marți, decembrie 1, 2020

România revine în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (mai 1956)

După încheierea celui de-al doilea război mondial, mai mulţi lideri politici din întreaga lume au considerat necesară şi oportună înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.), cu scopul de a armoniza pe plan internaţional procedurile şi activităţile de combatere a bolilor şi a epidemiilor, precum şi pentru asigurarea în mod sistematic a sănătăţii colectivităţilor umane.

Dorinţa exprimată de reprezentanţii statelor care au participat la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite – privind includerea problemei sănătăţii popoarelor pe agenda de lucru a noii instituţii internaţionale – s-a concretizat prin conceperea şi elaborarea unui proiect de Constituţie a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (Paris, 18 martie – 5 aprilie 1946). Acel document a fost dezbătut şi aprobat în cadrul Conferinţei internaţionale a sănătăţii (New York, 19 iunie – 22 iulie 1946) şi a intrat în vigoare la 7 aprilie 1948, după ce liderii politici din 26 de state membre ale O.N.U. au ratificat documentul de bază al O.M.S.

România a fost acceptată în Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu drepturi depline, la 8 iunie 1948. Din păcate, fenomenele de confruntare specifice Războiului Rece au influenţat într-un mod negativ participarea reprezentanţilor României la activităţile O.M.S. Pe fondul divergenţelor majore dintre autorităţile comuniste de la Bucureşti şi guvernele Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii, Ministerul Sănătăţii a trimis o notă directorului general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în februarie 1950, prin care se anunţa că România „nu se mai consideră membră a Organizaţiei”. Politicienii comunişti de la Bucureşti îşi exprimau în acest fel şi o solidaritate cu celelalte ţări din Europa, aflate în sfera de influenţă sovietică şi care au renunţat, la rândul lor, din considerente ideologice, la statutul de membru al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

La începutul anului 1956, mai precis la 19 martie 1956, Grigore Preoteasa a recunoscut, în mod indirect, că decizia adoptată de guvernul României în februarie 1950 a fost o greşeală. Ministrul Afacerilor Externe a precizat, în referatul pe care l-a trimis Secretariatului C.C. al P.M.R., faptul că „participarea la lucrările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este folositoare pentru ţara noastră, întrucât prin această organizaţie se poate face un schimb larg de informaţii ştiinţifice în ceea ce priveşte tratamentul diferitelor maladii, producţia de medicamente şi aparataj medical etc. Afară de aceasta, O.M.S. organizează reuniuni ştiinţifice internaţionale în diferite domenii ale medicinii şi participă la activităţile cele mai importante ale organizaţiilor internaţionale medicale”.

În paralel şi fără o legătură cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Direcţia de propagandă şi cultură a C.C. al P.M.R. a primit ca sarcină, la 10 aprilie 1956, din partea membrilor Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Iosif Chişinevschi, Miron Constantinescu, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroş, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan şi Ştefan Voitec), „să organizeze o şedinţă cu cadrele redacţionale din presă, radio, membri de partid, unde să li se citească raportul tov. N.S. Hruşciov cu privire la cultul personalităţii (lui Iosif Stalin – nota Petre Opriş) şi urmările lui”. Listele cu numele participanţilor la şedinţa respectivă urmau să fie verificate de membrii Secretariatului C.C. al P.M.R., înainte de desfăşurarea acesteia.

Pentru a-şi recăpăta statutul în Organizaţia Mondială a Sănătăţii, autorităţile române au acceptat la 10 aprilie 1956 – la fel ca şi cele din statele comuniste retrase, în perioada 1949-1950, din O.M.S. – să achite cotizaţia restantă din anul 1949 (15.857 dolari). De asemenea, guvernul de la Bucureşti şi membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. au fost de acord să se plătească 40.580 dolari, sumă care reprezenta cotizaţia României la Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru anul 1956.

Statele membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au acceptat să reprimească, în grup, ţările comuniste din Europa Centrală şi Est. Evenimentul respectiv a avut loc în luna mai 1956, în timpul celei de-a IX-a Adunări Mondiale a Sănătăţii.

Câţiva ani mai târziu, reprezentanţii României au ocupat, temporar, funcţii de conducere importante în organizaţia menţionată: vicepreşedinte al Adunării Mondiale a Sănătăţii (1959), vicepreşedinte al consiliului executiv al O.M.S. şi preşedintele uneia dintre comisiile Adunării Mondiale a Sănătăţii (1969).

Referatul întocmit de Grigore Preoteasa şi adresat Secretariatului C.C. al P.M.R., privind reluarea de către autorităţile române a activităţilor în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (19 martie 1956).

Direcţia Treburilor C.C. al P.M.R.

No. 594 / 19 III 1956

PROPUNERE

Ref[erat].: Reluarea activităţii R.P.R. în Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)

R.P.R. a fost membră a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) până în luna februarie 1950, când Ministerul Sănătăţii a informat pe Directorul General al OMS că ţara noastră nu se mai consideră membră a Organizaţiei.

Dela (sic!) data retragerii din OMS, ţara noastră nu a mai întreţinut legături cu această Organizaţie şi nu a mai plătit cotizaţia.

URSS şi celelalte ţări prietene s-au retras deasemenea (sic!) din Organizaţie între anii 1949-1950.

Considerăm că participarea la lucrările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este folositoare pentru ţara noastră, întrucât prin această organizaţie se poate face un schimb larg de informaţii ştiinţifice în ceea ce priveşte tratamentul diferitelor maladii, producţia de medicamente şi aparataj medical etc.

Afară de aceasta OMS organizează reuniuni ştiinţifice internaţionale în diferite domenii ale medicinii şi participă la activităţile cele mai importante ale organizaţiilor internaţionale medicale.

Ministerul Sănătăţii consideră necesară participarea ţării noastre la OMS şi a făcut unele propuneri privind activitatea viitoare a acestei organizaţii.

Participarea ţării noastre la Organizaţia Mondială a Sănătăţii pune problema reglementării pretenţiunilor financiare ale Organizaţiei faţă de RPR.

Ţara noastră figurează în situaţiile financiare ale OMS cu o datorie de 192.323 dolari SUA, reprezentând cotizaţiile restante pe anii 1949-1955 inclusiv. Întrucât constituţia OMS nu prevede nicio (sic!) dispoziţie în ceeace (sic!) priveşte retragerea din Organizaţie, am fost socotiţi în continuare membri OMS, însă cu menţiunea „inactivi”.

URSS şi celelalte ţări prietene se găsesc într-o situaţie asemănătoare.

Consiliul Executiv OMS a examinat în sesiunea sa din ianuarie 1956 problema reluării activităţii URSS şi a ţărilor de democraţie populară în OMS şi a adoptat o rezoluţie prin care recomandă celei de a 9-a Adunări Mondiale a Sănătăţii să constitue (sic!) un comitet care după consultare cu delegaţia URSS şi ceilalţi membri OMS, care se găsesc în aceeaşi situaţie (ţările de democraţie populară), să supună Adunării o propunere menită să uşureze reglementarea chestiunii contribuţiilor restante.

La lucrările Consiliului Executiv a participat şi o delegaţie sovietică, condusă de Locţiitorul (sic!) Ministrului Sănătăţii URSS.

Poziţia URSS faţă de pretenţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este de a se plăti numai cotizaţia datorată pentru anii când s-a activat în Organizaţie.

Faţă de cele de mai sus propunem:

1) Ministerul Afacerilor Externe să facă cunoscut de îndată Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii că RPR intenţionează să reînoiască (sic!) participarea sa activă la lucrările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Problema prezintă urgenţă întrucât cea de-a IX-a Adunare Mondială a Sănătăţii, care este manifestarea cea mai importantă a Organizaţiei, va avea loc la Geneva în luna mai 1956.

2) În cazul când Organizaţia Mondială a Sănătăţii ridică pretenţii privind obligaţiile financiare ale RPR, să se răspundă că RPR va achita cotizaţia dela (sic!) reluarea activităţii sale şi că va reglementa în mod eşalonat cotizaţia restantă pe 1949, ultimul an de activitate în OMS.

În ce priveşte cotizaţia pe perioada intermediară, vom adopta aceeaşi atitudine cu URSS şi ţările democrat-populare aflate în situaţia noastră.

Menţionăm că cotizaţia RPR pe 1956 a fost fixată de OMS la 40.580 dolari SUA, iar cotizaţia restantă pentru anul 1949 este de 15.857 dolari SUA.

3) Să se participe la cea de-a IX-a Adunare Mondială a Sănătăţii care va avea loc la Geneva în mai 1956 cu o delegaţie compusă din:

– 1 locţiitor al ministrului sănătăţii, şeful delegaţiei;

– 2 specialişti care lucrează în institutele ştiinţifice ale Ministerului Sănătăţii şi Academiei RPR;

– 1 reprezentant al MAE.

Ministerul Sănătăţii şi MAE să prezinte guvernului până la 1 aprilie propuneri nominale privind alcătuirea delegaţiei.

4) Ministerul Sănătăţii să pregătească intervenţiile şi propunerile RPR pentru toate punctele de pe ordinea de zi a celei de a IX-a Adunări Mondiale a Sănătăţii.

Acest material să fie supus spre aviz până la 15 aprilie Ministerului Afacerilor Externe şi înaintat spre aprobare Consiliului de Miniştri până la 20 aprilie a.c.

5) Ministerul Sănătăţii în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe să întocmească programul de participări ale RPR la diferite reuniuni ale OMS, care va fi supus spre aprobare guvernului până la 25 aprilie 1956.

19 III 1956 Grigore Preoteasa

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 37/1956, f. 216-218.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Ultima sa apariţie editorială: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019).

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.