sâmbătă, mai 25, 2024

România, precum Corabia beată

România ultimelor luni, să zicem că din ianuarie încoace, seamănă cu un vapor cândva de lux, care astăzi arată ca după o furtună cumplită. Mai-mai că e precum Corabia beată din celebrul poem al lui Arthur Rimbaud.
Comandantul a luat cândva o decizie greșită, sperând că astfel va diminua din pagube („Eu, ce fusesem iarna, mai surd decât un greiere”), s-a autoliniștit, și-a spus că măcar șase luni va avea parte de liniște și că, odată termenul de grație încheiat, cineva, adică el, dușmanul, iar va arunca prosopul. Va cere încă o amânare. Time-out, schimbăm echipa. Drept pentru care Comandantul s-a retras o vreme în propria cabină, a visat că se află pe pârtia de ski de la Șureanul și de abia atunci când a fost trezit de zarva făcută pe punte de un echipaj submediocru care își închipuie că le-ar ști pe toate și că orice i-ar fi îngăduit pe lumea asta datorită unei greșeli comise pe data de 11 decembrie 2016 de cei care i-au dat permisul de navigare, și-a dat seama cât de grav a pus în primejdie și nava, și pasagerii.
Comandantul nu prea are în acest moment nici știința, nici instrumentele, nici forța de a restabili ordinea, iar pasagerii nu știu nici ei prea bine de partea cui să se poziționeze.
Unii și-au pierdut încrederea în Comandant, alții sunt cuprinși de lehamitate, spun să fie cum o vrea și cum va da Domnul! Restaurantul navei încă mai funcționează, însă prețurile care li se ce clienților pentru achitarea consumației sunt din ce în ce mai pipărate. Inflația face ravagii, retragerile de bani din bancomatul așezat la adăpost percep comisioane din ce în ce mai însemnate. Și cu toate acestea în salon încă se dansează, cam tot la fel cum se dansa odinioară pe Titanic („Mai slobod decât dopul pe ape am dănțuit/Și zice-se că ele doar leșuri duc, haine”)
Voiajul este un eșec. Scăparea? Poate să ne ducem iar în bibliotecă și să citim câteva versuri de Baudelaire:
„O, Moarte, bătrâne căpitan, e vremea
du-ne
Din țara asta unde ne plictisim,
străini!
Și apele, și cerul acum sunt de cărbune
Dar inimile noastre sunt pline
de lumini.
Otrava ta ne-o toarnă drept balsam și
ne lasă
Să ne-afundăm în hăul cele fără de
Ecou
Și dacă va fi Raiul, sau Iadul, nu ne pasă!
Un singur gând ne arde: să dăm de
ceva nou”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Incetul cu incetul regasim calea catre propriul nostru suflet . De exemplu in chestia cu Iranul ne disociem de SUA si inclinam spre Franta care exprima si punctul de vedere al Rusiei – prietenii prietenilor nostrii sunt prieteni nostrii. Si astfel DRUJBA se mai apropie cu un centimetru de carotida noastra (DRUJA inseamna prietenie in limba lui Lenin) . Sau , alt exemplu – il mai certam din cand in cand pe Basescu pentru strengariile pe care le face cu Justitia , dar psihanaliza ne tradeaza – traiectoria carabiei pesediste ne induce rau de mare si isca in noi un dor cumplit de Comandantul veacului de singuratate Vutton. Este chiar interesanta aceasta constanta marinareasca la un popor eminamente USCAT. Caci si prima venire la putere a lui Basescu in 2004 s-a produs de asemenea intr-o matrice poetica preexistenta din vremea Precursorului Statului de Drept : MANDRA CORABIA / MESTER CARMACIUL.

    • Nu-i subestimati pe rusi. :) Ei sunt mari navigatori mai ales in zona de mare adanca si Cercul Arctic. Aveau harti hidrologice amanuntite inca din timpul Razboiului Rece, in timp ce americanii se ghidau prin zona arctica cu ajutorul unui atlas geografic de scoala generala. Asadar, cred ca Romaniei ii trebuie un capitan „prietenos” (fara drujba) care stie ce inseamna navigatia prin „meandrele concretului”. Cam aceasta este calea spre propriul nostru suflet, din pacate.

      • Genial: „, in timp ce americanii se ghidau prin zona arctica cu ajutorul unui atlas geografic de scoala generala.”
        dle, daca te cred, trebuie sa admit ca americanii sint loaze de „scoala generala”.

        • Puteti sa credeti sau nu. Exista si documentare cu interviuri ale unor fosti amirali si comandanti din anii 60-70, caci atunci se intampla asta. Submarinele americane nu puteau strapunge gheata de la pol si nu puteau naviga sub calota glaciara. Situatia s-a schimbat astazi oricum.

  2. Problema este ca nu Dl Johannis este comandantul navei, ci este doar un fel de profesor Paganel la bordul yacht-ului Duncan. Dar acolo mai exist Lord Gelnarava.care era ARMATORUL, imul cu banii si drept de decizie !
    Puteti oare, boieri Dvs., sa identificati armatorul in cazul CORABIEI BETE NUMITA ROMANIA DE AZI ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Cumpara cartea de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro