România ultimelor luni, să zicem că din ianuarie încoace, seamănă cu un vapor cândva de lux, care astăzi arată ca după o furtună cumplită. Mai-mai că e precum Corabia beată din celebrul poem al lui Arthur Rimbaud.
Comandantul a luat cândva o decizie greșită, sperând că astfel va diminua din pagube („Eu, ce fusesem iarna, mai surd decât un greiere”), s-a autoliniștit, și-a spus că măcar șase luni va avea parte de liniște și că, odată termenul de grație încheiat, cineva, adică el, dușmanul, iar va arunca prosopul. Va cere încă o amânare. Time-out, schimbăm echipa. Drept pentru care Comandantul s-a retras o vreme în propria cabină, a visat că se află pe pârtia de ski de la Șureanul și de abia atunci când a fost trezit de zarva făcută pe punte de un echipaj submediocru care își închipuie că le-ar ști pe toate și că orice i-ar fi îngăduit pe lumea asta datorită unei greșeli comise pe data de 11 decembrie 2016 de cei care i-au dat permisul de navigare, și-a dat seama cât de grav a pus în primejdie și nava, și pasagerii.
Comandantul nu prea are în acest moment nici știința, nici instrumentele, nici forța de a restabili ordinea, iar pasagerii nu știu nici ei prea bine de partea cui să se poziționeze.
Unii și-au pierdut încrederea în Comandant, alții sunt cuprinși de lehamitate, spun să fie cum o vrea și cum va da Domnul! Restaurantul navei încă mai funcționează, însă prețurile care li se ce clienților pentru achitarea consumației sunt din ce în ce mai pipărate. Inflația face ravagii, retragerile de bani din bancomatul așezat la adăpost percep comisioane din ce în ce mai însemnate. Și cu toate acestea în salon încă se dansează, cam tot la fel cum se dansa odinioară pe Titanic („Mai slobod decât dopul pe ape am dănțuit/Și zice-se că ele doar leșuri duc, haine”)
Voiajul este un eșec. Scăparea? Poate să ne ducem iar în bibliotecă și să citim câteva versuri de Baudelaire:
„O, Moarte, bătrâne căpitan, e vremea
du-ne
Din țara asta unde ne plictisim,
străini!
Și apele, și cerul acum sunt de cărbune
Dar inimile noastre sunt pline
de lumini.
Otrava ta ne-o toarnă drept balsam și
ne lasă
Să ne-afundăm în hăul cele fără de
Ecou
Și dacă va fi Raiul, sau Iadul, nu ne pasă!
Un singur gând ne arde: să dăm de
ceva nou”
5 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
conferinte Humanitas
„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA. La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.
Carte recomandată
Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret
Carte recomandată
Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Esential HotNews
Top articole
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Incetul cu incetul regasim calea catre propriul nostru suflet . De exemplu in chestia cu Iranul ne disociem de SUA si inclinam spre Franta care exprima si punctul de vedere al Rusiei – prietenii prietenilor nostrii sunt prieteni nostrii. Si astfel DRUJBA se mai apropie cu un centimetru de carotida noastra (DRUJA inseamna prietenie in limba lui Lenin) . Sau , alt exemplu – il mai certam din cand in cand pe Basescu pentru strengariile pe care le face cu Justitia , dar psihanaliza ne tradeaza – traiectoria carabiei pesediste ne induce rau de mare si isca in noi un dor cumplit de Comandantul veacului de singuratate Vutton. Este chiar interesanta aceasta constanta marinareasca la un popor eminamente USCAT. Caci si prima venire la putere a lui Basescu in 2004 s-a produs de asemenea intr-o matrice poetica preexistenta din vremea Precursorului Statului de Drept : MANDRA CORABIA / MESTER CARMACIUL.
Nu-i subestimati pe rusi. :) Ei sunt mari navigatori mai ales in zona de mare adanca si Cercul Arctic. Aveau harti hidrologice amanuntite inca din timpul Razboiului Rece, in timp ce americanii se ghidau prin zona arctica cu ajutorul unui atlas geografic de scoala generala. Asadar, cred ca Romaniei ii trebuie un capitan „prietenos” (fara drujba) care stie ce inseamna navigatia prin „meandrele concretului”. Cam aceasta este calea spre propriul nostru suflet, din pacate.
Genial: „, in timp ce americanii se ghidau prin zona arctica cu ajutorul unui atlas geografic de scoala generala.”
dle, daca te cred, trebuie sa admit ca americanii sint loaze de „scoala generala”.
Puteti sa credeti sau nu. Exista si documentare cu interviuri ale unor fosti amirali si comandanti din anii 60-70, caci atunci se intampla asta. Submarinele americane nu puteau strapunge gheata de la pol si nu puteau naviga sub calota glaciara. Situatia s-a schimbat astazi oricum.
Problema este ca nu Dl Johannis este comandantul navei, ci este doar un fel de profesor Paganel la bordul yacht-ului Duncan. Dar acolo mai exist Lord Gelnarava.care era ARMATORUL, imul cu banii si drept de decizie !
Puteti oare, boieri Dvs., sa identificati armatorul in cazul CORABIEI BETE NUMITA ROMANIA DE AZI ?