Liviu Dragnea iubeşte România: costumul popular îmbrăcat cu mândrie săptămâna trecută şi pasiunea cu care se dedică apărării cauzei roşiilor româneşti o dovedesc. Domnul Liviu Dragnea se doreşte a fi cel dintâi dintre români. Pe urmele lui Augustus, primul dintre cezari, el refuză cu modestie coroana de stăpân al patriei sale, spre a fi doar preşedintele corect şi decent al social-democraţilor. Domnul Liviu Dragnea se confundă cu România însăşi. Ceea ce este bine pentru domnia- sa este bine şi pentru patrie. Cei care îi doresc răul, cei care cârtesc, cei care vociferează sunt duşmani ai acestui belşug revărsat peste România.
Pasiunea pentru tomate a domnului Dragnea nu este întâmplătoare. Fireşte, relaţia sa cu solul românesc este evidentă şi nu mai merită amintită. Domnul Dragnea este fiul mândru al acestei Românii adânci, cuminţi şi rurale, ivite din retorta mutantă a colectivizării comuniste. Domnul Dragnea se doreşte a fi un politician- grădinar, un gospodar care pliveşte , atent, ograda sa, veghind ca buruienile să nu strice rodul bogat. Roşiile domnului Dragnea sunt roşiile româneşti, cele care se disting prin gustul unic al geniului autohton. Pe urmele lui Victor Ponta, cel care visa la o Românie a Românilor, domnul Liviu Dragnea construieşte această ţară- grădină, în care românii pot, în fine, să se bucure de demnitatea lor, având în mese şi în panere darurile pământului roditor.
Feeria politică a domnului Dragnea are, incontestabil, o ereditate glorioasă. Nicolae Ceauşescu, primul preşedinte al RSR, era, la rândul său, un nobil grădinar. Atenţia cu care a demolat oraşele şi satele României şi grija cu care a oferit naţiunii o alimentaţie sănătoasă sunt legendare.Anexarea tradiţiei, macularea simbolurilor, inventarea unui kitsch naţional, toate acestea domnul Dragnea le preia din genomul fesenist. În definitiv, simbioza dintre “ Vatra Românească” şi regimul Iliescu a modelat primul deceniu post – comunist.
Pasiunea pentru tomate a domnului Dragnea este expresia acestui populism ce combină refuzul domniei legii cu manipularea complexelor de inferioritate naţionale. Mândria de a fi român se transformă în temelia unui regim care menţine subdezvoltarea, spre a putea stăpâni pe cei lipsiţi de voce, pe cei striviţi şi pe cei aflaţi în umbra statului – părinte.
Ca bun grădinar, domnul Dragnea înţelege şi iubeşte doar această Românie cuminte, supusă şi roditoare. Este acea Românie care respectă ierarhiile consolidate timp de decenii. Între omul de rând şi conducător există şi va exista, mereu, o linie despărţitoare. Nu se cuvine ca oamenii de rând să nesocotească cuvântul grădinarului ce pliveşte roşiile sale. Menirea bărbaţilor şi femeilor din România, ( menţionaţi în această ordine atentă la tradiţia locului) este să aplice indicaţiile conducătorului, fără crâcnire.
Ca bun grădinar, domnul Liviu Dragnea are de luptat cu burenile ce pot afecta acest echilibru edenic al patriei sale. Buruienile sunt cei care nu ascultă, nu se supun, comentează, critică,întreabă,protestează,vociferează, impertinent, uitând de datoria de a se supune autorităţii. Ori de câte ori pieţele României se umplu de oameni, grădina de roşii a domnului Dragnea este în pericol. După cum le fel de periculoasă pentru pacea vegetală a României sale este şi ideea, subversivă, a egalităţii constituţionale între cetăţeni. Statul de drept îşi are locul său în grădina sa, cu condiţia de a fi respectuos cu cei care domnesc, în baza dreptului lor divin.
Roşiile domnului Dragnea sunt imaginea viitorului însuşi,sub regimul pe care îl întruchipează. O naţiune surâzătoare, în plină creştere economică, ocrotită de dragostea PSD şi a conducătorului său. Armonia domneşte, gâlceava critică a dispărut. Media este una patriotică şi decentă. Românii se pot dedica, în fine, vocaţiei lor seculare: ei sunt supuşi, respectuoşi şi atenţi cu stăpânii lor. Conturul grădinii domnului Dragnea este unul arcadic- fericirea de a fi români se trăieşte, cotidian şi entuziast.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„cu condiţia de a fi respectuos cu cei care domnesc, în baza dreptului lor divin.”
De la Revolutia franceza incoace, toate guvernarile socialiste (precum si cele comuniste si fasciste, dar intr-un alt registru) au considerat ca dreptul lor de a controla oamenii deriva din divinitatea statului, atotcunoscator si infailibil
In fascism chiar se afirma explicit acest lucru: „Il Duce ha siempre raggione!”” (Duce = Etato)
Aceasta abordare a statului de drept divin care are toata indreptatirea de a se amesteca in viata persoanala a cetatenilor si de a decide in locul lor, in numele unui pretins „bine comun” nu ii este caracteristica domnului Dragnea.
Acest autoritarism social deriva din chiar pretentia universala a stangii de a se legitima din exteriorul societatii. Altfel, ar fi greu de argumentat de unde apare acest drept al statului de a baga polonicul in oala mea de ciorba.
AFERIM – striga supusii sai!
Dar intre timp, spre ca nu isi uita de tot si pe prea supusii locali,cu sarg contribuie la ridicarea unei marete constructii – nu vreau sa intru in mai multe amanunte..
Oare cat de mari pot sa fie contradictiile dintre cele ce le face si cele pe care le afirma Maretul Conducator?
Liviu Dragnea a terfelit portul national romanesc cand a afirmat ca el s-a imbracat intrun costum al unui stramos al sau care era hot de drumul mare.
In acest fel i-a avertizat pe romani despre politica sa de guvernare si legiferare.
Domnule profesor, inca ma minunez de resursele de ironie fina de care dispuneti! Mai lipsea „Partidul, Liviu Dragnea, Romania!”, serios! Si, desi subiectul nu e chiar de ras – as putea spune ca e chiar de plans! -, nu ma pot abtine sa zambesc, ba chiar sa rad de-a binelea! O descriere plastica a Romaniei lui Liviu Dragnea, pe care, culmea, multi asa o vor! As spune ca e in amintirea vremurilor Marelui Carmaci – ajuns azi mult-iubitu’ si-mpuscatu’…-, dar nenorocirea este ca si persoane tinere, care nu au cunoscut acele timpuri, canta in corul „e bine sa fie ordine, disciplina, liniste” etc. Unii canta in acest cor din interes – fii de politicieni, oameni de afaceri controversati si altii de acest gen -, dar altii au cazut prada manipularilor de tot felul. Pana la urma, o minciuna repetata obsesiv devine adevar pentru unii. Sau poate concetatenii nostri sunt mai inclinati spre sindromul Stockholm. Oricum, asistam la acest fenomen si nu incetez sa ma mir ca prinde. Cu toate ca ii cam stiu resorturile – lipsa de educatie sau golurile din ea sunt in frunte -, tot nu inteleg cum poti sa spui ca e mai bine atunci cand disciplina de plumb te ingroapa in tacere. Evident, mi se poate spune imediat ca lipsa disciplinei inseamna haos, anarhism, razvratire – aud des astfel de catalogari -, dar mereu se uita ca cei neinregimentati au constituit motorul omenirii dintotdeauna… Oricum, Romania are o mare apetenta pentru tatuci, iar bravii nostri concetateni tare prefera sa gandeasca altii pentru ei. Si rezultatele se vad. Un Bucuresti sufocat, in care nu s-au gasit in 27 de ani solutii de imbunatatire a traficului, o Romanie fara o autostrada ca lumea, cu o infrastructura de lumea a treia – Imperiul Roman avea drumuri, nu gluma! -, cu corigente grave la igiena – WC-ul in fundu’ curtii spune multe -etc. Dar „agricultura” lui Liviu Dragnea are mare trecere, prin plivestul „buruienile” carcotase, cu acordul tacit al unei insemnate parti din „bravul” popor roman…Vai voua, invinsilor! Pentru ca v-ati lasat invinsi de ignoranta, saracie, uratenie! Si apreciati linistea cu orice pret….Sa va ganditi insa ca timpurile nu stau in loc. Si va exista o judecata a celor ce vin dupa noi. Ce-i drept, pentru cei care apreciaza clipa si atat, asta nu conteaza….
Vezi si:
Ana Blandiana
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Recunosc, sunt o buruiana care incearca sa rasara intre rosiile domnului Dragnea cu scopul declarat si clamat – distrugerea si contaminarea gradinii cele roditoare.
Evident ca am hohotit de ras cand am citit textul – ma recunosc printre alte buruiene cum incerc sa ruinez munca nestavilita, neostoita, plina de ravna a Primului Gospodar al Tarii – insusi dl. … – dar ce importanta mai are numele sau! Gena se transmite in cadrul Maretului Partid
Excelent! Va multumesc.
Am retinut –
„Domnul Dragnea se doreşte a fi un politician- grădinar, un gospodar care pliveşte , atent, ograda sa, veghind ca buruienile să nu strice rodul bogat. ”
si
„Ca bun grădinar, domnul Dragnea înţelege şi iubeşte doar această Românie cuminte, supusă şi roditoare”
cum provocarile sunt cele mai vin din contrasens – as lansa un apel modest:
cine mai vrea sa strice gradina Primului Gradinar care, nu din pura intamplare, a ajuns si Cel mai Mare si mai Tare Maret Porcar – spre slava si recunostiinta celor prea supusi lui – AFERIM!
Raspund cu mare placere la acest apel!!! Am raspuns si la altele de acest fel… Fac parte din casta „natarailor” care cred ca se poate schimba ceva in Romania. Tare vreau sa stric ploile Marelui Gradinar – Porcar. Si altor ciraci ai sai. Ba chiar si a prea-plecatilor sai supusi, care incep sa ma calce pe nervi cu pupatul mainii „stapanilor”. Deci, oricand!!!
Carevasazica suntem cel putin 2, doua persoane poate mai vocale, comentatori, dar nu spectatori – Daca buruiana prinde radacini va dati seama ce se intampla cu gradina???
Incurajator – va multumesc!
domnule, pamfletele si vorbaria sint inutile, ghertoii nu reactioneaza la ele, umple puscariile cu ei si confisca le averile furate daca vrei sa i atingi la amor. romania i stat capturat de catre gastile / castele de politruci, justitiari si inteligenti (pardon, intelligence). averile acestor nababi bugetari sint la vedere si nejustificabile. de unde dintr o leafa de slujbas ? sa astepti ca lupii pusi sa pazeasca stina sa se democratizeze, cizeleze si sensibilizeze nu este doar o naivitate ci si contraproductiv !
da’ porcii, porcii unde sunt?
Rezon coane Floriane,dar acesle sute de hectare de luciu de apa din preajma Duarii,si vilele in care se distra mult prea inpuscatul,unde sut ,ca ele trebuiau sa devina un loc de agrement.Si firmele de prin Brazili,ale cui sunt? Ca dragutul de Teldrum n-are proprietar.Are ca sef niste actiuni la purtator.Noroc ca-l stim pe Marele Purtator.Dar la ce ne foloseste.Poate la ce ne spune amicul man of war…….Ce ziceti ?
Peste o mie de ani, cine va mai purta numele de popor roman ? Cred ca nimeni. Nici un popor nu dureaza mai mult de cateva sute, schimbarea se petrece sub ochii nostri. Dar putine sunt popoarele care-si dau cu stangu-n dreptu’ de frica Celui de Sus, adica dupa zicala „taci si-nghite”, sau „capul cel plecat (fara joc de cuvinte – multi fiind plecati in alte tari unde nu analfabetii conduc trasura) sabia nu-l taie”. Bagatul de bani in biserici nu e intamplator. Am in oraselul meu transilvan un spital jegos inconjurat de trei biserici, una in curte. Oare nu mai bine enoriasii strangeau paralele alea si ridicau un spital de la zero, dotat 200%, curat si cu specialisti ? Nu vor. Simplu. Si cand mor, tot in fecale ii ingroapa (desi cam scumpisor dupa standardele civilizate), asa ca de ce sa modifice starea faptuala din timpul traitului mioritic ?