vineri, martie 29, 2024

Roumanie, entre « puppets » et otages…

La vie politique d’un pays démocratique membre de l’UE et de l’OTAN peut-elle en quelques semaines se réduire à un conflit binaire où les dirigeants ne seraient que des pantins d’une grande puissance ou d’une autre et les citoyens des otages ou des moutons d’un parti ou de l’autre ?  Cela, alors que les enjeux socio économiques sont lourds, alors que la question de la situation des Rroms empoisonne la vie politique française, les relations de la France avec l’UE et devrait trouver une solution négociée bilatérale entre Paris et Bucarest: il s’agit de penser ensemble pauvreté, criminalité, et exploitation en Roumanie des Rroms pauvres par des parrains enrichis, impunis !

Puppets ?

Le président Basescu  est accusé par ses détracteurs de l’USL et par la presse de gauche tel que Cotidianul d’être un pantin des Etats-Unis.  The Voice of Russia lance  des accusations analogues. Pour la française que je suis, il devient étrange et dérangeant que The Voice of Russia s’étale dans les colonnes de certains media roumains.

Un rappel : lorsque Traian Basescu élu en 2004 et reélu en 2009, a confirmé une politique atlantiste, il a suivi une ligne choisie par Ion Iliescu dès janvier 1994 avec la signature du Partenariat pour la Paix, première étape de l’intégration dans l’OTAN. Iliescu était-il en 1994, un pantin de Washington ? Etait-il un client des Etats-Unis lorsqu’il accueillait à Bucarest le président Bush après le sommet de Prague en 2002 ? Client des Etats-Unis lorsqu’il engageait des forces roumaines en Afghanistan aux côtés des Etats-Unis et de l’OTAN ?

Non. Iliescu prit ses décisions en tant que président de la Roumanie, libre de ses options.

Un deuxième rappel : soulignons qu’en dépit de ses excellentes relations avec l’administration Bush, Basescu a refusé, toujours refusé de reconnaître l’indépendance du Kosovo, en dépit de Washington. Etait-il devenu d’un coup un pantin de Moscou ? Non : il mesurait le risque de contagion que représentent ces indépendances pour l’équilibre des Balkans et celui de la Roumanie.

Basescu a fait prévaloir l’intérêt national.

Lorsque le Département d’Etat en août 2012 délègue Phlip Gordon, assistant de Hilary  Clinton à Bucarest, est-ce pour soutenir un pantin ou en inventer d’autres ? Gordon a des conversations avec Basescu, Antonescu et Ponta. Il est naturel qu’il reçoive des représentants des ONG démocratiques et ne demande pas un entretien avec l’ambassadeur de Russie à Bucarest. Nous ne sommes pas à Yalta 1945 et Gordon n’est pas mandaté pour réaménager des sphères d’influence. Il vient exprimer un message d’inquiétude légitime alors qu’un allié important de l’OTAN sombre dans une crise politique grave qui met en danger des institutions telles que la Justice. Je ne pense pas que Gordon ait  réclamé la liste des groupes hostiles aux Etats-Unis, les noms de leurs membres etc… et je n’ai pas vu dans la presse américaine circuler des listes d’ennemis anti américains, conspirateurs. Cela, c’étaient les méthodes utilisées lors de la Chasse aux Sorcières  de Mac Carthy du début des années 1950, en pleine guerre froide…

Plus intéressant encore, Gordon a affirmé son soutien aux 11 points avancés par l’UE, 11 points contractuels, gardiens du contrat démocratique, que Bruxelles entend voir respecter par Bucarest sous la conduite du tandem Ponta/Antonescu.

Cette notion de puppet est diffamatoire et simpliste  à l’adresse de la classe politique roumaine où des marionnettes seraient aux mains des grandes puissances étrangères !  Elle témoigne du mépris de l’opinion publique envers ses élus.

Otages

Par contre, il semble que dans une fébrilité irrationnelle, certains tel que  le colonel Dogaru ait des rêves de capture d’otages : prendre en otage la Cour Constitutionnelle le 21 août si les 9 juges ne décident pas de l’invalidité du referendum du 29 juin. Il serait moins brutal de décider immédiatement de supprimer la Cour Constitutionnelle !  Dogaru reprend le  20 août le message déjà lancé le 1er août, annonçant qu’il va déclencher une action dans la rue… «  Nous sortirons dans la rue et nous déclencherons  le chaos… Nous défendons la démocratie » !

Quelle surprenante manière de défendre une démocratie que t’interdire aux juges de juger !

Quelle vision !?

Le problème est là, aucune vision !

Il y a quelques mois, Crin Antonescu sur son blog annonçait  que la Roumanie avait besoin d’une vision, tout de suite, et sans attendre l’échéance des élections présidentielles de 2014.

Cette vision, au fil des discours du président intérimaire, nous l’attendons. En vain !

Nous entendons : attaques contre l’UE et contre Washington, attaques répétées et proclamation de la souveraineté de la nation roumaine. Qui n’a de leçon de démocratie à recevoir de personne. L’UE tout comme Washington ne donnent pas de leçon mais rappellent des engagements contractuels à tenir.

Si le contrat ne convient pas, que ceux qui l’ont accepté, le déchirent et le rompent, être membre de l’UE, appartenir à l’OTAN n’est pas une fatalité, un fardeau. Ce fut un choix, celui des présidents Iliescu, Constantinescu et Basescu.  Si Ponta et Antonescu ont d’autres options, qu’ils les énoncent ! A moins qu’ils ne  s’apprêtent à s’occuper du chaos que certains leur promettent, afin d’installer un régime d’ordre autoritaire qui les satisfasse.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

    • …Si o traducere făcută de un om, aici:

      Catherine Durandin – „România, între marionete și ostatici”

      Oare viața politică a unei țări democratice, membră UE și NATO, se poate reduce în câteva săptămâni la un conflict binar, în care guvernanții nu mai sunt decât niște marionete ai unei mari puteri sau ai alteia, iar cetățenii, niște ostatici sau oi ale unui partid sau altuia? Toate acestea, în timp ce mizele socio-economice sunt grele; în timp ce problema situației rromilor otrăvește viața politică franceză, relațiile Franței cu Uniunea Europeană și ar trebui găsită o soluție negociată, bilaterală, între Paris și București: o gândire comună, în direcția rezolvării sărăciei, infracționalității și exploatării, în România, a rromilor săraci, de către „nași” îmbogățiți și rămași nepedepsiți!

      MARIONETE?
      Președintele Băsescu este acuzat de către detractorii lui din USL și de către presa de stânga precum „Cotidianul” că este o marionetă a Statelor Unite. Postul de radio „Voice of Russia” lansează acuzații similare. Pentru mine, ca franțuzoaică, este ciudat și deranjant ca opiniile acestui post de radio să fie etalate în coloanele unor ziare românești.
      Să ne amintim: la alegerea sa din 2004 și apoi la realegerea sa, în 2009, Traian Băsescu a confirmat o politică atlantistă; a urmat o linie pentru care a optat Ion Iliescu încă din 1994, odată cu semnarea Parteneriatului pentru Pace – prima etapă a integrării României în NATO. Iliescu, în 1994, era o marionetă a Washingtonului? Era el oare un client al Statelor Unite, atunci când îl primea la București pe președintele Bush, după summit-ul de la Praga din 2002? Era un client al Statelor Unite atunci când a trimis forțe militare românești în Afghanistan, alături de Statele Unite și NATO?

      Nu. ILIESCU ȘI-A LUAT DECIZIILE ÎN CALITATE DE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI, ÎN DEPLINĂ LIBERTATE A OPȚIUNILOR SALE.

      O a doua aducere aminte: să subliniem că, în ciuda relațiilor lui excelente cu administrația Bush, BĂSESCU A REFUZAT TOT TIMPUL SĂ RECUNOASCĂ INDEPENDENȚA PROVINCIEI KOSOVO, ÎN CIUDA POZIȚIEI WASHINGTONULUI. Să fi devenit, deodată, Băsescu, o marionetă a Moscovei? Nu: a evaluat riscul de contaminare pe care acest tip de independențe îl reprezintă pentru echilibrul Balcanilor și al României.

      BĂSESCU A PUS MAI PRESUS DE TOATE INTERESUL NAȚIONAL.
      Atunci când Departamentul de Stat, în august 2012, îl trimite în delegație pe Philip Gordon, asistent al lui Hilary Clinton, la București, o face, oare, pentru a susține o marionetă sau pentru a inventa altele? Gordon are discuții cu Băsescu, Antonescu și Ponta. Este firesc să primească reprezentanți ai ong-urilor democratice și nu solicită o întrevedere cu ambasadorul Rusiei la București. Nu suntem la Yalta, în 1945, iar Gordon nu este mandatat să reamenajeze sfere de influență. El vine să exprime un mesaj de neliniște legitim, într-un moment în care un aliat important al NATO se prăbușește într-o criză politică gravă, care pune în pericol instituții precum cea a justiției. Eu nu cred ca Gordon să fi cerut lista cu grupuri ostile față de S.U.A., numele membrilor lor, etc… și n-am văzut în presa americană să circule liste ale vreunor anti-americani sau conspiratori. Acestea erau metodele utilizate pe timpul „Vânătorii de vrăjitoare”, condusă de McCarthy, la începutul anilor ’50, în plin război rece…

      Fapt și mai interesant, Gordon a afirmat că sprijină cele 11 puncte trimise de Uniunea Europeană – 11 puncte contractuale, „paznici” ai contractului democratic pe care cei de la Bruxelles se așteaptă să fie respectat de București sub conducerea tandemului Ponta-Antonescu.

      Această noțiune de marionetă este defăimătoare și simplistă la adresa clasei politice românești, care n-ar fi nimic altceva decât niște marionete în mâinile marilor puteri străine! Ea face dovada disprețului opiniei publice față de aleșii săi.

      OSTATICI
      Pe de altă parte, se pare că într-o febrilitate irațională, unii indivizi, precum colonelul Dogaru, au vise cu luări de ostatici: „luarea” Curții Constituționale, pe 21 august, dacă cei nouă judecători nu decid să valideze referendumul din 29 iulie. Ar fi mai puțin brutal să se decidă imediat suprimarea Curții Constituționale! Pe 20 august, Dogaru reia mesajul lansat pe 1 august, anunțând că va declanșa acțiuni de stradă… „Vom ieși în stradă și vom declanșa haosul… Vom apăra democrația!”

      Ce mod surprinzător de a apăra democrația, să interzici judecătorilor să judece!

      CARE VIZIUNE? ASTA E PROBLEMA: NU EXISTĂ NICI O VIZIUNE.
      Acum câteva luni, Crin Antonescu anunța pe blogul lui că România are nevoie de o viziune imediat, fără să se mai aștepte alegerile prezidențiale din 2014.
      Pe parcursul discursurilor președintelui interimar, această viziune se lasă așteptată. În zadar!

      Tot ce auzim sunt atacurile împotriva Uniunii Europene și Washingtonului, atacurile repetate și proclamarea suveranității națiunii române… care nu are de primit lecții de democrație de la nimeni.

      Uniunea Europeană, ca și Washingtonul, nu dau nici un fel de lecții – doar îi reamintesc României de obligațiile sale contractuale.

      Dacă acest contract nu convine, atunci cei care l-au acceptat să-l rupă. A FI MEMBRU ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI ÎN NATO NU ESTE O FATALITATE; NU ESTE O POVARĂ. A FOST O ALEGERE: A PREȘEDINȚILOR ILIESCU, CONSTANTINESCU ȘI BĂSESCU. DACĂ PONTA ȘI ANTONESCU AU ALTE OPȚIUNI, SĂ LE ENUNȚE! Doar dacă nu se pregătesc să se ocupe de haosul pe care unii li-l promit, pentru a instala un regim autoritar care să-i satisfacă.

  1. Buna ziua,

    Comentariile Doamnei Durandin sunt foarte interesante, dar din respect pentru cititori consider ca ele ar trebui publicate in limba română.

    Ele nu reprezintă urgenţe fără de care nu putem supravieţui.

    Mi-e greu să cred că Le Figaro ar publica vreun comentariu in limba română primit de la un colaborator.

    • Eu, dimpotriva, cred ca romana in Franta are alt statut decat franceza in Romania. Observatia Dumneavoastra tine de o anumita viziune, hai s-o numim nu neaparat intelectuala, despre raporturile dintre limbi, tari si culturi.
      Apoi, dupa cate stiu eu, textele acestea apar si in traducere undeva….

      • Stimata Doamna Nola,

        Replica Domniei Voastre imi aduce instant aminte de perioada cand a fost intronizat Regele Carol I: drept urmare a faptului ca regele vorbea doar germana, in semn de protest toata protipendada Romaniei a inceput sa invete şi să vorbească brusc franceza. Ne intoarcem, oare, in trecut?

        Citind mai atent mesajul Dvs. mi se pare ca afisatzi o atitudine coloniala, Domnia Voastra fiind – in legatura cu acest text al Doamnei Durandin – avocatul limbii franceze. Ma consolati ca textul va fi tradus ” pe undeva”. Ne priviti „de sus”, considerand ca este de la sine inteles sa fim de acord sa citim mesaje in franceza intr-o publicatie romaneasca, iar daca nu putem (sau, poate, nu dorim) ne descalificăm.

        Respectul fatza de romani şi limba română nu necesita explicatii intr-un ziar online din România, cu reputatie recunoscuta, cum este HotNews si fascicolul Contributors.

        In calitate de cititor consecvent, de multa vreme, al acestor jurnale online, as fi interesat daca Redactia imi poate explica de unde până unde acesta internationalizare sui generis.

        Cer scuze celor deranjati de faptul că discutam despre forma, nu despre fondul articolului Doamnei Durandin, dar daca nu noi romanii vom apara limba romana, atunci cine?

        Cu acelasi interes,

        Mihai Hristu

        • Stimate Domnule Mihai Hristu,

          Va rog sa imi spuneti daca gasiti undeva traducerea domeniului www.*contributors*.ro, ma intereseaza personal. Bine ati venit pe Internet.. va urez succes!

        • Stimate dle Hristu, nu are rost sa va plangeti in public legat de motive de forma. Mai bine apucati-va sa invatati si limba franceza, nu doar rusa pe care aproape sigur ati invatat-o in epoca trecuta a comunismului. Eu sunt chiar bucuros sa vad pe acest site si articole in limbi straine si daca nu as intelege – sa zicem ca ar fi ceva in germana – m-as gandi ca e timpul sa invat.

        • il est facile de télécharger le traducteur gratuit de google

          si la personne s’est exprimée en Français, c’est peut être par facilité linguistique, pour ne pas se tromper

          ne soyez pas dur avec elle

  2. Ce manque de vision des opposants à Basescu a été évident pour les votants de Basescu déjà en 2008. Leur seule solution était ‘jos Basescu’. A plusieurs reprises cela lui a été reproché à Ponta par des messieurs tout le monde. A Ponta seul car Antonescu n’a même pas le réflexe de sortir de son petit monde de partisans pour aller à la rencontre des autres idées. Je me rappelle de discussions online de Ponta avec les lecteurs du site hotnews.ro (traditionnellement plutôt hostile à son parti) ou cela lui a été dit. Il a relativement vite pris des mesures pour entamer un programme économique pour combler un vide. Un programme irréaliste présenté en plus comme étant une ‘vision’. Ils n’ont pas de vision stratégique et encore moins les notions élémentaires quant aux conséquences de leurs actes. Ils se cachent derrière un prétendu spécifique national en oubliant qu’il ne peut justifier le manque de démocratie sans que cela soit violement sanctionné par les pays démocratiques. En gros l’esprit démocratique leur fait défaut et ils n’ont même pas de respect pour les avis contraires.
    En plus de la manque de vision Ponta et Antonescu ont un grave problème lié à la transparence. Il n’y a qu’un petit cercle d’amis qui sait à quoi s’attendre d’eux. Nous les opposants en manque d’informations et d’idées à combattre démocratiquement on est réduits à attendre immanquablement ‘le pire’. Ou bien à combattre des idées tellement futiles et farfelues qu’on a même honte à le faire. Par contre la presse n’hésite pas a reprendre ces idées et a els répéter jusqu’à leur donner une légitimité. Avec tout ce que cela implique: manque de débat démocratique, chaos administratif et politique. Et le pire c’est qu’en dehors d’une main d’opposants cela semble ne pas déplaire aux roumains.
    Quant aux partis d’opposition… On n’a que très peu d’idées pourquoi ils ne trouvent pas les thèmes porteurs et ne percent avec aucune idée. La presse à beau être muselée à la façon de Berlusconi par les opposants de Basescu cela ne peut véritablement expliquer la dégringolade.

  3. Le bon vieux jeu de l’incendiare-pompier
    Je regrette de devoir le rappeler, mais le soit disant “problème tzigane” c’est une construction médiatico-politique exclusivement franco-française, une inique manœuvre politicienne du feu régime Sarkozy, qui, surprise, perdure sous le gouvernement Hollande, signe que, à certains moment, la classe politique française ne laisse trop à envier à celle roumaine. C’est honteux de ventiler encore et encore cette infâme instrumentalisation politicienne des plus démunis des pauvres: les quelques milliers de tziganes que les gouvernements français encourage financièrement à revenir régulièrement en France pour justement créer un problème, là où il ne devrait pas y avoir…

    Du reste, je partage pleinement les propos du texte, tant justes que nécessaires.

  4. C’est un plan bien établit avec l’aide de la Russie, le partenaire bien connu de Iliescu. Ne soyons pas naïves qu’il s’agirait ici de Ponta et d’Antonescu en tant que politiciens indépendants, représentant les intérêts de leur électorat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catherine Durandin
Catherine Durandin
Este scriitoare şi profesoară de istorie la INALCO - Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale. Consilier al Ministerului Apararii francez din 1992 pana in 2010. Este specializată în investigarea şi analiza culiselor evenimentelor istorice care au marcat schimbări majore de curs în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Ca specialistă în istoria recentă a României, a publicat numeroase cărţi cu subiect românesc: Ceauşescu, vérités et mensonges d'un roi communiste, Albin Michel, 1990 (ed. rom. Nicolae Ceauşescu. Adevăruri şi minciuni despre un rege comunist, trad. de Simona Modreanu, Editura Nemo, Iaşi, 1992); Histoire de la nation roumaine, Complexe, 1994; Histoire des Roumains, Fayard, 1995 (ed. rom. Istoria românilor, trad. de Liliana Buruiană-Popovici, prefaţă de Al. Zub, Institutul European, Iaşi, 1998); Bucarest, mémoires et promenades, Hesse, 2000 (ed. rom. Bucureşti. Amintiri şi plimbări, trad. de Horia Mihail Vasilescu, ediţie îngrijită de Magda Cârneci, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2004); Roumanie, un piège?, Hesse, 2000; La Roumanie post 1989, L'Harmattan, 2008 (ed. rom. România post 1989, trad. de Zoe Petre şi Marina Mureşanu Ionescu, cuvânt înainte de Zoe Petre, Institutul European, Iaşi, 2010). Alte carti recent aparute: Que veut la Russie? François Bourin éditeur 2010, Le déclin de l'armée française, François Bourin éditeur 2013, L'Otan Histoire et fin? editions pdf diploweb.com 2013, Ismène. Point. ( Roman), Dacres éditions 2015, La guerre froide, Presses Universitaires de France - va aparea in februarie 2016

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro