joi, martie 28, 2024

… Romanul economicus – Sau cum se topeste un popor sub ochii nostri

Motto: “- Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Cosmonaut? Tamplar? Preot?”

“- Bogat.”

… e grav. E trist-amarui cu gust de fiere. E deprimant. E dincolo de ingrijorator. Opinia publica din Romania (si agenda mass media, ca oricum nu mai exista diferente) e ocupata cu alte crize: terorism, imigranti, coruptie, sistemul sanitar, educatie, s.a.m.d.. Prin urmare, cifrele de la admiterile la universitati au fost expediate in cateva minute si nu au starnit nici o reactie. Pacat. S-a ratat astfel o discutie sobra despre radacina tuturor crizelor de mai sus.

Tinerii din ziua de astazi, romanii de maine, “se orienteaza”. Sunt pragmatici. Cele mai cautate specializari au fost, conform datelor publicate, limbi moderne aplicate, IT economic, medicina si drept. Cele mai putin dorite? Filosofia si fizica. Traian Basescu a fost razbunat. Noua generatie a inteles ca poporul prea multi filosofi si prea putin chelneri, asa ca procedeaza in consecinta. Aci nu mai e vorba despre prudenta (phronesis, cum ii spuneau grecii) care-ti spune sa nu te faci vizitiu de diligente dupa ce-a aparut trenul, sau rotar dupa ce-au aparut cauciucurile. Ala e bun simt. Aci e vorba de ceva mult mai grav – de o inaclaire a rostului vietii la scara unui intreg popor.

A-ti alege ce vrei sa faci in viata, nu e lucru usor. Posibilitatile sunt multiple, iar criteriile de alegere, subiective, de multe ori. Cand eram de vreo cinci ani, visam sa ma fac tractorist. Fara gluma. Era nenea ala pe tractorul de pe moneda de un leu, ce ara ogoarele patriei sub un soare bland rasarit de dupa munti. Parea un om fericit. Apoi am vrut sa ma fac, in ordine, tamplar, geolog, speolog, scafandru, biolog marin, scriitor, farmacist – de obicei ca urmare a unor carti, oameni intalniti, vazuti prin filme, etc.. Am fost norocos. Tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, nu m-a contrazis niciodata si nici n-a incercat sa-mi schimbe opiniile pe tema asta. Mi-a zis doar atat: “Sa faci ceva ce-o sa te pasioneze o viata, si ceva la care sa fii printre cei mai buni.” Or asta nu se mai intelege in ziua de astazi – si anume ca miza alegerii unei profesii, a oricarei profesii, e uriasa. Nu alegi doar ce vei face, ci si ceea ce vei fi. Nu degeaba in romaneste nu intrebi copilul “ce vrei sa faci cand vei fi mare?” ci “ce vrei sa te faci?” Tu, pre tine insuti. Si nu degeaba in germana „Beruf” inseamna deoptriva “meserie”, dar si “vocatie” sau “chemare”. Asa, putem intelege mai bine de ce “meseriasii” nemti au o reputatie atat de buna de-a curmezisul planetei – pentru ei, meseria e o vocatie, o chemare.

N-ar fi nici o problema daca toti tinerii care s-au inscris la facultate anul acesta ar fi cu adevarat pasionati de limbi straine aplicate sau de IT economic (indiferent ce va fi insemnand si asta), medicina, etc. Bunul simt, insa, ma face sa ma indoiesc. Bunul simt imi spune ca acesti tineri s-au orientat spre profesii care par sa le asigure un loc de munca si-un trai cat mai tihnit (material vorbind, desigur). De altfel, toti profesorii intervievati, de la diferite facultati (inclusiv cea de Fizica, a Universitatii Bucuresti) au incercat sa-si “vanda” specialitatea in termeni strict economici: se gaseste de lucru (sic) si se castiga bine. Asadar, nu-ti cauti o profesie, nu-ti urmezi o chemare, nu alegi o vocatie, ci un job, ceva “de lucru”! Sa nu stai cu mana-n san sau cu ea intinsa. Nu te faci ceva, ci iti faci de lucru. Ce mai conteaza daca vei face toata viata ceva ce te plictiseste, in cel mai bun caz, si urasti, in cazuri mai grave? Important e sa ai “de lucru”, sa n-ai ragaz nici de gandit, nici de regrete.

Cand, la optesprezece ani, ai renuntat deja la visul de a te face ceva, i.e., de a fi cineva, e grav. E trist-amarui cu gust de fiere. E deprimant. E dincolo de ingrijorator.

E o chestiune de pierdere asumata a identitatii. Facand ceva, orice, doar pentru a-ti asigura un trai tihnit presupune automat ca ai renuntat la propria-ti identitate. (In Republica, Cartea I, Socrate ii spune lui Trasymachus ca pastorul nu e pastor pentru ca face bani, ci pentru ca are grija de oi, medicul nu e medic pentru cat castiga, ci pentru ca vindeca, la fel si capitanul unei corabii – altminteri le-am spune tuturor la fel: “facatori-de-bani”.) Daca nu ai o “chemare”, daca nu-ti poti descoperi nici una in afara de aceea de a face bani, se cheama ca ai renuntat, de buna voie, la tine insuti. Ai ales sa fii doar un “facator-de-bani”, adica nimic. Pentru ca banul nu e “ceva”. Banul e nimic. E o conventie. Un “spuneam ca”. Nu degeaba oameni precum Warren Buffet sau George Soros, care au facut averi uriase invartind, practic, banii de colo-colo, incearca, cu totii, sa se implice in felurite proiecte, politice, sociale, de caritate, etc. Vor si ei sa incerce senzatia ca au facut ceva. Pentru ca a face bani, oricat de multi bani, nu inseamna ca ai facut ceva. Banii n-au miros, de aceea nici identitate nu au.

Or toate crizele cu care ne confruntam astazi, in Romania sau aiurea, isi gasesc radacinile, mai mult sau mai putin directe, in criza de identitate. Te faci (sic) terorist, nu pentru ca esti sigur de Islam, ci tocmai pentru ca nu esti sigur de identitatea asta. Te lasi corupt, ca medic, mecanic auto, instalator sau profesor, nu pentru ca esti sigur de idntitatea ta de profesionist, de meserias, ci tocmai pentru ca nu esti. Te vezi doar ca un ineficient facator-de-bani. Dar, daca nu vrei, daca nu visezi sa te faci tamplar sau doctor sau cosmonaut sau invatator, nici roman nu vei putea fi. Deci, nici european, crestin, sau mai stiu eu ce. Nu vrei sa visezi ca te faci ceva, pentru ca nu esti ceva. Cineva. Ti s-a inaclait viata inainte chiar de a incepe si nici macar nu iti dai seama. Cum spunea Václav Havel inca de prin 1988: “Tragedia omului modern nu e aceea ca stie din ce in ce mai putin despre rostul propriei vieti, ci ca asta il deranjeaza din ce in ce mai putin.”

PS Din promotia 1985 a Liceului industrial Avram Iancu din Brad, judetul Hunedoara, specialitatea sculer-matriter, doi au ajuns profesori la universitati din SUA. Unul face fizica teoretica, celalalt filosofie politica.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

      • Deci ne intoarcem la ce „cere piata”. Asta e viata. Daca iti si place ceea ce faci si e bine platit, atunci de ce nu? Fostii colegi enumerati de dumneavoastra s-ar intoarce in tara sa predea pe salariile de acum din tara? …

      • „Din promotia 1985 a Liceului industrial Avram Iancu din Brad, judetul Hunedoara, specialitatea sculer-matriter, doi au ajuns profesori la universitati din SUA. Unul face fizica teoretica, celalalt filosofie politica.” O alta afirmatie „fumuri” din categoria „Vai, ce destept sunt eu!”

        Inainte de a vorbi despre ceea ce isi doresc tinerii din Romania, ar trebui sa vedeti cam ce le poate oferi statul roman: unui profesor ii ofera un salariu de mizerie, unui medic ii ofera spitale pline de spagi si de microbi laolalta, iar unui sculer-matriter ii ofera peisaje postindustriale cu fabrici bantuite de caini vagabonzi si de hotii de fier vechi…

        Vad ca tot faceti apel la Aristotel, Platon etc, ca si cum ei ar fi trait fericiti doar cu discutiile filozofice… Nu uitati ca si ei au avut ocupatii care le asigurau un trai mai mult decat decent… De fapt, cam asta e problema aristocratiei din toate timpurile: nu vorbeste de bani, pentru ca nici nu ii foloseste. Aristocratului „totul i se cuvine”…

        „N-ar fi nici o problema daca toti tinerii care s-au inscris la facultate anul acesta ar fi cu adevarat pasionati de limbi straine aplicate sau de IT economic (indiferent ce va fi insemnand si asta), medicina, etc. Bunul simt, insa, ma face sa ma indoiesc. Bunul simt imi spune ca acesti tineri s-au orientat spre profesii care par sa le asigure un loc de munca si-un trai cat mai tihnit (material vorbind, desigur).”

        – Vad ca va plac cuvintele mari. Pentru orice om de bun simt e mai mult decat evident ca tinerii in general isi aleg o profesie ce poate fi exportata oriunde in lume. Intr-un stat care le ofera doar certitudinea incertului, tineretul prefera pragmatismul.

  1. Aha, Basescu e de vina :P
    Cumva, poarta si vina prea multor dottori plagiatori?
    Sinteti departe, dle Fumurescu, dar sa stiti ca Romania duce lipsa de meseriasi. Scolile profesionale au fost desfiinmtate de Abramburica.
    In orase din Banat se face apel la meseriasii pensionari, caci tineri cu anumite meserii nu se gasesc.
    Tot in orase din Banat (vorbesc despre ceea ce cunosc) exista licee care au promovare la bac de 5-15%.
    Asa ca nota de azi pentru articol, 5 (cinci) cu indulgenta. Asta pentru ca aveti uneori si dreptate.
    Dar in partile neesentiale.

    • Dar nu am nimic impotriva scolilor profesionale! Modelul german, ca veni vorba, se bazeaza in mare masura pe asta. Problema e daca o faci cu pasiune si pricepere. Poti fi un tamplar exceptional, sau un tractorist din vocatie – fara nici o ironie. Cunoscutii mei stiu ce impresionat am fost in armata de un baiat pasionat de macarale. Il ascultam cu gura cascata, nu pentru ca ma pasionau macaralele, ci pasiunea lui pentru ele (sic).

      • Poate era „pasionat” de melodia „Macarale, macarale” :P
        Dvoastra erati fermecat de pasiunea lui, dar altii trebuie sa devina si meseriasi (nu credeti ca avem prea multi dottori?); gen vestitul Dorel sau dintre cei pasionati de meserie. Si nu exista. Dar pentru asta n-ati atins-o nici cu o floare pe Abramburica, ci ati procedat, ca atitia altii, luind la tinta vinovatul de serviciu a tot si a toate.
        Dece este macelarita acum legea Miclea-Funeriu? pentru ca mai exista din cei care, poate involuntar, lovesc tot in calul care trage. E drept, nu in cei doi, ci in vinovatul de serviciu.

    • Iliescu, Hrebe, Petre Roman,Basescu, Nastase, Ciorbea, Voiculescu, Tariceanu, Chiliman, Ontanu, Ponta, Mazare, Elena Udrea, Videanu, Casuneanu, Berceanu, Topoliceanu, Sebastian Ghita, Jeneralul Oprea, SOV, SRS, Cristi Burci, Dan Adamescu, DanAndronic-DorinCocos am fost eu, Mircea Badea, Raspopitul Gadea, etc, etcĂsta e un punct de vedere.Că alții ti-au distrus țara.

      Aceasi actori gata intotdeauna de o invirteala,ca sa mai „ciordeasca” ceva. Aceleasi showuri, acelasi circ si acelasi praf in ochii alegatorilor. Practic toti actorii din ultimii 25 de ani au aceeasi doctrina = hotia, dar se invart pe rand in fruntea tarii, se injura unii pe altii (se „mediatizeaza” reciproc la tv) lasand o falsa impresia ca unii sunt la guvernare si altii in opozitie!

      P.S. Fiti fericiti ca s-a creeat un debuseu (UE) pentru 3 milioane de romani. Nu stiu ce faceati cu ei in tara. Probabil era razboi civil.

  2. De acord. Frumoasa pledoaria pentru autoformarea prin meseria aleasa si, in general, prin alegerea unui tel in viata, altul decat banii.

    Doua observatii:
    1 (minora). Nu cred ca tinerii din „ziua de ieri” nu se „orientau” in aceeasi masura. Ca ei, spre deosebire de cei de azi, erau pasionati de strungarie, tesatorie, contabilitate, securitate (secu) sau politica (PCR)… Unii oameni sunt talentati, altii nu sunt, unii au spirit creator, altii sunt imitatori. Unii dintre imitatori sunt buni. Si imitatia onesta are un rol pozitiv, dar nu insist. Dintre meseriasii nemti, chiar daca sunt buni, multi mostenesc meseria din familie pentru ca „e cale batuta”, nu pentru ca ar avea neaparat vocatie. Pe langa meserie mai mostenesc si un set de valori care le sfeluiesc caracterul. Asa e facuta lumea, se acopera cu clopotul lui Gauss.

    2 (majora). Cred ca a intrat in „fibra” romaneasca (pentru ca „romanismul” se intampla sa fie o tema a articolului), sa interpreteze realitatea, mai mereu, in cheie negativa. In cazul domnului Fumurescu, aici de fata (si pentru care am toata simpatia): asa e tonul general al articolului: americanii sunt vocationali, paraguayenii sunt vocationali (sentimentul paraguayan al fiintei), doar romanii sunt morti dupa bani si isi vand sufletul.
    In particular, nuanta negativa (si specific romaneasca, mi se pare) de interpretare se vede si la evocarea afirmatiei lui Basescu, care, la o lectura binevoitoare si tinand cont ca, probabil, Basescu nu are o idee clara cu ce se ocupa filosofia, ar trebui citita cam asa: „tara are nevoie de oameni care stiu sa faca ceva, (chiar si filosofie) si nu de filozofi = oameni care vorbesc mult si nu se pricep la nimic”, si nu in cheia, lipsita de empatie (dar care s-a fixat in media ca votca lui Vacaroiu), ca Basescu e impotriva filosofilor. Ma rog, o fi!

    • La observatia majora: am vorbit de Romania, pentru ca am vazut datele de acolo. Nu le cunosc pe cele din Paraguay sau America, desi, banuiesc, nu sunt departe – de aceea am si zis „in Romania sau aiurea”. Ingaduiti-mi, insa, sa-mi pese mai mult de Romania – se poate? :)

      • Mai degraba au ajuns si romanii din urma celelalte popoare, europene in special. Europenii spun „scopul scuza mijloacele” formula de un cinism total. Asiaticii, pina sa intre in economia de piata de tip capitalist, spuneau „calea e totul” – e mult mai important CUM atingi un obiectiv decit sa il atingi. Nu conta ca erai florar, caligraf, ebenist, plugar, pescar; important era sa faci lucrurile in asa fel incit sa fi pomenit de ceilalti, sa devi o referinta, sa fi atit de bun incit ceilalti sa isi doreasca sa ii inveti mestesugul tau!
        Cred ca Paler spunea ca am trecut la un moment dat din Evul lui Dionysos in Evul lui Apollo. Am inlocuit un faun priapric supus vinului si care arata ESENTA („in vino veritas” iar restul e Freud) cu un efeb aratos; totul a devenit aparenta…… nu conteaza ce e mai departe
        Pina si minciuna profesionista care se numeste marketing se jeneaza sa intinda coarda prea mult si promoveaza produsele folosind expresia „cu aspect……”; nu conteaza ce e de fapt are in schimb „aspect de…” ; sau „aroma identica……” etc.
        Tinerii copie evul in care traiesc. Si platesc greselile parintilor.
        Important nu ar fi sa fie tractorist sau sudor sau macaragiu. Din nefericire Doreii din jurul nostru exact asta sint! Ar trebui sa fie OAMENI! Completi! sa fie interesati si de arta, si de muzica (nu manele…..) clasica, ambientala, rock etc; Oameni care pentru o vreme sau poate pentru o viata presteaza o anume munca. Nu ii opreste nimeni sa nu devina extraordinari in meseria lor! Dar nu ar trebui sa fie DOAR tractorist, medic, fizician, etc. A te limita la atit inseamna sa vezi un segement foarte ingust din lume si viata.
        O zi buna!

  3. „Cele mai putin dorite? Filosofia si fizica. Traian Basescu a fost razbunat. ”

    S-ar putea sa va inselati. Iata chiar un exemplu: un absolvent al ambelor facultati si doctor in filozofie este „consilier al Ministrului Energiei si coordonator al elaborării Strategiei Energetice”.

    O zi buna.

  4. Sunt de acord cu autorul că omul trebuie să-ți aleagă o profesie în care poate fi printre cei mai buni.

    Dacă chestia la care personajul în cauză e foarte bun este de asemenea ceva care-i place (de obicei ne plac chestiile la care suntem foarte buni :P) și mai e și lucrativă pe de asupra, atunci povestea e încheiată. Happy end.

    Problema cea mare e aia cu pasiunile care nu sunt lucrative. De exemplu omul care are o pasuine deosebită pentru femei. Trebuie să trăiască și el din ceva. N-așa?! Destul de greu să trăiești de pe urma femeilor ce nasc pasiuni teribile. De regulă astea nu furnizează un venit confortabil. Dimpotrivă :-D Sau cum procedează cel a cărui pasiunea o reprezintă călătoriile? Trebuie cumva să facă ceva bani pentru a călători. N-așa?

    Lucrurile trebuie echilibrate. Banii nu sunt desigur totul, dar sunt totuși foarte importanți pentru ca omul să aibă o viață confortabilă, soție, copii, casă, vacanțe, etc. etc. Eu zic că viața familială e cea mai importantă pasiune a unui om normal. Cine pune ceva mai presus de propria familie are o problemă destul de severă între urechi sau prin alte părți :-D

    Altfel, dacă oamenii sunt complet dezinteresați de prtea cu banul, ajung ca looser-ii ăia cu „Occupy” whatever de acum vreo 4 ani care făceau crize de isterie și spume la gură când le mai aruncau oamenii quarter-și :-D din mașinile înțepenite în treficul sufocant din downtown. Nu pot să-l uit pe unul din ratații ăia, care-și urmase pasiunea pentru artă modernă, și se specializase în grafitti :-D la ceva universitate din Ivy League. Era în pagul damblalei la TV-ul local pentru că zicea că rămăsese cu datorii de peste $100000 de pe urma facultății și el câștiga $7.50/oră la Quiznos :P . Iar datoriile de studii nu le șterge nici falimentul. Sau fata pe are au trebuit să o bage până la urmă la zdup pentru că devenise violentă, pe motiv că după 5 anișori de aprofundare a afrocenrismului își găsise de lucru doar la ceva școală de getto unde o schilodiseră elevii, iar din leafa de acolo oricum nu se putea trăi nici dacă n-ar fi bastonat-o brothers-șii…

    • Draga domnule, pot fi suspectat de multe lucruri, numai de simpatie cu Occupy nu :) (ca tot va plac emoticoanele). Bietii tinerii aia sunt si ei victimele inaclairii valorilor. Aceeasi Marie cu alta palarie.

        • Frumos cuvant: ‘ inaclait”. Adica ” messed-up value system” sau ” open value system.
          A inaclai vine de la par inaclait adica murdar, nespalat, plin de murdarie, ulei, noroi, praf.

    • „Cine pune ceva mai presus de propria familie are o problemă destul de severă între urechi sau prin alte părți”.

      Subscriu.

      Cu regret am constatat insa ca sunt enorm de multe persoane in situatia asta. Nu am date statistice sau studii sociologice (desi tare ar mai fi necesare.,..) dar din ce vad si aud – sunt cam multi cei (cele) in aceasta situatie.

      Indraznesc sa spun ca Homo sapiens e om nu pentru ca are 46 de cromozomi, ci pentru ca are capacitea de a simti si manifesta afectiune, empatie chiar.

      Ocupartia profesionala (includ aici atat jobul cat si antrepenoriatul) este si ea o forma de afectiune, asa ca ar trebui sa se amestece armonios cu viata de familie, cu prietenia si cu altele de acest fel.

      Ca nu se intmpla asa in multe cazuri – am constatat.

      Doar ca nu as pune asta (doar) pe lipsuri intre urechi (si in lte parti…:-)) ci si pe seama unei incomplete (sau lacunare) educatii morale.

      Lipsa criteriului pasiunii in alegerea ocupatiei (job sau antrepenjoriat) cred ca e consecinta lipsei educatiei morale (din scoala si din familie).

      • Nu stiu daca ruperea de familie are neaparat legatura cu educatia morala. Afectiunea nu e o consecinta a educatiei. La fel si cu obsesia pentru alegerea oarba a unei ocupatii ce pare azi lucrativa in detrimentul pasiunii. Cred ca ele sunt mai degraba consecinte are saraciei si lipsei de orizont.

        • Sigur, in ab senta unor studii e greu de sustinut ca ruperea de familie are ca efect si o incapacitate afectiva.

          Cunostintele, educatia fizica si educatgia morala sunt toate necesare.

          Sustin doar ca intr-o soecietate care se concentreaza pe furnizarea de cunostinte, bunastarea personala reala este foarte foarte greu de atins.

          Asta, pentru ca nu e suficient sa ai un venit anume pentru a fi fericit (nu-mi place discutia pe teritoriul fericirii, dar nu mai am timp sa ma gandesc la alt mod de a pune problema).

          • Ce intelegeti prin „socieatate care se concentreaza pe furnizarea de cunostinte”?! Ce intelegeti de asemenea prin „educatie morala”?!

            Sigur ca nu un anume venit aduce de unul singur fericirea, ci doar contribuie (seminficativ) la ea. Mi-e greu sa-mi imaginez fericirea fara a putea sa-mi permit sa le pot oferi alor mei cam tot ce le trece prin capete, respectiv sa-mi permit mie insumi acelasi lucru.

  5. D-le Fumurescu, desi in general aveti dreptate privitor la lipsa de chemare a majoritatii salariatilor pentru meseria pe care o practica, referitor la celelalte lucruri nu aveti dreptate.

    România chiar nu are nevoie de (mai multi) filosofi, teoreticieni, părerologi. Pentru ca, daca are România un excedent la ceva, atunci acel ceva e excedentul de „impresii” ale fiecarui român ca „stie el mai bine ce si cum”. Asta pina cind il pui sa demonstreze „ce si cum”, atunci descoperi ca el doar vorbea degeaba, ca e „libertate de exprimare”.

    Imi pare rau pentru „filosofii, sociologii, politologii si analistii” tarii asteia, dar n-au demonstrat ca sint cu nimic utili României asteia, tot asa cum preotii Bisericii Ortodoxe nu sint cu nimic utili in termeni de construire a unei fibre morale poporului astuia.

    Si din partea categoriilor sus mentionate nu vad vreo chemare (care sa duca la vreun sacrificiu din partea lor) ci tot o dorinta de parvenire sociala si materiala. Mai pe scurt spus, nu-s nici ei mai breji decit cei care cauta sa faca doar bani.

    • Prin alte parti i se spune ‘layer of bullshit’, la noi se cheama ‘gura targului’. Oricum el exista peste tot, nu doar la romani, totusi as spune ca nimic in natura nu e inutil si are si aceasta vorbaraie un rol regulator, stabilizator … zic …

      In rest corect … Legat de religia crestina, asa am primit-o la nivel de ritual si, slava Domnului, asa s-a pastrat si se pastreaza inca prin unele parti ale meleagurilor crestinate.

  6. La urma urmei, pentru ce ne alegem o profesie, sau mai multe (eventual in etape diferite ale vietii)? Care este scopul pentru care muncim? In timpurile noastre, se face o propaganda nebuna ideii de a fi dedicat profesiei, serviciului pe care il ai, angajatorului pe care il ai.

    Care sunt scopurile majore in viata? S-a ajuns pana acolo incat daca spun ca profesia/serviciul nu este decat un mijloc de a-mi asigura un trai decent pentru mine si familia mea sunt imediat taxat ca anacronic. Cum, cand toti trebuie sa avem o pasiune profesionala si aceea trebuie sa fie farul calauzitor in viata noastra, eu imi permit sa consider profesia/serviciul ca pe ceva de categoria a doua, daca nu cumva chiar de a treia? Famila, iubirea, copiii, o viata apropiata de natura, toate acestea sunt nimic fata de pasiunea pentru profesie, zeul atotputernic din zilele noastre. Fiti dedicati profesiei, munciti pana nu mai puteti cat timp este nevoie, inclusiv in zilele de sfarsit de saptamana, chiar si cand dormiti ganditi-va cum puteti indeplini mai bine sarcinile de serviciu, ridicati-va pe treptele inalte ale devotamentului pentru profesie si veti fi … hopaaaaa, ce veti fi?

    Da, ceea ce faci trebuie sa faci bine, sa ai o anumita usurinta in ceea ce faci, sa-ti faca si placere, insa nu uita ca munca nu este decat un mijloc pentru a te intretine pe tine si familia ta la un nivel pe care il consideri decent. Mai degraba incearca sa te gandesti care sunt acele valori perene pe care iti poti cladi viata in mod armonios, imbinand ceea ce esti tu ca individ cu ceea ce esti tu ca parte din ceva mai mare, familie, comunitate, popor, omenire.

    • Cineva spunea ca traim un veac al obsesiilor. Sigur, activitatea profesionala, generatoare de venit personal (includ aici atat jobul cat si antrepoenoriatul!) trebuie sa fie o pasiune, altfel degeaba ai bani multi daca un sfert din viata e un chin pentru tine.

      Dar egal daunatoare este si extrema „viata mea e jobul meu”. Toti cunoastem astfel de persoane „workoholice” – si toti am observat dezumanizarea lor, rautatea intoleranta. Persoane pentru care copilul e ca un catel de care are grija bona si care isi vede parintii o data pe saptamana. cand mama sta cu ochii in tableta sambata, duminica, in „concedii”, in timp ce absent mai arunca asa cate o vorba puradelului….

      ====

      Echilibru trebuie sa fie. Intre familie, dorinte persoanale si ocupatie. Dar acest echilibru nu apare de la sine, trebuie sa lucrezi sa il obtii. „Materia” care te invata cum sa faci asta este educatia morala, sublima dar absenta cu desavarsire. In scoala nu se face „educatia civica” vazuta ca o „disciplina de studiu” e un nonsens per se), biserica – cu tot respectul in majoritatea cazurilor preda dogmatica de la clasa I pana la a XII-a…

      Ce ar trebui facut?

      Nu cred ca se poate face mare lucru, spiritul timpuluji asta este: germineaza smkanta unei noi ere, cu alte principii si valori. Deocamdata, ne taram prin cenusa imperiului.

  7. Bine, acum nu trebuie sa ne alegem vocatia independent de ceilalti. Daca pasiunea mea sunt desenele pe asfalt, nu inseamna ca trebuie sa ma astept sa castig rezonabil din asta.
    Exista oameni care lucreaza in IT si au pasiuni ca muzica, pictura, dar inteleg ca nu se pot sustine din acele pasiuni. Unde scrie ca trebuie sa ai o singura pasiune? Ar fi fost ideal ca pasiunea sa fie totuna cu meseria, insa lumea nu este ideala si toti facem compromisuri. Nu inseamna ca daca meseria nu e cea mai mare pasiune esti neaparat slab la munca, din contra, as zice, oamenii sunt mai „bogati” avand si alte pasiuni… Oare nu cumva e un stereotip pe care cei din exterior il aplica unei bresle intregi, gen „IT = oportunisti fara pasiuni si fara cultura generala” ? Hai sa ne uitam la cei care vin cu stereotipurile astea ? Sa fie cumva intelectuali umanisti care se fac tot mai greu utili si au frustrarile lor, in special materiale ? Pasiunea trebuie educata, ajustata dupa nevoile celorlalti, inteleasa, insa noi suntem un popor de indivizi carora nu ne pasa de ceilalti asa ca nici meseria nu prea o alegem in functie de nevoile celorlalti si de multe ori facem greseli majore in acest sens.

    Daca o luam asa, istoric, dupa 90 incoace, majoritatea inca doreau sa lucreze la stat, in regii autonome si mai apoi in corporatii multinationale. E inca modelul de succes in cariera si azi, chiar daca a lucra la stat nu mai e de bonton. Cei care s-au apucat sa se gandeasca la ceilalti, au fost, ironic, cei care n-au avut incotro. Primele valuri de someri, disponibilizati, samd., au strans si mai mult cureaua si si-au facut o mica afacere, de obicei un chiosc de tabla la colt unde vindeau tigari si altele. Unii au crescut si si-au facut magazine mai mari altii au sucombat, insa „gestul conteaza” :). A fost un moment de cotitura mentala pentru unii, prea putini as zice.

    Nu stiu ce a zis Basescu, stiu ca a fost citat in fel si chip, ironizat, insa ma intreb daca nu cumva a vrut sa spuna, in felul lui simplist, ce am scris eu mai sus, oare cine l-a putut intelege in tata asta?

    Eu cred ca problema alegrii meseriei are si o latura materiala, insa aceasta s-ar rezolva daca am gasi un sens mai profund existentei noastre si anume acela de a-ti ajuta aproapele, oricat de stereotipic, religios si demodat suna, o spun in modul cel mai modern cu putinta. Cred ca aceasta trebuie sa stea la baza oricarei chemari si din pacate este ceea ce ne lipseste noua, romanilor, fiindca, numai daca te uiti in trafic, vezi ca ne lipseste orice grija si consideratie pentru cei din jur.

    Eu cred ca cel care ii ajuta pe ceilalti intr-un fel sau altul, direct sau indirect, isi va fi rezolvat problema materiala decent, si invers, cei care nu ajuta pe nimeni, chiar daca bine infipti in vreun sistem, o vor lua razna pana la urma. ( Va convine sau nu, din randul celor din urma ne alegem conducatorii ). Insa la noi, de la comunism incoace, poate char dinainte, nu am avut acest simt al utilitatii in comunitate fiindca taranii nu se ajutau in mod real, prin schimb economic ci pe criterii de familie si cumetrie, mai degraba toxice in lumea de azi, specifice popoarelor inapoiate. Pe de alta parte, majoritatea indivizilor inca mai vor sa fie parte din sisteme mari, impersonale, fie sa lucreze la stat ori, in „extrema cealalta” in mari corporatii multinationale. Hai sa vedem ce se intampla aici, la firul ierbii, unde oamenii nu se mai fac utili, cel putin in mod direct, celorlalti. Este si un efect al globalizarii, in toata lumea, insa la noi globalizarea vine pe un teren deja parjolit de inapoiere si comunism.

    Cei care s-au facut utili celorlalti inca de la bun inceput, fie ca au fost taximetristi, incarcatori de sifoane, samd, au castigat o paine in tara asta spre dezgustul unor aza-zisi intelectuali inutuli care asteptau recunoasterea neconditionata a societatii care pentru prima doata, incepea sa testeze tocmai utilitatea indivizilor, nu studiile sau alta forma de statut social dobandit. Putem discuta daca a fost o paine mare sau mica precum si despre presiunea globalizarii care i-a maturat pe multi, mai mult decat concurenta intre ei. Oricum, pentru cei mici ideea e ca trebuie sa se reinventeze continuu, dar e valabil de la indivizi pana la marile branduri, oricum,

    Revenind la alegerea meseriei, ea trebuie facuta si dupa principii utilitariste. Intelectualii, prea putin educati in sensul asta, si cu asteptari de recunoastere neconditionata din partea societatii, nu vor fi prea incantati de asta, si vor fi primii sa ma infiereze la fel cum si afirmatiile lui Basescu, probabil mai profunde as zice, au fost.

    Nu militez pentru generatii de muncitori slab calificati, dar nici nu sunt de acord cu intelectualul pe care il producem. Omul daca nu are in vedere finalitatea meseriei sale, cum ii ajuta pe ceilalti, direct sau indirect, cade in altceva, in omul care ii judeca pe ceilalti fara a fi bun de nimic.

    Ca un corolar la cele de mai sus, si iarasi stiu ca voi irita pe multi, in special pe intelectuali, avem in Romania, foarte bine conturat, tipul intelectualului inutil, mai mult sau mai putin plin de patalamale si numai bun de a accede la varful unor sisteme birocratice si din pacate si in varful ierahiei politice si executive. Dar omul este inutil, recunoscut insa si platit de multe ori ca mare intelectual si este de notoritetate la noi ca nu avem criterii de performanta ci doar de „competenta”, adica concurs de dosare si acte, spre deliciul universitatilor particulare…. El este intelectualul care ii judeca pe ceilalti in virtutea „studiilor” pe care le are, dar cand e vorba sa faca ceva sau sa ia o decizie, o face tot in directia dispretului fata de cei mai mici ca el, chiar daca el se crede pe dos, evoluat si democratic. El are in el samanta totalitarismului si ne marcheaza inca profund societatea, avand o moralitate care il impinge usor la coruptie, sa nu uitam ca lui „i se cuvine”. Acesti din urma oameni sunt si mentorii unui tineret la fel de debusolat, caruia nici parintii ( probabil indivizi de genul asta sau pur si simplu sarmani rupti de realitate ), nici dascalii nu le pot pune putina ordine in ganduri de care au atata nevoie, fiindca pana la urma deciziile in viata le vor lua ei singuri.

  8. Partea cu vocatia si priceperea isi gasesc factorul regulator in piata. Oricum, acest tip de gandire, e inradacinata in convingerile epocii industriale in care omul se realizeaza social prin intermediul meseriei vocationale si unice pe tot parcursul vietii. Asta nu prea mai e valabil, de aceea exista voci, mai multe prin afara si mai rare pe la noi, cum ar fi domnul Varujan Pambuccian, care atrag atentia asupra schimbarii de paradigma, asupra categoriei de oameni inutile pe care ii creeaza automatizarea si robotizarea accelerata a lanturilor de productie si distributie.

    Sigur exista mesteri artizani … poate ca scolile de meserie vor castiga un nou avant … Cine stie … desi un meserias nu e chiar un artizan …

    Ideea e ca viteza de schimbare incepe sa depaseasca abilitatile adaptative ale speciei, ele echivaland cu ciclurile de actualizare tehnologica. Omul ajunge sa fie util in masura in care e adaptat generatiei tehnologice, altfel e inlocuit, cu o generatie noua, skill-urile dobandite devenind cvasi-irelevante pentru majoritatea ocupatiilor.

    Chiar si pentru ocupatiile cu grad inalt de calificare competitia e acerba intrucat piata muncii este una exstinsa la nivel global.

    Noua paradigma o continuare a celei informationale pune accentul pe informatie si pe adaptabilitate prin dezinvatare si reinvatare pe perioada vietii. Parerea mea e ca aceasta paradigma e supraevaluata intrucat ce se schimba sunt preponderent mijloacele de productie … adica experienta pe o linie de productie veche nu prea e transferabila.

    Creativitatea ramane ca factor definitoriu al celor care aleg sa produca bunuri sau servicii si eficienta criteriul de selectie al proprietarilor de linii de productie. Ori aici educatia clasical, in special cea din Romania, esueaza lamentabil intrucat educa preponderent comformismul.

    Creativitatea este rezultatul sondarii vietii dincolo de paradigmele societale … Limbajul are limitele lui de obicei societale … pe care creativitatea trebuie sa le depaseasca pentru a se implini …

  9. Stimate, Dorin B,
    Daca tatal meu ar fi consilier al Ministrului Energiei, l-as intreba ce baza economica are strategia energetica, cita vreme Romania merge la intimplare, fara busola economica, fara nici un proiect de tara, care sa vizeze reconstructia economica si industriala…
    Daca tatal meu ar fi consilier, i-as recomanda sa ia legatura cu subsemnatul (C.E), spre a-i pune la dispozitie un ,,proiect de tara”, care sa-i asigure reperele informationale (tehnice, financiare si economice) ale evolutiei economice a Romaniei, pe termen scurt, mediu si lung.Fara un astfel de PROIECT, tatal dvs. a realizat o STRATEGIE pur teoretica. de aproximare a productiei si consumului de energie, lipsita de fundamentele economice si material minimale.I-as putea pune la dispozitie si un ,,proiect de transformare” a C.E.Oltenia, care l-ar salva economic, facindu-l viabil financiar.Puteti sa-i comunicati aceasta, doar daca comentariul va fi publicat si intradevar tatal dvs.este consilierul respectiv.
    PS.Una din fac. absolvite de mine este si cea de FILOSOFIE, inainte de 89 !
    cu stima,
    C.Eugen, tel. 0721316019.

    • @ Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica 928/07/2016 la 10:42)

      D-le,

      N-ati inteles comentariul meu. Va rog sa-l ctiti cu atentie inca odata.

      Cat priveste sfaturile pe care le-ati da tatalui dvs. este problema dvs.; tatal eu este la(in) ceruri de vreo 20 de ani. O asemenea situatie nu ati luat-o in calcul, dovedind ………aici va las (sau pe alti cititori) sa comentati.

      Faptul ca ati terminat si terminat facultatea de filozofie nu are nici o relevanta pentru profesia/skills/expertiza de conslier al Ministrului Energiei; valabil si pentru doctorii in filozofie.

      Opinia mea – nu este necesar sa fiti de acord cu aceasta – o strategie in Energetica trebuie facuta in primul rand de profesionisti (ingineri cu experienta) in acest domeniu; mai sunt inca destui asemena ingineri in Romania inclusiv cadre universitare cu reputatie.

      Sunt plecat de peste 20 de ani din tara si in tara de adoptie mi-am luat licenta de „professional engineer” (sper ca va inchipuiti) trecand niste examene dificile. Nu ai dreptul legal de a folosi titlul de inginer fara a avea licenta. Similar pentru: medical doctor, avocat, farmacist etc. ca si : electricain, mecanic auto…………

      Citez din lege: „Professional engineers duty is to safeguard life, health, property, economic interests, the public welfare or the environment where engineering is concerned.”

      Eu cred ca o strategie nationala in Energetica se incadreaza exact in definitia (din legea citata mai sus); nu cunosc sa existe cerinte similare pentru un absolvent de filozofie implicat in asemenea „duty/job” ….ar fi si absurd!.

      Fiind un comentariu adresat numai mie, pornind de la false ipoteze si ajungand la concluzii pe masura („garbage in, garbage out”) , sper ca administratorul sa publice acest raspuns.

      Din pacate nu sunt indeplinite conditiile ca sa urmez sfatul d-lui consiler :
      „Puteti sa-i comunicati aceasta, doar daca comentariul va fi publicat si intradevar tatal dvs.este consilierul respectiv.”

  10. Biata educatie…

    Toata lumea stie ce trebuie facut, dar nimeni nu face nimic.

    ====

    Un sfat de bun-simt: urmeaza o cariera care sa-ti placa! Treaba asta nu e mare „foilosofie” (ca tot ne tot traportam la filosofie de-o vreme incoace).

    Cum ar fi daca ai castiga foarte mult, dar facand ceva ce nu iti place? (in limitele legii, desigur). Ei?!

    Dar cum aduc vorba de asta, tinarul din fata mea surzeste instantaneu. Mass-media, anturajul, profesorii, chiar parintii – TOTI repeta: meseria din care se castiga, un job bine platit, sa-ti castigi traiul din asta!

    Imi pare bine ca a aparut articolul asta. Imi demonstraza ca mai gandeste cineva ca ocupatia (unde includ si antrepenoriatul, atentie!) trebuie sa-ti placa.

    ====

    As nuanta: a te limita la a face ce iti place este o cale sigura de pierzanie. Nu e suficient sa scrii o carte geniala daca nu te preocupa si vanzarea ei. Nu e suficient sa fii un pictor exceptional, daca nu te preocupa unde si cum se cere pictura pentru a putea sa si vinzi.

    Eu vad doua extreme retete ale nefericirii:
    a) sa faci ce nu iti place, pe bani multi
    si
    b) sa faci ce iti place dar sa nu te proecupe modul in care acest lucru iti poate aduce venituri

    ====

    Si mai e ceva: spre deosebire de perioada de acum 20-30 de ani, ocupatia nu mai e pentru toata viata! Aici ne blocam cu toti in Romania, ignorand invatarea de-a lungul vietii si mai ales imperativul re-orientarii profesionale multiple de-a lungul vietii.

    • Eu sunt de părere că dacă ești un pictor excepțional, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să COLABOREZI cu acei ce știu unde se vinde pictura, nu să cauți tu unde să o vinzi. E ca și cum l-ai pune pe Messi să-și facă singur actele contabile, să-și administreze contractele de publicitate, etc.
      În cazul majorității, nu a celor de excepție, e perfect adevărat ce spuneți.

  11. Oamenii ar alege filosofie, daca ar putea sa si traiasca din ea. Ca degeaba iti urmezi vocatia 3-5 ani (care trec oricum repede) daca pe urma te duci sa lucrezi in call-center. Fiecare vrea sa fie angajat dupa nivelul sau de pregatire si asa cum un absolvent de IT este angajat pe post de inginer dupa ce termina facultatea, asa si un absolvent de filosofie ar fi indreptatit la un job pe masura calificarii sale. Numai ca acel job nu exista. O multime de oameni care si-au urmat vocatiile in facultate, au acum meserii de muncitori necalificati sau slab calificati, de la secretare, la reparatori de toate felurile sau agenti de vanzari. Cei mai norocosi lucreaza prin banci sau prin corporatii, majoritatea fiind implicati in activitati care nu au nimic de-a face cu studiile lor sau cu vocatia. Da, trebuie sa alegi cu cap facultatea, pentru ca la 18 ani inca nu este prea tarziu. Dupa ce ai terminat o facultate si constati ca depinzi de banii parintilor la 30 de ani, greu te mai apuci de alte studii.

  12. Pierderea identității, necunoașterea propriilor înzestrări, a vocației sau, dimpotrivă, cunoașterea dar ignorarea lor pentru a-ți alege o ocupație lucrativa care să-ți asigure o viață îmbelșugată (ce-o fi însemnând asta-pentru fiecare altceva!?) sunt pericole mari care-i pasc pe tineri dintotdeauna. Ceea ce mi se pare ciudat si relevant pentru timpul si locul in care trăim e faptul ca din ce in ce mai multi tineri își termina studiile dintr-un domeniu (medicina,automatica,actorie,teologie) pentru ca apoi sa nu profeseze deloc in domeniul respectiv. Își aleg o alta ocupație, se pregătesc pentru ea mai pe sponci, mai după ureche si o practica cu succes (vezi presa scrisa, tv, radio, tot felul de manageri de marketing, negustori de de toate, tot felul de traineri, asistenți, consilieri ca sa nu mai vorbesc de politicieni sau de cei din administrația publica). Ce poate însemna asta? Ori studiile pe care le-au făcut n-au însemnat nimic pentru ei, nu le-au permis nici ulterior să-și găsească un post care să-i mulțumească si au fost „obligați” sa caute altceva. Ori au descoperit curând ca poți câștiga bine fara sa ai atata școală, învățând din mers, la locul de munca -” merge si asa” fiind motto-ul preferat. Mai sunt si cei norocoși care și-au descoperit vocația (scriitori, artiști plastici, muzicieni, filosofi), și-au practicat-o dar au mai descoperit ca nu pot trai din ea si au început sa facă si altceva pentru să-și câștiga existenta. De obicei, aceștia din urma fac bine ceea ce fac ceea ce nu se poate spune si despre primii. Citind articolul, mi-am amintit de autobiografia lui Agasa -„Open”- si de felul ciudat in care s-a raportat el, inca din copilărie, la tenis. Întotdeauna au existat meserii la moda. Pana la urma important rămâne cat de bine faci meseria pe care o alegi si mai puțin motivul alegerii.

  13. Pentru o tara saraca faptul ca absolventii de liceu se orienteza catre ce se cere este mai degraba o dovada de responsabilitate. Nu uitati ca ceea ce considera ei drept standard pentru bogatie e de fapt ceea ce la altii s-ar numi clasa medie. Le doresc sa-si realizeze acest obiectiv (si la mai mare). A-ti urma pasiunile indiferent de ce se cere pe piata muncii este un lux pe care ar fi bine ca macar copiii lor sa si-l permita.

  14. Autorul are în principiu dreptate,trebuie să fim atenţi la modul cum abordează tinerii evoluţia lor profesională şi identitară.Numai că…există o problemă.Şi anume ca educatorii lor şi formatorii de opinie să-i direcţioneze şi să-i ajute cu maximă competenţă şi bună intenţie.Altfel va rezulta o tânără generaţie castrată moral şi identitar,nu mai spun că şi străină de identitatea românească.
    Poate autorul trebuia să-şi exprime opiniile într-un text scris cu diacriticele specifice limbii române.Am stat mult până să înţeleg cuvântul scris în forma „inaclaire” ca să înţeleg că poate este „înăclăire”,cuvânt care nu ştiu nici dacă există în limba română.Uneori forma este mai importantă ca ideea…

  15. draga domnule, nu ai dreptate, fenomenul a fost prezent intotdeauna, marea majoritate au fost directionati, si au acceptat, spre meserii considerate banoase si eventual importante ca pozitie sociala (medic, avocat). iti sugerez sa vezi si ‘dead poet society’, desi doar unul din filmele care arata direct sau indirect fenomenul care’l stim cu totii, forta parintelui in directionarea copilului, indiferent de generatie. iar la nemti, imi pare rau ca nu intelegi despre ce e vorba: nu-i lasa structura sistemului lor, ca altfel toti cei interesati si care indeplinesc criteriile lor academice, aplica la o universitate la specializari cat mai bine cotate; iar cei care nu dar isi permit financiar, aia se duc sa studieze la altii, la noi, greci, etc.

  16. This reminds me of a quote attributed to Lily Tomlin:
    “I always wanted to be somebody, but now I realize I should have been more specific”.

  17. frati romini ! io va dau o veste buna ; s au descoperit dupa 26 ani inca cinci sute si ceva de luptatori cu merite deosebite in revolutia voastra. cum era normal, neamtul romineasc i a decorat; au luptat ptr unitatea patriei si a partidului nostru
    partea rea, ca amu o sa le platati si astora lunar meritele deosebite orice v ati face

  18. E-he! Românul una spune, alta face! Nu degeaba spune „Banii nu aduc fericirea dar o întrețin!”

    Articol excelent, ca de obicei.
    Laissez les bons temps rouler!

  19. In mai putin de o decada interpretoarele pentru scrisul de mana au depasit nivelul de expertiza al unui profesionist. Asta e o info ce priveste un lucru deja infaptuit.
    Google translate si skype vor face text translation perfect in mai putin de 5 ani din probabil orice limba cunoscuta.
    Bootzi au evoluat si continua sa evolueze iar in 5 ani probabil nu vei mai face diferenta dintre un interlocutor uman si un computer.
    Ce vreau sa zic e ca zeci de mii de joburi de interfata umana pentru client indiferent de modalitate de acces nu vor mai exista in 2020.

    Sincer a studia limbi straine pentru ca asta se cere acum e stupid si idiotic. BTW am studiat cu placere 6 limbi straine, nu le stiu la perfectie dar imi place sa calatoresc si macar sa ascult oamenii vorbind in limba lor.

  20. Romania se schimba. Eu am avut 13 ani la Revolutie, in 2000 am iesit cu diploma de profesor de matematica – dar nu am predat niciodata matematica.
    In 2001 m-am angajat la ICI Bucuresti ca programator pe salariul minim pe economie. Acum lucrez pt. o firma privata in Bucuresti pe un salariu decent pt. o tara din Vest. Am 39 de ani.
    La inceputuri am avut 3 joburi simultan, cel de la ICI si inca 2 de predare de materii IT. Aveam 25 de ani si puteam duce peste 60 de ore de munca pe saptamana (caci predarea inseamna mult mai mult decat strict orele de munca de la clasa ;)). De cativa ani ma intalnesc cu fosti elevi sau studenti care lucreaza si ei in IT.

    Lumea se schimba. Nu am decat aprox. 2 ani de lucru prin afara, dar pot spune ca mediul de lucru din domeniul asta la noi este comparabil sau chiar mai bun decat in unele tari din Vest. Oameni inteligenti si bine pregatiti sunt si in Europa de Vest, dar la noi simt un entuziasm mai mare.

    Toate astea pt. IT-ul a conectat Romania la lumea din afara. Desi la inceput au incercat, a fost imposibil pt. politrucii si securistii nostri sa intermedieze colaborarea dintre firmele mari din afara si oamenii din IT – si asta dovedeste cat de mult inca ii trage inapoi sistemul asta mafiot pe majoritatea romanilor. Sa ne imaginam o conectare a sistemului medical la lumea din Vest, asemanatoare celei din IT. Din pacate este imposibil sa se intample in practica asa ceva, dar nu mai este dificil pt. oamenii de calitate si pregatire de medic din Romania sa plece in afara. Caci care ar fi alternativele? Sa accepte spaga si sa-si murdareasca constiinta? Sa traiasca in umilinta toata viata? Eu nu-i invinovatesc. Am avut un coleg care terminase rezidentiatul ca medic cardiolog si s-a angajat ca programator incepator, cu de 2 ori salariul de medic. Dincolo de principii, cand ajung parintii sa-ti plateasca chiria la 30 de ani, tu ca medic nu ai prea multe optiuni. Iar noi ca societate gresim ca ii blamam pe acesti oameni.
    Asta m-as astepta de la cineva plecat in afara. Sa scrie despre mizeria in care sunt fortati sa traiasca foarte multi romani. Bani exista, slava Domnului! Exista si posibilitati ca medicii din Romania sa castige bani seriosi, chiar fara a lua spaga si fara a cheltui mult mai mult de la
    Buget: colaborari cu spitale din afara, colaborari cu spitale private din Romania, dar mai ales respect. Un medic bun este un om demn de respect chiar daca are pantalonii rupti in fund si pantofi vechi. Ala este omul care-ti poate salva viata. La fel cu profesorii: daca ii umilim si ii tinem in mizerie, ei de unde sa gaseasca tot timpul resurse sa fie mai buni si sa transmita cunostinte copiilor nostri? Copiii nostri sunt cel mai important lucru pe care-l are tara asta. Dam carute de bani pe masini de lux, dar aruncam scarbiti cate o ciosvarta profesorilor. Si le mai si spunem in bataie de joc „daca nu-ti convine, mergi in alta parte”. Eu cred ca cei mai buni pleaca in alta parte de ani de zile. Iar cei ce vin din urma observa aceasta situatie si ocolesc invatamantul.

    Tot citim articole despre cum se ciordeste la noi. Ponta taxa o intreprindere falimentara cu sute de euro pe ora pt. consultanta juridica. Olteanu a luat spaga 1 milion de euro ca sa intermedieze o numire in functia de Guvernator al Deltei. Astea sunt doar doua exemple banale. Auzim apoi despre Hexi Pharma, care este vinovata probabil de moartea a mii de oameni in fiecare an, timp de peste 10 ani. Coroboram cu informatia conform careia inclusiv SRI folosea dezinfectanti diluati, desi spune ca a informat de multe ori institutiile statului de frauda cu efecte criminale. Coroboram mai departe cu informatia ca toti politicienii, cu mare sau cu mic, se opereaza in strainatate, chiar si pt. interventii banale. Citim in presa rezultatele investigatiei lui Tolo: atacuri defaimatoare la „jurnalistii de sport” care nu-si fac treaba lor, minciuni, rastalmaciri si tacere asurzitoare. Seful Hexi este sinucis convenabil, inainte sa apuce sa toarne. Se face liniste, niciun ziar nu investigheaza cel mai mare scandal din istoria Romaniei moderne. Vorbim aici de un sistem corupt in toate directiile si care a inchis gura presei.

    Sunt sigur ca exista suficienti filosofi in Romania, probabil mult peste cererea de filosofi de la noi. Cei care sunt meseriasi vor scrie carti care vor fi citite de un public. Odata cu cresterea Romaniei se aseaza lucrurile, un profesor de matematica probabil ca nu va mai fi nevoit sa emigreze sau sa-si schimbe meseria, un instalator bun va castiga in continuare o gramada de bani etc. Cel mai important va fi ca lucrurile sa se aseze insa pt. oamenii de mijloc, cei care nu sunt neaparat varfuri, ci oameni medii, cu dorinte medii, care vor o familie, copii, o casa, o masina si 25 de zile de vacanta pe an. Daca ajungem acolo, atunci din ce in ce mai multi oameni se vor gandi la pasiunile pe care le-au lasat la o parte pentru a avea ce manca. Unii vor dansa, altii vor canta, altii vor picta, altii vor urca in Himalaya, altii vor castiga maratoane la Polul Nord, altii vor face filosofie :)

  21. Multi comentatori pe Contributors sunt agresivi in observatii, de multe ori lipsiti de bun simt din pacate. Autorii care publica articole isi exprima un punct de vedere personal, ipoteze, teorii, etc. Este modul cum vad ei lucrurile, si nu implica neaparat ca sunt 100% corecti in ceea ce scriu. Multi din ei nici nu au asemenea pretentii.

    Raspunzand incisiv la articole nu facem decat sa creem frustrare, sa declansam mecanisme de auto-aparare in detrimentul ideilor comunicate. Pentru ca scopul site-ului Contributors este de a oferi informatii pentru cititori educati, instruiti si cu o gandire deschisa la informatie. Este vorba de un schimb de idei, de „CONTRIBUTIA” pe care fiecare din noi – autori sau comentatori – si-o aduce pe acest site.

    Mi-a placut articolul d-nului Alin Fumurescu. Nu reprezinta o ecuatie imbatabila sau o teorema complexa, si da, are numeroase puncte cu care nu sunt neaparat de acord. Este pur si simplu un text extrem de trist si de real editat de autor prin prisma propriilor ganduri si sentimente. Descrie un fenomen care a infectat societatea romaneasca si al carui sfarsit este faptul ca o generatie nu numai ca nu-si gaseste segmentul de integrare in societate din mai multe motive, dar, si mai important, nu mai transmite mai nimic folositor generatiilor care urmeaza. Titlui articolului este foarte bine ales, felicitari.

    Cred ca este imposibil in ziua de astazi sa publici un text interesant, incitant, care transmite un mesaj valoros si sa atingi performanta de a-l edita perfect din toate punctele de vedere. Un mod agresiv si lipsit de etica si implicit de bun simt la adresa celor care publica articole ce contributie aduce articolului? In buna traditie a poporului roman noi stim mai bine ca oricine despre orice subiect si suntem experti sa-i facem din vorbe pe altii. Cred ca asta se vede cu ochiul liber la nivelul societatii romanesti, cu consecintele de rigoare.

  22. Foarte important de menționat este că busola morală a individului este în TOTALITATE construită de mediul înconjurător. Nu te naști cu principii.
    Ei bine, să ne uităm puțin la mediul din jurul copiilor din ziua de azi. Care sunt modelele de succes pe care le bagă în față media? Leon Dănăilă sau Fane Spoitoru?
    De asemeni, omul e dependent de validarea socială. Câți dintre cei ce dețin telefon mobil de 3000 de lei câștigă lunar cel puțin de două ori suma respectivă? Mai mult, câți au achiziționat produsul pentru a avea ce pune pe masă la terasă și câți pentru a folosi la capacitate maximă tot ce oferă tehnologia de ultimă generație a telefonului?
    O societate de consum va fi dirijată în direcția: „a avea” și nu „a construi”.
    Până când copiii nu vor fi învățați știința succesului și arta împlinirii, fiecare perioadă de admitere la facultate va fi trist-amăruie cu gust de fiere.
    Vă las cu 2 link-uri pe tema articolului…sper.
    https://capitalismpepaine.com/2014/06/28/topul-facultatilor-inutile/
    https://aeon.co/essays/how-feeding-children-s-ambition-only-sets-them-up-to-fail

  23. Marea problema e ca nimeni nu poata sa prevada viitorul!
    Insa, cu putina luciditate si mult noroc ;) , se pot face si alegeri bune, atunci cand nu tii cont de moda sau tendinta actuala (prin definitie, trecatoare), ci de tine, numai de tine!
    E la moda IT? Logic deci, daca toata lumea se specializeaza in IT, cota va scadea! E obligatoriu!
    Daca esti pasionat, e ok chiar cu salariu mai mic decat sperai azi, dar daca ai facut-o numai pentru bani, ai o mare problema!
    Pe vremea mea, erau la moda silvicultura si medicina, numai ca dificultatea concursului de admitere (numerus clausus) excludea mare parte din oportunistii de moment…Si asa, am avut colegi fii de doctori complet depasiti si nefericiti, si am cunoscut „padurari” depresivi de prea multa natura si prea putini oameni in jur…Nu e simplu de ales o cariera la 18 ani, deja ca nu stii ce-ti place inca, la ce esti bun si la ce-ai putea fi performant..
    De aceea, si pentru ca azi exista posibilitatea pe care eu n-am avut-o, as sfatui cat mai multi tineri sa nu se grabeasca si sa-si ofera 1 an de plimbat prin lume! Cunoscand si alte culturi, se vor cunoaste mai bine pe ei insisi, si vor fi capabili sa faca alegerile care li se potrivesc pe termen mai lung…Drum bun! :)

  24. Eu sunt crestin! Vreau sa ma fac Dumnezeu…. cand o sa fiu mare.

    Daca crezi in IC din tot sufletul devii un IC. Cum el era ( este daca scoatem timpul din ecuatii) fiul lui D deci si eu devin fiul lui D. Deci si eu devin un D, mai mic dar tot D ma numesc.

    Cum dracu sa fi tamplar, tractorist. inginer, IT-ist, fizician? Cat de mic si de putin trebuie sa gandesti despre tine ca sa fi un …nimic, un lucru, un definit.
    Nu dom’le! Eu vreau sa fiu Dumnezeu!

    Oricat ai sti daca nu sti cum stiu tot nu sti mare lucru. Daca nu reusesti sa patrunzi meta-fizica degeaba lucrezi cu fizica.
    Eh! Dar ca sa patrunzi meta-fizica trebuie sa stapanesti fizica. Adica sa fi si tamplar, si inginer, si IT-ist si biolog si orice altceva ce implica cunoastere limitata.

    ” A fi ceva ” este un non-sens pentru fiinta umana. Noi nu ne putem identifica cu ceva, Nici macar cu nume, natie, profesie, cultura, specie. Suntem dincolo de orice poate fi gandit sau exprimat. Daca D poate fi definit, nominalizat, atunci suntem ceva dincolo de D.

  25. prietene sarac care incurajezi saracia, gresesti amarnic, bogatia e esentiala, nu mai sfatui oamenii gresit , ca sunt multi tineri care si asa sunt dezorientati.

    • ” To be rich is glorious!” Deng Xiao Ping.

      Si uite unde a ajuns China in 30 de ani. Orase de milioane de locuitori construite de la zero. Proiecte in jurul lumii, marfuri ce umplu rafturile magazinelor ultimului sat din Patagonia, mai muti milioanri decat in USA, etc.

      Follow the money and the passion is coming. Stop the illusion that you know what is your meaning of life at 18 y/o.

      Orice ai face daca faci bani devine pasionant. Structura mintii umane este plastica si daca ai un comfort existential poti sa te dedici acelei ” pasiuni”. Prin pasiune, durere in latina, ajungi sa transcenzi viata si sa obiectivizezi structurile interne ( emotii, intentii, motivatii, etc.)

      Cand intelegi neinteligibilul aduni de putere, cand nu intelegi neinteligibilul esti iluminat ( M. Cartarescu – Solenoid).

      Evreii traditioanal, de 3500 de ani, sunt pasionati de a face bani si astazi sunt maestrii acestui mestesug. Ori ce e rau in arta de a face bani? Banii sunt prima abstarctiune inventata de om, acel x care poate fi schimbat pe orice, inclusiv pe dragoste ca sa fiu clar.

      „The supreme art si to take money from somebody’s pocket and put it in yours”. Ancient Chinese proverb.

      Ori ce vorbim aici? Sa nu ne ducem dupa bani ca e …..Dumnezeule mare esti!

      Daca faci bani poti scuti generatii dupa tine de efortul umilintei si al saraciei de frica de a nu avea ce pune pe masa copiilor maine, de frica de a muri ca un caine pe o margine de drum.

      Romani, faceti bani si veti stapani, dedicati-va meseriilor inferioare si veti fi slugi!

      • „Orice ai face daca faci bani devine pasionant”
        Ceva mai aberant, dar si mai PERICULOS, nu exista in materie de educatie!
        Sper, pentru copiii dvs, sa nu-i aveti in preajma prea des :(
        Cu lozinci de-asta s-a ajuns in situatia actuala de mizerie sociala, morala si materiala!
        Se fac bani furand, omorand, escrocand, santajand…sunteti un pericol social!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro