joi, aprilie 25, 2024

România salvată 2.0 (din nou)

Este parcă destinul României să fie salvată la un interval de timp – câteva decenii – de câte un grup de asociați politic, urmași educați în ale politicii vremii sau de pur și simplu de câte o structură formală salvatoare inundată de valori regăsite în popor de către alții.

Fie că vorbim de un front comun de salvare națională, făcut și mai puțin crescut pentru binele comun, fie că vorbim de o uniune de salvare locală devenită națională și cu un plus de vigoare așa zis tinerească și deschisă (open mind) spre lumea largă, trebuie să recunoaștem că ne încântă până la trepidații necontrolate să fim SALVAȚI.

Salvați de către cine ? De oricine … doar să fim salvați. O scurtă trecere în revistă a unor așteptări istorice ale poporului român evidențiază privirile scrutătoare întru ajutor care au depășit și mai depășesc și azi orizonturile bătrânului continent, tot mai amorțit de tropotele episodice atrase și de urmările acestora.

De fiecare dată am fost salvați. De fiecare dată salvați rămâneam. Și salvatorii ori plecau, ori se aplecau, dar un lucru este dovedit salvați rămâneau până la adânci bătrâneți.

Nu au fost deloc consistente până în prezent aceste salvări. Având avantajul deslușirilor ulterioare, mirajul formal al schimbărilor structurale de atunci și până în prezent dovedesc faptul că salvările nu s-au făcut sau chiar nu s-au vrut în esență. Sigur este că nu au dus niciodată la salvarea mult visată.

De fapt, noi românii, am ajuns să visăm ziua și să gândim noaptea. Să așteptăm salvarea, în loc să construim salvarea ce-o visăm.

Salvarea nu vine de la vecini, cunoscuți, prieteni. Nu vine de la politicieni, artiști, actori, oameni de afaceri, …. etc. Aceștia sunt doar întruchipări alese dintr-un set propus, de cei care vor să fie salvați încă de alții, prin voința și vorbele altora. Mai exact de către aceeași care în scurt timp își dau seama că întruchiparea aleasă este mai degrabă o umbră a personajului salvator închipuit inițial, în starea euforică pregătită temeinic de fiecare dată, de alții sau aceeași.

România este altfel, astfel și în ce fel vrem fiecare dintre noi. În fiecare zi, lună, an.

Dar România ca stat nu poate și nu trebuie să fie azi într-un fel, mâine în alt fel. O țară matură își alege un singur standard. Standardul ales trebuie să fie unul care declanșează admirație, respect, dorință de asociere, oferă modele de bunăstare, de bună conviețuire, …

Standardul nu trebuie să fie opțional pentru unii și obligatoriu pentru alții. Standardul este ceva la care contribuim cu toții în mod conștient și nu doar episodic și euforic, ci permanent.

Acesta nu este al unui individ, al unui grup, al unui partid. Standardul este al țării și al cetățenilor săi. În fiecare zi, fiecare în parte contribuim prin ceea ce facem la păstrarea, îmbunătățirea sau șubrezirea acestuia.

România nu trebuie salvată. Dar mai ales România nu se salvează de un grup închipuit de salvatori.

ROMÂNIA se salvează prin însăși fibra ei matură, cultă și responsabilă, prin însăși cetățenii ei. Statul și cetățenii săi își salvează organic standardul utilizând atuurile, combătând slăbiciunile, valorificând oportunitățile și evitând amenințările. E simplu.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. În cazul de față nici măcar aceia care visează salvări n-au de ce să se considere salvați.

    Pur și simplu, n-a trecut pe-aici nici o salvare.
    Soarele răsare în continuare la fel, ia d-na Dăncilă este în continuare prim-ministrul aceluiași guvern. Iar PSD-ALDE-UDMR vor fi în continuare la guvernare până în 2020. Doar că România a trimis la Bruxelles câțiva oameni care știu să scrie și să citească…doar câțiva, nu mulți. Și-atât!

    Dacă visătorii la salvări chiar speră să se adeverească visul lor, atunci trebuie să muncească în favoarea actualei Opoziții, sancționând carevasăzică prostiile actualei Puteri, și să se prezinte la vot la alegerile parlamentare naționale.

    Altfel, cleptocrația este bine-mersi la locul ei pe mai departe, iar eu unul nu văd nicio salvare, ci mai degrabă „întunericul de la capătul tunelului”.

  2. Grecia a fost „salvată” de la al 13.lea faliment financiar de stat (din 1832) de către ZE/UE/BCE.
    Italia e prea mare ca sa fie „salvată” de la un faliment financiar (Salvini/Lega cere azi ca BCE să cumpere hârtiile datorii de stat italiene, volulmul e de 131% BIP, de peste 2.000 miliarde Euro).
    România de azi nu e în pericolul unui „faliment financiar”. România are alte probleme, documentate de vicecomisarul de azi al Comisiei, de Frans Timmermans. Scrisoarea de avertizare de la Bruxelles e în mâna doamnei Premier de câteva săptămăni. Nu e un pericol, e vorba numai de „principiile normative comunitare” , de independența justiției românești, de statul de drept românesc. E vorba de un tratat de stat care a fost semnat 2007 la aderarea în UE.28 E doar „un fleac” venit de la străini care declanșează articolul 7 UE fără șanse de reușită. România nu e în pericol. Pierderea dreptului de vot în consiliile ministeriale UE se poate vota numai în „unanimitate”. Cine va salva pe de doamna Premier de la București?
    Mentalitatea, tradiția locuitorilor crează statul, și invers statul are influență asupra societății civice. Paradoxonul Böckenförde. Cetățenii sunt suveranul în stat. De la suveran se obține un mandat limitat de patru/cinci ani.
    Granițele României sunt sigure. România e în NATO și UE, are dublă asigurare.

    Nesigur e standardul atât de apreciat de dvs., e principiul din trecutul recent naționalcomunsit: autarhia, neatârnarea, standard românesc stabilit de Titanul de la Scornicești….
    Cei din generația mea nu au uitat faptul că Națiunea ceaușistă a stabilit un „standard” : omul nou comunist, omul numai ca factor de producție, fără religie, etnie, etc. Am scăpat de acest standard la eliberarea 1989 din naționalcomunismul autohton specific.

    Cetățenii României au azi o dublă cetățenie. Cetățenia „suplimentară” în UE le asigură dreptul la libera alegere a reședinței și a locului de muncă. Drepturi egale în vest, fără drept de vot asigurat de la București?. Brexit va elimina acest drept în UK pentru „lucrătorii dagajați”. UK va impune alt standard.

    Filozofia și statul sunt o poveste veche de pe timpul lui Ploton. Statul ideal …..băieții nu trebuie lăsați în familie (tatăl), trebuie educați în școli publice, fără un „tată” asupritor…. statul standard al unui filozof idealist din Grecia antichă si omul nou comunist …. …..

  3. -:”Salvați de către cine ? De oricine … doar să fim salvați”

    Salvata de serviciile secrete combinate cu sistemul judiciar si cu majoritatea presei. Sistemul creat in perioada cat Basescu a fost presedinte si acum administrat de Iohannis.

  4. Sarind peste valorile listate frumos pe hartie in „manifestele” partidelor, intreaga clasa politica postdecembrista (de-a lungul si de-a latul ei) impartaseste un set comun de valori: cleptocratie, nepotism si mediocratie.

    Asa zisele reinventari si resetari (aliantele DA, USL, fuziunea PNL-PDL, trecerea cu bagaje dintr-o parte in alta, etc) nu reprezinta altceva decat praful imprastiat in ochii electoratului. Promisiunile unor lideri de reforma a partidelor au ramas si ele doar iluzii, gogosi umpluti cu aer rece! Degeaba le ceri lupilor de la baza partidelor sa devina ierbivori (asa cum face dl Iohannis) acest fenomen nu se se va intampla niciodata. Unii dintre ei au cautat o noua haita, cei mai multi insa s-au deghizat in oi… si nimic nu este mai periculos intr-o turma decat lupii deghizati in oi (imprastie lipsa de incredere, teama, neputinta si resignarea).

    In concluzie, perioada „tranzitiei” nu se va incheia pana la aparitia partidelor cladite pe fundamente noi (cu oameni noi) de jos in sus! Stirea buna este ca vedem evolutii pozitive in acest sens, ascensiunea tot mai evidenta a USRPLUS incepe sa creasca presiunea asupra intelectualilor /ideologilor din toate sferele spectrului politc (cei care ezita sa se desprinda de trecutul postdecembrist sunt predestinati in a deveni partid de buzunar)!

    P.S. pana una alta, USRPLUS este singura formatiune credibila care ofera debalcanizarea /europenizarea clasei politice. In plus, fiind pozitionata in mijlocul spectrului politic, formatiunea devine atractiva pentru un bazin electoral foarte larg, ceea ce poate juca un rol unifcator – vezi aici oferta lui Ciolos.

  5. Sectia de Anchetare a Magistratilor nu a fost inca desfiintata. Firul rosu de care n-am scapat si de care nu se vorbeste este influenta Serviciilor de Informatii inainte de 89, dupa 89, prin ofiterii acoperiti care erau judecatori sau procurori si acum prin constiituirea Sectiei de Anchetare a Magistratilor si diversele modificari aduse care au slabit daca nu chiar desfiintat rolul Justitiei ca Putere in Stat afectand mecanismele de separare si echilibru al puterilor in stat.

    Ce mi se pare fascinant este ca nu pare nimeni preocupat de aspectul asta … cand asta ar trebui sa fie prioritatea NR.1.

    Ingrijoratoare sunt si procesele televizate, justitia publica adica facuta la televizor si dezbatuta in presa spre a calma opinia publica …

    Sigur oamenii au votat dar e nevoie de restabilirea independentei actului juridic.

    • Avand în vedere promptitudinea chemarii lui Carmen Dan la DNA și a punerii ei
      sa defileze – ca in vremurile bune – printr-o mare de microfoane si camere tv asezonate cu cetateni aflati in exercitarea spiritului civic – as zice ca nici Sectia Speciala nu mai are zile multe.

      Sunt insa necesare masuri reparatorii si pentru procurorii care sub dictatura lui Dragnea au avut de suferit. Si ma refer in mod special la eminentii profesionisti de la Prahova , Brasov si Bihor.

      Votul este vot si poporul are intotdeauna dreptate – iar poporul și-a spus cuvantul care nu coincide deloc cu Ciuvicii de la Antena 3

  6. Nu sunt convins ca Romania a fost salvata in urma ultimelor alegeri, „salvarile” dealungul istoriei mai recente dovedindu-se intr-un final a fi un esec.
    Suntem doar la inceptul unui drum , drum pe care sa speram ca fibra Romaniei se va maturiza si responsabiliza asa cum s-a petrecut la ultimul vot.
    Cetatenii nu au atuur mari in mana, atuurile de care vorbiti au fost si sunt in mana elitelor esential fiind sa ne cautam si gasim elitele pe masura asteptarilor, „salvatorii” de neam.
    Istoria e a elitelor si nicidecum a oamenilor, vorbim de conducatori , politicieni ,savanti, profesori si clerici care au scris istoria, omul de rand fiind cel care cum se spune „pune osul la treaba”.
    L-ati vazut cumva pe Ion, cel care a construit impreuna cu alti de seama ceva important sa sa fie undeva in primul rand la taierea panglicii ? vezi Catedrala Mantuirii Neamului din Bucuresti , asa e si cu salvarea, cel putin pana cum.
    Salvarea Romaniei vine de la un grup de oameni pe care il alegem sa ne reprezinze , tara fiind o democratie reprezentativa.
    Am vazut la Realitatea interviul lui Dacian Cilos , simptomatic pentru ce se intampla acum in Romania. O moderatoare care incerca sa-i „puna in gura” ce ar dori sa asculte si de partea cealalta un politician care incerca sa prezinte pozitiile sale si ale partidului pe care il reprezinta intr-o cu totul noua ecuatie, neobisnuita in spatiul public roman insa foarte normal si cum ar trebui sa decurga de acum inainte politica in Romania.
    Oamenii se pot informa despre cei pe care ii vor vota intr-o eventualitate , riscul de a fi ulterior dezamagiti fiind destul de mare, romanii pana acum s-au „fript” de multe ori.
    Acum suntem exact in acest punct, sperantele salavarii prin alegerea de politiceni noi sunt mari si sper ca acestia sa nu dezamageasca si mai este ceva, insasi electroratul trebuie sa inteleaga ca vremea „combinatiilor pe sub masa” s-a terminat si este nevoie de transparenta si responsabilitate maxima in politica si pe care o data cu votul nostru o dam din mainile noastre in cele ale alesilor nostri.

  7. S-a produs o mică încurcătură, România încă nu a fost salvată, e doar o aparență și a apărut o eroare în sistem fiindcă s-a înghesuit lumea la vot și tîmpiții ăștia de cetățeni au stricat filmul cu votul lor, așa cum se întîmplă mereu în democrație. Iohannis era adevăratul salvator și mîntuitor al boborului, ăștia cu usereu’ trebuiau doar să-i țesale calul și să-i lustruiască buzduganul cu care îi va certa aspru în campania electorală pe corupții ciumei roșii, dupa care va intra în cetate ca prezident ales de boborul suveran care are todauna dreptate, da’ uneori se cam pripește. Ceva ca cum a fost cu Cuza și Constantinescu, dacă mă-nțelegi ce vreau să zic. S-au repezit toți cu votul ca rața la muci, ăștia mici de bucurie că au prins valul s-au apucat de surfing și iaca așa au compromis scenariul. D-aia era bun nea Sergiulică Nicolaescu, s-a scremut el sireacu’ la rivuluție, i-a ieșit filmul, dar acum a încăput politichia pe mîna unor triști epigoni care n-au învățat nimic de la maeștri!

    • Mergi mai puțin la beut și mai mult la genealogia lucrurilor. Ca să pricepem relațiunea Johannis – USR, trebuie să vedem ce-i în spatele fiecărei părți. Deocamdată, jurnaliștii români, afiliați la diverse bordeluri (prestatori) și supe populare (beneficiari) nu se-ncumetă să urce pe firul poveștilor. Ca să vedem dacă chiar sunt incompatibili, Johannis și USR-ul ar trebui să n-aibă prea multe în comun (contracte între băieți, sponsor sau tătuc comun etc.). Deocamdată, PSD-ul furnizează destul sânge și nu e nevoie ca „învingătorii” să se taie între ei. Lupta cu ciuma roșie este mai ușoară: câteva cuvinte mai puțin utilizate (incongruent, patibular, reziliență, colaps …) și Viorica e învinsă. Ar trebui trimis H.R. Patapievici la negocieri. Până nu-și spală imaginea Corlățean, Diaconescu și alți câțiva.
      Răbdare, stimabililor! După ficare salvare n.0, a urmat Dezastrul se întoarce n+1.0. Voi credeți că aia cu „somnul cel de moarte” e o licență poetică?

      • N-are, dom’le, ce imagine să-și spele alde Corlățean și Diaconescu! Tot boboru’ e mefient fiindcă îi știe de crapuloși și acum nu mai ține să-l prostești cu prolegomene despre substanța democrației, boboru’ suveran vrea ieșirea din paradigma comunistă, nu activiști pcr reciclați la Băneasa!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vasile Zsolt Grigorut
Vasile Zsolt Grigorut
Licențiat în istorie (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca). Domenii de interes: istoria ideilor şi mentalităţilor, demografia și antropologia istorică, istoria recentă și comunicare & marketing. În trecut (2005-2012) coordonator al Biroului Adunării Regiunilor Europene pentru România și Sud-Estul Europei (www.aer.eu). Activ în proiecte de cercetare, conservare, valorificare și promovare a patrimoniul cultural tradițional local (material și imaterial) și în proiecte de dezvoltare culturală a comunităților locale. În prezent bibliotecar la Filiala Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia / Biblioteca Națională a României (www.bibnat.ro, https://batthyaneum.blog/)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro