Cariera de candidat a lui Călin Georgescu a ajuns, o dată cu decizia de ieri a Curţii Constituţionale, la capătul ei. Venită după hotărârea Biroului Electoral Central, intervenţia Tribunalului Constituţional clarifică, definitiv şi irevocabil, statutul domniei-sale. Previzibil dată fiind jurisprudenţa care se conturase deja, verdictul Curţii poate fi privit ca o formă de exercitare a democraţiei militante.
Căci democraţia militantă nu este altceva decât setul de proceduri care acordă posibilitatea regimului constituţional de a se apăra împotriva celor care, pe căile alegerilor, încearcă submineze democraţia. Democraţia militantă trebuie privită ca ultima soluţie la care se recurge în clipe de criză profundă: de credibilitatea ei depinde vitalitatea democraţiei înseşi.
Călin Georgescu a construit puntea între frustrările compatrioţilor noştri şi trecutul totalitar al României: sinteza sa de legionarism, antonescianism şi ceauşism este imaginea unei moşteniri teribile niciodată exorcizate. Produs al “Securităţii” târzii, ivit din solul complicităţilor fetide, domnia–sa a îmbrăcat mantia de salvator, parte a unei conjuraţii mai largi ale cărei ramificaţii încep să devină evidente, acum.
Democraţia militantă din România, oricât de imperfectă şi de ezitantă, a intervenit spre a bloca accesul spre magistratura supremă al domniei- sale. Judecata B.E.C şi a C.C.R nu privit fondul penal, ci pe cel politic, evidenţiind incompatibilitatea conduitei sale cu valorile pe care este chemat să le apere un Preşedinte. Venită după anularea alegerilor de anul trecut, decizia de acum se cere interpretată în această cheie constituţională.
Despre Preşedinte şi datoriile sale
Dar democraţia militantă nu este un panaceu. Recursul la democraţia militantă nu poate fi unica modalitate de a apăra un regim politic care se întemeiază pe domnia legii şi pe alegeri libere şi corecte. Recursul la democraţia militantă devine inutil în măsura în care ordinea democratică însăşi este subminată de cei care sunt apărătorii ei. Slăbiciunea democraţiei noastre, iată suprema provocare pe care hotârile CCR nu o pot elimina. Dincolo de democraţia militantă se află fragilitatea democraţiei noastre.
Istoria ascensiunii lui Călin Georgescu este hârtia de turnesol a unui impas a cărui amploare nu trebuie subestimată. Democraţia militantă poate bloca accesul unui candidat, dar nu poate fi singura cale de a restabili încrederea : criza aceasta ilustrează efectele iresponsabilităţii politice care a definit cel din urma mandat al preşedintelui Klaus Iohannis.
Ieşirea din scenă a lui Călin Georgescu nu este acel happy- end la care visează cei naivi. Stratul de sensibilitate politică la care a avut acces domnia- sa este unul neafectat. Alienarea unei părţi din societatea noastră hrăneşte această investire în profeţi mincinoşi.
Şi doar regăsirea unui ton de echilibru şi de prudenţă fermă poate fi alternativa la exaltarea mesianică. Preşedintele României, mai cu seamă în aceste momente de incertitudine strategică, poartă pe umerii săi povara unei imense datorii, iar această datorie nu poate fi delegată nimănui altcuiva. Preşedinte al C.S.A.T garant al suveranităţii, şeful de stat este cel în care se întruchipează naţiunea, în clipele de cumpănă.
Iată ceea ce mulţi dintre cei ce aspiră la magistratura de preşedinte nu par să înţeleagă. Restabilirea încrederii în democraţie este misiunea de la care viitorul preşedinte nu poate abdica. Aroganţa, demagogia, incompetenţa pot pregăti un teribil eşec. Şeful de stat nu mai poate ignora vocea compatrioţilor săi, dar menirea sa este de a orienta conversaţia naţională pe un drum al libertăţii.
Democraţia nu poate supravieţui fără angajamentul civic asumat de naţiune. O republică a arbitrariului şi a cleptocraţiei nu poate inspira loialitatea cetăţenilor ei : revenirea la demnitatea funcţiei prezidenţiale este alternativa la impasul de acum.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Revenirea la demnitatea funcţiei prezidenţiale nu e suficientă pentru a restabili echilibrul social. Suficient ar fi ca pesede, penele și udemere să nu mai fure, iar Justiția să fie restabilită. Au furat cu sălbăticie vreme de două generații, e suficient. Trebuie să se oprească și, astfel, să permită României să se vindece.
Nu doar fura.
Au creat un sistem cu adevarat ticalosit, care nu se poate atinge de ei, chiar daca vin peste noapte cu averi uriase. Si pentru populie alt sistem, cu adevarat politienesc, prin care poti fi oricand declarat culpabil.
Atentia lor e spre babele cu patrunjel sau mosii care fac economii peste economii, ca sa lase ceva copiilor/nepotilor.
Noua lege de impozitare cu 70% a cadourilor pentru copii, sunt nelegale si abuzive. Pentru simplu motiv ca statul nu dovedeste ca ai furat banii respectivi. Trebuie sa dovedeasca amarastenii ca nu au furat. Total invers decat in cazul marilor averi. In plus, functionarii care identifica astfel de sume si care amendeaza nelegal amarastenii, sunt premiati. Adica dau drumul la marea haituiala. La fel ca in comunism. (Repet, numai pentru amarasteni.)
Cum sa nu reactioneze oamenii simpli?
@Andrei Olaru _ „Trebuie să se oprească…”
Adică, cei care au furat, fură și vor fura în continuare să se oprească brusc și să mărturisească epifanic că au avut o viziune și mustrarea de conștiință îi împiedică să mai fure?
Cleptocrații, în mod natural, își îndeamnă și copiii să facă acelați lucru, așa cum tâlharii lasă moștenire îndeletnicirea urmașilor, își securizează averile în afara României și investesc pentru a-și asigura impunitatea. …Cumpărând, șantajând, amenințând politicieni, magistrați, mass-media, funcționari publici șamd.
Nu se pot opri pentru că sunt elemente din arhitectura piramidală a unei grupări de crimă organizată de tip mafiot. Oprirea [măcar a unora] se poate face doar la penitenciar, cu avarierea structurii. Or, asta nu se poate. Fie înveți procurorii să meargă pe acoperiș, fie scoți copaci în fața mașinilor tovarășilor defectori, fie automobilul ziaristului care nu acceptă mita ori șantajul se răstoarnă inexplicabil etc.
”Suficient ar fi ca pesede, penele și udemere să nu mai fure, iar Justiția să fie restabilită.”
O metodă foarte simplă ca partidele politice să nu mai fure, cum spuneți, este ca în momentul în care un membru de partid ajuns într-o funcție publică e acuzat de furt, partidul care l-a propus pune drept garanție a cinstei acelui om valoarea prejudiciului într-un cont al instituției păgubite. După proces, dacă inculpatul e dovedit hoț, partidul garant pierde banii și se judecă cu membrul său să recupereze banii. E la fel cum eu, pentru a lua un credit la bancă trebuie să girez cu casa în care stă familia mea. Spun asta din disperarea că m-am săturat să tot votez partidele hoațe de care vorbiți iar hoții să se bucure de procese prescrise (o escrocherie criminală din partea Justiției complice pentru care nu există nicio scuză!), m-am săturat să tot plătesc hoții pe seama ”democrației originale”. Poate că eu sunt ”mai vocal” că îmi strig disperarea dar, cu siguranță, nu sunt singurul care, le fel ca mine, nu votează. Iar să votez cu ”Mesia care salvează România” pentru mine nu e soluție! Aude cineva?!
Legaturile lui CG sunt mult mai ample decat ati aratat. Nu doar in tara, ci si in afara ei.
Dar cred ca aveti o abordare unilaterala.
Desigur, CG este judecat ca viitor presedinte. Dar sa nu uitam ca el a incalcat si legile electorale in primul tur al alegerilor din toamna. Acum, avem noi alegeri datorita infractiunilor sale si ale sustinatorilor sai.
Nu neglijati latura penala!
„criza aceasta (aparitia tovarasului calin, n.m.) ilustrează efectele iresponsabilităţii politice care a definit cel din urma mandat al preşedintelui Klaus Iohannis.”
si eu care credeam ca naivul ca rusii sunt de vina. cand colo era provincialul sas.
rusii au exploatat situatia creata; unii zic ca s-a jucat la doua capete…..
@hex _ „si eu care credeam ca naivul ca rusii sunt de vina…”
Au căzut mai mulți în capcana asta. Iar cleptocrații susțin teza, pentru că le este favorabilă. Rușii au profitat de o situație creată chiar de români. Exact de asta guvernarea cleptocratică reprezintă o imensă vulnerabilitate, membrii săi sunt capabili de orice pentru a păstra accesul la resurse.
PNL a finanțat campania lui C Georgescu, iar PSD i-a dat voturi. Frank Timiș, Ioan Niculae șa i-au dat bani. Rezerviști din Aramată, Poliție și structuri de informații (poate și unii încă activi) i-au acordat sprijin informativ, logistic etc.
Rușii s-au folosit în primul rând de „cozile de topor”, „idioții utili” și câteva „conserve” din România.
Citez: ,,O republică a arbitrariului şi a cleptocraţiei nu poate inspira loialitatea cetăţenilor ei : revenirea la demnitatea funcţiei prezidenţiale este alternativa la impasul de acum.”
Cum se poate face revenirea aceasta, ca in afara unei lozinci care nu spune nimic, nu vad altceva.
Atata timp cat presedintele este doar un ,,numitor” pentru diverse functii in stat si aceste numiri sunt diluate de mecanismele PSD care a avut grija ca KWI sa-si reduca din prerogativele mostenite de la Basescu cum se poate face asta?
Furtul organizat de USL, ala pe care-l sanctioneaza acum romanii votand cu acest nou Petrache Lupu, e cel legat de modului de functionare al statului plin de politruci, sinecuristi si hoti ai banul public (primarie, politie, scoala, spital, justitia care are grija de infractori), ori in zona asta nu are nicio atributie Presedintele, este zona PM care este dat de clica parlamentara a USL+UDMR numita si fratia hotilor.
KWI a avut grija sa distruga notiunea de opozitie, asta e marea lui mostenire alianta USL 2, care a dus in derizoriu democratia, a facut astfel incat Romania sa semene ca o dictatura in care orice ai alega tot cu USL+UDMR te trezesti la putere.
>Ieşirea din scenă a lui Călin Georgescu nu este acel happy- end la care visează cei naivi.
E un fel de ‘respite’, un happy-end temporar. Individul era atât de oribil (în ciuda grijii D-lui Stanomir de a-l cauționa folosind eufemisme bine alese) încât efectiv putem respira uşurați. Deocamdată.
Dar nu sunt de acord că nici măcar în aceasta zi de succes partial, Dl. Stanomir nu se poate abține din a nu-l arăta cu degetul, sau chiar beşteli, pe Klaus Iohannis, yet again! obsesia sa perenă. S-ar părea chiar că (sper să mă înşel) Georgescu i se pare pericolul mai mic dintre cei doi.
Ori, aici nu poate fi vorba de nici o comparație.
Nu-mi place termenul „democrație militantă” mai ales când este făcută de instituții de stat. Numai poporul poate fi „militant”, nu însă și instituțiile. Este chiar periculos pentru democrație atunci când „instituțiile sunt militante”.
Ca părere, Complotul naționalist-legionar-ortodoxist trebuia eliminat demult de Poliție, Parchete și Justiție conform Legilor în vigoare, nu să se aștepte intervenția de ultimă instanță a „instituțiilor militante” BEC și CCR. Dar da, autorul are dreptate, instituțiile legale ale statului român sunt slabe, leneșe și nu-și fac datoria. În același sens, dar dacă armata o vrea și ea „democrație” nu militantă ci militară? Brrr!
„frustrările compatrioţilor noştri şi .. ” sunt :
– nenumaratele modificari ale codului penal si codului de procedura penala; :
– nenumaratele interpretari sui-generis ale codului fiscal si de procedura fiscala, cu legi speciale, complementare si Ordine ale M.Fin.
– nenumaratele decizii judecatoresti, aberante date de Curti de Apel si ICCJ, casate la ani lumina distanta (av Rosu, Puiu opoviciu, Iorgulescu … etc.) ;
– nenumaratele achitari incasate de DNA s DIICOT (nu pe droguri, dar pe evaziune) ;
– seful CSM al procurorilor are titlu de glorie tinerea in arst 5 luni f a r a n i c i o proba !
– judecatorii martori in dosarul av. Rosu au declarat fie ca nu citisera dosarele, fie ca „le-au citit in graba si in diagonala” ;
– nenumaratele expertize criminalistice, demontate institutii similare, din strainatate ;
– nenumaratele indolente ale functionarilor publici si magistrati platiti regeste, pensionati imparateste, care refuza sa faca ceva ( ase vedea nenumaratele excluderi si sanctiuni ale CSM … + judecati la CAB si ICCJ) ;
– nenumaratele furturi, condamnari si indolente ale militarilor din MApN, MAI si SRI (grade inalte ) ;
…
Sa mai continui ? Eu scriu, ca nu (!), deoarece, aici intervine :”sinteza .. de legionarism, antonescianism”, etape, in care astfel de abuzuri (scaderea abuzurilor – parti componente a acestor sisteme avute de Ro), erau mult diminuate (sa nu uitam ca Zelea Codreanu & Co au fost achitati de mai mute ori, in plina era carlista si anticodrista) .
Chiar, oare ce vrea romanul? Ce poate statul sa ofere? Ce poate statul si presedintele sa faca ? Ca sa stim si noi . Dupa aceea , puteti sa ii faceti pe cei care au votat :”idioti”, … etc.
P.S. Din punctul fooaartee multor persoane cu drept de vor, 4 mai, va fi o zi frumoasa, senina, buna de excursii
S U C C E S (uri)!
P.P.S.Stie cineva cate cereri de renuntare a cetatenia romana / rezidenta fiscala exista inregistrate ? Asa, de statistica
Ce bine ar fi daca toate demnitatile publice ar fi ocupate prin vot uninominal! Nu numai presedintele ci si parlamentarii, poate si ministrii-poate asa putem contesta anumite mutre si sa le baram accesul in functii publice.
Sau ”cursus honorum” de la stramosii nostri romani.
Maxim 2 mandate in respectiva functie.
Iar ma cenzureaza. O fi preluat Elon Musk contributorsul…
Democraţia militantă reprezinta si motivul pentru care Romania se afla acum in categoria democratiilor hibride. Daca singura solutie impotriva acestor candidati extremisti este democraţia militantă sai CCR, atunci nu este bine deloc pentru noi. Problema ramane si nu a fost deloc rezolvata prin respingerea candidaturii lui CG. Daca nu va fi Georgescu, atunci va fi Ionescu, iar daca nu va fi nici Ionescu, atunci va fi Popescu. Indiferent cine va castiga alegerile, viitorul sef de stat va trebui sa traga dupa el o jumatate de Romanie ostila partidelor traditionale, o jumatate de societate care nu mai are incredere in statul roman si in institutiile sale. Iar atunci cand tara va avea nevoie de toti cetatenii sai, atunci cand va veni ziua unei posibile mobilizari militare, de exemplu, nimeni nu va mai putea conta pe acea jumatate de Romanie. Frustrarea acelor romani va mocni in permanenta si va rabufni la un moment dat, pentru ca vor putea fi influentati oricand de un nou „Mesia” sau de indemnuri la revolte.
Ai dreptate.
Asta e marea problema, lipsa de responsabilitate a partidelor care cica fac politica, dar nu ies din conceptul de mafie/camarila care nu are alt scop decat acela de a fura pentru binele famigliei.
Cum sa nu fie lumea revoltata cand vad ca un neica nimeni de 20 si ceva de ani, ruda cu X, este mare antreprenor si are contracte de milioane cu statul si ei sunt platiti cu putin peste salariul minim?
A existat asa ceva in scurta istorie modernă a ROMÂNIEI. Este momentul PASOPTISMULUI. Mă gîndesc de multe ori la acea epocă istorică si ,sincer, vad tot mai multe calitati si reusite ale ei . Mi se impune de multe ori in gînduri ,personalitatea lui KOGALNICEANU . Mare personalitate, mare de tot .„Telectualitatea” contemporană nouă nu a fost capabilă de astfel de sinteze intre baza demografică si vîrfurile elitiste.Alături de el, desigur, stă si BĂLCESCU, dar a murit prea de tînăr
Apreciez că în situația actuală se aplică și conceptul de ”democrație defensivă”. Deși a fost explicat mai ales prin introducerea în ordinea constituțională și în legislația primară a statelor a interdicției organizațiilor și miscărilor cu caracter fascist, legionar, rasist, xenofob etc, deciziile CCR in cazul Șoșoacă și Georgescu exact această teorie o reflectă (chiar dacă nu a fost teoretizată). Dreptul de a cadida și dreptul de vot nu sunt absolute, exercițiul lor poate fi restrâns în vederea apărării democrației ca sistem de guvernare, interesul fiind de ordine publică.
Este foarte bine ca guru sarlatan a fost scos din cursa prezidentiala. Un om care ataca Constitutia si spune ca „nu va mai fi niciun partid, niciunul..”, nu are ce cauta la cea mai inalta functie in stat. Un sarlatan dement mitoman prorus si misticoid al carui program era o varza numita „apa, hrana energie” (putea fi la fel de bine, ” aer, fructe de padure si soare”, sau „apa, paie si bataie”), nu poate fi in cursa prezidentiala. Era disperat in ultimele zile ca nu vrea like-uri, ci sa iasa lumea in strada…! S-a vazut bine ca lumea s-a cam prins ce sarlatan e asta, si nu au iesit, in afara de cativa boschetari si stirbi adusi de Aur.
Zicea ca nu vrea deloc partide, dar s-a aliat cu 2 partide extremiste. Tehnici de manipulare subconstienta, „trezirea in constiinta”, „firul divin”, si alte asemenea bazaconii care au pacalit o vreme milioane de oameni..
Faptul ca Iohannis a lancezit degeaba la Cotroceni 10 ani doar pt satisfactia lui personala e un motiv al ascensiunii extremistilor, dar nu cel mai important. Sa ne uitam la multe alte tari europene (si nu numai….). Oameni sprijiniti mai mult sau mai putin vizibil de rusi sunt la putere, vezi hungaria, slovacia, serbia, etc. Democratiile sunt organisme fragile, usor de destabilizat, asa ca democratia militanta este solutia atunci cand tara e atacata hibrid in acest mod perfid. La noi democratia desi imperfecta a demonstrat ca e solida, mai solida decat in tari democratice mai vechi.
In mare parte de acord cu d-stra dar si cu alti comentatori!
Va multumesc pt ideile d-stra!
Poate ar trebui sa sintetizati in comentarii conceptul de democratie militanta pentru ca lumea sa inteleaga mai bine articolul. Eu sunt norocos ca ieri am discutat subiectul cu cineva care este in tema si chiar mi-a trimis un articol sa citesc. Dar cati ca mine?
Lucrurile alegerilor de presedinte si parlament au niste gauri negre acumulate, din cauza unei legislatii proaste si incomplete. 1. Daca parlamentul avea doar 300 de senatori si deputati cum s – a cerut prin referendum, cu un numar mult mai mare de semnaturi, partide balama si extremiste, multe si mici numai ajungeau in acest for. 2. Presedentia a ajuns un fel de pocker, cine joaca si triseaza mai bine ala castiga. Daca numarul minim era de cel putin 500 000 de semnaturi, numai aveam o puzderie de candidati multi idioti utili dar periculosi. 3. Democratia in Ro este considerata hibrida si inepta pt ca nu are la baza meritocratia si un minim de principii etice. Comunismul inca nu a murit la noi, pt ca legea lustratiei a fost zero.
CONSTITUTIA actuală, pe care toti o evocă ,are defecte majore semnalate in epoca adoptarii ei. COPOSU,intreaga CONVENȚIE DEMOCRATICĂ a lansat public chemarea de a nu fi votată . A fost .Eu nu am participat la acel referendum . Citisem cărtile lui Focseneanu și Ion Rațiu și eram în cunostință de cauză
După 35 de ani de zbucium și circ constatăm că statul de drept și regimul democratic sunt caricaturi hidoase a ceea ce ar trebui să fie. Asta pentru că puterea reală nu este deținută de cei aleși ci de instituțiile de forță . Georgescu și partidele extremiste nu ar fi ajuns unde sunt fără largul concurs al unor grupuri din instituțiile de forță asta în timp ce aceste instituții sunt hipertrofiate iar așa zisul control al organelor ales este o glumă proastă.
Conducatorii loviturii de stat USL din 2012 -Dottore si ZaMazarEnZaFazar- sunt si mai putin legitimi decat Georgescu. Primii doi au reusit partial (suspendarea ilegala a Presedintelui si istalarea unui interimar de toata jena, timp de o luna) acolo unde ultimul a avortat in stadiu embrionar.
“gandirea nomada” (cf Gilles Deleuze) a devenit o unealta (in sec xx) impotriva birocratiei statului si a principiilor universale. Aceasta forma slaba de gandire a fost readusa in actualitate (in zilele noastre) de catre toate grupurile populiste & extremiste. Critica lor e indreptata impotriva statului modern / democratiei / statului de drept.
”Critica lor e indreptata impotriva statului modern / democratiei / statului de drept.”
Exact stat de drept e acela în care premierul se plimbă cu avioane private plătite de Nordis, iar șefii din SIE se duc la curse de Formula 1 la Baku și la Abu Dhabi tot cu avioane private. Chiar nu mai există nicio urmă de rușine?
Stat modern / stat de drept e acela în care toate transporturile de marfă trebuie înregistrate în avans la ANAF? Unde se mai întâmplă asta, în care stat occidental? Stat de drept e acela în care ANAF blochează mai multe conturi pentru aceeași sumă, care în unele cazuri e deja plătită?
Stat modern / stat de drept e acela în care securiștii se pensionează la 45 de ani și sunt reintegrați în instituții publice gen ANAF? Ce scrie Gilles Deleuze despre pensionarea securiștilor la 45 de ani? 😀 România de astăzi funcționează în mare măsură la fel ca Rusia lui Putin, cu serviciile secrete având control total asupra economiei și politicii, dar se găsesc întotdeauna intelectuali wannabe care să justifice asta cu citate din cărțile citite de ei.
„Dincolo de democrația militantă se află fragilitatea democrației noastre.”
Necazul cu „acțiunea strâmbă pentru a menține România pe calea dreaptă”, chiar dacă o numim poetic „democrație militantă”, este că reprezintă precedentul pe care orice putere, care în mod natural are tendința să se întărească, îl poate folosi. Și nu doar că poate, ci va fi tentată să îl folosească, pentru că reprezintă un instrument la îndemână de a „rezolva” rapid și „eficient” o problemă de guvernare.
Mecanismele „checks and balances” ale fragilei democrații din România (stat eșuat, după cum însuși Președintele Republicii a spus), sunt astăzi gripate rău. Aceasta în condițiile în care niciodată în ultimii 35 de ani nu au funcționat bine. România a scăpat de MCV de curând (un an și ceva) și mai degrabă de rușinea Comisiei Europene, zilele trecute fiind degradată de la statutul de „democrație deficitară” la cel de „regim hibrid”, cu un scor similar cu Papua Noua Guinee, Senegal, Malawi etc.
De 35 de ani România este guvernată de o cleptocrație de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este transferarea în mod fraudulos a unei cantități cât mai mari de resurse din averea publică în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora, fără a suferi sancțiuni legale.
Vulnerabilitatea României este imensă. Cleptocrații nu au scrupule.
Dacă refuzăm să vedem realitatea, ea nu se poate schimba pentru noi decât din rău în mai rău. Povestea că românii (cei mai săraci cetățeni din UE) au ajuns la cel mai înalt nivel de trai din istoria lor și că au condiții de viață mai bune decât în unele state africane nu ne ajută cu nimic. Ea, eventual, doar îl ajută pe Marcel Ciolacu și PSD să fie votați iar și iar.
Încredere civică nu poate exista până când cleptocrația nu va fi înlăturată, deci nu pe termen scurt sau mediu, iar în perspectivă nu se întrevede nimic optimist. Ilie Bolojan, spre exemplu, pare să aibă în acest moment, capacități mobilizatoare, dar se află, asemenea lui Iohannis în cel de-al doilea mandat, în fața unui adevăr simplu. Nu are capacitatea de a domina sistemul cleptocratic (așa cum în oarecare măsură a reușit T Băsescu, din motive care constituie alt subiect), prin urmare, refuză să-și asume un rol de lider.
daca deja ne-am invatat sa alegem raul mic, va fi la fel de simplu sa alegem dictatura cea mai mica, democratic si constitutional
„Căci democraţia militantă nu este altceva decât setul de proceduri care acordă posibilitatea regimului constituţional de a se apăra împotriva celor care, pe căile alegerilor, încearcă submineze democraţia.”
2 întrebări, aș zice esențiale, derivă din această aserțiune:
1) unde putem găsi, in ce cod legal, ‘setul de proceduri’? există vreo procedură circumscrisă in mod expres democrației militante? unde?
2) cine este ‘regimul constituțional’? din cine/ce este format și cum și când este compus? cuprinde instituții publice, instanțe dar și partide, și care din ele? partidele se pot asocia cu tribunalele ca să formeze un ‘regim constituțional’ militant care să poată acționa concertat pentru a salva/proteja ceva?
dar dacă se petrece acest fapt cum de mai putem vorbi de un ‘regim constituțional’?
căci, in constituție găsim aceste 2 texte:
art 2 (2) „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”
și
art 40 (4) „Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.”
Deci. Dacă vreun grup ocult cu mare drag de democrație pritocește o stratagemă de ‘salvare a democrației’ prin inventarea și propulsarea unui Mesia extemist pe post de candidat-surpriză, sau chiar a 2-3 astfel de lighioane fatale, ca să scoată cât mai mult norod la vot, pentru ca ulterior lighioanele să fie răpuse in măreața luptă politică de alți bravi salvatori ai democrației din diverse instituții ‘militante’, instituții atrase brusc in bătălie printr-o deraiere neașteptată de la plan, instituții populate cu omuleți întâmplător înrudiți politic cu alți viteji militanți de prin partidele de guvernare, ei bine, dacă toate acestea se petrec, apăi regimul nu este tocmai constituțional și nici militant, ci pur și simplu teatral. Iar „căile electorale” nu sunt altceva decât reprezentațiile unei trupe de vodevil de prost-gust care a reușit performanța de a transforma comedia de 2 bani in horror de 3 sute de milioane de lei. De unde și a treia întrebare, desigur, retorică:
3) oare când anume s-a înființat acest teatru ambulant ce repetă in neștire mascarada democrației și care azi pretinde că ar fi formată din militanți, tribunanți, procuranți, informanți și alți activanți și figuranți?