joi, martie 28, 2024

… Romania: „Uite, mai, ca de-afara asa se vede!”

In loc de motto, un banc din copilarie: Cica Strul  ravnea sa-si satisfaca niste pofte carnale cu nevasta lui Itig. Se gandeste el cum sa procedeze si-ntr-o noapte isi face aparitia sub fereastra dormitorului lui Itig. Incepe sa strige: „Itig, sari, ca-ti abuzeaza cineva nevasta!” Buimac, bietul Itig se salta-n capul oaselor, aprinde lumina si verifica. Sotia dormea langa el, linsitita, ca-n fiece noapte. Crede c-a avut un cosmar, se-ntoarce pe partea cealalta si-adoarme bustean. Pe cand ii era somnul mai lin, scena se repeta: „Itig, sari, ca-ti abuzeaza cineva nevasta!” Iarasi aprinde lumina, iarasi se convinge ca alarma e falsa. A treia oara, Itig se enerveaza. Isi trage halatul pe el, iese din casa si-i da ocol, incercand sa surprinda farsorul. Intre timp, Strul sare pe fereastra si chiar incepe s-o abuzeze pe nevasta lui Itig. Itig ajunge in dreptul dormitorului conjugal, isi arunca-ntr-o doara ochii pe fereastra si exclama:”Uite, mai, ca de-afara asa se vede!”

Eu sunt Itig. Va las pe dumneavoastra sa decideti cine e Strul.

… despre Romania e lesne de scris cand esti strain. E doar o tara ca oricare alta. Cand esti roman, insa, e mai greu, pentru ca nu stii de unde sa incepi. Nu de unde e bine sa incepi, ci de unde sa incepi pur si simplu. In academia, despre un articol care incearca sa spuna prea multe, sfarsind prin a nu mai spune nimic, dat fiind ca argumentul de baza, firul calauzitor, povestea, se pierde in multimea argumentelor secundare, spunem ca are „too many moving parts” (expresia e aproape imposibil de tradus; in lipsa unei inspiratii mai bune, as zice „are prea multe parti care nu pusca„). Cam asa si Romania pentru un roman – are too many moving parts si niciodata nu stii „ce vrea sa spuna”. Poate si pentru ca nu are nimic de spus. Nicio poveste.

Despre pericolele absentei unei viziuni nationale, a unui „proiect de tara”, s-a tot scris, de la Mircea Eliade incaoce. Un popor lipsit de viziune, creeaza oameni lispiti de viziune. Nu poti insa sa nu te-ntrebi: ce-a fost mai intai? Oul sau gaina? Ceea ce m-a izbit cu ocazia ultimei vizite in tara a fost lipsa de viziune la nivel individual. Oamenilor le lipseste, cum ar spune americanul, „the big picture„. Se impiedica in detalii, iau detaliile prea in serios, isi fac din ele chip cioplit si se inchina la ele. La detalii sunt experti.

Despre detalii tot romanul iti poate povesti, cu pasiune, ore intregi: Ponta nu pica pentru ca uite cum sta numaratoarea voturilor in parlament, uite cum sta chestia cu facturile, cu TVA-ul, cu alea doua hectare mostenire de la matusa de-a doua, Marioara, cu jocurile de care nu se mai dezlipeste ala micu’. Cand, insa, il intrebi pe unul care se cazneste sa-ti explice, la o bere, toate arcanele detaliilor care-i dau atat de multa bataie de cap, dar pe tine nu te intereseaza catusi de putin, „bine, bine, si ce vrei sa spui?”, turuiala se opreste brusc, cu scrasnet de frana de tren. Nu stie. Si,ce e mai grav, nu stie ca nu stie. Crede c-a uitat, ca i-a scapat pe undeva un detaliu, asa c-o ia de la capat, cu si mai mult lux de amanunte, sa vezi cum e cu Oprea, cu creditele in franci elvetieni, cu DNA, cu reforma educatiei etc. Daca insisti si-l intrebi „totusi, unde vrei sa ajungi?” iti va spune, rastit si manios ca l-ai intrerupt din numaratoare: „Lasa-ma, dom’le, cu unde vreau s-ajung! Mai intai sa rezolv detaliile astea si pe urma mai vad eu„.

„Pe urma, mai vad eu” – iata ultimul leitmotiv romanesc. Stai s-o rezolv mai intai pe asta. Si-apoi pe cealalta. Si-apoi inca una. La romani, detaliile sunt precum berea Ciuc – inca unul si ma duc. Suntem intotdeauna la un detaliu distanta de-o viziune de ansamblu, nu doar ca popor, ci si ca indivizi. De unde si sentimentul generalizat de nemultumire. Aia nu pot, ailalta nu se poate. Putini, foarte putini, mai gandesc in termeni de „ce vreau, de fapt?” Abia apoi, pornind de-acolo, sa vad ce pot face. Pare o reformulare a problemei, un detaliu (sic) care nu rezolva nimic, dar nu e asa. Cine l-a citit pe Saint Exupery stie ca nu e asa. Daca vrei ca oamenii sa construiasca o corabie, nu-ti pierzi vremea vorbindu-le despre cuie, odgoane si scanduri, ci ii inveti sa iubeasca marea.

Americanii astia, asa pragmatici cum sunt, au inventat expresia „if you dream, dream big„. Dar, daca ii vorbesti despre visuri, romanul de astazi, sufocat de detalii, se otaraste: „Mai slabeste-ma, dom’le, cu visurile„, iti va spune, „ca de visuri sunt satul si nu tin de foame„! Cand el, de fapt, dupa asta tanjeste fara sa stie de ce e in permanenta flamand.

Si nervos. Cand esti flamand, esti nervos. Cand esti nervos, devii agresiv.

In Romania de astazi, dupa cum observa AICI si Andreea Sepi, autoarea faimosului text „Dor de Romania„, sub pojghita de normalitate se ascunde o cantitate incredibila de agresivitate. Si nu ma refer nici la violenta, nici la agresivitatea, sa zicem, din trafic, ci la rautatile mocnite, la dispretul aproape instinctiv fata de celalalt Nu. Romanii nu sunt agresivi de la natura. Dar, cand umbla toti nasu-n detalii, e normal sa ajunga se ciocneasca unii de altii. Si-atunci se enerveaza.

Nu degeaba se zice ca diavolul se ascunde in detalii. Dia-bolus asta face – desparte. „Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei 18,20), zice Iisus, cand intemeiaza Biserica. In Romania de astazi, unde sunt doi sau trei adunati, se formeaza doua bisericute.  Bisericute, nu Biserica. Bisericutele se fac si se desfac de-a lungul si de-a latul patriei, din parlament, pana la ultimul catun de cateva sute de locuitori.

Intr-un interviu recent acordat unui post romanesc de televiziune, am fost intrebat daca mai intentionez sa ma intorc in tara. Si, pentru prima oara in viata, am raspuns, hotarat, nu! Nu, cel putin pana la pensie, dac-o mai apuc. De ce? Atunci am baguit niste explicatii. Acum stiu. Pentru ca nu vreau sa-mi petrec timpul ce mi-a mai ramas printre oameni care stiu foarte bine sa numere cuie si scanduri, dar nu stiu construi o corabie. Si, daca printr-un miracol, ar construi-o, tot n-ar sti unde sa mearga cu ea. Nu cand eu am stiut toata viata dupa ce alerg – dupa caii verzi de pe pereti.

De-afara asa se vede.

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Poate ar trebui îi învete cineva pe romani sa „dream big”…..
    Poate cei care au realizat ca diavolul se ascunde in detalii…
    Poate romani care au realizat lucrul asta….
    Dar ai dreptate, de afara se vede mai bine situatia in ansamblul ei, de aici de aproape se vad mai bine detaliile si mizeriile de zi cu zi…

  2. Bine ati revenit printre noi ;)
    Chiar daca in virtual.
    Bine scris.

    La un articol „vecin”, cineva ma stopeaza:
    „sperantele sunt la occident si la institutiile care inca stau in picioare sa nu cedeze. acum ce sa facem? sa iesim in strada in fiecare zi? ok, si cand mai muncim??”
    Dvoastra vreti sa nu mai muncim?
    NB,
    nu credeti ca ar trebui sa-i dati un miel lui Itic?

      • Doi oameni asistând la acelasi eveniment vor povesti versiuni incredibil de diferite despre ce au vazut. Ca urmare, se vor pierde in discutii paralele (sau perpendiculare), in care subiectul urmarit initial poate sa fie rapid uitat. Rezultat: nu mai stim de unde am plecat, dar ce e mai grav nu mai stim unde vrem sa ajungem, daca am avut in plan sa ajungem undeva. Asa nu poti sa „think big”.
        Discutia in contradictoriu este sport national; daca nu exista contradictie va fi inventata.
        Din pacate nu ma refer la contradictia constructiva, cu scop corectiv, ci de contrazicerea ca scop in sine, doar pentru a desfiinta ideea interlocutorului.
        Ca si cum jucam ping pong desi avem nevoie sa alergam douazeci de kilometri.
        Facem sport, obosim,dar nu ajungem intr-un loc nou…

  3. Excelentă sinteză.

    M-am ciocnit și eu de pasiunea detaliilor nerelevante, trimițînd niște eseuri spre lectura unor foști colegi de liceu (băieți fini și cultivați). Mi-au răspuns pritocind DETALII, în loc să-mi foarfece concluziile.

    Și cine e de vină ? Eu spun că vechi, FOARTE VECHI ”tradiții” de gîndire.

    IOAN PETROVICI Amintiri universitare (despre C. Rădulescu-Motru)
    „E o gîndire care îți scapă printre degete. Nu întîlnești decît arare o linie fermă, o dîră netedă de lumină. E ceva tremurător care te amăgește, dar nu te îndrumează.
    …conducătorii de suflete, dacă nu trebuiesc să apară pietrificați, nu trebuie să fie nici ca unda călătoare.”

    Nici nu poate fi altfel atunci cînd te declari ”etern dilematic” sub lozinca tremurător-amăgitoare ”Nici așa, nici altminteri”.

    • Chiar asa? Te-ai „declarat „etern dilematic” si gata, ti-a fugit tot pamantul de sub picioare? Si nu mai esti „bun roman”.

      Imediat ati gasit vinovatii pentru starea natiei. Dilematicii.

      Pe langa faptul ca nu ati inteles articolul (care spune exact pe dos, daca esti in stare sa duci gandul pana la capat; ceea ce, desigur, nu e cazul dvs.), sunteti si rau intentionat. As spune, mai degraba: sunteti parsiv.

      Stiu ca e inutila replica, pareti un tip cu convingeri ferme si clare, care stie tot. Am scris-o in spiritul onoarei celor atacati inutil si nedrept de dvs.. Dar nu cred ca puteti intelege.

      Gabriel Deliu, Rm. Valcea

      • DOMNULE !

        Eu am argumentat, DVS. aruncați cu invective.

        Și, cea mai gravă jignire: deși pozați în gînditor profund, nu cunoașteți regulile elemntare de politețe. Adică sînteți ”nici așa, nici altminteri”.

        • Cred ca nu stiti ce e acela „argument”. Nu pozez in niciun fel. Cunosc regulile de politete.

          Da, as vrea sa fiu ” nici asa, nici altminteri”, alaturi de Radu Cosasu si ceilalti.

  4. „Eu sunt Itig. Va las pe dumneavoastra sa decideti cine e Strul.”
    Asta-i foarte greu de spus. Dar şi mai greu de găsit ar fi răspunsul la întrebarea cine-i nevasta lui Iţig. După cum spune autorul, „too many moving parts”.

    • Nu este deloc greu de spus! „Nevasta lui Itig” este poporul „adormit”, pe care il abuzeaza pervers Strul (asa cum un pedofil profita de un copil „necopt” – il si forteaza, il si convinge), adica mafia politico-economica cu naravuri comunisto-securiste, care a jefuit Romania („poporul”) dupa Revolutia deturnata (cu participarea „voioasa” si inconstienta a victimei, adica a „poporului”).

      Nu demult, am scris un comentariu la articolul-avertisment al domnului Tapalaga, „Doua Romanii in razboi. Care invinge?”.

      http://tinyurl.com/ofetkrt

      Il voi relua aici, deoarece cred ca ilustreaza foarte bine concluzia domnului Fumurescu: „Oamenilor le lipseste, cum ar spune americanul, «the big picture»” (adica „nu vad padurea din cauza copacilor”):

      Ne meritam soarta!

      Angela Filote, seful Reprezentantei Comisiei Europene: „Cea mai buna dovada a succesului MCV va fi atunci cand coruptia va deveni inacceptabila social, iar cetateanul se va opune si revolta impotriva coruptiei, ceea ce nu este cazul in prezent.

      http://tinyurl.com/lkj9wmj

      Ce pacat ca romanii nu reusesc sa inteleaga care sunt adevaratele prioritati ale Romaniei. Nimeni nu a iesit in strada sa protesteze impotriva proiectelor de modificare a Codului Penal si a Codului de Procedura Penala, initiate de catre politicienii corupti. Prioritatea zero este sustinerea DNA si a luptei impotriva coruptiei, nu protestele punctuale, care privesc consecinte punctuale (nenumarate) ale coruptiei generalizate. Trebuie tintita (prioritar) cauza „bolii”, nu simptomele ei:

      „Caderea ultimului bastion. O noua actiune de tip «martea neagra» este in plina desfasurare in Parlamentul Romaniei. Ultimul proiect de lege depus de zece parlamentari PSD, din care jumatate anchetati, trimisi in judecata sau chiar condamnati, reclama suprematia borfasilor asupra Romaniei.”

      http://tinyurl.com/mjem2he

      „ALERTA Penalii fac legea in Parlament. Val de modificari propuse la Codul de Procedura Penala si la Codul Penal menite sa puna frana procurorilor si sa-i sperie cu inchisoarea.”

      http://tinyurl.com/mlk3453

      DNA: „Adoptarea proiectului de modificare a Codului penal si a celui de procedura penala ar diminua semnificativ eficienta Directiei si ar afecta sever statutul procurorilor.”

      „Nu se justifica adoptarea unor noi standarde care nu au corespondent in legislatiile altor state europene.”

      „Stabilirea unor reguli de procedura exclusiv pentru procuror, nu si pentru ceilalti participanti la procesul penal … este atipica si indica faptul ca propunerea urmareste limitarea capacitatii investigative a organelor de urmarire penala.”

      http://tinyurl.com/ln7ngxk

      • domnuuu, ca tovaras nu pot sa-ti spun, de fapt fara sa vrei chiar ai exemplificat ce zice nea Alin, ai venit cu un fluviu de detalii, cu linkuri… oare citeste cineva?

        • @neamtu tiganu

          Spui ca: „chiar ai exemplificat ce zice nea Alin, ai venit cu un fluviu de detalii, cu linkuri… oare citeste cineva?”

          Aceasta afirmatie reprezinta o manipulare. Nu am venit „cu un fluviu de detalii” ci cu argumente, care (TOATE) sustin ideea de baza: „Prioritatea zero este sustinerea DNA si a luptei impotriva coruptiei, nu protestele punctuale, care privesc consecinte punctuale (nenumarate) ale coruptiei generalizate. Trebuie tintita (prioritar) cauza «bolii», nu simptomele ei.” Link-urile nu reprezinta nimic altceva decat indicarea surselor citatelor (aviz celor cu musca pe caciula :) ).

          • Pastilele luate in exces distrug poate boala, dar au efecte secundare: vindeci pacientul de pneumanie, dar moare de blocaj renal.

            • @AHA

              Si cine stabileste daca „pastilele sunt luate in exces”? Parazitii care au invadat organismul? Cam acesta este fenomenul care se manifesta in aceste zile in Romania, si pe care Itig (adica cetateanul roman) il observa doar cand „priveste din afara”, adica dupa ce a parasit definitiv Romania („Uite, mai, ca de-afara asa se vede!”). Politicienii corupti si „afaceristii de stat” vor sa stabileasca „tratamentele” si „dozele” necesare pentru vindecarea Romaniei de infectia generalizata numita Coruptie!

              Dupa cum spuneam mai sus, NE MERITAM SOARTA deoarece nu reusim sa intelegem ca prioritatea zero este sustinerea DNA si a luptei impotriva coruptiei si nu discutii interminabile pe teme secundare (sau sofisme despre „pastile luate in exces”) promovate de Agentiile de Dezinformare numite generic „mass-media” (gen Antena 3, Romania TV, etc).

      • Mulţumesc pentru lămuriri.
        Comentariul meu se voia ironic, poate data viitoare am să folosesc, ca să fiu mai bine înţeles, drept introducere „irony-mode on”. (Sau poate totuşi nu, mă mai gândesc.)

        • @Mihail Lungu

          Nu este nevoie de „irony-mode on”, este suficient un „smiley” ( :) ), pentru a evita confuziile in cazurile in care ironia nu poate sa fie apreciata neechivoc din analiza textului, ci doar daca este cunoscta (apriori) pozitia autorului fata de subiectul in cauza.

          • @ Cetăţean
            Sunt demodat, nu folosesc emoticoane, prefer să rămân neînţeles.

            PS
            În cazul dat, ironia era, după părerea mea, destul de străvezie, din moment ce am folosit citatul „too many moving parts” pentru a descrie situaţia nevestei, care tocmai era, după cum scrie autorul, „abuzată”.

  5. Tot la capitolul “de afara asa se vede” vreau sa adaug si eu ceva. Zilele trecute ma uitam curios la televiziunile romanesti de stiri. Era ora la care, din cate m-am prins eu, toate au invitati importanti cu care discuta treburi serioase. La una din televiziuni (cred ca B1) era o doamna care explica gazdelor ceva destul de tehnic despre astrologie. Ceva cu case, zodii, nu mai retin, dar complicat. Moderatorul asculta cu o mutra de scolar constiincios si incerca sa inteleaga. Eu n-am rezistat si am schimbat postul. Mai vad cativa invitati de pe la alte televiziuni (printre care si cineva de la Expert Forum care chiar avea ceva de spus). Peste cateva minute dau inapoi pe B1. Aceeasi doamna cu astrologia explica din nou ceva tehnic, de data despre Curtea Constitutionala, care curte tocmai daduse o decizie evident gresita in opinia doamnei invitat, iar acelasi moderator incerca la fel de constiincios sa inteleaga si de data asta partea tehnica. In minutele alea cat am butonat eu de pe un post pe altul protagonistii trecusera de la tainele astrologiei la cele ale dreptului constitutional.

    In alta zi ascultam Radio Romania Actualitati. Nu am urmarit cu atentie discutia, eram la volan, era un reportaj dintr-o comuna. La un moment dat unul din sateni (?) explica ganditor “Se pare ca varful piramidei cosmice se afla chiar aici, la Lepsha”. (!) I am not making this up.

    Nu mai continui cu exemplele. Pana la urma cred ca omul cu piramida care dreptate. Lepsha chiar este varful piramidei cosmice, iar normalitatea Romaneasca este un fel de Lepsha mai mare, plina de profeti ai neamului, politologi astrologi, juristi mistici si minuni ale lui Arsenie Boca. De afara asa se vede, vorba autorului.

  6. Je suis Itzig?

    Salut nea Aline, chiar mi-era dor de mata (fara cratima).

    Neamtu e mai realist decit amis el zice „Der Weg ist das Ziel”, si de fapt asta-i important, Drumul.
    Nu as vedea asa dramatic Romania, din contra asta e sarmul ei, flecareala, ici colo enervarea, „oare m-am enervat destul?”, un pic de agresivitate bine controlata, mai ales daca adversaru-i mai voinic…

    Sa-ti spun un secret, daca apuci pensia nu cred ca te-ntorci in Ro, nici macar atunci, poate muuult mai tirziu… pt. ca vazuta de departe Ro e frumoasa, cu vai si munti, riuri cu pestisori argintii, fete frumoase…

    • Detaliu: Incurajat de faptu ca am fost publicat, lucru rar pe aceasta platforma voi incepe a visa, BIIIG.

      Big Dream: Sa visam ca s-ar face schimb de politicieni, nemtii ar prelua Ro si invers, romanii ar prelua Ge. Credeti ca s-ar schimba ceva, si daca da, in cit timp, unde s-ar intimpla ceva, in Ro sau in Ge?
      Credeti ca ar conta faptul ca nemtii nu stiu romaneste si romanii nemteste?

      Detaliu care nu trebuie citit de grabiti: exista o emisiune la TV in care se schimba nefestele, da nu si la pat, de cele mai multe ori ramine ca-nainte!

      • Chestia cu nemții în România s-a făcut deja. Îl citez pe mareșalul Mackensen: „Am venit în România cu 11.000 de polițiști și mă întorc în Germania cu 11.000 de tîlhari.”

  7. exista un popor rumin ?
    din punct de vedere politic ,sigur
    amu ca unii scrie ca ar avea si pshihologie comuna si cu de astea m am obisnuit

  8. Ceea ce simtim mai diferit noi cei care am plecat de mai mult timp este ca nu mai suntem supravietuitori ci creatori. Chiar si cei care avem joburi mai monotone in Occident, spalatori de buda de exemplu, platiti la sub 1500 cu neveste ‘de alea’ si copii ‘de aia’, chiar si astia dintre noi trebuie sa gandeasca creativ. Ce robot folosesc ca sa faca o toaleta curata mai repede, ce detergenti etc. Apoi ne suim in mertzanu pe care ni-l permitem chiar si cu un salariu de om de serviciu si ne ducem la orele de creative writing ca e, nu-i asa, un hobby personal.

    Ca sa fi creativ trebuie sa fi si putin intelept, si sa gandesti pe termen mai lung, sa ai un scop. In RO insa oamenii isi pierd deprinderea asta pt ca trebuie sa supravietuiasca, de la PM la taranu al batran cu ochii inchisi din irima muntelui de se lupta cu hiarele codrului. Berea Ciuc e esential sa vina si sa tot vina. Societatea din Europa de est si Asia e in cea mai mare parte asa, si cred ca e asa din motive istorice. Nu poti planifica mare lucru pentru ca la 25 de ani se schimba totul si pierzi totul. In locurile astea unde e mare creativitate nu se schimba nimic esential, nu e acuta nevoie de instinct de supravietiure, de fapt supravietuirea insasi e legata de creativitate si vederi pe termen lung.

  9. Cine-i Ițig, cine-i Ștrul?
    Ițig e privitorul-râvnitor, Ștrul e păcălitul-privit.
    Pentru Ștrul totul era în regulă până a venit pofticiosul Ștrul.
    Care este vina lui Ștrul?
    Dar calitățile lui Ițig?
    Ițig are un plan, o viziune. Și o pune în practică. …O fi bine…domnu Fumurescu? O fi bine?
    De ce privești poporul român cu pofta viziunii tale?

  10. Foarte expresiv articilul domnului Fumurescu, si nu pot decat sa admir stilistica si imagistica textului. Plus ca sunt de acord cu continutul.

    Un singur scurt comentariu se merita la articolul curent care reflecta intreaga realitate din Romania.

    Romanul a devenit artist la a-si fura propria caciula.

    • „Romanul a devenit artist la a-si fura propria caciula.”

      Este normal, domnule Gafencu, dupa ce juma’ de veac a fost invatat ca respectiva caciula este a tuturor (adica a nimanui) iar in ultimii 25 de ani s-a lamurit ca hotii de caciuli conduc tara.
      Desigur, ceea ce nu a invatat inca romanul de rand este ca „spilul” este sa furi caciulile altora, nu pe cea proprie.

      • Domnule IosiP,

        Cea mai mare eroare de judecată a românul când gândește despre politicieni este ”Și ce dacă a furat? Mi-a dat și mie ceva.”

        Ceea ce nu realizează românul este că lui i se dau doar firimiturile de la masă.

        După afirmația de sus își vede de viață și începe să înjure că are pensie mică, despre șpăgile pe care trebuie să le dea la spitale, despre meditațiile pe care trebuie să le dea copiilor, despre creșteri de biruri, despre lipsa de autostrăzi și multe altele pentru care e în permanență stresat.

        Asta în loc să vadă miliardele de euro dispărute din visteria țării care ar fi putut fi folosite ca să aibă o viață mai ușoară, sub forma unor unor servicii publice mai de calitate și drumuri mai bune, în loc să fie scurse în buzunare private deținute de politicieni cu ceafa groasă și acoliții lor.

        Păcală avea câteva vorbe bune. Hoții cei mici stau în colibe și cei mari în palate. Hoții mici fură cu roaba și cei mari cu vaporul.

        Atâta vreme cât românul nu se deșteaptă, nu se poate decât complace cu calitatea de victimă.

  11. Un articol foarte bun. Nu spun asta gratuit, chiar mi-a plăcut. Și sunt în întregime de acord… Realitatea este că schimabrea unui popor înrăit și tumefiat de evenimentele din ultimii 60- 70 de ani nu se face rapid, cere foarte mult timp. Există o clasă medie în formare, probabil nucleul viitoarei Românii moderne pe care mulți dintre noi nu cred că o mai apucăm. Din acea privință, lucrurile sunt OK. În rest, mase neinstruite fără niciun fel de orizont, lipsite de cea mai elementară instrucție. De unde și lipsa de viziune a celor mai mulți dintre români. D-zeu cu milă!

    Intr-un interviu recent acordat unui post romanesc de televiziune, am fost intrebat daca mai intentionez sa ma intorc in tara. Si, pentru prima oara in viata, am raspuns, hotarat, nu!

    Nici măcar în vizită ??? :-) În vizită este chiar bine, mai avem familii și prieteni pe care chiar merită să îi revedem.

    Nu, cel putin pana la pensie, dac-o mai apuc.

    La pensie este cel mai nepotrivit din perspectiva mea… atunci este nevoie mai mult ca orcând de îngrijire medicală… vorba aceea… mai apare o tuse, mai apare un junghi, ne mai vizitează neamțul, mai avem nevoie de o colonoscopie, etc. Nu doresc nimănui să ajungă „în grija” sistemului de sănătate românesc. Cu cartelă sau nu, același guano. Am fost la clinici private în România unde doctorii erau deprimați că nu plecaseră în tinerețe din țară. Repet, la clinici private, de succes.

    • Domnule Brebenel,

      Nici vizita nu mai merge după mulți ani de emigrare. Rudele apropiate încep să moară, cele îndepărtate se distanțează și mai mult, prietenii ori imigrează și ei ori încep să aibă diferențe de opinie și dispar.

      După vreo douăzeci sau douăzeci și cinci de ani de imigrare, nu mai există un motiv de întors, altul decât poate plătit respectul și avut grijă de un mormânt sau mai multe.

      Asta e realitatea.

      • Fara indoiala, cu toti ajungem niste umbre, exista un inceput si sfarsit in toate pe aceasta lume. Cat putem sa intretinem relatiile cu familiile si prietenii din tara sau oriunde in lume eu consider ca merita efortul. Pentru ca la romani este un efort avand in vedere neputinta sau necunostinta celor mai multi dintre noi de a cultiva legaturi de orice fel, de a sta in contact unii cu altii, de a socializa civilizat. Mai toti asteapta „sa fie sunati”. :-) Si cand sunt sunati, se pierd in detalii sau lucruri care nici macar nu au sens, cum spune dl. AF.

        De fiecare data cand am vizitat Romania m-am intors cu placere – in primul rand sa imi vad familia si prietenii. Trebuie sa recunosc faptul ca ma pregatesc mental inaintea vizitei si imi promit sa nu ma enervez cand dau cu nasul de ceva care ma deranjeaza. Tine de instinctul de conservare si din dorinta de a nu ma enerva pe banii mei, in concediu. In fine, ma numar printre cei care imi place Romania ca spatiu geografic. Continui sa cred ca tara are origini nobile, a fost fondata de oameni capabili si intelepti. Din nefericire, s-a lucrat cu materialul clientului si rezultatele dupa mai bine de un secol si jumatate sunt dezamagitoare. Progresele inregistrate (atat cate exista) vin mai degraba ca urmare a presiunilor din exterior. Interiorul este flasc, vegeteaza in ansamblu.

        De locuit in Romania este problematic din perspectiva job-urilor, educatiei copiilor si atmosferei generale care imi displace profund. Societatea romaneasca este haotica, nu exista incredere intre semeni, lucrurile nu sunt asezate, mai toti alearga dupa capatuiala. Este vraiste, poporul / natiunea si-a pierdut identitatea si a devenit in ansamblu o populatie preocupata de lucruri marunte, macinata de carcoteli ieftine, monden de prost gust si lipsa de moralitate. Daca pe vremea lui Ceausescu mai toata lumea era preocupata de pus muraturi, reparat ‘Dacii’ si cumparat cartofi pentru iarna, acum toti sunt lipiti de tembelizoare si carcotesc pe niste subiecte miniscule ca importanta. mai toti cad prada distractiei unui spectacol ieftin, care nu duce nicaieri. Romanii onesti – cei care fac fata cu greu asaltului prostiei generalizate si agresiunii nesimtirii nemarginite- s-au retras demult in carapacea lor sau au emigrat.

        Clasa politica este un dezastru, nu exista leadership, nu exista politicieni, ci populism ieftin, ambivalenta. Publicul este prada usoara dezinformarilor, preconceptiilor si dogmelor. Justitia nu este incurajata sa isi faca treaba, este mai degraba mustrata ca face abuzuri!!! Incredibil.

        Succesiunea generatiilor va aduce fara indoiala schimbarea. Cum am spus, a aparut un nucleu al clasei medii si asta e imbucurator. Oameni cititi, care au calatorit si au inteles cum se poate altfel. Este cu siguranta prea putin pentru 25 de ani de libertate dar trag speranta ca pe termen lung exista sansa regenerarii. Cu bine.

  12. Fără a condamna alegerea făcută de cei care pleacă și nu se mai întorc, îmi permit să fac o remarcă în privința planului, viziunii, care îi mână din spate. Eu cred că o activare a unor gene comportamentale care au dictat comportamentul uman în trecutul său nu prea îndepărtat. Era un plan genetic, general uman, pentru supraviețuire în vremea puținătății resurselor naturale care asigurau hrana. Acest plan este urmat și azi, în comun în diverse zone ale planetei, ori la nivel individual de cei încă dominați de atavismele comportamentale. Poți să-i zici plan, viziune, da nu este decât o …râvnire le binele altuia. Exact ca în banc. Nu poți vorbi de un plan, o viziune decât la cei care rămân, pe loc. Cu certitudine, toate viziunile cunoscute și care continuă să existe, au apărut numai la sedentari. Nu există nici o religie a migrației, cu atât mai puțin ar putea exista o viziune laică la cei dezrădăcinați. …Și sunt așa de acri strugurii din via părăsită!!!

  13. Foarte bine scris, cu nerv si tristul nostru umor national. Altfel, tare mi-e teama ca nu are dreptate. Multi romani au avut sau au „o idee”, au visat sau viseaza ceva mai amplu decat detaliile sterile ale „aflarii in treaba”. Chiar foarte multi. Anume milioanele de romani care au plecat din tara.

    • „…viseaza ceva mai amplu … foarte multi. Anume milioanele de romani care au plecat din tara” – Bizar…foarte bizar!
      Ma intreb daca respectiviele milioane sunt la curent ca, culegand capsuni spaniole sau curatind dupa batrani italieni, in timp ce copiii lor sunt secatuiti de lacrimi in Romania, inseamna ca isi implinesc visele inalte…?

      • Lumea pleacă din varii motive. Unii de nevoie, pentru că nu găsesc de lucru la ei în țară. Nu neapârat pentru a-și urma cine știe ce mare vis. Pur și simplu pentru că nu se pot descurca financiar în țara în care s-au născut. Totuși, unde este problema referitoare la românii care se duc la cules de căpșuni sau îngrijesc bătrâni? Eu îi admir pe acești oameni pentru că au refuzat status-quo-ul mizerabil dâmbovițean. Cel puțin au o altă experiență. Nu stau cu picioarele pe pereți sau cu mâna întinsă la guvern pentru asistență socială – de ce îi judecați?

        • …?
          Subiectul este „visele inalte ale romanilor”, daca nu ma insel!?

          „Totuși, unde este problema referitoare la românii care se duc la cules de căpșuni sau îngrijesc bătrâni?” – credeam ca am raspuns deja, tocmai prin intrebarea pe care o adresez lui Vlad Macri – dar, pentru ca din comentariul dvs se pare ca nu m-ati inteles, o mai fac o data:
          Milioanele de romani expatriati nu isi implinesc, astfel, niciun „vis inalt”!

          • credeam ca am raspuns deja, tocmai prin intrebarea pe care o adresez lui Vlad Macri – dar, pentru ca din comentariul dvs se pare ca nu m-ati inteles, o mai fac o data:
            Milioanele de romani expatriati nu isi implinesc, astfel, niciun “vis inalt”!

            În primul rând nu ați răspuns, ci ați întrebat… :-) în al doilea rând, sunteți foarte sigură pe ceea ce spuneți. Vă propun să fiți un pic mai agnostică. Există aspirații și aspirații, de la individ la individ. Fiecare emigrant are povestea sa, este un caz. Poate visul unora este să lucreze pentru a salva ceva bani – culegând căpșuni sau având grijă de bătrâni e mai puțin important. Ce este rău în asta? În Romania ar fi îngroșat rândurile nemulțumiților și întreținuților social. iată că au ales altă cale, nu au stat la filosofat. Că visurile lui X nu corespund cu cele alee dvs. este altă discuție. Vă recomand să nu le mai jeliți copiii și familiile rămase acasă, riscați să gândiți à la Rus.

  14. Un articol interesant. Pe langa asta insa razbate triumfalismul nejustificat al celui plecat din tara ce se inchipuie daca nu un invingator atunci cel putin un visator neresemnat fata de autohtonii mediocri. Totusi cam simplist, fie si ca imagine globala, desi constructia se bazeaza pe un adevar.

    Adevarul e ca ne lingem ranile discutand nimicuri dar multi, foarte multi din cei care traim si vom trai in Romania stim adevarul. Stim ca soata nu e doar abuzata e rapita de-a dreptul si noi doar o sustinem financiar. Stim ca tara nu a fost a noastra de cand o stim noi de la parintii si bunicii nostri. Stim ca nu ne-au suprimat altii cat au facut-o cei ce, asemeni prizonierilor politici de la canal ce deveneau supraveghetori, ne indruma spre „siguranta” si „mandria” de roman, conducatorii de ieri si azi. Securitatea e in toate deci nu ne mai raman decat nimicurile cu care ne hranesc ei. Ne-au batut, abuzat, omorat si ingropat in cimitire fara cruce si fara nume peste care s-au pus repede alte cruci platite de alti sarmani. Nimeni n-a platit, nimeni nu a vorbit serios despre asta desi stim toti. E interzis sa vorbesti dincolo de un zgomot de fond, covorul necesar pentru a acoperi mizeria.

    Va spun un alt adevar care va scapa. Romanii viseaza si multi isi implinesc visurile. Viseaza sa isi intemeieze familii si sa traiasca cum vor ei in cultura si valorile familiei lor, sa dea mai departe lucrurile ce pentru ei conteaza mai mult decat orice: valoarea de a fi om cu frica de Dumnezeu si de rinocerizare. Pentru asta, atata timp cat nu sunt liberi se supun cezarilor. Si nu sunt dispusi sa isi sacrifice viata in zadar pentru iluzii de libertate. Libertatea noastra se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt. Unii sunt mai liberi decat toti ceilalti dar inca a ramas destula libertate si pentru noi. Ne amuzam deci cu ce libertati si-au mai luat si cum stiu sa si le exprime. Dar stim foarte bine diferenta dintre noi si pentru ce merita sau nu sa luptam. Din afara nu se vede mai bine dar se striga mai tare si se umfla pieptul ca si cum dimineata ar veni fiindca a cantat cocosul. Ma tem ca e genul de cocos care canta de trei ori, plange si tace… Pana la pensie.

    • asa e domnule Augustin; multi ne lingem ranile. io stiu ca poporul rumin m a invins.
      dvs nu pareti totusi mindru si mai aveti omenie :
      acolo este o societate traumatizata,dar nu toti s au simtit in inchisoare.chiar cind vorbim despre provincii: unii au fost invinsii si altii s au vazut cu ctitoriili.sigur,Marele Conducator a cautat sa formeze un popor si critica nu a existat.peste noapte toate s au dus,doar conducatorii au ramas sa umple vidul,ha ha.oameni cinstiti au ramas putini si nu au unul de al lor sa le dea directia.aici nu e vorba doar de saracie !;morala colectiva este confuza si cred asta e marea problema.
      poate gresesc !? io nu vreau sa strig mai tare si nici n am motiv sa mi umflu pieptul,doar ca simt sa spun ceea ce nu am fost lasat cit am trait acolo.poate ar trebui sa ma opresc si sa las ruminii asa cum vad ei

  15. La nivel colectiv, asa este. Si, ca dovada, multi dintre comentatorii de aici (chiar!) se impiedica in detalii: ba ca va dati grozav, ba ca nu stim cine e nevasta lui Itig, ca pe Itig il chema Itic, ba ca … Totul, pentru a se face ca nu inteleg mesajul, care e fff corect: nu vedem padurea de copaci! Dupa 25 de ani de la esecul proiectului comunist (caci a fost un proiect, nu se poate sustine contrariul), Romania traieste de azi pe maine, fara a avea o directie precisa, un plan de viitor, „the big picture”. Dezbaterea publica se centreaza pe niste personaje, ajunse vremelnic in pozitii de conducere, in loc sa vizeze proiectul, tinta. Insa fiecare dintre noi are un proiect personal, bine stabilit: aici sa nu aveti dubii! Mai prost stam cu proiectul pentru societate, mai exact, nu avem nici unul.

    • Dacă gândim în termenii „ținta este drumul” toate discuțiile în contradictoriu despre viziune, plan, țel, conțin argumente pentru fiecare în susținerea adevărului său. În mod cert fiecare dorește să-i fie bine. Un bine pe care îl înțelege în felul său. Pentru a a-l ajunge fiecare are un drum. Chiar și cei certați cu legea. Dar nu despre ei vorbim aici. Despre ei e bine să se vorbească în limbaj juridic…ori să se tacă. (aici este marea problemă a mass mediei române. Vorbe în vânt care denaturează actul de justiție, pe principiul adormirii instinctelor de apărare, din „Petrică și lupul”). La nivel general „drumul” este sistemul social al comunității respective. Acest sistem, creat în timp are pârghii, mecanisme, instituții care-i reglează o funcționare coerent-unificatoare. Aici este diferența dintre sistemul nostru și cel american, de ex. Ea constă în slăbiciunea sistemului social încă ne consolidat la noi. Nu în calitatea oamenilor. Românii sunt adaptabili la impunerile sistemului. Și sistemul profită. Și aici și în alte părți. De asta sunt așa mulți români plecați. Se pot adapta la orice sistem. S-a dovedit că, profitând și de marea versatilitate a caracterului românilor, sistemul social românesc are nevoie de timp îndelungat pentru a se consolida pe o anumită structură care să și dăinuie în timp. Au priceput asta și partenerii din sistemul social european care ne-a asimilat. Așa au apărut mecanismele de supraveghere și control pe care unii le folosesc pentru a denigra poporul român …care merge pe drumul țintă al ultimilor 25 de ani, cu poticneli, cu suișuri și coborâșuri, dar merge. Drumul îi cuprinde și pe cei care-l fac pe alte rute…mai occidantale. E alegerea lor.

    • Avem si un proiect pentru societate. A, el nu e asumat public pentru ca atat promotorii lui, adica noi, cat si proiectul ar avea de suferit. Deja nu ma credeti asa-i? F. bine.

      Proiectul mizeaza pe o putere soft, de lunga durata dar singura cu adevarat eficienta. Se numeste rezistenta pasiva. Aceasta ii promoveaza pe oamenii din sistem dispusi sa aduca prejudicii sistemului – rebeli pe interes sau nu, precum Basescu (pana si pe electronii sariti de pe orbita ca Iorgovan daca o iau razna sincer ) si inlocuirea lor imediata dupa ce si-au distrus inamicii si dobandesc prea multa putere. Vedeti dvs, cand una din paiete isi dobandeste tot mai multe privilegii din inertie e dispus sa isi tradeze papusarii si sa isi dea in gat colegii. Sa zica dupa mine potopul. Distructiv? Da… Dar intr-o zi vor iesi din cenusa tot mai multi ce merita sa fie sustinuti. Si acestia sunt sustinuti. Iohanis este un astfel de exemplu. E privit ca fiind in afara sistemului chiar in afara partidelor. Daca face dovada integrarii in adevaratele structuri de putere va fi eliminat fara drept de apel. Daca nu, din incendiile din jur vor mai iesi si altii. Fara incendii nu razbate nici un pompier, asta sa fiti sigur. Politicienii, apropo de lipsa de viziune si inteligenta, isi imagineaza ca lumea vrea dreptate de aia se bucura de puscariasi. Nu domle, nu vrem dreptate ca aia ar insemna sa coboram in haos si sa eliminam toata clasa politica. La nivel fizic chiar nu e de dorit. Ce vrem e sa poata rasari si altii si deocamdata cu asa zisa societate civila sponsorizata, corupta si manipulata ca sindicatele nu se poate. Cu efortul clandestin a unui popor da.

      Stiu ca e greu de priceput atitudinea asta cand se uita strainii la noi. Cica e defetism, procrastinare etc. Dar daca se uita la apa si la vant care cioplesc cai largi printre munti inteleg? Oare ar mai fi Romania la fel de frumoasa daca drumul ala ar fi creat nu de apa ci de obuze, nu de rabdare ci de sange, nu de romani ci de cine reuseste sa ii invinga? Intelepciunea de pe urma e a celui care ramane la fata locului. Apa trece pietrele raman si totusi muntii se despica. Ciudat nu? De afara cum se vede?

  16. Ca supraprivighetor ce ma aflu, pot spune ca si mai de pe dinafara nu se vede mai nimic din cauza ca geamul este nespalat, patul are perdelutze si plapuma e prea groasa.
    Si daca nu se vede, inseamna ca
    NU EXISTA!

  17. credeam ca sint singur. acum, sper sa fie cit mai multi care vad asta, aici, in romania.

    intrebare. diagnosticul e pus. tratamentul?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro