astfel gusturile ni s-ar pune de acord,nu ca sa se uniformizeze,ci ca sa ofere prioritatea celor mai reprezentative pentru tara noastra pe care o iubim cu totii!

    • Stimata doamna,

      Un restaurant cunoscut din Bucuresti vinde patru feluri de mici.
      Tuica de prune are tarie alcoolica variabila (cam orice intre 30 si 45 grade).
      Cat despre dulceata de afine, am intalnit varietati „lesinator” de dulci si altele amarui-acrisoare (vorbesc doar de sortimente facute in casa, desigur).

      Dar sa va relatez un fapt real: acum vreo zece ani, in New York s-a deschis o ciocolaterie „bio”. Nu vindeau specialitati cu diverse adaosuri si umpluturi ci numai ciocolata – mai precis, ciocolata neagra.
      Boabele de cacao erau atent selectionate din culturi bio, prelucrate dupa metode traditionale, ambalate in hartie „organica”, pastrate in conditii bine precizate etc. Am cumparat o cutie de degustare… scumpa, dar fiecare sortiment avea o aroma deosebita (si diferita, desi toate erau varietati de ciocolata neagra cu 80-85% cacao).
      Ei bine, au dat faliment… Si nu din cauza preturilor (in NY exista suficienti amatori de produse de lux) ci din cauza faptului ca aroma/gustul nu erau consistente de la o livrare la alta: interveneau factorii climatici, varsta arborilor de cacao etc. Iar cand te-ai hotarat la un sortiment te (cam) astepti la aceeasi experienta olfactiv/gustativa, acum, peste sase luni sau „in veacul veacurilor, amin!”. Iar prin mijloace 100% naturale, nu se poate…

  3. felicitari pentru articol.
    o mica mentiune despre branza de sibiu: oile sibienilor pasc peste tot, asa sunt ele, zburdalnice, nu doar in judetul Sibiu.
    desi voi spune un cliseu, nu am cum sa ma abtin. nivelul cultural al cererii este debusolant. valorile sunt terfelite. cateva exemple pe fuga…la cherhanaua dintre vama veche si 2 mai mi s-au oferit pastravi „proaspeti”. Mi-a zis ca oamenii cer pastrav, asa ca a adus si el pastrav de la metro din Constanta. „Proaspat”. In delta asisderea. Oamenii fug ca de dracu de oferta exclusiv bazata pe peste. Toti vor si celebrul piept de pui la gratar cu cartofi prajiti. Pentru cel mic. Antibiotic si hormon vs carne slaba, peste pescuit, nu provenit din acvacultura, ca sa nu mai vorbesc de unele retete care sunt absolut delicioase vs anostul „snitel” sau gratar de pui.
    acum de ce sa zic, probleme sunt si la oferta. ne-am mansardat podurile de la tara, ca se potriveste cu termopanizarea. prin urmare nu mai avem afumatoare cu fum rece, avem improvizatii prin curte, fum cald, grasime cancerigena picurand peste foc.
    Nu mai altoim, cumparam copaci din italia de la obi. nu mai crestem mangalita, ca e prea slaba de craciun. nu mai crestem gat golas de transilvania, ci albe de avicola, niste monstri care trebuie taiati ca nu se mai tin pe picioare la un moment dat.
    Nu mai pastram semintele peste an, cumparam gata preparate din supermarket. Luam rasaduri, dar nu stim ce o sa iasa.
    Traim o degringolada majora. Si peste toate avem un minister care se preocupa de mici. Ce este atat de traditional in mici? Semintele si berea la pet cui le lasam?

    • Domnule taran… cu respectul cuvenit si Cetateanului Roman de mai jos, care spune si el lucruri demne de luat in seama, totusi ce-ati scris m-a uns la inima. Facem parte din aceeasi specie. Una pe cale de disparitie.
      Cetatene, aici nu e vorba numai de turism, unde s-ar aplica – eventual si doar pana la un punct – regula clientului care e stapan si cere ce vrea el. Chiar si acolo, in turism, eu zic ca e loc pentru autenticitate. De altfel, chiar si regula de mai sus are limitele ei; mergi intr-un restaurant de lux, japonez sa zicem (dar poate fi oricare altul care se respecta), si cere-i aluia o ceafa de porc cu cartofi prajiti si bere la pet, sa vedem daca-ti da.
      Pentru unul care, in Delta, scrie la poarta (si eventual pe Internet) – „Aici nu servim decat peste pescuit de noi, legume si fructe din gradina noastra – asa urate cum sunt ele – produse din lapte si branza, oua de gaste si rate, ca astea au spor pe la noi, cu gainile e mai greu… si eventual ceva porc, daca reusim sa-l prindem. Nu cereti salata Caesar, dieta vegana, spaghetti, pizza si alte cele, ca cereti degeaba.” – eu cred ca unul care ar avea acest curaj ar avea si un succes nebun.
      Multa lume, cel putin lumea in care ma invart eu, e satula de isteria consumerista, de „turism” la hipermarket si la mall, si insetata de un strop de autenticitate.
      Cui nu-i place, e liber sa aleaga altceva; sunt destule stabilimente care sa-i ofere „traditionala” ceafa de porc (altfel delicioasa, a nu se intelege ca nu pun botu’ ;-) ). Atat de multe si atat de comun e acest fel de mancare incat ma gandesc uneori ca porcu’ romanesc e un mutant, ceva, in care ceafa cantareste o treime din animal…

    • Raspunsul este simplu, si sunt convins ca il cunoasteti si dumneavoastra:
      – in delta nu mai mancam peste proaspat pentru ca luciul de apa este concesionat si „guvernat”, astfel incat lipoveanul cumpara mai ieftin peste din Metro decat daca-l pescuieste singur (si legal, cu toate autorizatiile, controalele si intimidarile aferente);
      – taranul cumpara seminte pentru ca nu are voie sa lfoloseasca (in mod traditional) o parte din cele obtinute dupa recoltare;
      – ne hranim copiii cu lapte Danone pentru ca proprietarul vacii nu are dreptul legal sa vanda lapte;
      – crestem ceea ce ne permite sa obtinem macar un profit minim, in conditiile in care suntem la mana centrelor de achizitie si nu avem voie sa comercializam produsele direct, catre amatori.

      Vedeti un fir rosu in toate cele de mai sus? Vi-l precizez eu: STATUL, al carui interes este desfacerea produselor agricole prin filiere „agreate”, ca altfel nu poate incasa taxe si impozite!
      Nu de alta dar debitmetru la tâța vacii inca inca n-au reusit sa puna, carnea de gaina „alergata” nu se preteaza la conserve si rosiile tre’ sa fie toate la fel, ca altfel da producatorul de „checiup” faliment, si e nasol, ca ne trage tanti UE de raspundere…

  4. Nu e cazul sa fetisizam. E important sa ne pastram traditiile. Faorte important. In acelas timp multe din obiceiurile prezente pe teritoriul national pot fi intilnite in forme mai mult sau mai putin apropiate si in alte tari. De exemplu sarmalele ce pot fi intilnite si in Polonia, Ucraina, Belarus….si or mai fi fiindca la origine vin din China……Reteta originala a mcilor, cea a lui Pastorel era numai si numai cu gusa de vita! In Balcani cevapcici (mici) sint comuni dar din carne de oaie! Si deriva din adana kebap! Teritoriul national a fost si este un creuzet unde sau mixat obiceiuri si credinte a multor popoare migratoare. De aia pe fiecare vale de riu obiceiurile difera sau sint uneori unice si aparent ciudate.
    Sintem cei ce sintem. E dreptul nostru sa fim asa. Nu trebuie sa cerem voie sau sa stam in genunchi. Daca uneori legi europene vin in condradictie cu modul nostru de viata inseamna ca politicienii ce ne reprezinta nu isi fac treaba. Am avut sansa sa umblu pe ici pe colo. Imi e greu sa ma aprind cum face persoana ce comenteaza deasupra, fiindca in delta unii vor piept de pui .Si in China, Tailanda sau India unii doresc bucatarie europeana. E dreptul lor. Gresit e sa nu l epoti oferi. Atunci cind te duci la pensiune in Apuseni sau Bucovina si esti hranit numai cu bulz, slana, ceapa, carne la borcan, jumari si alte asemenea delicateturi utile si obligatorii atunci cind munceai la padure sau cimp pe vreme rea ai o problema! sau vei avea curind! Sintem mindrii de obiceiurile noastre in acelasi mod in care in Papua vei fi servit cu carne de vulpi zburatoare (lilieci frugivori)! Nu toate lumea e incintata. Asta e!
    In plus, se practica falsificarea! Busuioaca de Bohotin se produce in multe locuri…in conditiile in care e vorba de 80ha originale in Bohotin. Fabricile de mezeluri fac produse cu acelasi nume dar cu retete faorte diferite pentru a nu fi acuati de furt. Ar trebui un control mai strict, acordarea unor licente atent controlate pentru producerea de produse traditionale cu denumire controlata. Sa nu mai cumpar Plescoi made in Bucharest ori Oltenesti de Cluj!Nu mai vorbesc de brinzeturi…..

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tiberiu Cazacioc
Tiberiu Cazacioc
Tiberiu Cazacioc este activist Slow Food, blogger, expert în politici privind agricultura sustenabilă și schemele europene de calitate privind hrana, dezvoltarea comunitară, dezvoltarea durabilă în Delta Dunării, ecoturism și Natura 2000, marketingul produselor locale. A participat la consultări, proiecte și activități privind politicile naționale relevante acestor domenii din anul 2004 până în prezent.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro