vineri, mai 7, 2021

România pluralismului metafizic

Când ceea ce credem că există e de cu totul altă natură decât ce crede altcineva și ambele moduri de a vedea lumea sunt acceptabile social predominând în grupuri importante, nemarginale, ne aflăm în situația enunțată în titlu. Societățile pot ajunge într-o astfel de situație fie în mod programatic, prin acceptarea diversității de la bun început, așa cum sunt SUA, fie obligate să o accepte deși nu o doreau, cum este România.

Când nu dorești de la început ceva, dar realitatea arată că nu poate fi schimbat, e preferabil să găsești un folos acelei situații, să o transformi într-un avantaj. Atitudinea conflictuală, accentuarea faliilor nu ajută. Nimeni din exterior nu poate lărgi diferențele dacă atitudinea oamenilor este una de bună înțelegere.

România are șansa de a nu mai avea o sursă a cunoașterii cu monopol și nici vreo ideologie dominantă. Îmi doresc pentru ea să păstreze cu înțelepciune această situația de diversitate metafizică și existențială apărută contingent din întrepătrunderea adesea traumatică în mințile și sufletele oamenilor a unor mari curenți culturali în aceste locuri. E cea mai favorabilă situație libertății în toate înțelesurile ei.

Există un potențial uriaș de dezvoltare într-o astfel de alcătuire hibridă în condițiile unei guvernări înțelepte.

Nu putem aștepta de la mințile slabe să acopere complexitatea realității românești prin simplitatea perspectivei. Fiecare minte modestă o aduce în patul ei procustian mânată de mândria de a înțelege ceea ce nu poate, și a influența în sensul felului personal de a vedea lumea. De influențat influențează, dar altfel decât intenționează.

Interesul personal al unui om de stat nu poate fi de folos funcției pe care o deține dacă nu e unul care transcende perspectivelor parțiale din țară. Fiecare dintre ele e legitimă la scara ei de operare, fiecare om poate produce ceva de folos, dar nimic parțial nu e de folos tuturor, României. Ce ne mai unește atunci ?

Ceea ce ne unește să fie pacea interioară, inteligența și hărnicia exprimate prin orice moduri de viață onorabile și prin produse ale unor eforturi oneste. Națiune civilă sau neam, iluminiști sau religioși, dar numai sub constrângerea unor astfel de valori. A pune definițiile identitare înaintea comportamentelor morale, responsabile nu ajută la nimic. Definițiile au apărut istoric după comportamente, nu înaintea lor, sunt doar metereze ale unor ziduri ale bunului simț. Dacă diferențe grupale aruncă bunul simț la coș identitățile asumate devin o povară, nu un avantaj, perturbă în loc să dea stabilitate.

Pentru o Românie a libertății responsabile.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Pentru ca mi-a placut cum ati inteles sa sintetizati, va rog sa primiti o sugestie semnatica cuprinsa in parabola din romanul https://en.wikipedia.org/wiki/The_Dosadi_Experiment, pentru ca ofera o perspectiva a naturii transformarilor adaptive la care ajunge o populatie in conditii indelungate de confinare si constrangeri, precum si ce se-ntampla cand spatiul de confinare este spart. De peste 20 de ani consider ca este parabola, experimentul mental, in care regasesc cel mai bine cum simt natura paradoxala a spatiului romanesc. Sper sa vedeti si Dvs paralela. La multi ani!

  2. Când vorbiți de pluralism vă referiți la:
    – mici
    – pui congelați (distribuiți mai ales la Constanța)
    – pachete de zahăr
    – ulei
    – etc.?!
    Cât despre metafizic bănuim că aveți în vedere:
    – sticla (”regulamentară”) de votcă?!

  3. Apropo de pluralism, ma gindesc la un aspect de la unirea din 1918. In iuresul care a durat 100 de ani ea fost vazuta ca orice altceva, unele din ele doar aspecte decorative, decit o unire intre doua civilizatii. Valahi, moldoveni care le stiau pe ale lor (sa nu intram in detalii, pina dupa jumatatea secolului 19 nu au avut deloc infrastructura a civilizatiei, adica facultati, scoli, biblioteci, teatre, lucrari mari de arhitectura si drumuri, spitale, academie etc) si o alta cultura care fusese finisata de-a lungul unor secole de catre austrieci, maghiari si sasi. In loc sa fie o bucurie pentru un cistig imens pentru interesul national, a fost vazuta ca pe un efect colateral nedorit, un deseu. Nu stam mai bine nici acum, cind nici ardelenii nu mai sint ce au fost. Si ne-ar fi prins bine de tot, dar civilizatia noastra a biruit-o pe a lor, in loc sa o inglobeze, ca asa a fost ordinul pe unitate. Sa tinem minte data viitoare.

  4. Absenta unor curente majore aparute in spatiu nostru si lipsa unei ideologii dominante pot fi și slăbiciuni. Popoarele su nevoie de un ceva care sa le direcționate și să le dea coerență. M-am intors recent dintr-o vizita in Asia de SE unde am văzut efectele contrastante ale influenței budiste față de a confucianimului.
    Noi romanii suntem supusi modelor (nu modelelor) vremii și asta ne face vulnerabili.

    • Și cum o rezolvați ? Eliminați creștinii și păstrați scientiștii progresiști sau invers ? E limpede că așa ceva e cu totul nerealist, chiar dacă cineva ar spune că trebuie făcut. Nu e fezabil la scara de timp necesară pentru management.

      Conceptul de coerență nu e neapărat liniar, poate fi și structural. Ce e coerent pe o piață liberă a ideilor ? E o competiția sub niște reguli generale comun acceptate. Cu condiția respectării regulilor generale ale statului fiecare urmează drumul său, adaptabilitatea sistemului e mai mare și producția la fel. E suficient ca armata și alte instituții de forță să fie de o coerență liniarîă deplină.

      Cine dorește coerență de tip asiatic poate oricând să emigreze acolo.

      Gânduri bune,

      • @Cinicul
        „Noi romanii suntem supusi modelor (nu modelelor) vremii și asta ne face vulnerabili.”
        La nivelul acesta de generalizare nu se poate discuta. Mode si modele sint lucruri cam diferite, uneori opuse. O moda sint buzele umflate si sprincenele pensate (la barbati). Un model e Isus Cristos.
        Ca românii sint morti dupa mode (nu numai ei) am observat. Despre modele… Hm, despre ce modele vorbiti, pentru ca model este si felul cum organizezi o piata a drogurilor, model e si cum o administratie isi serveste cetatenii (modelul suedez, care de cele mai multe ori e inteles gresit dupa ureche), model este si in sala de studiu la pictura, un model poate fi si suma procedurilor de combatere a infectiilor in spitale. Inca nu am reusit sa descopar un model care sa ma faca vulnerabil. Modele se servesc pe banda rulanta si in pregatirea scolara. Cei care refuza scoala se pun la adapost de vulnerabilitate. Prostii urmeaza modele, cei mai prosti urmeaza modelele cele mai bune si contacteaza boli cum ar fi perfectionismul lucrului bine facut.
        Gînduri bune,

      • Aveti dreptate.
        Totusi nu e vorba de solutii individuale (emigrarea în Asia sau aiurea) ci de solutii colective. O societate nu poate avansa printr-o mișcare browniana și maxima entropie. E nevoie de o minimă ordine in sistem si o direcție cat de cat definită. Noi ortodocșii ne apropiem de budisti prin credința în fatalitate. Mai lipseste sa credem in reîncarnare ca sa nu realizam nimic in aceasta viata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro