joi, martie 28, 2024

România și Planul Marshall

În 5 iunie s-au împlinit 75 de ani de la lansarea Planului Marshall. Cu toate acestea, în România nu a existat nici măcar o vagă știre despre această aniversare, semn că, în Europa de est, nu se știu destule lucruri despre Planul Marshall, în ciuda zecilor de cărți, a sutelor de articole și a miilor de documente de arhivă declasificate.

Pe de altă parte, succesul Planului Marshall în reconstrucția Europei de vest a făcut să fie considerat un model / panaceu al politicilor de dezvoltare. Ori de câte ori apare o criză, liderii politici și opinia publică europeană propun un Plan Marshall. Am avut criza din 2008 sau „Primăvara Arabă”? Planul Marshall era soluția! Am avut criza Covid-19, Uniunea Europeană a venit cu PNRR, văzut de unii ca un Plan Marshall. Avem războiul din Ucraina? Bineînțeles că este nevoie de un Plan Marshall pentru reconstrucția Ucrainei. Planul Marshall este o văzut ca un fel de „portofel”, la care apelezi în vremuri grele.

Articolul meu reprezintă o părticică dintr-o cercetare mai vastă la care lucrez și va încerca să lămurească cum s-a născut Planul Marshall, cum a fost negociat cu Europa de est și să explice cum a refuzat România acel Plan.

Context

După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a început o competiție strategică acerbă între SUA și URSS pentru influența în Europa. URSS era într-un avantaj considerabil, rezultat atât în urma înțelegerilor de la Teheran, Ialta, Moscova sau Potsdam cât și a faptului că trupele sovietice ajunseseră în inima Europei. Filosofia lui Stalin, devoalată de Milovan Djilas, era aceea că „…cel ce a ocupat un teritoriu este îndreptățit să-și impună sistemul social”. În plus, țările occidentale erau distruse de război iar partidele comuniste, manevrate de la Moscova, tindeau să provoace revolte ori aveau șanse mari să câștige puterea în sudul Europei, prin alegeri.

De partea cealaltă, America intra într-o nouă etapă izolaționistă iar consilierii lui Truman îi dădeau sfaturi contradictorii. Philip Mosely povestește cum, la o întâlnire cu Molotov de la Casa Albă, din 23 aprilie 1945, Stettinius, Harriman şi Forrestal propuneau o atitudine de forță (față de Uniunea Sovietică, n.a.), Stimson spunea că Balcanii nu intră în sfera de influență a Americii iar Marshall era îngrijorat că o ruptură față de Moscova poate să ducă la pierderea războiului cu Japonia.

Vestita „telegramă lungă”, a lui George Kennan, dar şi niște rapoarte îngrijorătoare de la serviciile de informații legate de implicarea URSS în revoltele din Grecia şi Turcia, l-au trezit pe președintele Truman, care a anunțat, pe 12 martie 1947, sprijin consistent pentru Grecia şi Turcia, lansând „Doctrina Truman”. Pe 5 iunie 1947, secretarul de stat George C. Marshall a ținut un speech la Universitatea Harvard, prin care a lansat Programul de Reconstrucție a Europei (ERP), program ce va fi denumit ulterior Planul Marshall. Programul era destinat tuturor țărilor europene, inclusiv Uniunii Sovietice, dar acceptarea și implementarea lui urma să fie negociată (de către Franța, Marea Britanie şi URSS) la Paris, în iunie-iulie 1947.

Propunerea a fost acceptată cu entuziasm în Cehoslovacia si Polonia iar Stalin a acceptat-o inițial, crezând că este un nou program tip „Lend – Lease” şi a trimis la Paris o echipă de negociere consistentă, condusă de Molotov. În mijlocul negocierilor, pe 30 iunie, Molotov a primit o telegramă cifrată de la Stalin, s-a îngălbenit, apoi a schimbat atitudinea şi a refuzat participarea la Planul Marshall. Un fost spion NKVD, Pavel Sudoplatov, sugerează că scrisoarea cifrată era bazată pe niște informații confidențiale furate de către Donald MacLean (unul dintre cei 5 spioni ai „Cambridge Rings”) din mapa ministrului Bevin. Așa că, Stalin sugerează că toate țările în curs de sovietizare să refuze acest Plan. Cea mai dramatică situație o are guvernul cehoslovac, care acceptase deja invitația la Paris. Guvernul cehoslovac este chemat la o discuție cu Stalin, pe 9 iulie 1947, și își schimbă poziția. Interesant că, ministrul de Externe Jan Masaryk, ce se opusese acestei decizii la negocierile cu Stalin, va fi găsit „sinucis” pe caldarâm, peste câteva luni.

În final, 16 țări occidentale acceptă Planul, beneficiază de un Program de Reconstrucție, în timp ce țările Europei de est intră definitiv în sfera sovietică, pentru următorii 40 de ani. Prin Planul Marshall se asigurau resurse pentru 4 direcții: agricultură şi hrană; energie şi petrol; oțel şi fier şi transport.

După Planul Marshall ambele blocuri au avut reacții în oglindă, cu decizii de tip acțiune – reacțiune. Dacă americanii au propus Planul Marshall, sovieticii au venit şi ei cu un Plan Molotov şi au fondat imediat Cominform-ul (în septembrie 1947), apoi Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), în 1949. Daca occidentalii au fondat NATO, în aprilie 1949, atunci sovieticii au venit cu Tratatul de la Varșovia.

Cum a refuzat România Planului Marshall?

Publicul român analizează destul de sumar perioada postbelică, dintre 6 martie 1945 (numirea guvernului Groza) şi abdicarea regelui Mihai, din decembrie 1947, aruncând vina pe trădarea Occidentului şi celebra înțelegere a „procentajului”, dintre Stalin şi Churchill. A fost o perioadă frământată, însă, iar procesul de sovietizare a fost mult mai sofisticat[i]. Sovietizarea a fost marcată de mișcări de stradă, greve (inclusiv o grevă regală), schimbări dese de guvern, alegeri manipulate, arestări în masă sau abdicarea regelui.

Anglo-americanii au încercat să sprijine opoziția, pe canale secrete sau prin negocieri în Comisia Aliată de Control. Astfel, directorul adjunct al CIA, Edwin Wright, îi trimitea o informare președintelui Truman prin care arăta că liderul opoziției de la București, Iuliu Maniu, cerea ajutor pentru răsturnarea guvernului Groza. Regele Mihai a folosit canalul asigurat de Frank Wisner, membru al Comisiei Aliate de Control dar şi șef al rezidenței OSS, pentru a comunica cu președintele Truman despre intruziunea lui Vîșinski în politica internă. Mihail Ralea, ministru plenipotențiar trimis de comuniști la Washington, pe de-o parte lua apărarea guvernului Groza și justifica în fața lui Dean Acheson manipularea alegerilor dar, pe de altă parte, îi șoptește discret, la finalul convorbirii: „Do not, Mr. Secretary, leave us behind the Iron Curtain!”

Un documentar din Arhiva MAE, descrie exact procesul de decizie pentru refuzul Planului Marshall[ii]. Documentarul începe cu un mesaj al ministerului de Externe sovietic din 5 iulie 1947, adresat șefului diplomației române, Gh. Tătărescu, prin care informează că sovieticii refuză acest Plan. În acest documentar se găsesc şi telegramele șefilor de misiune din Franța, Marea Britanie, Olanda dar şi scrisori ale ambasadorilor români, cum ar fi Iorgu Iordan, ambasadorul României la Moscova, ce sugerau ce ar trebui să facă România. Ministrul de Externe si vice-prim-ministru Tătărescu scrie pe telegrame că amână decizia până pe 10 iulie. Însă, pe 9 iulie, face public un Comunicat prin care Guvernul refuză Planul Marshall, spunând că „Guvernul român nu poate colabora cu o asemenea acțiune ineficientă în termeni economici și periculoasă, în termeni politici.” El explică mai târziu reprezentantului american la București Melbourne că „… dacă eu sau colegii mei am devia de la politica sovietică, ar fi posibil să ne găsiți la Lacul Baikal, o regiune din Rusia..”[iii].

Cu toate notele de protest ale americanilor, în primăvara anului 1947 au loc arestări în masă ale liderilor opoziției iar, pe 14 iulie 1947 are loc arestarea lui Mihalache de la Tămădău și, imediat, a lui Iuliu Maniu. În Jurnalul său, Grigore Gafencu povestește cum diaspora politică românească din Occident a redactat o Declarație pentru cei doi lideri, Bidault și Bevin, ce prezidau conferința de la Paris din 14 iulie, susținând Planul Marshall în numele celor 3 partide de opoziție și criticând Planul Molotov. Competiția din timpul Războiului Rece a arătat fezabilitatea Planului Marshall, care se transformă după 1960 în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), organizație în care România a devenit, recent, stat candidat.

În loc de concluzii

Ca urmare a succesului acestui Plan în reconstrucția Europei de vest, numele lui George C. Marshall a fost dat mai multor inițiative transatlantice, cum ar fi German Marshall Fund, George C. Marshall Center for Security Policy de la Garmisch-Partenkirchen și au fost scrise zeci de cărți despre Planul Marshall dar este foarte puțin cunoscut în România.

Pe de altă parte, ar trebui să ne întrebăm dacă lecțiile învățate din Planul Marshall pot fi translatate azi în cazul Ucrainei. Unul dintre cei mai buni analiști ai Planului Marshall, Benn Steil, autorul cărții cu același nume a scris un articol pentru German Marshall Fund „Why it is so hard to repeat the Marshall Plan” în care explică faptul că succesul Planului Marshall nu este datorat doar unei mari sume de bani (160 de miliarde de dolari la cursul de azi) parașutate din elicopter, ci garanțiilor de securitate din partea SUA, ce au atras investițiile străine. Tind să fiu de acord cu Steil și aduc un argument în plus: ați observat că atât președintele ucrainian Zelensky cât și liderii Moldovei sau Georgiei își doresc o integrare rapidă în UE și nu pomenesc nimic de NATO? Oare nu percep ei că drumul admiterii în Occident este „NATO întâi, apoi UE”? O fac doar din temerea că aderarea la NATO este mai greu de „vândut” propriului popor dar va radicaliza și provoca Rusia?

În mod cert, discuția despre un Plan Marshall pentru Ucraina, Moldova și Georgia abia începe.


[i] Pentru o analiză comprehensivă a sovietizării în literatura de specialitate pot fi citiți autori precum: Seaton-Watson, Keith Hitchens, Ghiţă Ionescu, Vladimir Tismăneanu, Denis Deletant sau Lavinia Stan

[ii] AMAE, Dosar special „Refuzul României de a participa la Planul Marshall”, vol C298, nr.212/1947

[iii] FRUS, 740 0011 EW (peace)

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. In Romania de azi poate ca nu se (prea) stie despre Planul Marshall, dar „cei mai vechi” stiau.
    Nu degeaba erau cu ochii pe cer sa vada avioanele americane :D
    (Acum e de bon ton sa-i injuri pe americani. Care au inceput/provocat „misiunea speciala” din Ucraina.)

  2. Foarte interesant articol despre momentul istoric al planului Marchall.
    Pe de alta parte ne agatam prea mult de acest plan care a capatat o aura mitologica.
    Da, a fost un ajutor important, dar sa nu neglijam si dorinta oamenilor de a-si reface locurile dupa un razboi devastator. S-a muncit pe rupte ca sa se intample schimbarea si s-au bagat si alti bani pe langa cei din planul Marchall. Era o dorinta si o nevoie uriasa de refacere, a fost si o perioada de maturitate a revolutiei industriale si de emancipare sociala care a permis dezvoltare accelerata. Capitalismul salbatic premergator razboiului s-a domolit, oamenii au fost stimulati de o repartitie mai buna a plus-valorii, welfare state statea sa se nasca. Toate astea au maximizat efectele investitiilor.

    In prezent avem fonduri UE consistente alocate pentru toate tarile membre (vreo 370 miliarde euro numai fonduri de coeziune si regionale pe perioada 2021-2027) si, intr-o mai mica masura, celor vecine.
    Sunt bani alocati pe toate domeniile, trebuie doar sa le iei si sa le utilizezi eficient.
    Din pacate nu toti vad oportunitatile de dezvoltare create si in loc sa se agate de ele unele guverne prefera minima rezistenta si sa se bucure de mai putini bani cu mai putin control.

    Asta ar fi un sibiect interesant de tratat. De ce gramezile de bani de azi nu genereaza acelasi efect precum gramada de bani de ieri din planul Marchall? Sau mai bine spus, de ce are un impact mai mic in cazul unor tari?

    • Cumva din cauza ca Planul Marshal nu impartea bani?

      O! Da Planul a avut un cost total de 13 miliarde $ , dar nu era voba despre bani (credite, granturi samd) cat despre utilaje de tot soiul. Adica nu atat banii ptr drumuri si poduri cat excavaotaore, bildozere samd etc

      Asta este „marea frunusete” al acelui plan. Il slavim , on onvocam .. dar nu prea stim despre ce vorbom

    • Bozo ! Nu stiu ce varsta ai – si daca ai trait „iepoca” ! In anii 1948 – 1955 in Romania SE MUREA DE FOAME Am fost student – am mancat (cam mult spus …) la cantine studentesti – si-mi amintesc ca „ani de zile am indurat FOAMEA” – De muncit – se muncea – dar, ca in socialism – NU SE PLATEA ! Salarii de mizerie – preturi mari si magazinele goale ! Cine-si mai aminteste de „Postul Festivalului” – Iulie 1953 ! Planul Marshal ? A fost LOGIC initiat si derulat de americani ! Logica ? Nu poti avea relatii comerrciale reciproc avantajoase cu „economii sarace” ! USA a trecut peste retorica stupida a lui Roosvelt & Co ! – care prevedea sa reduca Germania la o tara agrara !!!! ( imi aduc aminte de povestirile unui batran liberal – cedat de PNL sa lucreze ca specialist in guvenul militar prin 1943 – ca l-a auzit pe Antonescu ca este o PROSTIE sa crezi ca Germania – chiar batuta- distrusa – redusa la ruine , va putea vreodata sa nu mai fie tara puternic industrila !) si a ajutat financiar si material Germania sa se refaca ! Si – imi aduc aminte de anii cand Europa de vest se bucura de Planul Marshal – ca la Radio Bucuresti Stroe (partenerul lui Vasilache …) ne canta : Ajutor mor … mor / Striga Bevin si Schuman / Sfoara o trage Truman….. Cam atat !!

  3. Nu sunt sigur daca ar trebui sa aniversam crearea Planului Marshall, din moment ce Romania nu a beneficiat nici o clipa de securitatea si banii oferiti de catre SUA. Europa de Est era deja condamnata sa traiasca intr-un regim comunist, iar orice incercare de a sprijini statele estice prin acest plan era sortita esecului. Americanii au realizat ca daca se extindeau prea mult in Est, puteau starni furia lui Stalin ale carui vise incepeau sa prinda contur in centrul si estul Europei. Asa ca, americanii au putut investi in Europa Occidentala, formand astfel si o zona „buffer” intre ei si sfera de influenta sovietica.
    Insa altceva este interesant aici, anume scopul Planului Marshall: „Prin Planul Marshall se asigurau resurse pentru 4 direcții: agricultură şi hrană; energie şi petrol; oțel şi fier şi transport.” Putem spune ca unele state europene beneficiaza astazi, cu ajutorul Rusiei, de aceleasi lucruri pe care le asigurau americanii prin acest plan de reconstructie: agricultura, hrana, gaze, petrol, metale si oteluri, facandu-le dependente de Rusia din acest punct de vedere. Rusia a reusit sa mentina Europa aproape ca intr-o menghina decenii intregi, prin exportul de hidrocarburi, cereale si metale la preturi foarte avantajoase. Mai adaugati la asta si relatiile economice excelente dintre Europa si China si veti avea un tablou infricosator. Iata asa se explica „conciliatorismul” european ridicat la rang de politica globala, prin care europenii nu vor sa „umileasca” Rusia. Noul „Plan Marshall” pentru Europa vine din China si Rusia.

  4. Administrația actuală de la Washington este oarecum favorabilă intereselor strategice ale Rusiei. Abia după invadarea Ucrainei sunt șanse să apară un contra-curent semnificativ. Interesele Rusiei sunt incompatibile cu extinderea NATO, așa că NATO nu se va extinde. Cel puțin nu cât timp Putin se află la Kremlin.

    Președintele Truman (democrat, de felul lui) face parte doar din cărțile de istorie, dar administrația Carter (la fel de democrată) încă e prezentă în memoria multor români. Rușii i se urcaseră în cap lui Carter, atunci a fost invadat Afghanistanul, atunci a avut loc criza ostaticilor de la Teheran etc. Până nu se schimbă administrația de la Washington, Europa de est va continua să băltească în aceeași mlaștină ca în prezent.

    • @Harald
      Asta e, nomenclatura putinista poate invada tari mai micute si mai slabe dpdv militar. Va plati insa pretul (asa cum l-au platiti si sovieticii in Afganistan;)

      P.S. Odata cu venirea lui Biden, presiunea a inceput sa creasa prin cazanele nomenclaturilor din Belarus, Federatia Rusa (vezi Navalni) dar si prin Kazakhstan. Invazia Ucrainei nu este altceva decat o reactie disperata de supravietuire a nomenclaturii. Pentru moment au reusit sa deturneze atentia cetatenilor, cu manipulari ieftine gen exploatarea temerii cu inamicul imaginar (Occidentul /NATO reprezita un risc iminent la adresa securitatii Mamei Rusia) rapoarte mincinoase si analize zilnice de pe front, etc. Adevarul insa, iese mereu la suprafata, ca uleiul. Rusii s-au trezit din nou in dictatura, dar se vor elibera (a ramas doar o intrebare de timp).

      PPS. Referitor la SUA, este o democratie matura. Sperantele unora ca vor avea ceva schimbari majore acolo (de genul abandonarii democratiei liberale in favoarea iliberalismului;) se incadreaza in categoria wishful thinking!!

      • ref pps
        Chestiunea reglarii democratiei cere timp si in timp ce se produc normal si treptat mutatii la WH, Putler si oamenii lui mai papa cate o bucatica de tara si tot asa…Step by step cum zice cineva, e drept in alt context

  5. Subiect interesant si într-adevàr putin cercetat. El mi-a trezit o veche întrebare în urma unor amintiri personale foarte precise : prin anii 1948/1949, în Gorj, au ajuns ajutoare americane constând în : lapte praf în butoiase din carton dur, conserve din carne (corned beef), jucàrii din lemn (rotite si betisoare) cu care se putea construi diverse obiecte în cutii cilindrice colorate si pusti mitraliere din lemn cu o micà manivelà care imita zgomotul rafalei ! Plan Marshall totusi ?? Alt tip de ajutor ??
    Cu stimà

      • S-au distribuit în România niște ajutoare americane după seceta din 1947. Bunicul povestea că atunci au primit cartofi din Statele Unite sub formă de ajutoare, în niște saci mari pe care scria de unde provin. Localnicii numeau ”țuhali” acei saci mari.

        Din câte mai spunea bunicul, abia după primirea acelor cartofi au apărut și gândacii de Colorado în Bucovina. Ceva similar s-a întâmplat și în Franța în 1918.

        • @Harald
          Ce-ti mai place sa contorsionezi lucrurile, doar ca sa se potriveasca unui anume discurs….

          Ia uite ce zic astia pe wiki
          „Gândacul se instaleazǎ definitiv pe continentul european în jurul anului 1920. În anul 1922 a fost menționat un focar important de 250 ha la Bordeaux în Franța. În anul 1945 dăunătorul este semnalat în Ungaria și Cehoslovacia iar în 1947 în Polonia. În țara noastrǎ a fost semnalat pentru prima datǎ în 1952, la Săpânța în Maramureș, în Banat în 1955, iar din 1956 s-a extins în zonele de vest și de aici în toatǎ România.”

  6. Interesant de știut, suma raportată pe cap de locuitor in Grecia a fost mai mare decât in Germania. La greci nu s-a văzut progresul, in schimb la nemți, oho!
    Asta susține teza de mai sus, nu banii ci siguranța pentru investitori face diferența.

    • Grecia a primit inclusiv catâri sub formă de ajutoare americane, e mai greu de văzut progresul în asemenea condiții, dar tot a cumpăprat submarine germane, când a fost musai. La nemți progresul s-a văzut în special datorită numărului imens de locuri de muncă din bazele americane. ”Siguranța pentru investitori” se numea ocupație militară, pe vremea aceea. Chiar lipsea un nou nickname care să glorifice nemții :)

    • Personal consider ca aveti mare dreptate – prosperitatea nu apare decat acolo unde solul include stabilitate/predictibilitate si dorinta de a progresa

    • Pe langa securitate, investitorii urmaresc cu atentie si alte criterii – incepand cu legislatie, stat de drept, stabilitate si predictibilitate politica si economica, nivelul reformelor, surse umane (incl nivelul educatiei si al instruirii profesionale), puterea de consum, samd.

      P.S. In urma WW2, Germania a revenit imediat la democratie si valori liberale. In contrast, grecii nu s-au bucurat de valori liberale, stat de drept, economie libera de piata, reforme, etc, tara a fost dominata si macinata de extremisme, coruptie, junte miliatare, samd pana prin anii ’75 (o cultura politica a „tatucilor” care persista pana in zilele noastre). De fapt, daca doriti sa faceti comparatii intre cele doua tari, trebuie sa luati in calcul evolutia pe un termen ceva mai lung. Grecii nu au reusit sa tina pasul modernizarii si industralizarii nici in perioada interbelica (au fost franati de „traditionalisti”).

      • Grecii ”s-au bucurat” de insurgența comunistă, în primii ani după război. Germania era sub ocupație militară americană, era la adăpost de așa ceva. ”A revenit imediat la democrație și valori liberale” fiindcă i-au fost impuse de prezența trupelor americane. Chiar și așa, Willy Brandt era asistat în permanență de un agent KGB, din cauza căruia a și fost nevoit să demisioneze până la urmă.

        Dacă istoria Germaniei ar fi fost așa lăudabilă, n-ar fi avut nevoie să fie rescrisă în prezent. În 1991, SPD și-a cerut public scuze pentru cooperarea cu Stasi și pentru finanțările primite, dar în prezent pro-rușii conduc din nou țara.

    • @Hansi
      Excelenta observatie !!!
      Dar eu am una si mai buna. Deoarece decizia politica, pe care nu o discutam acum, a fost de a da prioritate tarilor aliate: UK a beneficiat de 26%-33% (sau chiar 50%; depinde de sursa) din totalitatea fondurilor planului Marshall, FR 18%. DE 11%…… But the outcome a fost exact invers. Deci?!?
      De subliniat rezultatele FR au depasit clar pe cele ale UK. But the real deal a fost DE. Sigur si NL, BE, etc.
      Grecia poate fi un exemplu, sunt de acord. Dar sit.UK,FR,DE e edificatoare cu privire la ce inseamna planuri bune si determinarea de la le duce la bun sfarsit.

    • Hansi M, mai jos Câteva remarci la afirmațiile lui Harald.
      Grecii ar fi avut unde construi și submarine. Dar au preferat catâri și pensii frumușele.
      Harald știe că nu numărul “imens” de joburi la trupele staționate in fosta RFG au fost motorul dezvoltării. Dar minte ca și altădată, dorind sa provoace discuții ce nu duc nicăieri. Trupele respective, inclusiv serviciile contractate, erau plătite de statul german din banii contribuabililor. Banii respectivi erau deci câștigați deja înainte de a-i cheltui. Pe de alta parte, cea mai puternică dezvoltare postbelica a cunoscut-o RFG in sud, acolo unde erau staționate trupele franceze.
      Germania a primit chiar mai putini bani decât Marea Britanie, este singurul stat care a înapoiat sumele și dobânzile convenite, a plătit și daunele de război, dar tot a avut cea mai puternica dezvoltare, astfel încât in anii 70 a avut nevoie de forță de muncă din afară pentru a putea produce “made in Germany”, marfă foarte căutată peste Canalul Mânecii. Așa au venit la muncă puțini greci, ceva mai mulți italieni, câțiva sârbi și croați, dar mai ales turci. Exista o gluma in acea vreme:
      Cică un turc ce căra marfa cu roaba i-ar fi solicitat șefului o mărire de salariu pentru că roaba lui nu e unsă și face scâââârț … scâââârț … scâââârț. La care șeful i-ar fi spus că trebuie să fie o roabă turcească, pentru că cele nemțești sunt mai pline și fac scârț-scârț -scârț. Ca urmare nu îi poate mări salariul.

        • Cunosc demult harta asta. Ce ar trebui sa dovedească ea? Că RFG n-ar fi plătit trupele staționate pe teritoriul ei? Cert e ca și Japonia, și Germania, chiar și Coreea de Sud au plătit pentru serviciile furnizate de U.S.Army. Că o parte din bani a fost returnată prin plata unor servicii ale localnicilor nu am negat.

          Bancul ăla nu l-am spus eu nemților, ci mi l-au spus ei mie. Cât de nemți-nemți se (mai) considera nu are relevanță, întrucât teoriile cu rasa pură nu mai au priză aici, decât (poate) la un procentaj infim din populație. Cum ma văd minoritarii ăia pe mine mă interesează mai puțin decât pe tine. Atenție însă: a fi preocupat de imaginea altuia este comportament patologic.

          • RFG a avut o contribuție (impusă) la întreținerea trupelor americane de pe teritoriul ei, dar asta nu înseamnă că RFG înregistra pierderi contabile, iar Statele Unite înregistrau profit contabil în urma ocupației militare.

            Ți-am mai povestit că la începutul anilor ’90 am locuit într-un bloc cu ofițeri americani și cu familiile lor, acolo erau 3 baze americane pe o rază de 5 kilometri și mii de nemți își luat salariile din bazele alea americane, nu-i plătea statul german. În 1992, când a început retragerea trupelor americane, se discuta că până la 2 milioane de locuri de muncă din Germania vor fi desființate în urma retragerii.

            Exemplul cu chiriile ți l-am mai dat și altădată, în 1990-1992 era 3000 DM chiria pentru un apartament de 3 camere în blocurile cu ofițeri americani, iar în 1995 era doar 600 DM chiria pentru același apartament, după ce plecaseră americanii.

            • Da, ai mai susținut aceste aberații și în trecut. Nu înseamnă că dacă le repeți ai avea dreptate. Îți bazezi afirmațiile pe supoziții false și pe aproximări aberante.
              Chiar și RFG avea între anii 1949 si 1954 sau între 1954 si 1978 bugete pentru apărare, bugete din care erau plătite serviciile trupelor inițial de ocupație, mai târziu aliate. Din banii respectivi trupeții cumpărau la rândul lor produse și servicii. Nu aduceau nici ei bani de-acasă.
              În 1992 avantajul economic al Germaniei era deja stabil, planul Marshall era încheiat de mult, iar chiria din cele câteva blocuri de locuințe nu însemna nimic raportat la PIB. Americanii au plecat, Germania nu s-a prăbușit. Recesiunea economică a fost cel mult local resimțită, la nivelul landurilor inexistentă.
              Exact la asta mă refeream când scriam că începi discuții care nu duc nicăieri.

            • @Hantzy – Germania avea o creștere economică anuală de 5% în 1990 și 1991, creștere care nu era nici inflaționistă.

              Creșterea a coborât la sub 1,5% începând cu 1992. Șomajul s-a dublat, au crescut taxele. Retragerea trupelor americane a făcut diferența. Dacă prezența trupelor americane ar fi presupus piederi nete, economia germană ar fi crescut rapid după retragerea lor. În realitate, a crescut economia americană, pentru că au dispărut costurile cu trupele din Germania și cu locurile de muncă din bazele americane.

              Dublarea șomajului înseamnă mai puține locuri de muncă, da?

            • Iar îmi pui în gură vorbe pe care nu le-am rostit. Unde am scris eu că Germania a falimentat plătind pentru trupele staționate pe teritoriul ei? Eu am scris că nu s-a îmbogățit, ceea ce e cu totul altceva.
              După 1992 RFG și fosta RDG au trecut printr-un proces critic, au fost închise zeci de companii in noile landuri și s-au repatriat milioane de germani-rusi din Siberia, Belarus, Ucraina și Kazahstan. Statul german a trebuit să-i ajute financiar, cu locuințe și rescolarizare în vederea integrării. Astea sunt realitățile care au determinat aplatizarea creșterii economice (fenomen de altfel remarcat la nivelul întregului continent in acei ani), iar nu plecarea câtorva zeci de mii de americani. Cât cheltuia un american în medie pe lună? Să zicem 3000 DM, deși e mult și atât. Salariul mediu era cam tot atât. Dacă mai consider și costurile de material și impozitele, rezultă ca 100 mii americani asigurau salariile a 10-15 mii de localnici, nicidecum 2 milioane. Adică peanuts.

      • Germania a început de mult sa fie un stat parazit in NATO.
        Trump dixit.
        Și de abia acum au deschis buzunarul un pic.
        Încă o data binomul toxic francezo-german a adus Europa in genunchi de data asta in fata KGB-ului

  7. Au fost mai multe elemente care au facut ca Planul Marshall sa aduca rezultte absolut spectaculoase si unul dintre ele este legat de atitudinea fata de reconstruirea tarii. Cam aceeasis atitudine o au ucranienii acum.

    Ucraina insa nu e Germania de dupa ww2 – razboiul in zona nu s-a incheiat, putler are tot interesul sa lungeasca conflictul, nu se vede nici un tratat de pace semnat in scurt timp. Daca ar exista acum un tratat de pace intre Ucraina si rusia chiar crede cineva ca rusia il va respecta??? Rusia pana nu isi incaseaza mama ei de bataie cuvenita arogantilor nu se va potoli. Iar liderii lumii civilizate ezita sa ia decizii transante si asta costa enorm Ucraina dar si restul lumii.

    Cu un conflict in scara blocului cum sa adere Ucraina la NATO??? Mi se pare o poveste si ca sa fie una cu final fericit ar trebui ca obraznicul sa o incaseze substantial si putler sa fie pa. Cum s-a intamplat in Germania in mai 1945

    Credeti ca Ucraina nu vrea sa fie membru NATO?

    Ei inteleg f bine ce avantaje decurg din asta dar este un parcurs unde au cerut ajutor de nenumarate ori si cam fassss din partea cealalta.

    Sigur ca e si varianta in care Ucraina renunta la unele teritorii ca sa intre in NATO, dar e cam SF, dupa parerea mea.

  8. Despre Planul Marshall la romani evident ca era un SF dar liderii romani nu stiau inca toate intelegerile dintre marile puteri – Occidentul si atunci si acum a incercat sa salve cativa oameni si nici de cum natiuni pentru ca eliberarea lor se face fie prin folosirea armelor fie prin lupte democratice si uneori printr-o combinatie de solutii si imprejurari. Pe de alta parte romanii nu au avut parte nici de un Havel si nici de o miscare de catifea. Ca atat s-a putut in RO!

    Sa nu ne amagim!

    Asta nu inseamna ca nu trebuie sa cunoastem istoria si valorile demonstrate/impuse in timp de ea.

  9. Planul Marshall este istorie. Generatiile de atunci au facut eforturi mult mai mari pentru reconstructie decat cele de acum care nu mai sunt dispuse la sacrificii deosebite si standard de viata minimal. Coruptia si traficul de interese, influente nu erau asa de extinse ca astazi. Multi au nostalgia acestui plan, dar nu se va mai repeta nici pentru refacerea Ucrainei, interesele si suprematia economica au alte fatete fata de perioada posbelica WW2.

  10. Un plan de ajutor adevarat, eficient, util si cu bataie lungà este intotdeauna sa’i dai cuiva o undità, fir, nade si sa’l inveti sa pescuiasca.

  11. Excelenta initiativa!
    Dar permiteti-mi o observatie fata de afirmatia ca „succesul Planului Marshall nu este datorat doar unei mari sume de bani (160 de miliarde de dolari la cursul de azi) parașutate din elicopter, ci garanțiilor de securitate din partea SUA, ce au atras investițiile străine”. Exact asta se crede azi in Ro.: ca au fost sume uriase „parașutate din elicopter”. Nu a fost deloc asa ceva, dar deloc. Cea mai mare parte erau credite ptr.achizitionarea de echipamente industriale, etc produse de US si nicidecum bani cu care sa faca statele ce vor si cum vor.
    Evident ca tarile au venit cu planuri de redresare de care, in mod corect, US conditionase acordarea de fonduri. Totul a fost contra cronometru si deloc usor de alcatuit.
    Jean Monnet a participat activ la aceasta chestiune si e descrisa, relativ pe larg, in memorii.
    Nu vreau sa aduc critici aiurea, dar fraze ca cea de mai sus tind sa perpetueze imaginea f.gresita a publicului Ro.despre ce inseamna planul Marshall. In Ro.multa lume crede ca DE a fost marea beneficiara a planului Marshall si de aceea s-a dezvoltat asa de bine. Nimic mai neadevarat. Deoarece decizia politica a fost de a da prioritate tarilor aliate: UK a beneficiat de 26%-33% (sau chiar 50%; depinde de sursa, desi 50% mi se pare f.exagerat) din totalitatea fondurilor planului Marshall, FR 18%. DE 11%……
    Si pana la urma PNRR, fondurile de aderare la UE, structurale, etc exact un plan Marshall inseamna. Dar cu invatamintele trase din reusitele si insuccesele implementarii planului Marshall in diverse tari.

  12. Felicitari!
    Totusi, cred ca noul plan Marshall trebuie sa fie aplicat de UE, in principal, si sa se adreseze Poloniei, Romaniei, Ucrainei, „Moldovei” si Georgiei.
    SUA pot negocia un astfel de plan cu Rusia, daca se retrage din U.
    Zic si eu…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Zulean
Marian Zulean
Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro