România pe drumul spre normalitate

Am vazut astazi de aproape o manifestatie anti-guvernamentala de proportii. Aceast protest a trebuit sa fie sindicalist, nu a fost – a fost politic. Personal nu vad nimic rau intr-un demers de acest gen. Este normal ca politicienii sa incerce folosirea unor evenimente de acest gen pentru a acumula punctaj public si politic.  Randurile pe care le scriu sunt profund personale  fara nici o politizare a demersului. Sunt parerile mele  pe care le expun voua cu onestitate, intr-un fel pe care un invatacel al istoriei poate sa-l faca.    Politica partizana fac pe blogul meu si cine il citeste stie exact ceea ce cred si unde ma aflu din punct de vedere politic.

Cateva concluzii:

1. Boc merita sa plece acasa (poate se va intampla), nu astazi insa si nu pentru ceea ce a facut sau a incercat sa faca – ci pentru ceea ce nu a facut sau pentru felul in care a taraganat lucrurile;
2. Alternativa guvernarii PD-L nu exista in conjuctura in care ne aflam. Trebuie ca Boc sa fie lasat sa-si poarte crucea pana la sfarsit. A fost desemnat sa o faca si ar fi bine sa o faca;
3. Opozitia existenta nu a functionat rational in ultimele saptamani si atacurile reciproce nu  pot duce la concluzia ca va fi mai bine intr-o guvernare actuala a partidelor  de opozitie;
4. Am vazut liderul unui mare partid, poate cel mai mare astazi din Romania comportandu-se ca un tanar adolescent  si nu ca un politician serios. Nimeni nu poate juca un rol pe care nu-l intelege. Fetişurile sepcilor  Mao sau ale celor sindicaliste, portul tricolorului ca fular nu prind, chiar nu-l prind de loc. Nici vocea si nici dictonul nu sunt pentru discursurile patriotarde, sa nu vorbim de continut;
5. Bucurestenii nu s-au alaturat manifestantilor in numar mare, nu au avut de ce. Nu pentru ca-l iubesc pe Boc sau guvernarea PD-L ci pentru ca nu si-au dorit sa fie uneltele unui demers la care nimeni nu i-a facut partasi. Un alt lucru ar trebui sa inteleaga unii politicieni, PD-L a pierdut Bucurestiul pentru foarte multi ani, indiferent cine va fi candidatul la Primaria Capitalei.
6. Am vazut sindicate politizate fara sa vad la aceasta manifestatie membrii marcanti ai societatii civile sau ai intelectualitatii romanesti de stanga;
7. Romania nu are inca o stanga, asa cum nu are inca o dreapta, lucrurile sunt insa pe drumul cristalizarii. Probabil ca vom ajunge si la asta in cativa ani. Romania este insa pe drumul spre normalitate, sper!

As dori sa inchei aceste concluzii personale cu un gand pe care l-am castigat astazi intre Mitropolie si palatul Parlamentului: Nu trebuie sa aduci oamenii cu autocarele, trebuie sa-i asiguri de onestitatea demersului si necesitatea lui. Pelerinajele la Mitropolia din Bucuresti  sau la Iasi aduc mult mai multi oameni decat orice sindicat sau partid din Romania. Oamenii trebuie sa creada! Astazi ei nu au crezut.

Puteti citi evenimentele asa cum le-am vazut eu, aici.