vineri, martie 29, 2024

Românul dă o cafea pe lună cercetării, dar jumătate din ea o varsă pe jos

Am luat la purecat proiectul de buget al României pe 2020 pentru a vedea cum stăm cu cercetarea. Pe scurt, prin comparație cu PSD-ALDE vs. PNL: aceeași Mărie, cu altă pălărie. Vă spuneam când s-a publicat așa-zisul program de guvernare PNL că mai bine de 30% din el era copy/paste după cel al PSD-ALDE. Se pare că bugetul este 100% copy/paste.

Este inadmisibil ca un stat UE să aloce pentru cercetare mai puțin decât o fac indienii de la compania Tata Motors pentru departamentul lor de cercetare, de exemplu. Compania elvețiană Garmin alocă sectorului de cercetare-dezvoltare un pic mai puțin decât o face România prin proiectul de buget pe 2020. Să vă mai dăm exemple? Japonezii de la Nintendo investesc în cercetare-dezvoltare pentru jocuri pe calculator cu câteva zeci de milioane de euro în plus față de investițiile României în sectorul național de cercetare-dezvoltare. Accentuăm că este vorba de banii investiți de România în toate domeniile! Sursa datelor aici.

Revenind la cafele: cam atât valorează în ochii Românilor cercetarea – fiecare din noi investim echivalentul a 1-2 cafele pe lună în acest sector și ne bucurăm când cercetătorii români se întorc de la Salonul de Inventică de la Geneva plini de medalii pentru redescoperirea roții sau găurii la macaroană. Pe lângă că dăm cele 1-2 cafele, mai și vărsăm din ele, de exemplu pe Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR), care va primi în 2020 peste 10 milioane de lei de la bugetul central.

Ah, să nu credeți cumva că am dori ca cele 10 milioane de la Academia lui Andronescu, Iliescu et al. să fie supte de bugetul Academiei Române, că oricum acesta va crește în 2020 cu 50 de milioane de lei față de 2019, ajungând la 566 milioane lei, adică 40% din cât primesc „muritorii de rând” din cercetare, plătiți de fostul MCI/ANCS(I). În cazul Academiei Române nici nu știm când și unde se varsă cafeaua pe care le-o dăm. Acolo iese doar portarul și ți-o preia, cu mulțumiri că ai încrede că „cel mai înalt for de consacrare” știe ce să facă cu ea pe mai departe. Au ei evaluatori interni care știu să-și evalueze colegii, în spirit colegial, și ulterior să împartă zeama neagră celor mai performanți.

Dacă proiectul de buget pe 2020 rămâne nemodificat în privința cercetării, celor de la PNL nu le va fi ușor cu noi. Sau poate în spatele cifrelor seci și reci se află un plan de reformă majoră ce va include, printre altele: (i) trecerea de la Programul Nucleu la finanțare de bază + finanțare de susținere a performanței; (ii) creșterea bugetului Academiei Române la pachet cu demararea primei evaluări independente a Institutelor de cercetare din subordinea acesteia; (iii) stoparea Proiectelor complexe realizate în consorţii CDI (PCCDI) cu un buget de 435 milioane lei, precum și a Proiectelor de dezvoltare instituțională (PDI) – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI cu un buget de 500 milioane lei; ambele acordate în urma unor evaluări pline de conflicte de interese, timp scurt de depunere etc. în vreme ministeriatelor Georgescu și respectiv Burnete; (iv) lansarea și contractarea de Proiecte de Cercetare Exploratorie (PCE) și Proiecte de Complexe de Cercetare de Frontieră; (v) organizarea unor consilii naționale populate pe baze meritocratice, cărora să li se dea minim jumătate din bugetul cercetării etc.

Dragi PNLiști, v-am scris un decalog înainte de învestirea guvernului (aici). Implementarea sau pași hotărâți în direcția implementării lui v-ar fi adus susținerea noastră. Niciuna din cele 10 puncte nu și-a găsit rezolvare prin acțiunile d-voastre, iar perspectivele sunt sumbre.

Proiectul de buget pe 2020 este o nouă invitație pentru cercetători să stingă lumina. Ați alocat Cercetării mai puțin decât guvernul PSD-ALDE, lucru care nu numai că ar trebui să vă dea de gândit, dar contravine chiar programului de guvernare asumat, unde scrie „majorarea bugetului dedicat activităților de cercetare-dezvoltare-inovare”. Sau vorbim și aici de creșteri negative, dacă tot s-a învățat poporul cu acestea? Poate vă stimulează în vreun fel cifrele acesta: PSD-ALDE au alocat în 2019, prin legea bugetului, 1,78 mld lei cercetării (înțelegând prin asta fostul Minister de resort) (detalii aici). În proiectul dvs. de buget alocați 1,45 mld lei. Spunea la un moment dat dl Câțu că ar fi existat un buget paralel la PSD-ALDE, lucru care ni l-am fi putut explica, având în vedere execuțiile bugetare dezastruoase lăsate în urmă de guvernarea anterioară față de sumele pe care le plimbau prin fața alegătorilor la început de an. Vreți să spuneți că cele 1,45 mld pentru 2020 sunt de fapt cât poate da România cercetării? Sau vă raportați și dvs. la execuțiile bugetare ale PSD-ALDEiștilor, când spuneți că veți crește bugetul cercetării?

Să lăsăm acum cifrele din proiectul de buget pe 2020 să vorbească:

  1. Alocați Ministerului Educației și Cercetării 1.451 milioane lei pentru cercetare (capitol 5301), Academiei Române 566 milioane lei, Academiei Oamenilor de Știință din România 10 milioane, Ministerului Agriculturii 196 milioane lei și încă vreo 17 milioane la Ministerul Mediului. Total general pentru cercetare (pardon, nu putem spune că AOSR este cercetare, dar îi dați bani – apropos, câți PNLiști sunt membri, alături de toți PSDiștii de acolo?): 2.230 milioane lei.
  2. De ce primesc „nemuritorii” de la Academia Română 566 milioane lei, în condițiile în care nimeni nu-i întreabă pe ce și cum îi cheltuie? Toate cele 65 de Institute din subordinea AR continuă să fie neevaluate independent, benefiiciind de un simulacru de proces de evaluare regizat intern. Despre academicieni v-am mai spus aici că sunt departe de ceea ce are mai bun România în prezent în materie de cercetători. Evident, titulatura de „cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală” este o glumă proastă și ar trebui scoasă din textul legii mâine. O întrebare secundară este cum se justifică creșterea de buget de 51 de milioane pentru AR?
  3. De ce investește România 35 de milioane de lei în Laserul de la Măgurele atâta timp cât acolo nu s-a făcut un control amănunțit, pentru a se asigura cei care sunt atât de darnici cu banul public cine poartă vina întârzierilor apărute în implementarea proiectului? S-a soluționat în instanță conflictul cu consorțiul EuroGammaS? Cine plătește noua sursă de raze gama? Vă reamintim totuși, pentru cazul că vreți să vă documentați, de investigația apărută în Nature cu cîteva luni în urmă. O găsiți aici.
  4. Anul viitor vor intra la finanțare proiectele câștigătoare din cele patru competiții demarate anul acesta. Sunteți siguri că din cele 1,45 mld veți putea acoperi necesarul pentru proiectele aflate deja în derulare (printre care și cele enumerate mai sus – PCCDI și PDI), plăti Programul Nucleu, Instalațiile și Obiectivele Strategice de Interes Național (IOSIN), personalul din minister, buniri și servicii etc.? Vă întrebăm pentru a nu ne trezi la anul că nu aveți bani să contractați noile proiecte sau să veniți cu idei de tăiere a bugetelor proiectelor deja contractate. În plus, poate vă gândiți să suplimentați bugetul pentru competițiile a căror rată de succes este de sub 5%, adică loz în plic… O rată de succes sub 15% demotivează cercetătorul să mai aplice (vă dăm studii în acest sens). Evident, puteți chiar anula competițiile decât să le suplimentați bugetul în condițiile în care pentru evaluarea proiectelor depuse se folosesc doar conaționali. Se aude deja pe la colțuri cu câtă viteză se evaluează unele comeptiții, unde nu sunt criterii minime pentru evaluatori (pont: PED, PTE) și astfel se poate evalua în voie de către cine trebuie, pentru cine trebuie.
  5. Vedem prin fila de buget vreo 2-3 proiecte cu câteva milioane de lei alocate pentru 2020. Printre aceste și „Consolidarea capacitatii institutionale a MCI prin optimizarea proceselor decizionale in domeniul de cercetare dezvoltare si inovare” sau „Cresterea capacitatii sistemului CDI de a raspunde provocarilor globale. Consolidarea capacitatii anticipatorii de elaborare a politicilor publice bazate pe dovezi”. Noi suntem și membri ai Asociației Ad Astra, a cercetătorilor române de pretutindeni, dar nu ne amintim să ne fi întrebat cineva ceva despre aceste două subiecte. V-am fi răspuns, pro bono. În schimb, ne amintim de alte două proiecte alocate în 2017 Asociației pentru Implementarea Democrației, condusă de Alexandru Cumpănașu, despre care nu mai știm nimic. Poate ne dați mai multe detalii asupra stadiului de implementare și bugetare pe 2020. E vorba despre: 1. „Sprijinirea unor măsuri din Strategia Națională Anticorupție (“SNA”) la nivelul autorităților și instituțiilor publice centrale” (detalii aici) și 2. „România inovativă – Simplificarea și îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării – Sistematizarea și evaluarea cadrului de reglementare” (detalii aici).

Ca să nu vă lăsăm la cumpăna dintre ani cu Alexandru Cumpănașu, haideți să zâmbim:

Ah, și să nu uităm postarea de acum un an, încă de actualitate, din păcate. Click aici.

  • Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu
  • Distribuie acest articol

    39 COMENTARII

    1. Nu il varsa toti pe jos. Am niste amici prin Politehnica, baietii mi-au aratat ce iPhone 11 si MacBook Pro si-au luat pe proiectul lor de cercetare. Achizitia se face prin firme „recomandate” si bineinteles ca pretul e dublu. Asa e toata lumea fericita.

    2. Comparația cu Nintendo sau Garmin e total neavenită, ca să nu mai vorbim de Tata Motors. Vorbim de cercetare aplicativă, care se face de câtre firmele private, versus cercetare fundamentală, pe care o văd ca singura finanțabilă de către stat. Presupun că și la noi există firme private care investesc în cercetare, ați calculat cât alocă Dacia, Bitdefender, Softronic etc ?
      Avem niște institute de lingvistică, de exemplu, mie ca absolvent de litere nu îmi e prea clar ce fac ( dicționarul Academiei tot nu e gata) dar aici înțeleg că e nevoie de o finanțare de la stat, sau istoria, arheologia ( cred că de fapt majoritatea arheologiei din ultimii ani a fost finanțată prin fondurile de la drumuri și căi ferate). În cei patru ani cât am lucrat la „Institutul de Cercetări pentru Mecanică Fină” nu știu să fi avut vreun beneficiar din industrie. Aparent principala preocupare a departamentului comercial era să îi pună pe fugă, iar cea a ministerului era să înjumătățească personalul prin aprobarea cu regularitate a jumătate din proiectele propuse. Tind să cred că ministerul avea dreptate dar pe de altă parte primii care au plecat au fost cei care chiar cercetau :) Probabil că în domeniul aplicativ formula cu institute de cercetare nu își are deloc sensul, singura soluție e să fie trecute în subordinea universităților/facultăților de profil, unde oricât de rău ar fi tot mai găsești câțiva studenți cu entuziasm și câțiva profesori cu știință de carte… Pentru asta însă ne trebuie mai mult de un guvern provizoriu susținut de o alianță ad-hoc….

      • Repetăm: comparăm cât alocă un stat UE domeniului cercetării (aplicativă + cercetare-dezvoltare-inovare) cu cât alocă Tata Motors. Dacă un stat UE alocă domeniului, indiferent că aici este inclusă și cercetarea fundamentală sau nu, mi se pare derizoriu să discutăm nuanțe. România rămâne pe mai departe lanterna roșie în rândul țărilor UE în privința procentului din PIB alocat cercetării, iar politicienii au găsit refugiul perfect în a face „hand waving” poporului cu medaliile de aur de la Salonul de Inventică de la Geneva.

        • Haideți să fim cercetători în acest caz și să comparăm toate statele UE cu Tata Motors. Impresia pe care o lăsați prin acest articol este că România este o excepție, sunt curios dacă este așa sau nu. Mai departe, de ce Tata Motors și nu Tesla? Pt că Tata Motors este sub România (luați bugetele de cercetare de la xx firme, nu doar una, care susține ipoteza – un evalutor de la o revistă științifică ar respinge articolul doar pentru acest motiv)? Luați bugetele cercetării din toate țările UE, separați cercetarea fundamentală de cea aplicată, calculați cât primesc în plus prin programe internaționale, căutați cât atrag de la firmele private, căutați cât este bugetul de cercetare al firmelor private din fiecare țară șamd. Cercetați, care va să zică, nu dopar scrieți 1/2 de pagină și gata, uite ce rău e la noi (asta nu înseamnă că nu este, dar hai să avem cifre în spate, nu doar lamentări, acuze și corespondeța către Nature (atât de mult ați citat-o încât începeți să semănați cu cei care publică în Nature Scientific Reports, nu Scientific Reports).

        • Problema e că acest gen de comparații pot spune orice pentru că nu putem compara investițiile private în cercetare cu cele ale statului. Dacă ne apucăm de exemplu să facem un raport la cifrele din SUA : investiții în cercetare privată vs publică s-ar putea ca raportul ăsta să iasă mult supraunitar ( mă îndoiesc că bugetul american pentru cercetare se compară cu investițiile Microsoft, Tesla, Google sau Amazon) pe când în România o să fie subunitar. Putem trage vreo concluzie din asta? Problema e că putem trage ce concluzie vrem noi. Fie că statul român se ocupă mai mult de cercetare decât statul american – în stilul propagandei comuniste :) – fie că industria e subdezvoltată ( ceea ce știm deja) . Dacă vrem să facem o comparație cinstită, trebuie să comparăm investițiile statului indian în cercetare cu cele ale României, nu ale lui Tata Motors.( nu mă îndoiesc că tot prost am ieși, indienii au lansat sonde către lună anul ăsta… Dar măcar ar fi o comparație cinstită). Pe Tata îi comparăm cu Dacia sau cu Astra Arad, sunt lucruri complet diferite, e un alt tip de cercetare, foarte îngust, într-un domeniu strict definit și care depinde de o anumită situație a pieței. Ceea ce nu are treabă cu cercetarea finanțată de stat, care trebuie să fie mai generalistă, mai uniformă și mai puțin dependentă de piață.

          • Comparatiile sunt facute cu unicul scop de a justifica alocarea de cat mai multi bani.

            Problema de fapt este a irosirii a 99% din ei. Daca s-ar irosi doar 50% (cam atat se arunca pe fereastra in cercetarea finantata central de UE, probabil) am sta mult mai bine.

            +++

            Toata Romania functioneaza pe baza capturarii de catre grupuri de interese, in interesul lor personal: educatia functioneaza pentru mafia profesorilor (nu pentru elevi si studenti), cercetarea pentru mafia cercetatorilor (nu pentru rezultate valorificabile) etc.

            Din cand in cand, unii sunt recompensati pentru a servi drept „exemple” si a acoperi astfel furtul masiv. In posturile de decizie inalta (ministri) sunt promovate persoane care fie sunt reprezentanti directi ai acestor grupuri mafiote, fie sunt atat de naive incat pot fi cu usurinta manipulate

            • Eu sunt mai puțin radical de atât. Mi se pare natural să existe un nucleu de oameni care cât de cât să își cunoască domeniul, chiar dacă în realitate nu au mari rezultate științifice (iar dacă au, cu atât mai bine). Ei pot fi de folos din multe puncte de vedere societății, măcar că funcționează în unele situații drept consilieri sau, dacă la un moment dat chiar apare situația unei descoperiri măcar să fie capabili să pună întrebările clarificatoare. Așa, nici pompierii nu sunt utili prea des :) Numai că deocamdată felul în care funcționează nu prea ajută societatea. Când mă gândesc doar la academicienii care au trimis la Microsoft layout-ul de tastatură francez – după ce am folosit o eternitate layout-ul englezesc- sau au tradus cancel prin „revocare” mă apucă un drag de respectabila venerabilă instituție…. :) Cercetarea nu e doar despre fuziunea nucleară și se poate face la fel de bine în România ( măcar la limba română ar trebui să avem cei mai buni specialiști din lume :) ) , doar că momentan structura după care funcționează e complet detașată de cea a restului societății, cu consecințele pe care le vedem… Banii…. banii sunt doar un mic amănunt aici…

              • Un nucleu de oameni – de acord. Dar un nucleu este ce spune si termenul: un grup de cativa oameni. Nu bande intregi.

                In plus, in Romania a devenit imposibil sa te afirmi ca membru al unui asemenea grup, pentru ca te elimina mafiotii ca pe o masea stricata.

                Si in UE – cum am spus – si probabil si in SUA sau Australia , exista profitori si sarlatani. Dar:
                a) sunt intr-un procent rezonabil
                b) nu impiedica oamenii de valoare sa se afirme.

                ++++

                De-asta spun, cercetarea din Romania trebuie radical transformata. Nu merge cu reforma sistemului de evaluare a propunerilor, pentru ca fie:
                a) vei refuza mult prea multe din cauza lipsei calitatii
                fie
                b) vei fi nevoit sa finantezi acelasi balarii, ca sa atingi „procentul”

                I

            • Daedalus, asta e logica unui căruțaș ce dorește să urce dealul cu un car plin cu lemne, la care a înhămat un măgăruș. Pentru că patrupedul, oricât s-ar strădui, nu poate să facă ce i se cere, căruțașul îi înjumătățește fânul. Dar încă și mai slăbit, măgărușul abia urnește carul încărcat pe jumătate, iar ca urmare căruțașul îi reduce tainul și mai mult, spunând că e leneș.
              Soluția ar fi să cumpere un al doilea măgăruș și să ungă mai bine osiile, tocmai pentru a depăși cât mai mult punctul critic când tara vehiculului si rezistența sa la deplasare cu un măgar putere să fie cât mai insignifiante în nevoia totală de putere. O altă problemă este capacitatea căruțașului de a aprecia exact ce anume are nevoie. Căci după ce urcă lemnele pe piscul împădurit, constată că avea nevoie de fapt de grâu și dă vina tot pe măgăruș, numindu-l mafiot.

              • @ Hantzy (27/12/2019 la 10:26)

                Constat ca ne cam batem in „fabule” si asta probabil, si datorita titlului articolului.

              • Cu exceptia cazului in care magarusul mananca tot fanul si nu urca dealul, argumentand ca nu avea in contract sa urce nici un deal in schimb.

              • Daedalus, presupunerea că moralitatea măgărușului ar putea corecta deficitul managerial al guvernului frizează utopia. Ori utopiile sunt de stânga, nu așa?!
                Foamea survine oricum, deci un consum de bază al resurselor este necesar doar pentru a asigura existența executantului respectiv. Iar aici nu-și găsesc locul aprecieri de genul „tot fânul” atâta vreme cât nu e clar dacă, în valoare absolută, cantitatea este suficientă sau nu.

            • Profesorilor din preuniversitar li s-a marit salariul. Profesorii din mediul universitar de stat au salarii uriase. Cadrele de conducere din institutele de cercetare au salarii nesimtite. S-a cumprat aparatura in disperare, s-au construit cladiri langa cladiri in spatiile de educatie si de cerectare. Numai cine nu vrea nu are doctorat.

              Dar:

              Aparatura de milioane zace nefolosita. programele de cercetare europene si internationale sunt practic neaccesate.

              Prin urmare:

              Mai multi bani ar insemna toate cele de mai sus, multiplicate – adica salarii si mai mari, bani si mai multi pe aparatura si cladiri inutile pentru a obtine rezultate si mai slabe.

              • Sorry, uitasem cum este in Romania (eu am pornit de la premisa ca, intre timp, institutele de cercetare, invatamantul, sistemul sanitar, au fost depolitizate).

    3. Cercetarea in Romania este un mamut cu licioare de lut ce nu s-a reformat in 30 de ani. Suntem ultimii in UE tocmai lipsei unei viziuni pragmatice de a lega cercetarea de mediul universitar. Atat numeroasele centre de cercetare din universitati, cat si cele ale Academiei, ale MC au aceleasi metehne. Finantarea pe orice program se bazeaza in proportie de 80% pe sistemul de influente si relatii, la fel acreditarile si obtinerea de grade didactice si stiintifice. Atata vreme cat nu s-a reformat nimic, finantarea va fi una de supravietuire.Exista si centre si institute care au repere viabile, dar sunt cateva la nivel de Ro. Apoi calitatea tot mai slaba a invatamantului superior de stat si privat scoate cercetatori tot mai slabi pregatiti si cu doctorate discutabile, cei buni pleaca catre alte tari.

    4. Pentru prima dată am citit zilele acestea despre intenția Universității Tehnice din Iași de a introduce doctoratul industrial. Sa fie recunoscuta că fiind „un pas înainte în cercetare” contribuția personală la dezvoltarea unor mecanisme tehnice.
      Astfel de doctorate diferențiate pe tipul de cercetare – fundamentală și tehnica, sunt foarte populare in Germania. Colegiile/universitățile de acolo sunt diferențiat structurate, pe cercetare fundamentala (pe lângă institute gen Max Plank) sau pe cercetare tehnica (pe lângă centre tehnice gen Munchen). Clar, si institutele de cercetare sunt tot fundamentale si tehnice.
      Institutele de cercetare fundamentala gen Max Planck au dat de regulă premiile Nobel din Ge. Pe când institutele tehnice lucrează strict in colaborare cu industria și asista industria in dezvoltarea ei.

      Sigur, înțeleg că articolul dumneavoastră este despre bani. Dar dincolo de bani as dori sa citesc și despre strategii. Îmi amintesc ultimul articol al domnului Lucian Pintilie unde a pomenit despre diverse structuri birocratice ale cncsis? și ministerului educației, o grămadă de structuri inventate care, la rândul lor, „tocau” bani. Cazul domnului Cumpanasu care a luat bani din proiecte de cercetare.
      Poate că bani sunt suficienti pentru cercetare. Dar nu ajung la cei care trebuie. Că în mai toate domeniile din Ro, banii se duc pe „studii de fezabilitate”, „clienți”, „prieteni”, comisii, instituții fantoma. Fara o transparență clară a structurilor și modului de alocare a banilor, nimeni nu va susține schimbarea. Eu personal, din exterior, înțeleg perfect că Cercetarea are nevoie de mai multi bani. Dar că și rezultat vad pe domnul Cumpanasul de la snspa, salonul de inventica, academiile oamenilor de știință, și cam atât.
      Trebuie făcut push pentru claritate.

      • Am scris in alte articole si despre strategii. Va sugeram sa le cautati aici pe Contributors sau direct pe blogul nostru. Nu putem repeta idei de strategie in fiecare articol de blog.

        • M, multumesc pentru sugestie. Dar cred că repetiția este mama învățăturii. Again & again, pana se obține.
          Ganditi-va, eu stand acum sa caut pe blogul dumneavoastră și între articolele dumneavoastră de pe Contributors ceva strategii. :) De ce as face asta? Este interesul meu? Foarte mic.
          Imi doresc că Ro sa aiba o strategie de dezvoltare a cercetării clara pentru următorii 20-30 de ani și orice articol și orice postare sa fie corecții ale acelei strategii. Urmăriri ale acelei strategii.
          Crăciun fericit domnule Octavian!

    5. N-am inteles de ce vreti sa creasca bugetul alocat „cercetarii”? Vreti sa primeasca cimitirul elefantilor mai mult, sau poate ca multitudinea de „cercetatori” ai drenarii banului public in buzunarul propriu are nevoie de finantare crescuta?
      Pina cind n-or exista teme clare de cercetare, de interes public, n-are rost nici alocarea banilor actuali, nemaivorbind de marirea bugetului.
      Sigur, asta-i tot responsabilitatea guvernului, dar e greu sa te astepti de la insii care se ocupa cu politica sa-si imagineze domenii in care sa merite sa finanteze cercetarea. Ar fi buni niste oameni interesati in cercetare, dar se pare ca fie lipsesc, fie nu reusesc sa ajunga in atentia guvernantilor.

    6. Temele majore de finantare sunt enuntate la nivel de UE pt. fiecare perioada de alocare a banilor. Problema este ca cercetarea romaneasca nu este calata pe aceste teme si nici pe economia de piata. Am vazut la PN Ill, PED, de ex. asocieri intre centre, institute de cercetare si facultati care nu au nici un reper comun, doar a face un proiect castigator, toate coagulate in jurul unei institutii cu influenta mai mare si pentru a lua un salariu. Proiectele au titluri sonore dar nu servesc la nimic in economia reala, simple studii de sertar. In aceste conditii banii nu vor ajunge niciodata pentru finantarea cercetarii. Aici nu se pune problema de strategii, niste bla-blauri ci cum trebuie sa deserveasca cercetarea catre modernizare si competitivitate economia si societatea romaneasca.

    7. Nu mai confundati si nu mai comparati bugetul public cu cele private. Banii adevarati se investesc in cercetarea privata nu in cea publica pentru ca sunt investiti cu cap si produc. In RO bugetul public pentru cercetare este o gaura fara fund care inghite bani si nu produce nimic. Orice marire a bugetului public este a crestere a sumei de bani aruncata pe fereastra.

      • Nu este nicio confuzie. Comparația este făcută pentru a scoate în evidență sumele derizorii pe care un stat UE le alocă cercetării, prin comparație cu cât alocă o companie relativ modestă, nu Apple, Amazon sau alți giganți. Dumneavostră confundați însă sistemul românesc de cercetare cu cel vestic, unde e firesc să ai un sector privat care să investească mai mult decât statul în cercetare. Nu uitați însă că în anii 60 jumătate din banii din cercetare din SUA veneau de la stat, fapt ce a permis ca sectorul să devină atractiv pentru privat, care investește în prezent cu mult mai mult decât o face statul. Acesta trebuie să fie trendul și în România.

        În privința bugetului național, de acord că orice mărire neînsoțită de reforme este neavenită, însă asta nu însemnă că trebuie să punem piciorul în gât și ultimilor cercetători performanți pe care-i mai are România. Cu alte cuvinte, nu scăderea bugetului este calea de urmat, iar propunerea de buget pe 2020 e o scădere.

        • ” Nu uitați însă că în anii 60 jumătate din banii din cercetare din SUA veneau de la stat, fapt ce a permis ca sectorul să devină atractiv pentru privat, care investește în prezent cu mult mai mult decât o face statul. Acesta trebuie să fie trendul și în România.”

          Pentru mine nu este clar de vreti ca in anul 2020, in Romania sa se aplice politica din SUA anilor ’60 – cand lumea era impartita in doua blocuri politice – si nu politica SUA (partenerul nostru strategic) din anii 2020 ?

          Va place o tara ca afara, deci, asa sa fie cu competitie, taxe, invatamant universitar cu plata si nu gratuit (ca in SUA) etc.

          • @David FK

            Raportat in % din PIB, Romania aloca mai putin decat jumatate /o treime in comparatie cu Guvernul Federal (SUA). https://www.nsf.gov/statistics/2019/nsf19321/

            P.S.
            La sumele din linkul de mai sus, trebuie sa adaugati si R&D Expenditures at Federally Funded R&D Centers, precum si State Government Research and Development. In final mai exista si donatii pentru cercetare (din partea ONG-urilor si bineinteles investitiile in R&D la nivelul corporatiilor). Asadar, Romania ar trebui sa aloce pentru cercetare circa 8-1% din PIB, asa ca sa tina cat de cat pasul cu restul lumii.

    8. Buna ziua si La multi ani membrilor acestui blog. Perfect de acord cu observatia ca si statul trebuie sa investeasca in cercetare. Dar comparatia cu SUA si alte state vest europne nu este potrivita. Nivelul lor economic a fost si este mai puternic decat cel din fostele tari socialiste si este firesc sa aloce sume considerabile in cercetare. Problema din Ro este ca nu are acele coordonate economice si sociale bine definite unde este nevoie de cercetare. Ar trebui intrebat fiecare minister din Ro care sunt doua sau trei directii de dezvoltare care au nevoie de cercetare si care pot da solutii viabile. Atata timp cat invatamantul universitar nu este in concordanta cu piata muncii, nici cercetarea nu se dovedeste a fi foarte benefica in economia reala, decat cu cateva exceptii. Astfel, unele institute de cercetare si au inteles menirea si au incercat sa vina in intampinarea problemelor din viata cotidiana. Mai cred ca este nevoie ca si statul sa inteleaga care este rolul cercetarii, dar multi premieri si ministrii nu au capacitatea de a intelge acest aspect. Un exemplu este cel cu vaccinurile de la Inst. Cantacuzino, de ani buni nu reusesc sa puna pe picioare acest institut si tare greu merg lucrurile. Sa auzim de bine!

      • „Ar trebui intrebat fiecare minister din Ro […]”

        „Minister” inseamna functionari si conducere politica. Ambele categorii de abia mai stiu sa scrie si sa citeasca si Dvs. vreti sa raspunda la intrebarea „Ce directii de cercetare sunt necesare”?!

        Emoticon „tavalit pe jos de ras” :-)))

    9. Cat timp nu vom avea stat minimal, protectie sociala restransa la cine are nevoie si liberalizarea pietei muncii, nu vom putea avea nici rezultate in cercetare, oricate strategii am scrie si oricati bani am aloca.

      Avem un stat comunist si cleptocrat si o societate de pomanagii puturosi si mincinosi – produsul statului de acest tip.

      Ne tot straduim sa carpim „pe domenii” sfarsind de fapt intr-o lupta surda, oculta intre diversele categorii sociale:cine fura mai mult de la buget. Buget alimentat din imprumuturi de la copiii si din banii fraierilor care inca mai cred ca efortul e rasplatit de societatea romaneasca.

      Cerecetare „stiintifica” din Ro nu face exceptie.

      +++

      Pana cand nu vom krapa de foame pe strazi, pana cand nu vom avea somaj 10% si inflatie subunitara, totul va merge din ce in ce mai in jos. Pana cand fie UE ne va extirpa sau ne va lua in carca.

    10. Stimate Domnule Dedalus, nu stiu care este domeniul dv de activitate, dar imi permit o observatie din viata reala, pentru ca nu stiti niste detalii. Toate ministerele din Ro, trebuie sa realizeze un draft sau o strategie a domeniului pe care il conduc. De cele mai multe ori acestea sunt realizate de institutele de cercet., centrele de cercetare din universitati sau firme de consultanta. Ministrii si secretarii de stat or fi analfabeti functionali, dar cei din executie trebuie sa cunoasca cat decat domeniul. Unii chiar cunosc, nu toti sunt pe pile.Prin urmare ar trebui sa isi arate interesul pentru cercetare. Nu se face acest lucru, pentru ca fiecare minister apare ca o feuda proprie fara comunicare, colaborare si transparenta intre ele.

      • Stiu acest lucru, numai ca astfel de strategii nu sunt lucrari de cercetare.

        Politica privind cercetarea stiintifica e una, cercetarea stiintifica in sine este cu totul altceva.

        Sa spunem ca avem un fizician de geniu, laureat al premiului Nobel. Acesta nu va avea insa nicio competenta in a elabora strategia de cercetare in fizica.

        Daca ar fi altfel ar insemna si ca nu mai e nevoie de partide politice, de Parlament, Guvern etc. Ar fi suficient sa „punem la treaba” pe cei din cercetare.

        +++

        In ce priveste cunoasterea, cum si unde au dobandit-o cei despre care vorbiti?

        Fie invatamantul superior din Romania e la pamant – si atunci de unde cunoastere? Fie invatamantul superior e in buna ordine si furnizeaza competente – si atunci inseamna ca toti cei care spun ca invatamantul superior din Ro e la pamant mint sau nu stiu despre ce vorbesc.

    11. Motto:
      Son: “Dad, I’m considering a career in organized crime”.
      Dad: “Government or private sector”?

      Românul dă o cafea pe lună cercetării?

      Nu, românul nu dă nici măcar o cafea pe lună cercetării. De ce ar da? Cel care dă bani cercetării e guvernul, cea mai mare organizatie de criminalitate organizata din oricare stat de la Nord la Sud si de la Est la Vest. Și dă fiindcă așa vrea el. Și dă atât cât vrea el. Ar putea să nu dea deloc. Dar prefera sa le arunce firimituri si cercetatorilor, cum le arunca si multor altora, ca sa aiba un electorat captiv, chiar daca advers, amanuntul acesta fiind secundar. Românul nu are nici un cuvânt de spus aici. Cum nu are nici un cuvânt de spus în întregul proces al guvernării. Politrucii nu sint interesati pe cine votam (fiindca nu noi numaram voturile), ci doar de prezenta noastra in numar suficient de mare la vot. Singurul nostru rol este să legitimam, prezentindu-ne la urne, raminerea la putere a unei elite politice parazitare pentru inca un ciclu electoral.

      Guvernele nu produc nimic, doar îi jefuiesc de bani pe cei productivi, bani pe care, apoi, îi redistribuie discreționar în interesul eternizării la putere.

      Exista un adevar fundamental despre guverne: toate sint bazate pe coercitie, violenta, frauda, parazitism si minciuna. Oamenii tac fiindca au o viata de trait si au invatat ca se trece adesea la represalii urite impotriva celor care au gura prea mare si protesteaza. Sint insa tot mai multi cei care inteleg ca guvernele din ziua de azi sint putrede pina la os. Orice incredere care va fi existat vreodata intre guvernanti si guvernati s-a dus demult si nu se va mai intoarce, iar colapsul actualului sistem e inevitabil.

      Sa vrei sa faci cercetare pe banii cersiti de la o organizatie de criminalitate organizata?

      De-as fi cercetator, as bate din poarta-n poarta la cele mai mari companii din domeniu ca sa le propun o afacere: eu cu ideea, ei cu finantarea si, daca totul merge bine, impreuna la impartirea profitului. Sau mi-as cauta un job oarecare ca sa am bani de piine si de un acoperis deasupra capului, as munci serile, noptile si in weekend si, cind as fi gata, mi-as scoate marfa la vinzare. Fiind un cercetator genial, as deveni rapid milionar sau chiar miliardar. Acestea fiind spuse, mi-e imposibil sa inteleg de ce Doi Mici si un Anc stau de ani de zile cu mina intinsa spre guvern in loc sa-si vinda ideile geniale unor cumparatori adevarati de pe piata libera. Poate ca, asa cum zice motto-ul de mai sus, Doi Mici si un Anc, in lipsa oricarei idei geniale, prefera o cariera in crima organizata alaturi de guvern.

      • Toate guvernele se foremeaza cu politicieni verosi. Dar sistemele de guvernare a societatii (politicul) stabilesc reguli prin care aceste persoane rele sunt obligate sa faca (si) ceea ce este necesar societatii.

        Toate guvernarile cumpara voturi, in intreaga lume. Doar ca sistemele de piata capitaliste s-au imunizat in timp fata de asemenea practici. Romania este inca o democratie emergenta si va avansa spre economie functionala de piata urmatoarele cateva decenii, cu suisuri si coborasuri. Asta e istoria. :-)

        +++

        Valabil si in cazul cercetarii stiintifice. Impostura si cumpararea voturilor functioneaza pentru ca piata (in sens larg, nu vorbesc despre „piata” cercetarii) Romaniei nu este suficient de libera. Este inca sub masuri de comanda si control centralizate iar etatismul stranguleaza libertatea pietei.

        Autorii au dreptate in ce priveste necesitatea finantarii centrale a cercetarii, in general. Insa ignora conditiile socio-econimice in analiza lor: ceea ce este valabil intr-o democratie consolidata, nu mai e valabil intr-una emergenta – cum e cea a Romaniei. Si cu atat mai putin in conditiile in care ne dorim (inca) etatismul si chiar visam un „comunism cu fata umana”.

    12. Warren Buffett ” Guvernul ar trebui sa fi cel mai mare capitalist in viata si cel care trebuie sa schimbe sistemul” Pana a avea competitivitate, profesionalism si calitate adevarata in toate domeniile mai trebuie ceva decenii.

    13. @Hantzy

      Din pacate, nu mai pot urmari metaforele si comparatiile in discutie.

      Nu cred insa ca e prea mare pierderea, pentru ca oricum acestea sunt argumente slabe (cel putin din motivul ca oricarei comparatii si se poate gasi o contra-comparatie).

    14. @RenewEurope

      Sunt depolitizate, nu e asta problema. Doar ca orice partid vine la putere cumpara voturile respective. Exista si numeroase legaturi mafiote, dar sunt transpartinice.

      Conducerile institutelor si o gaska de mafioti au salarii de cateva ori mai mari decat cercetatorii de rand. Pe aici a fost publicat de curand cazul ICAS-ului. M-as mira sa se fi rezolvat cu noul guvern.

      +++

      Eu nu as mai pierde timpul cu analize, as taia bugetul alocata cercetarii si institutele la 50%, si as plafona salariile conducerilor. As stabili un mecanism prin care numai proiectele de cercetare cu parteneri privati ar fi finantate si as elimina universitatile ca beneficiari ai fondurilor.

      As stabili un mecanism de selectare a proiectelor cu evauatori din sectorul privat national.

      Intre timp as liberaliza piata muncii si as transparentiza legislatia firmelor. Astfel as crea concurenta pentru resursa umana ce ar avea venituri mai mari in sectorul privat decat in cel de cercetare.

      In Romania, de cate ori maresti veniturile celor platiti din buget, nu atragi competente, ci pile si impostori.

      Ar trebui desfiintata si bazaconia de minister al fondurilor europene si plasata responsabilitatea la fiecare minister in parte. Agentiile de Dezvoltare Regionale sunt o mare aberatie, deoarece Romania nu are Regiunea ca forma de organizare locala. Nu isi au rostul.

      Stiu ca toate astea nu seamana cu ce e prin Vest, dar ca sa ajungem ca ei trebuie sa parcurgem aceasta etapa.

    15. Depolitizarea in Ro este inca formala. Mediul univ.public si privat, dar si toata cercetarea primeste finantarea, acreditarea si dupa afinitatile politice. Nu se poate generaliza idea ca salariile din cercetarea publica sunt pe masura de la ICAS. Cercetarea publica din institute, in mare parte trebuie legata de mediul universitar. Ideile bine dar si proiectele bune trebuie realizate cu tanara generatie. Dar universitatile au profitat de vidul legislativ si au creat zeci de centre de cercetare. Apoi, Agentiile de Dezv. Regionala ar trebui sa devina formula de reducere a numarului mare de judete care cer sume mari de la buget pentru functionarea lor. In plus, aceste agentii ar trebui sa se ocupe de fondurile europene, nu ministerele unde functionarii sunt lasa ma sa te las si se afirma ca sunt slabi profesional. Exemplu negativ pentru autostrazi si spitalele regionale, etc.Ministerele pot face control ca DLAF sa nu ne ceara banii inapoi din proiecte si pentru coruptie. Anteprezentarile facute arata contradictie de idei, ori dam de pamant cu cercetarea, ori afirmam ca se impune finantare de la buget. Oricum, toate proiectele interne de cercetare au nevoie de evaluatori straini, pentru ca mediul privat din Ro are coruptii sai mai mari ori mai mici.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Autor

    Doi Mici si un Anc
    Doi Mici si un Anc
    Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de actualitate din spațiul public, în măsura în care acestea se suprapun sau au tangență cu ariile noastre de expertiză. Articolele sunt însușite de toți cei trei autori sau sunt publicate sub semnătură proprie. O a treia categorie de articole sunt articolele invitate.

    Sprijiniți proiectul Contributors.ro

    Pagini

    Carti noi

     

    Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
    Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

    Carti noi

    În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
    Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

     

    Carti

    După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

     
    „Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
    Cumpara cartea

     

     

    Esential HotNews

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro