Opinia larg raspandita intre oamneii obisnuiti este ca banii de la buget se cheltuie aiurea, de multe ori in dispret pentru nevoile reale ale oamenilor, sub motivatii din cele mai stupide, adeseori doar din dorinta de a a satisface clientela de partid ( bazine de inot, terenuri de fotbal satesc) sau de a impresiona prin grandomania unor lucrari (National Arena).
Ministrul de finante F.Georgescu ( tehnocrat BNR) a propus sa se adopte o hotarare de Guvern care taie cu 30% banii de protocol ai companiilor de stat si le interzice sa angajeze firme de avocatura, daca au proprii juristi salarizati. Aceasta initiativa surprinde fata de opinia obisnuita la demnitari, ca banii de la buget trebuie cheltuiti cu ravna, imediat, ba chiar trebuie sa cheltuim mai mult decat avem in buget, ca dovada arieratele (sume de plata restante) mari inregistrate pe la toate ministerele.
Un primar de la Arad a declarat ca 80% din primarii au datorii mari la cheltuieli de functionare curenta (fara sa mai apucam sa vorbim de cheltuieli de dezvoltare-investitii) si ca fara bani de la guvern sau judet, aceste primarii nu ar putea exista (functiona), ca sa-si plateasca salarii, chletuieli cu incalzirea, lumina, etc. Toti acestia traiesc deci ca pomanagii ai furnizorilor, iar unele primarii au conturile blocate prin hotarari judecatoresti pentru neplati.
Deasemenea de multe ori vedem prin reportaje TV oameni locuind prin sate, care se plang ca nu au minim de conditii ( nu mai zic decente) de viata normala: exista cai de acces nepavate care se strica cand ploaua sau sunt zapezi, nu au iluminat electric, apa curenta si canalizare, asistenta sanitara. Ba chiar si pe strazi de pe la marginea Capitalei apar stiri despre lipsa de canalizare si apa curenta.
Aceste stiri despre mizeria din multe locuri, vin in contrast cu discursuri si actiuni ale politicienilor de la Bucuresti, care se cred reprezentantii unei natiuni marete, puternice si bogate, cu realizari academice si culturale de prestigiu.
Se finanteaza astfel institutii si proiecte care nu aduc nimic pentru oamenii obisnuiti ai tarii, dar dau o aura academica sau culturala mondiala, de multe ori fara consistenta. Numeroase Academii sau Institute de studii si cercetari, Uniuni de creatie artistica, ale scriitorilor, muzicienilor, plasticienilor, reviste de studii si creatie, simpozioane si sesiuni de stiinta, festivaluri de arta sunt privite cu rezerva de multi contribuabili, scopul lor pare a fi doar satisfacerea unor orgolii si acordarea unor sinecuri.
Cum sa nu ai dubii, cand citesti in presa ca demnitari ai statului de prin ministere, primarii, parlament, agentii si consilii nationale, uniuni profesionale primesc pe langa salariul postului si indemnizatia de membru ( plin sau corespondent) al Academiei Romane (sau ale altor 5-6 academii surori: de Stiinte Medicale, de Stiinte Silvice, Oamenilor de stiinta, de Stiinte Militare , etc.). De ce este necesar ca academicienii sa incaseze bani de la guvern , numai pentru ca au fost alesi de confrati de ai lor, membrii unor foruri cu pretentii academice (unele calcule arata ca sunt peste 1000 de astfel de academicieni )? Onoarea unui ins de a fi ales academician este suficienta pentru a deveni “nemuritor”, are deja o opera mare, este admirat si recunoscut, nu trebuie sa-l platim pentru titlu, mai bine incurajam niste tineri cu premii anuale pentru relizari meritoase, stabiliti prin concurs public si mediatizati corespunzator, pentru a le deschide un drum in viata.
Poate la fel de daunatoare pare puzderia de manifestari subventionate de la bugete locale sau central privind actiuni culturale (expozitii, spectacole, simpozioane, festivaluri ) uneori cu continut sau autori controversati, prin tara sau chiar in strainatate. Festivaluri sau sarbatoriri de arta moderna, vizuala etc sunt de multe ori simple poiectii luminoase pe cladiri, un joc de imagini si sunete destul de jenant. Sau sunt multe realizari artistice prin tara pe scene improvizate si cu artisti la fel de improvizati, dar cu cheltuieli de mii de auro, facute doar pentru a drena bani publici de la primarii sau ministere. Ideea de a cauta si antrena in arta sponsori, sau voluntari in astfel de actiuni, este aproape inexistenta. Unele din aceste actiuni culturale sunt de multe ori un prilej de propaganda electorala, fiiind prezenti primari si alti sefi de la judet, ministri sau deputati, care iau cuvantul sau se filmeaza in public sau in prezidii , dau interviuri pe la televiziuni, ba chiar arata cum se prind in hora cu poporul. Poate ca ar fi mai cu folos pentru Romania, ca sa oferim cu acesti bani, unor tineri, burse si stagii de studiu in centre de cultura umaniste traditionale pentru romani (de exemplu la Accademia di Romania din Roma).
Realitatea din Romania este jalnica, suntem o tara mica, cu economie care a trecut dupa revolutie printr-o prabusire, ca dupa un razboi, statul se imprumuta lunar sume uriase de la banci, iar mai nou criza europeana se prelungeste. Aceasta utopie ca Romania isi poate permite cheltuieli in actiuni de grandoare academica sau culturala, gandite si puse in opera de politicieni este gresita.
Daca nu politicieni gresesc, ci noi oamenii obisnuiti gresim si privim ingust risipirea acestor bani, de ce oare din toti acesti academicieni sau oameni de cultura , savanti in medicina, economie sau inginerie, pictori, sculptori, artisti populari nu avem macar unul de recunoastere internationala, care a trait si s-a realizat ca opera in Romania?
Marile celebritati mondiale, cu nume romanesti, din muzica (G.Enescu) , teatru (E.Ionescu), sculptura ( C.Brancusi), stiinta ( iata de exemplu H.Coanda) s-au realizat numai dupa ce au parasit Romania, oarecum neintelesi sau chiar respinsi acasa.
Raspunsul la intrebare este lesne: exista la noi in tara o cabala a mediocritatilor si a parti-pris-urilor, oameni care se sprijina unii pe altii, incurajeaza non valoarea, superficilitatea, chiar impostura si promoveaza relatiile (adeseori pe linia partidelor politice) si nu valorile. Recentele scandaluri de presa cu diplome universitare la “Standfort” si doctorate “xerox”, a unor candidati de ministrii ai invatamantului, confirma ideea.
In acest sens, amestecul politicului in stiinta, arta si incurajarea non valorilor trebuie combatuta. Mai multa chibzuinta in cheltuirea banilor publici cu titluri academice, institutii si actiuni culturale in tara si aiurea ar fi salutate de oamenii simplii, obisnuiti cu greutatile si lipsurile, care au cu totul alte preocupari in Romania reala.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ma asteptam sa aud astfel de opinii.
In traducerea mea, articolul spune ca suntem prea mici sa ne permitem educatie, cercetare si cultura. Aceasta opinie pare sa fi dominat si filosofia bugetara, in 2012 ne-am propus sa cheltuim 1.758.128.000 lei pentru cercetare, 4.167.386.000 pentru educatie, dintr-un total de 130.163.405.000, adica 1,3% din buget pentru cercetare si 3,2% pentru educatie. Comparativ, am planificat dobanzi la credite luate de stat suma de 9.217.162.000 reprezentand 7% din buget.
Sursa: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_293_2011.pdf (legea bugetului de stat 2012).
Legat de competitivitatea economica, avem doua elemente definitorii (exceptand resursele naturale), costul fortei de munca (care raportat la valoarea adaugata devine productivitate) si avantajul tehnologic. Statul intervine in aceste doua directii prin educatie si cercetare. Suntem mult sub investitiile pe care le fac altii in aceste domenii, rezulta ca nu avem cum sa recuperam deficitul de competitivitate si ca diferenta urmeaza sa creasca. Investind mai putin in aceste domenii vom avea un nivel de competitivitate economica mai mic fata de tarile cu care concuram la nivel international, si prin urmare o valoare adaugata insumata (PIB) mai mic. Comparativ, dobanzile pe care le platim sunt in mare parte costul ineficientei bugetare (fie in aplicarea fiscalitatii, fie in privinta cheltuilelilor bugetare).
Platim mai mult pentru ineficienta bugetara decat pentru educatie si cercetare la un loc. Nu am facut calculul pentru cultura, dar probabil ca putem adauga si cultura fara sa se schimbe ecuatia.
Va reamintesc ca (in domeniul stiintelor exacte, cel putin) peste 75% din cadrele didactice universitare din Romania nu depasesc nivelul de performanta academica si stiintifica al unui student postodoctoral mai rasarit din occidentul cu care e tot comparam.
In aceste conditii, cresterea finantarii (educatiei si cercetarii) la nivelul celei occidentale trebuie conditionata de acceptarea criteriilor occidentale de evaluare stiintifica si academica! Orice alta situatie inseamna premierea mediocritatii.
Ce nu prea intelege autorul articolului e ca nu suntem singulari si ca obrazul ‘subtire’ cu cheltuiala se tine.. de acord si cu cele scrise de Bolos, desi atinge o alta fateta la care de fapt articolul nu se refera: diminuarea procentelor acordate ptr cercetare. Inapoi la articol: ca in ziua de azi valorea nu e cea mai bine reprezentata de nemuritori si alte ‘centre de excelenta’ academice, e o realitate de care nu putem decat sa speram ca se va schimba in bine.. e adevarat ca si anumite ‘exprimari’ culturale indoielnice, cu iz clar de propaganda electorala, sau sponsorizate in mod exclusiv de stat, demonstreaza un mediu cam aberant de promovare a culturii, dar sa nu uitam ca Romania nu e o tara mica cu pretentii exagerate, ci e o tara mica cu o economie din pacate momentan precara dar care e in stare sa furnizeze valori in stare sa se afirme la scara mondiala.. ca x si y nu s-au afirmat in romania nu e relevant (e caracteristic tarilor mici), ci faptul ca cei ce s-au format la noi (vorbim desigur de un procent minor, dar care e comparabil cu al multor altor tari) au reusit sa se impuna si afara.. asta e un mare lucru si de fapt e fundamental; arata clar ca exista un mediu care poate fi in anumite conditii propice ptr anumiti indivizi de exceptie. suntem o tara mica cu pretentii la o educatie exceptionala, si bine facem, copiii si studentii nostri sunt printre cei foarte apreciati afara; n-o spun eu, o spun statisticile. Da, avem pretentii si bine facem sa le mentinem, indiferent de cum la un anumit moment economia noastra ar fi de doi bani sau nu. Ptr ca daca ne pierdem pretentiile la educatie si cultura de-abia atunci vom ajunge sa nu mai valoram nimic ca natiune. Fiecare tara mai trece prin perioade de puternica restriste; e important ca educatia si cultura sa sufere cat mai putin daca se poate in asemenea momente. Ca sa inchei cu un exemplu de ce nu e asa relevanta raportarea la marile culturi, ale caror faima si universaliate au si o latura de marketing: Preda e un gigant la modul cel mai concret, e la nivelul celor mai mari scriitori cunoscuti din literatura engleza, franceza, rusa sau spaniola; a auzit cineva de el afara? Sau de Caragiale, Rebreanu, Camil Petrescu? Ei, daca plecau ajungeau sa fie recunoscuti la nivel de Hardy, Cehov, Tolstoi, Zola, etc
Am ajuns cam târziu dar … Lasămă să-ți dau un +10.
Eh, de-aia nu suntem noi nemti. Inca avem impresia ca daca punem carul inaintea boilor (simpozioanele si distinctiile inaintea realizarilor), cumva suntem la un nivel comparabil. Si uite asa stam noi linistiti prin evul mediu, din cauza ca nu ne vedem lungul nasului.
Dom’lor, apar tot mai des stiri despre plagiat ca fiind foarte raspandit in mediile academice. Pe de alta parte, se cheltuie de la buget sume enorme pentru finantarea cercetarii stiintifice, in timp ce foarte multi cetateni ai Romaniei traiesc in conditii precare. O buna parte a fondurilor alocate pentru cercetare se transforma in onorarii. Am auzit cu mai multi ani in urma un prof. univ. din Bucurtesti afirmand ca dintr-un proiect de cercetare te alegi cu masina noua. Poate ca aceasta e o exagerare, dar fondul e adevarat. Personal, cunosc impostori din mediul universitar care au incasat beneficii consistente din proiecte de cercetare cu rezultate cel putin indoielnice. In aceste conditii, alocarea fondurilor pt. cercetare ar trebui facuta cu mult mai multa atentie. Bunaoara, finantarea unui proiect ar trebui aprobata numai daca directorul de proiect are un indice Hirsch peste o anumita limita.