România, revenită în era bănuielii

Două mari scandaluri au atras atenția opiniei publice și a presei în cursul săptămânii ce se încheie. Ambele au avut drept protagoniști foști miniștri ai Sănătății, nici unul medic de profesie.
Dacă aș suferi de mania scenariilor de care este marcat până în măduva oaselor așa-zisul „maestru” Ion Cristoiu, aș zice că unul a fost inventat pentru a deturna atenția care se cuvenea acordată celuilalt. Iar cum cel care o are ca protagonistă pe doamna Sorina Pintea a fost primul, aș putea afirma, dacă aș fi iresponsabil și aș vorbi în absența dovezilor, că PSD sau PNL (cum doriți sau cum vă place) a fost acela care a creat în laboratorul său de dezinformare și manipulare a opiniei publice falsul scandal ce îl are în centru pe dl. Vlad Voiculescu.
În realitate, cele două scandaluri nu au în comun decât ocupațiile, mă rog, demnitățile mai vechi ale celor doi protagoniști. În rest, nimic. Doamna Pintea și-a făcut totul cu mâna și cu gurița ei proprii în clipa în care pretins și a încasat o mită despre care se poate spune pe drept cuvânt că este super-tare. Domnul Vlad Voiculescu plătește, total nedrept, dar cu exemplară demnitate, oalele sparte, respectiv consecințele păcatelor din tinerețe ale tatălui domniei-sale. În plus, dacă despre colaborarea cu Securitatea a d-lui Voiculescu senior, tatăl fostului ministru, pare-se că se știa încă din 2014- există în acest sens o decizie a CNSAS pe care „beneficiarul” ei nu a contestat-o și care se poate consulta pe site-ul respectivei instituții- despre acutele tendințe șpagomane ale fostului manager al Spitalului Județean de Urgență din Baia Mare nu s-a aflat decât cu ocazia flagrantului despre care au apărut informații la finele săptămânii trecute. Că mai apoi lumea a început să vorbească și să spună că ceea ce s-a petrecut săptămâna trecută avea antecedente e cu totul altă poveste.
Ce șochează în cazul în care cele două situații, altminteri complet diferite, sunt mixate? Că în vreme ce sunt mulți cei ce plâng de mila doamnei Pintea, că, din câte am aflat, la Baia Mare s-a pregătit o manifestație de sprijin și de apărare, poate că și de rugăciune în favoarea sus-numitei care nu s-a simțit deloc rău să pretindă și să încaseze o mită consistență (unde e doamna Lucia Hossu-Longin să ne anunțe că va face un episod special al Memorialului durerii, unde sunt cei care ar putea merge cu nerușinarea până a o compara pe șpăgară cu doamna Doina Cornea?) extrem de mulți și nu oricine sunt cei ce s-au grăbit să îl pună la stâlpul infamiei pe dl. Vlad Voiculescu. Care avea la Revoluție nici mai mult, nici mai puțin decât 8 ani și care nu avea la vremea aceea cum să știe nici de Securitate, nici de informatori și nici despre faptul că tatăl domniei-sale a ajuns să facă parte dintre aceștia. E adevărat, dl. Voiculescu jr. nu s-a lăudat în spațiul public cu greșelile din tinerețe ale tatălui domniei-sale, însă nici nu a încercat să facă uz de trecătoarele lui funcții publice ori de simpatia de care se bucura până mai ieri în ochii opiniei publice pentru a le ascunde ori încerca să le minimalizeze.
Ce vreau să spun? Că România pare să se fi întors iarăși cu susul în jos. Românii dovedesc înțelegere și milă pentru o individă căreia nu i-a păsat deloc de ei și a încasat pe seama funcțiilor pe care le-a deținut și pentru care a fost plătită din banii contribuabilului român, peste 120.000 de euro. În schimb, ni se anunță sfârșitul carierei politice a d-lui Vlad Voiculescu.
Să fiu bine înțeles. Nu îl cunosc personal și nu sunt prieten cu dl. Vlad Voiculescu. Ca să nu fiu acuzat de omisiune de autodenunț, recunosc că sunt, totuși, cu fostul ministru prieten pe o rețea socială. Cred că am interacționat o singură dată, dar nu a fost vorba decât despre un schimb de amabilități. L-am admirat pe Vlad Voiculescu pentru tot ceea ce a făcut în cele șase luni cât a fost ministru al Sănătății, pentru ceea ce face acum la Magic Camp. Mi-a făcut plăcere să îl revăd acum vreo zece zile în chip de unul dintre personajele principale ale filmului Colectiv. Dezgustat fiind de linșajul public căruia i-a căzut victimă cel care ne cere să îi spunem simplu, Vlad, am scris două-trei propoziții pe facebook în care îmi împărtășeam opinia. Am fost imediat pus la punct drastic de cineva din afara listei mele de prieteni virtuali care m-a acuzat că aș fi primit misiunea de a-i apăra pe securiști. Mai mult. Că îmi duc misiunea la împlinire. Puțin a mai lipsit să mi se spună că aș fi eu însumi securist.
Am revenit, așadar, în era bănuielii. Mai murdară, mai perversă decât aceea din trecut. Avem oare o vină pentru asta? Indiscutabil! Aceea că în anii 90 am ratat, păcăliți sau de voie bună, deconspirarea Securității. Care își trăiește acum a doua ei victorie. Cea despre care ne prevenea că va fi iminentă fostul disident Adam Michnik.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro