România ultimelor luni, să zicem că din ianuarie încoace, seamănă cu un vapor cândva de lux, care astăzi arată ca după o furtună cumplită. Mai-mai că e precum Corabia beată din celebrul poem al lui Arthur Rimbaud.
Comandantul a luat cândva o decizie greșită, sperând că astfel va diminua din pagube („Eu, ce fusesem iarna, mai surd decât un greiere”), s-a autoliniștit, și-a spus că măcar șase luni va avea parte de liniște și că, odată termenul de grație încheiat, cineva, adică el, dușmanul, iar va arunca prosopul. Va cere încă o amânare. Time-out, schimbăm echipa. Drept pentru care Comandantul s-a retras o vreme în propria cabină, a visat că se află pe pârtia de ski de la Șureanul și de abia atunci când a fost trezit de zarva făcută pe punte de un echipaj submediocru care își închipuie că le-ar ști pe toate și că orice i-ar fi îngăduit pe lumea asta datorită unei greșeli comise pe data de 11 decembrie 2016 de cei care i-au dat permisul de navigare, și-a dat seama cât de grav a pus în primejdie și nava, și pasagerii.
Comandantul nu prea are în acest moment nici știința, nici instrumentele, nici forța de a restabili ordinea, iar pasagerii nu știu nici ei prea bine de partea cui să se poziționeze.
Unii și-au pierdut încrederea în Comandant, alții sunt cuprinși de lehamitate, spun să fie cum o vrea și cum va da Domnul! Restaurantul navei încă mai funcționează, însă prețurile care li se ce clienților pentru achitarea consumației sunt din ce în ce mai pipărate. Inflația face ravagii, retragerile de bani din bancomatul așezat la adăpost percep comisioane din ce în ce mai însemnate. Și cu toate acestea în salon încă se dansează, cam tot la fel cum se dansa odinioară pe Titanic („Mai slobod decât dopul pe ape am dănțuit/Și zice-se că ele doar leșuri duc, haine”)
Voiajul este un eșec. Scăparea? Poate să ne ducem iar în bibliotecă și să citim câteva versuri de Baudelaire:
„O, Moarte, bătrâne căpitan, e vremea
du-ne
Din țara asta unde ne plictisim,
străini!
Și apele, și cerul acum sunt de cărbune
Dar inimile noastre sunt pline
de lumini.
Otrava ta ne-o toarnă drept balsam și
ne lasă
Să ne-afundăm în hăul cele fără de
Ecou
Și dacă va fi Raiul, sau Iadul, nu ne pasă!
Un singur gând ne arde: să dăm de
ceva nou”
5 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea
Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici
Carti
Cărți noi
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
Carte recomandata
Ediția a II-a adăugită.
„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Incetul cu incetul regasim calea catre propriul nostru suflet . De exemplu in chestia cu Iranul ne disociem de SUA si inclinam spre Franta care exprima si punctul de vedere al Rusiei – prietenii prietenilor nostrii sunt prieteni nostrii. Si astfel DRUJBA se mai apropie cu un centimetru de carotida noastra (DRUJA inseamna prietenie in limba lui Lenin) . Sau , alt exemplu – il mai certam din cand in cand pe Basescu pentru strengariile pe care le face cu Justitia , dar psihanaliza ne tradeaza – traiectoria carabiei pesediste ne induce rau de mare si isca in noi un dor cumplit de Comandantul veacului de singuratate Vutton. Este chiar interesanta aceasta constanta marinareasca la un popor eminamente USCAT. Caci si prima venire la putere a lui Basescu in 2004 s-a produs de asemenea intr-o matrice poetica preexistenta din vremea Precursorului Statului de Drept : MANDRA CORABIA / MESTER CARMACIUL.
Nu-i subestimati pe rusi. :) Ei sunt mari navigatori mai ales in zona de mare adanca si Cercul Arctic. Aveau harti hidrologice amanuntite inca din timpul Razboiului Rece, in timp ce americanii se ghidau prin zona arctica cu ajutorul unui atlas geografic de scoala generala. Asadar, cred ca Romaniei ii trebuie un capitan „prietenos” (fara drujba) care stie ce inseamna navigatia prin „meandrele concretului”. Cam aceasta este calea spre propriul nostru suflet, din pacate.
Genial: „, in timp ce americanii se ghidau prin zona arctica cu ajutorul unui atlas geografic de scoala generala.”
dle, daca te cred, trebuie sa admit ca americanii sint loaze de „scoala generala”.
Puteti sa credeti sau nu. Exista si documentare cu interviuri ale unor fosti amirali si comandanti din anii 60-70, caci atunci se intampla asta. Submarinele americane nu puteau strapunge gheata de la pol si nu puteau naviga sub calota glaciara. Situatia s-a schimbat astazi oricum.
Problema este ca nu Dl Johannis este comandantul navei, ci este doar un fel de profesor Paganel la bordul yacht-ului Duncan. Dar acolo mai exist Lord Gelnarava.care era ARMATORUL, imul cu banii si drept de decizie !
Puteti oare, boieri Dvs., sa identificati armatorul in cazul CORABIEI BETE NUMITA ROMANIA DE AZI ?