Este uimitor modul în care imigrația face jocul în politica britanică zilele acestea. În timp ce societatea britanică se confruntă cu probleme mult mai importante , cum ar fi o economie stagnantă sau amenințarea unei a treia recesiuni, obsesia publică e fixată pe amenințările imigrației, și implicit presupusele ”rele”care s-ar abate asupra Marii Britanii.
În momentul de față, guvernul consideră problema imigrației ca fiind în vederea asigurării de capital electoral după rezultatele spectaculoase obținute de partidul UKIP (Partidul pentru Independența Regatului Unit) la alegerile locale pe seama platformei anti-imigrației (pentru mai multe informații despre UKIP si prestația sa pe scena politică britanică citiți de Petru Clej publicat pe contributors.ro pe 6 mai). Mă întreb dacă UKIP ar trebui să primească tot creditul pentru ridicarea problemei imigrației în prim-planul policii britanice. În parte, da. În ciuda unei platforme de partid de altfel incoerentă, UKIP într-adevăr a adus în atenția publicului britanic problemele legate de imigrație și temerile față de Uniunea Europeană. Dar să recunoaștem, mass-media are și ea o contribuție semnificativă. Înainte de creșterea în popularitate a UKIP-ului, mass-media a fost cea care a susținut în mod constant o campanie de dezinformare, deschizând astfel ușa speculațiilor endemice despre posibilii imigranți din România și Bulgaria, care ar invada Marea Britanie anul viitor. La acea vreme UKIP abia dacă era menționat în vreun articol legat de imigrație. Cu toate acestea, acest partid a știut să valorifice cu îndrăzneală și într-un mod strategic acest discurs și să și-l asume . Acum rar se mai găsește vreun articol pe tema imigrației, care să nu menționeaze UKIP și vice-versa.
În cele două săptămâni de dinaintea alegerilor locale care au avut loc la începutul lunii mai, nu a existat o singură zi fără o dezbatere pe tema imigrației în mass-media. Campania a început la mijlocul lunii aprilie, când BBC a publicat rezultatele unui sondaj de opinie realizat în România și Bulgaria. Studiul a avut ca scop o estimare a numărului de imigranți din aceste două țări care s-ar muta în Marea Britanie după ianuarie 2014, când restricțiile la piața forței de muncă impuse de Uniunea Europeană vor fi ridicate. Rezultatele sondajului, puternic mediatizate pe diferite canale ale BBC-ului, au fost neconcludente. Cu toate acestea, rezultatele ambigue au permis diferitelor publicații naționale să prezinte informațiile în mod selectiv și să le interpreteze conform propriilor agende politice. Acest lucru a amplificat dezbaterea imigrației în arena publică.
În aceeași săptămână, emisiunea de știri de pe Channel 4 (unul dintre cele cinci canale naționale de televiziune britanice) a difuzat o serie de reportaje pe tema imigrației, luându-l chiar pe Nigel Farage (președintele partidului UKIP) într-o vizită în Bulgaria unde a beneficiat din plin de ospitalitatea est-europeană (puteți viziona materialul ). Mai important, el a mărturisit la Televiziunea Națională Bulgară că el însuși este urmașul unor refugiați (proprii lui strămoși, hughenoții din Europa, au fugit în Marea Britanie atunci când au fost supuși persecuției). A doua zi, Channel 4 a avut o dezbatere de 15 minute în direct de la un pub (bar) din Southampton, cu un număr de politicieni, localnici și câțiva imigranți est-europeni. Confruntarea față în față nu a adăugat nimic nou la dezbaterea publică. Pur și simplu au repetat aceleași discursuri și au folosit aceleași stereotipuri .
Nu cred că există vreun comentator politic din presa britanică care să nu fi scris în ultimul timp un articol de opinie pe tema imigrației. Mass-media britanică pare a fi acum mult mai obsedată de acest fenomen decât partidul UKIP, facând orice pentru a menține subiectul pe prima pagină. Pe parcursul a cinci luni, între 15 ianuarie – când a început isteria publică – și azi, peste 600 de articole au fost publicate pe subiectul imigrației în ziarele centrale britanice. Știu asta pentru că monitorizez articolele pe această temă în scopul proiectului meu de cercetare.
Ca și grad de comparație, am făcut o căutare de articole de presă pe tema imigrației românești în Marea Britanie, publicate între 1 ianuarie 2006 și 31 decembrie 2007. În această perioadă, care cuprinde un an înainte și după aderarea oficială a României la Uniunea Europeană, s-au publicat aproximativ 500 de articole. Cu alte cuvinte, numărul de articole scrise anul acesta despre „posibilii” imigranți din Romania și Bulgaria care ar veni în Marea Britanie a depășit deja în mai puțin de cinci luni ceea ce a fost scris pe o perioadă de douăzeci și patru de luni cu șase ani în urmă.
Creșterea numărului de articole nu reprezintă singura diferență. Există, de asemenea, o schimbare semnificativă în tonul cu care sunt scrise aceste articole. În 2007, tonul alarmist s-a găsit cu precădere în mass-media de scandal. În 2013, același ton se întâlnește pe paginile tuturor ziarelor naționale britanice. Jurnaliștii nu ezită să portretizeze imigranții est-europeni folosind termeni peiorativi, cum ar fi „profitori”, „turiști de beneficii sociale”, „criminali”, „profitori de ocazie ai sistemului sanitar”, „profitori ai sistemului de educație”, „ilegali”. De asemenea, aceștia nu se dau înapoi de la a folosi exagerări, cum ar fi deja bine-cunoscutele articole publicate de și care anticipează că întreaga populație din România și Bulgaria, adică 29 de milioane de oameni, se va muta în Marea Britanie începând de anul viitor. Mai mult, se evită orice referință la rezultate obținute în urma cercetărilor sociale care analizează factorii migrației. Dar de ce ne mirăm? Senzaționalismul are căutare, pe când discuția nuanțată nu are nici o priză la public. Jurnaliștii ar trebui să facă un efort și să participe la conferințele organizate de specialiști (cum ar fi la care am participat acum o lună în Oxford) sau de organizații non-guvernamentale, unde se pot informa asupra problemei imigrației pe baza a numeroase studii sociale aprofundate.
Ca și reacție la campania din presă cu privire la imigrație, politicienii britanici din cele trei partide principale și-au trimis reprezentanții să dea zilnic interviuri în presă, întrecându-se parcă în radicalitatea discursului anti-imigraționist. Desigur, nici unul dintre ei nu face o treabă mai bună decât UKIP. Nigel Farage este în prezent o celebritate în mass-media. El este invitat la programe de televiziune și radio cu audiență mare și adeseori este citat în presa scrisă ca un expert pe tema imigrării. În timp ce apare un tip jovial caruia îi place să facă o glumă bună la un pahar de bere, opiniile sale nu sunt contestate de cele mai multe ori. Se pare că mass-media a abrogat confortabil datoria profesională de a nu raporta opinia ca fapt.
Semnificația dată dezbaterii imigrației și personalităților care se dau drept „experți”, cum ar fi Farage, a ajutat de asemenea la susținerea unei petiții către guvernul britanic intitulată . Aceasta a atins pragul de 100.000 de semnături, necesar pentru a asigura recent o dezbatere într-o subcomisie a parlamentului britanic. La această dezbatere au participat mai puțin de zece parlamentari care au irosit în mare măsură o după-amiază întreagă pentru că nu au făcut nimic altceva decât să repete ceea ce se scrie în mass-media. Nimeni nu s-a deranjat să aducă dovezi noi (fie pro- sau anti-migrație) .
Într-un climat economic instabil este de așteptat ca oamenii să devină îngrijorați cu privire la problemele pe care ei le percep ca amenințări, cum ar fi imigrația. Dar ceea ce mă nedumerește din nou, este modul în care întreaga dezbatere s-a desfășurat în arena publică. Totul a început cu mass-media britanică care a pornit dezbaterea cu speculațiile fabricate și hiperbolizate pe seama fenomenului imigrării. Acestea au fost scânteia care a aprins focul. Partidele principale s-au alaturat apoi dezbaterii folosind pretextul: ‘Noi ascultăm preocupările oamenilor „. Aceste tactici au creat un mediu prolific pentru ca opiniile extreme să devenă parte din normalitate. UKIP a profitat de oportunitatea de a iesi la rampă și de a deveni protagonist pe scena politică. Întreaga dezbatere a atins apogeul săptămâna trecută, când politicile publice în legatură cu imigrația au dominat . Opinia publică anti-imigrație s-a răspândit ca un incendiu, iar acum nimeni nu îl poate stăpâni. Îngrijorările publicului față de imigrație ajungând la cel mai înalt nivel de când coaliția guvernamentală a preluat puterea în 2010. Așa se întâmplă atunci când te joci cu focul. Te arzi. Și guvernul britanic s-a ars într-adevăr la alegerile locale de la începutul lunii mai. Prin faptul că au făcut din problema imigrației tema principală a discursului reginei, ei n-au făcut altceva decât să-și lingă rănile.
Acest articol a fost publicat initial în limba engleză pe The Huffington Post la data de 14 Mai 2013.
Vorba cantecului, „What a difference a day makes” ,.. 10 zile cu atat mai mult.
La data publicarii initiale in The Huffington Post. nu avusese inca loc oribila crima din Woolwich, care sa accentueze inca o data pericolul imigratiei chiar si la a doua generatie, cea a cetatenilor britanici nascuti din parinti emigranti. Autoarea foloseste termenul „ingrijorare” care era valabil poate acum 10 zile, dar acum britancii sunt furiosi si isterizati de-a dreptul.
Fara doar si poate, Romania si Bulgaria vor suferi consecintele valului de ura la adresa imigrantilor in general si in special a celei musulmane, pe care halucinatiile asa-zis politic corecte ale Uniunii Europene o fac aproape imposibil de stavilit. Sunt cazuri notorii de refuzarea expulzarii unor azilanti periculosi, „predicatorii urei” pe motive ca au si ei drepturi.
Iesirea din EU a Marii Britanii pare inevitabila, daca guvernantii nu vor sa vada lupte de strada si anarhie mai ceva ca la Stockholm.
Nevoit fiind sa plec pentru un timp „afara” am constatat ca noi, romanii suntem considerati imigranti „prietenosi”. Desconsiderati, desigur. Dar prietenosi in raport cu marocanii sau alti musulmani. Pe langa nationalitatea mea, a doua intrebare a Gazdei a fost religia. Ortodocsii sunt priviti cumva … cu mila, dar in nici un caz cu teama. Apoi educatia.
Mi s-a parut ca avantajele romanilor ca si emigranti sunt:
1. calmul si umilinta. Noi in general ne vedem de treaba si ne straduim ca totul sa fie bine. Nu ne place sa iesim in fata, nu vrem sa atragem atentia. Ne acceptam statutul si incercam sa ni-l schimbam prin fapte, nu iesind in strada sau organizand demonstratii.
Emigrantii din Ro cu care am interactionat se intalneau doar la Biserica si intalnirile dintre ei se desfasurau doar in spatii intime, familiare.
2. istorie nesangeroasa. Deja suntem a 3-a generatie de copii care nu am cunoscut razboiul si ororile acestuia. Avem o educatie de a ne proteja de actele de cruzime, de a ne feri de ele si de a le evita pe cat posibil.
Pe teritoriul Ro nu s-au petrecut acte de violenta excesiva, nu sunt „carabinieri” cu arma pe strada, portul si utilizarea armelor sunt destul de bine controlate.
3. scoala foarte buna. Exceptand populatia rroma, nu cred ca exista emigrant care sa nu stie sa scrie si sa citeasca sau care sa nu poata folosi tehnologia neasistat. Oricat de „inapoiata” tehnologic este Romania acasa, romanii se descurca instinctual odata ce coboara din avion, fara prea multe indicatii.
Respectul pentru scoala este adanc inoculat si cei de „afara” pretuiesc scoala pentru copii lor – stiu ca numai asa se pot integra. Ro exporta tineri foarte bine pregatiti, romanii fac sacrificii pentru a-si trimite copii la studii in strainatate isr emigrantii romani cu care am interactionat vorbeau cu respect de scoala si aveau ambitii mari pentru copii.
4. nevoia de a fi cat mai buni, de autodepasire. Exceptand minoritatea rroma, romanii au ambitia si mandria de a se realiza, de a fi in rand cu lumea. Copii sa mearga la cea mai buna scoala chiar daca pentru asta trebuie facute mari sacrificii, cautarea si gasirea unui servici bun si necomplacerea intr-o pozitie de rutina. Chiar daca uneori nu excelam, ne dorim o slujba mai buna, ne dorim recunoastere, ne dorim recompensarea muncii.
Poate ca e doar parerea mea buna despre romani in raport cu alte popoare de imigranti. Dar cred ca ar trebui scoase in evidenta calitatile romanilor comparativ cu ale altor popoare. Mi-a fost frica in metroul din Bruxells si colegul de munca mi-a replicat: esti imigrant ca si ei, care este problema ta? Problema mea a fost ca eu nu sunt obisnuit cu agresiunea. Poporul roman este unul calm si pasnic, neagresiv.
Desigur, putem gasi foarte multe contraexemple negative, dar am dorit sa scot in evidenta calitati ale romanilor. Calitati de care ar trebui sa fim mandri si pe care sa ni le sustinem in contactul cu ceilalti.
Corect, eu sa fiu ministru de externe pe aceste aspecte as marja, pentru intrarea in Schengen, aratand, cu toata umilinta, ca suntem cei mai blegomani din toata Europa si ca nu reprezentam un pericol, nici un masacru mai de Doamne-ajuta nu suntem in stare sa organizam, in ciuda legendelor cu Dracula, care , se pare ca sunt false. Ce sa mai vorbim de atentate si de crime in masa.
Acuma sa nu creada aia nici ca suntem usa de biserica, o alba-neagra, o cerseala, cateva bancomate sparte, suntem si noi in stare, ce naibii.
@ Stefan
1. Nu prea ma vad nici calma, si in nici un caz umila….. Asta poate pentru ca nu sunt religioasa…. sau nu sunt romanca(?)
2. Mda, exceptand istoria recenta si pana la Tepes sau robia tiganilor…. etc
3 si 4. De ce „exceptand minoritatea rroma”, „romanii au ambitia si mandria de a se realiza, de a fi in rand cu lumea.” Rromii nu sunt romani? Ei nu au ambitia de a se realiza?Nu vor sa fie in rand cu lumea? I-ai cunoscut tu pe toti si ai ajuns la aceasta concluzie? Pariez ca nu ai stat niciodata de vorba, asa prieteneste, cu nici unul dintre ei.
Si eu merg zilnic cu metroul in Bruxelles si parerea mea e ca nu exista mare diferenta intre cum gandeste colegul tau si tine. El te-a pus in aceeasi oala cu ceilalti imigranti, astfel negandu-ti individualitatea si tragand concluzii generale bazate pe stereotipurile sale. Tu in schimb ai simtit nevoia sa faci diferenta intre tine (ca Romani dar nu rrom), si ceilalti imigranti (astfel, si tu negadu-ti individualitatea, adica scotandu-te dintr-o oala si punandu-te in alta, tot bazata pe stereotipuri, respingerea altora si ignoranta).
În fine să ne reamintim vorbele lui Margaret Thatcher cu ocazia reunificării Germaniei, AD 1990: I-am bătut de două ori şi acum s-au întors. Aceste cuvinte foarte recente (care vin de foarte departe) luminează mai multe unghere păienjenite decît toate argumentele prezentate pînă acum.
AD 2011.11 Eurodeputatul britanic Nigel Farage spune: Şi în acest vid, adevărat – fără tragere de inimă, a pășit Angela Merkel. Şi astfel, acum trăim într-o Europă dominată de Germania – adică tocmai ceea ce proiectul european trebuia în fapt să împiedice. Ceva pentru care cei dinaintea noastră au plătit un preţ greu de sânge pentru a preveni. Eu nu vreau să trăiesc într-o Europă dominată de Germania şi nici ceilalți cetăţeni ai Europei nu doresc așa ceva.
Să reluăm cuvintele profesorului Jacques Le Goff, un remarcabil istoric francez contemporan:
Războiul din 1914-1918 a reprezentat intrarea dezastruoasă în acest secol tragic. Nu numai din cauza înfiorătoarei dîre de morţi şi devastări pe care a lăsat-o în urmă, nu numai din cauza nedreptăţilor, frustrărilor şi germenilor de noi războaie pe care, după eşecul Păcii de la Versailles, acesta le-a lăsat moştenire europenilor şi altor popoare… dar şi din cauză că a dat naştere unei culturi a doliului, unei culturi a războiului, unei culturi a urii şi barbariei. Războiul din 1914-1918 a produs şi răspîndit în lume ororile şi nevrozele distrugătoare ale secolului XX. Tocmai acest lucru – şi numai acesta – a fost Marele Război.
Iată cultura doliului şi a urii trăind printre noi. Cel puţin UN prim-ministru şi UN eurodeputat englez suferă ASTĂZI de nevrozele distrugătoare create de Marele Război acum un secol.
///
Revenind la articol – nu doar pe plaiurile dambovitene se bate apa in piua pe un subiect cu „rating politic”. Cred ca e o boala generalizata a politicienilor de pretutindeni sa tina tare de un subiect ce-i poate aduce la ciolan. Mai rau e ca odata ajunsi la putere, uneori sunt nevoiti sa puna in practica gogosile extremiste. Ce sa facem, au si ei „alcibideii” lor O fi corect pluralul „alcibidei” pornind de la Alcibiade, cunoscut si neapreciat pamfletar??
Acum tine la englezi chestia cu antiimigrantii. curand va fi alceva.
La noi tine chestia cu: „asa a zis europa” – chiar daca de multe ori nu spune, dar spun cei interesati ca a spus (eu m-am incurcat deja in atata spus)
Merge foarte bine „alcibidei” dacă singularul este ALCI-BIDEU. Măcar Alcibiade cel adevărat a plătit pentru inconsecvențele lui, în timp ce „al nostru” este plătit ca să… fecalizeze.
Sunt unul dintre imigrantii romani din Marea Britanie, am lucrat acolo, m-am intors acasa, m-am dus la lucru din nou, iar m-am intors acasa. Nu imi doresc sa raman la ei definitiv si nu am cerut niciodata beneficii sociale. Am lucrat mai mult si mai din greu decat britanicii care faceau aceeasi munca ca si mine, am lucrat la negru de multe ori fiindca britanicii nu doreau sa ma angajeze legal, desi aveam permis de munca.
As vrea sa va spun un singur lucru, ma bucur din suflet ca restrictiile de munca vor fi ridicate nu doar in UK, ci in toate statele membre ale UE pentru romani si bulgari. Ma gandesc sa plec din nou la munca peste hotare pentru inca un an sau doi, dar as alege si alta tara fiindca isteriile englezesti anti-imigratie deja ma obosesc.
in legatura cu imigratie in UK este interesanta focalizarea pe imigratia din estul europei (cu un mare plus pe Romania si Bulgaria) si foarte putin pe imigratia din afara UE, mai ales din tarile fostului Imperiu.
Oricum vorba unui oficial (chinez): daca nu ne lasati pe noi sa emigram la voi, o sa lasam noi sa emigreze firmele voastre la noi.
Mie cel putin mi s-a facut pur si simplu scarba de aceasta natie, nu numai de politicienii lor. De un an de zile tot citesc articole in care romanii si bulgarii sunt prezentati ca cea mai mare amenintare in timp ce islamistii radicali isi fac de cap pe strazile lor.
Se pare ca asta reflecta si starea de spirit a populatiei, dupa cum arata niste sondaje in care romanii apareau ca problema nr 1 pentru ei.
Cred ca britanicii si-au gasit calul de bataie cu romanii si bulgarii. Exista in Marea Britanie ca si in alte tari, cum ar fi Franta sau toleranta pana mai „ieri alaltaieri” Olanda, o respingere a populatiei autohtone fata de imigranti. Dar cum sa te legi de mai vechii imigranti, cei mai multi dintre ei din fostele colonii, care au ajuns in aceasta tara, au obtinut cetatenia, au copii nascuti britanici, nu s-au asimilat, ba dimpotriva, sunt foarte legati de identitatile lor si chiar resping (unii) societatea britanica? Cum sa protestezi impotriva mai noilor imigranti neeuropeni? Ai fi acuzat de rasism, islamofobie, ect… si vest europenii, la acuze de rasism (si altele ), sunt foarte sensibili. Inchizi gura oricui in acest mod. Mai mult, ai putea avea si o demonstratie „consistenta” si violenta,… ati vazut Parisul si alte orase din Franta in flacari, ati vazut si Londa in flacari in 2011 („mai ieri” adica), Lisabona…. Unde era isteria despre imigratie atunci, caci imigrantii neintegrati din foatele colonii si urmasii lor au format grosul acestor revolte? De ce nu se inflama presa britanica? De ce nu se inflamau politicienii, unii dintre ei urmasi de imigranti, care acum comenteaza alarmist invazia est europenilor? Chiar ar fi avut motive sa discute. Despre presupusa invazie romaneasca si bulgareasca au mai discutat in Marea Britanie si inainte de intrarea acestor tari in UE. Si nu s-a intamplat!!!
Romanii si bulgarii pica la fix: sunt comunitati mici in Marea Britanie care nu au puterea sa reactioneze; sunt europeni, deci acuzatia de rasism cade; sunt majoritar crestini, deci acuzatiile de intoleranta religioasa cad; nu vor protesta violent, nu vor da foc vreunui oras; nu conteaza ca votanti. Ce mai, sunt tocmai buni sa devina tinta frustrarilor cu privire la imigratie a autohtonilor britanici! De altfel, la fel s-a intamplat in Franta cu tiganii bulgari si romani. Un cal de bataie perfect!
Argumentele astea ar merita traduse si publicate si ele pe HuffPost sau orice alt site de larga circulatie in lb. engleza. De fapt asta e problema. Le trebuie un tzap ispasitor si n-au cojones sa se puna cu adevaratii vinovati asa ca isi cauta un oponent cu si mai putine cojones decit ei. Adica est europenii.
Nu inceteaza sa ma uimeasca masura in care o natiune de calibrul lor poate sa fie redusa la o mentalitate asa primitiva. Deh, fiecare cu falitii lui. Noi cu cei spalati pe creiernde antene, ei cu cei spalati pe creier de Mirror, Sun, et al.
corect: sa nu ne simtim totusi discriminati, acum cativa ani calul de bataie era „instalatorul polonez” care nici el nu a dat foc, nu a aruncat in aer etc doar a tacut si a muncit
Asta e natura umana, (astfel e construită prostimea, dogmatic people, adică undeva peste 50% – ca să o spunem pe-a dreaptă). În momente din astea nasoale când păpica nu mai ajunge pentru toată lumea (vorba autorului documentarului despre masacrul de la Odessa, într-un interviu recent din Caţavencii) să caute şi să găsească ţapi ispăşitori. Dacă se poate, aceşti ţapi ispăşitori să aibă ceva cu care să se diferenţieze cât mai clar de restul lumii. Un nas mai coroiat şi nişte perciuni, o culoare mai aparte a tenului, un accent mai deosebit de Ioropa de Est şi tot aşa. Dacă se întâmplă să-i dea şi câte o justificare religioasă, cu atât mai bine.
Asta e paradigma. Prostimea are nevoie să i se arunce astfel de explicaţii, şi i se servesc cu generozitate. Punct.
Mda si aia de au decapitat in strada in Lindra un soldat briton strtiagand Allah si o sa va aia pe toti erau romani , da?!
Idioti mai pot fi englezoii astia
Si iar suntem pe prima pagina a ziarului Daily Mail …
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2330542/The-Roma-gipsy-beggars-Park-Lane-30-Romanians-camp-soiled-duvets-cardboard-boxes-exclusive-London-street.html
Remarcati ca unul din comentariile cu cele mai multe sageti rosii este cel al unei comentatoare, Denisse, care insista asupra diferentelor dintre romani si romi. Pe englezi nu pare sa-i intereseze …
Citesc The Guardian aproape zilnic, in ciuda faptului ca sunt leftisti. Ei si Le Monde reprezinta, inafara de site-urile romanesti, principalele mele surse de informatie despre Europa (locuiesc in SUA). Acum vreo doua saptamani The Guardian publica un articol despre Romania insotit de o fotografie sordida a unor „lucratori din Ungaria”, in fapt persoane roma, fara nicio alta legatura cu articolul decat mizeria in care, incercau sa sugereze autorii, se zbat romanii. Repet, fotografia, oribila, nu avea nicio legatura cu articolul, in articol nu se facea nicio referire la Ungaria sau la estul Europei. Pentru mine este clar ca pana si cei mai de stanga dintre britanici s-au saturat de imigratie.
Aici peste ocean exista o dezbatere aprinsa zilele acestea pe marginea unei reforme a imigratiei care ar oferi o cale spre dobandirea cetateniei pentru cele 11 milioane de persoane care se afla ilegal aici, in majoritate din Mexic. Ca cetatean american care a trecut prin toate etapele dobandirii cetatenie in mod legal, eu nu sunt de acord cu noua lege. Consider ca oricine se afla ilegal pe teritoriu unui stat ar trebui expulzat. Asa si persoanele la care vad in link-ul oferit de Artemis mai sus – cred ca o astfel de flexibilitate, chiar in interiorul UE, conduce la o radicalizare a cetatenilor britanici.
Libertatea de miscare si ea este fireasca in interiorul UE, dar cred ca in acelasi timp statele UE ar trebui sa inaspreasca legislatia cu privire la cei care calatoresc cu scopul de a obtine beneficii (welfare) si / sau pentru a cersi. Cred ca ar trebui ca pentru aceste persoane sa se introduca restrictii de calatorie in statul in care au fost prinsi cersind pentru o anumita perioada de timp.
Am prieteni care ofera consultatii diverselor organizatii pentru integrarea emigrantilor si astfel particip la diverse festivaluri multi-culti pentru integrarea strainilor. Pe langa programul artistic exista si un targ / expozitie cu vanzare a diverselor obiecte produse de emigranti, marea majoritate in tabere de refugiati. Obiecte artizanale, mancare si bautura, servicii gen tatuaje cu henna sau machiat in stilul beduinilor, fiecare ofera ce stie si primeste bani pentru ceea ce ofera.
Si in aceasta atmosfera vesela si relaxata … cersetori romani. Se taraie de la un vizitator la altul, mai ales cand cineva este pe cale de a cumpara ceva si scoate portofelul. Incearca sa vorbeasca limba locului, dar injuraturile oribile printre dinti ii dau de gol. Nimeni nu le da atentie, dar nici ei nu renunta.
Ceea ce nu inteleg acesti oameni si am impresia ca nu inteleg nici unii romani, spalati pe creier de anii lungi de convietuire cu romii, este faptul ca cersetoria nu este un mod acceptabil de castigare a existentei. Poate intr-o tara unde serviciile publice sunt varza lumea mai inchide ochii, dar intr-o tara civilizata nu este asa. Exista organizatii care ajuta oamenii sa se puna pe picioare financiar cu demnitate. Pana si refugiatii aceia care dupa festival se intorc in taberele lor, au facut comert la acel targ, au oferit ceva ca sa primeasca bani. Multi nu au nimic dar au demnitate si nu cersesc. Romii cersetori au trait toata viata intr-o tara care este un paradis pe langa tarile de unde vin acesti oamenii, si totusi nu accepta decat sa primeasca totul de-a gata.