vineri, martie 29, 2024

România sub zodia tribalismului județean. Cu ce anduranță rezistăm?

PSD este un partid creativ. După ce a reinventat social-democrația locală ca o legitimare a cleptocrației feudale, cu Il padrino teleormănean în fruntea bucatelor, ne propune acum și o interesantă variantă neo-feudală de feminism. Feminismul à la Viorica Dăncilă, ce apără clica feminină din jurul Marelui Jupîn de județ cu argumentele discriminării de gen.

Rovana Plumb și Sevil Shhaideh n-au fost remaniate anul trecut din Guvernul Tudose, de altfel alături de Răzvan Cuc, din cauza genului lor feminin, așa cum a insinuat la un moment dat, cu elan „feminist”, dna Dăncilă, viitorul prim-ministru PSD al României. Motivul a fost unul mult mai gender neutral: citarea celor două ministre de către DNA în dosarul „Belina”, minunata afacere dunăreană patronată de „Daddy” prin care o proprietate a statului a trecut ilegal în fieful său teleormănean. Un DNA condus de altfel de o persoană de același gen cu doamna Dăncilă ca Laura Kövesi. Înființat, în structura pe care o are și astăzi, tot de o femeie, Monica Macovei.

Viitoarea „premieră” a invocat însă ignobila teroare patriarhală a fostului premier PSD, din sezonul vară-toamnă care tocmai a trecut, atunci cînd s-a opus demiterii ministrei de Interne Carmen Dan – vecina de bloc a dnei Băncilă din Videle. O ministră de Interne cît se poate de compromisă, cu „numele și pronumele”, de nenumărate bîlbîieli prin care a fost „decît” portavocea docilă a lui Dragnea. Din nou, nu din cauza genului ei feminin.

Ideea unei grave discriminări de gen aplicate politicienelor din anturajul lui „Daddy”, nu doar incompetente, ci și servile la maximum, mi se pare

preposterous. Ea se adaugă la șirul intervențiilor ilogice, demne de comediile lui Alecsandri, ale viitoarei „premiere”. Ne mai așteaptă și alte perle. Rețelele sociale au vuit deja de interviurile ei suprarealiste, care, atunci cînd binevoiau a spune ceva într-o limbă de lemn iremediabilă, transformau de pildă Iranul și Pakistanul în „state membre” UE.

Dar probabil că nu calibrul submediocru al Vioricăi Dăncilă e acum problema noastră cea mai acută. Probabil că și Guvernul Dăncilă va fi unul de sezon, deși „Daddy” pare mai încîntat de viitoarea formulă executivă și, bănuim, de pedigree-ul teleormănean al viitorului prim-ministru, decît de cei doi predecesori ai săi din județe mai excentrice. Iar logica suprarealist-chirițistă care se va înstăpîni în curînd la Palatul Victoria nu va face decît să adauge un pic de savoare eșecurilor de guvernare ale PSD, deja foarte vizibile. Altfel, cu toți acești premieri și premiere de sezon, „Daddy” se pricepe să întrețină circul și să nu ne lase să ne plictisim.

E limpede însă că supunerea absolută, în spirit județean, față de Dragnea nu va lăsa loc nici chiar pentru ocazionalele gesturi de neobediență față de tirania feudală a șefului suprem prin care predecesorii Vioricăi Dăncilă s-au făcut totuși „remarcați”, pînă la proxima lor debarcare. Nu o prea văd pe dna Dăncilă criticîndu-l pe baricade pe șeful partidului, după ce acesta i-a dizolvat guvernul. Nici etalînd o mîndrie republicană cînd același șef găsește de cuviință să se dea ”monarhist”. Viorica Dăncilă, e la fel de obișnuită ca vecina ei Carmen Dan să nu miște în front în fața lui Il padrino județean. Ea va etala aproape sigur sub ochii noștri toată recuzita unei guvernări de curte, prin care, ca într-un univers magic, Palatul Victoria se va „muta” undeva pe șoseaua Kiseleff și va reverbera, simultan, toate ecourile de la Palatul Parlamentului. Sau ea însăși va face exerciții de bilocație, stînd simultan în cabinetul de premier și în anticamera lui Dragnea.

Feminismul de „mireasă jihadistă” al dnei Dăncilă o va determina probabil să întîmpine cu bucurie, îndemnînd și alte femei din partid să-i urmeze emoționate exemplul, toate operațiunile de masacrare a Justiției ale bravilor soldați PSD. Nu vreau să mă gîndesc și la conlucrarea armonioasă, ca între vecine, dintre viitoarea „premieră” și Carmen Dan în operațiunile de intimidare a protestelor civice. Susținute cu fervoare guralivă de Gabriela Firea și apărată, cu vadimistă „bonomie” la Antena 3, de Olguța Vasilescu. Nu, tirania ”matriarhală” a „mireselor jihadiștilor” nu poate fi cu nimic mai blîndă decît cea a jihadiștilor înșiși, atîta timp cît acestea sunt portavocea fanatică a „califului Al-Baghdadi” made in Teleorman. În plus, un „feminism” tribal, de județ, are tot atît de puțină legătură cu egalitatea de gen pe care o revendică feminismul ca patriarhalismul însuși.

Dar guvernarea prin care clanul politic din Teleorman a ajuns să domine aproape complet România are, formal vorbind – chiar dacă sună neplăcut – legitimitate politică. Atîta timp cît majoritatea parlamentară rămîne aceea din prezent. Nu are și legitimitate morală, pentru societatea civilă din stradă și pentru toți cei care gîndesc ca ea. Totuși, realist vorbind, mă tem că nu tribalismul „regimului Dragnea”, validat la ora asta de președintele Iohannis, chiar dacă à contre coeur, dar cu un discurs dezamăgitor de blînd, care justifică protestul Inițiativei România la Palatul Cotroceni – nu asta, spuneam, va dezmetici lumea în privința ticăloșiei care s-a înstăpînit în mai toate dregătoriile. România rurală e la fel de inertă și tradiționalistă politic ca întotdeauna, în pofida frămîntărilor cronice din multe orașe. Și există o clientelă urbană a PSD care nu renunță cu una cu două la tandrul partid protector.

Șansa este ca aceia „neutri”, apatici politic, fie că sunt „individualiști” nepăsători sau ”foști votanți” plini de lehamite, să se trezească la realitate și să înțeleagă costurile indiferenței lor politice. Unii dintre aceștia au votat, poate fără convingere, cu PSD. Alții au stat acasă, convinși probabil că „toți [politicienii] sunt la fel”. PSD știe să aplice rețeta putinistă a succesului electoral: fidelizează și motivează doar o parte din electorat – pe restul convinge-i că n-are nici un rost să voteze. Astfel, de un an de zile, din cauză că atîția nu au votat, mulți oameni protestează în stradă, în frig, vînt, întuneric și ploaie, încercînd să țină piept legalizării injustiției. Chiar nu contează pentru ceilalți, apaticii, că atîția cetățeni își investesc timpul și energia ca să repare ce (n-)au făcut ei?

Cred însă că și noi, cei care am votat altfel decît cu PSD, trebuie într-un fel să ne trezim la realitate. Pentru că investim, nu o dată, niște speranțe maximaliste în politică. Ori, politica este, prin definiție, un tărîm al imperfecțiunii, al gesturilor simbolice calculate, al alianțelor care se pot dovedi efemere sau chiar cinice – a se vedea nefericitul USL. Societatea civilă are dreptate să fie mai „romantică” decît politicienii – să-și dorească o onestitate și o integritate impecabile din partea lor. Dar așa ceva nu se va întîmpla – nu se va putea întîmpla – niciodată. Morala politicienilor va sta întotdeauna undeva pe o scară cu gradații, între integritate și corupția maximă. Întotdeauna vor calcula și vor ascunde sau deforma mai mult sau mai puțin faptele, în funcție de interese politice prezente și viitoare.

Sigur că atunci cînd o clică de politicieni infractori încearcă să distrugă reperele dreptății și ale lumii civilizate, așa cum se întîmplă acum, e cazul să fim „romantici” și să apărăm cu pasiune și persuasiune ordinea de drept. Și e natural să ne simțim trădați cînd un președinte pe care l-am votat și care a respins pînă acum barbaria începe să binecuvînteze aproape matrimonial cununia politică dintre Palatul Victoria și Președintele Camerei Deputatilor, adică tribalismul teleormănean, simțindu-se, așa cum a declarat, constrîns de aritmetica politică. A uitat oare Iohannis că retorica politică nu e totuna cu aritmetica?

Avem dreptate, în romantismul nostru civic. Dar avem nevoie, poate, și de glasul rațiunii critice. De argumente convingătoare care să-i facă mai alerți și pe cei care nu gîndesc ca noi. De strategie. De moduri inteligente de a influența opinia publică. De forța de a rezista nu doar prin pathos, ci și prin logos. Fără a ne demobiliza, dar păstrîndu-ne capul pe umeri. Avem nevoie de maturitate.

Blitzkrieg-ul din Parlament, comis de vasalii aceluiași șef de trib județean în decembrie anul trecut a fost așadar urmat de „victoria” teleormăneană totală asupra Palatului Victoria. Urmează, în viziunea lipsită de orice scrupule a lui ”Daddy”, o Vernichtungsschlacht (bătălie nimicitoare), prin mariajul fericit dintre viitorul Guvern și Parlament. Dar aceste victorii de parcurs ale PSD sunt destul de înșelătoare, chiar dacă au produs pe termen scurt satisfacție în Teleorman și pe Kiseleff. Încă o victorie de genul ăsta și PSD va fi dezagregat, sau poate chiar ruinat politic. Pe nervii noștri – e adevărat. Dar nu trăim într-o lume în care se produc în fiecare zi miracole.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Buna Dimineata
    Triburile au constituit un “start-up “ al Evolutiei Umane, azi, in 2018, P$D angajeaza Modelul Nord Coreean care este microbian net daunator in comparatie cu tribalismul. Exprimarea Liderului Maxim liviu nicolae dragnea a Promovat Romania la nivelul Familiei Croods

      • Buna Seara
        Incontestabil Presedintele a Actionat Constitutional! P$D ul nu poate fi Girat de Cineva, sau in retorica P$D, girul este “decat “ al Cupolei din P$D! Dumneavoastra Girati Actiunile Vecinilor Dumneavoastra?

        • Pe considerentul ca „domnul e domn si in şanţ” vrei acum sa-mi spui ca presedintele nici usele n-a practicat, nici lumea nu mai are memorie”, si ca nu el a spus ca le mai acorda o sansa pesedistilor la furat si incalcat legea.
          Constitutional, zici?
          Romanul are o expresie „a furat cu legea in mina”. Asta a facut presedintele.
          „În fond, de ce e nevoie de un președinte, dacă, prost sfătuit, șeful statului nu se ridică, în momente cheie, la înălțimea misiunii sale de a reprezenta adecvat și cu soluții originale, națiunea, apărându-i, totodată, interesele reale și vitale?”
          Petre Iancu, DW.
          http://www.dw.com/ro/cinci-motive-pentru-care-pre%C8%99edintele-a-gre%C8%99it/a-42221123?maca=rum-rss-rom-rom-3295-xml-mrss

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro