vineri, martie 29, 2024

Ruinele miscatoare: Ascensiunea si caderea lui Boris Berezovski

A incetat din viata, la 67 de ani, aflat in exil britanic, unul dintre marii beneficiari ai straniei tranzitii din Rusia post-comunista, miliardarul Boris Berezovski. Intamplarea face ca zilele acestea am citit cartea Mashei Gessen („The Man Without a Face”) despre Vladimir Putin. Lucrarea documenteaza in chip impresionant si greu de contestat rolul lui Berezovski in ascensiunea lui Putin. I-a placut sa fie si chiar a fost un kingmaker.

Este limpede ca fara protectia lui Berezovski, aparent incolorul si inodorul Putin n-ar fi devenit favoritul familiei lui Boris Eltin. Oligarhul, incantat sa controleze coridoarele intunecate ale Kremlinului, a mediat contactele cele mai sensibile, a deschis usile pentru fostul (?) locotenent-colonel din KGB si protejat al primarului (democrat si demagog) din Sankt Petersburg, Anatoli Sobceak. Sunt destui cei care leaga moartea lui Sobceak de interesele lui Putin. Vor fi destui care vor interpreta in acelasi sens decesul neasteptat al lui Berezovski. Este prea devreme pentru a spune mai mult. Accentuez ca articolul de fata este o reactie rapida, nu o analiza exhaustiva a subiectului Berezovski.

Un comunicat al Kremlinului sustine ca, nu demult, Berezovski i-ar fi trimis lui Putin o scrisoare in care isi cerea iertare pentru erorile comise, sperand sa se poata intoarce in Rusia. Fusese infrant in Marea Britanie in procesul cu un alt miliardar, Roman Abramovici, se afla in plin contencios judiciar cu o fosta prietena intima, parea ca imperiul sau se apropie de naruire. Ramane de vazut daca intr-adevar cinicul Berezovski i-a scris fostului sau favorit. Stim insa ca postase pe Facebook, in urma cu cateva luni, un text in care regreta public sprijinul acordat candva lui Putin. Deocamdata, anuntul Kremlinului suna cam ciudat si chiar siropos. Mai lipseste sa se publice o „spovedanie” a lui Boris Abramovici Berezovski…

Ar fi de amintit faptul ca Berezovski l-a ajutat in chip decisiv pe ofiterul FSB (fost KGB) Aleksandr Litvinenko, otravit cu poloniu radioactiv in 2006, la Londra, de catre oamenii lui Putin. A fost vorba, foarte probabil, de o razbunare tipic mafiotica. Am citit cartea fostului disident Alexander Goldfarb despre cazul Litvinenko si cred ca argumentele legate de rolul FSB in acel asasinat sunt coplesitoare. Goldfarb a fost, la un moment dat, un apropiat al lui George Soros. In paginile revistei „New York Review of Books”, Soros l-a atacat feroce pe Berezovski. Goldfarb s-a despartit de Soros, a ramas aproape de Berezovski. In ultimii anii, oligarhul rus a sustinut publicatii anti-Putin. Era un adversar redutabil, un personaj bigger than life de care dictatura FSB-ului intruchipata de regimul Putin avea motive reale sa se teama. Tot Goldfarb afirma ca, in ultimele luni, Berezovski suferea de o puternica depresiune psihica.

Un om care parea la un moment dat omnipotent a sfarsit in conditii enigmatice, departe de locurile unde s-a nascut si unde a atins nebanuite, ametitoare culmi ale abundentei si influentei. A crezut ca poate fi marele sahist intr-un joc in care mizele sunt imense, iar onestitatea este exclusa din capul locului. A subestimat capacitatea de repliere a KGB-ului, a crezut in loialitatea celui care a devenit marele restaurator al autoritarismului in Rusia. S-a inselat amarnic si a platit pentru aceste iluzii. Si totusi, nu era catusi de putin naiv. Dintre toti oligarhii, imi spunea un prieten rus, era cel mai bine pregatit in profesia sa. Chiar fusese un respectat matematician. Pe ruinele bolsevismului, animat de o balzaciana pofta de afirmare, Boris Berezovski a cladit un colosal imperiu financiar. N-a inteles ca nu exista nimic stabil in acel univers, ca statul de drept era doar o fictiune, ca era vorba de ceea ce marele filosof polonez Leszek Kolakowski a numit ruine miscatoare.

Boris Berezovsky and Roman Abramovich

Nicio sursa alternativa de putere nu este ingaduita in Rusia lui Putin. Telul sistemului putinist, scrie Masha Gessen, este sa transforme tara „intr-un model supradimensionat al KGB-ului, in care sa nu mai existe loc pentru disidenti ori chiar pentru actori independenti”. Sfarsitul lui Berezovski pare sa confirme acest deprimant scenariu.

http://www.nytimes.com/2013/03/24/world/europe/boris-a-berezovsky-a-putin-critic-dies-at-67.html?pagewanted=all&_r=0

http://www.telegraph.co.uk/culture/art/art-news/9936920/Warhol-Lenin-print-to-be-sold-by-oligarch-who-lost-court-battle-with-Roman-Abramovich.html

http://www.us.penguingroup.com/nf/Book/BookDisplay/0,,9781594488429,00.html

http://www.nytimes.com/2012/09/22/opinion/please-hold-for-mr-putin.html?_r=0

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Matematica e instrumentul predictibilitati, chiar si atunci cind e folosita sa masoare un-predictibilul (un fel de-a zice)…totusi dupa cum se vede in cazul oligargului decedat nefolositoare, chit ca oligarhia in mod natural, e definita de putine variabile ( citiva miliardari acolo de carton), totusi variabile extrem de un-stable, mai cu seama ca una dintre aceste variabile se numeste putin…sistemul social (acu’ in domeniul asta nu ma pricep, dv sunteti specialistul, incerc numai sa fac niste asocieri ce ceea ce stiu), oligarhic desi aparent predictibil, pentru ca e in esenta simplist-piramidal, se dovedeste a fi extrem de volatil, tocmai pentru e regulat nu de policies ci de toanele unor componente…paradoxuri…
    Noapte buna domnule profesor…imi mai dati multe sugestii de astea de lectura, imi pierd slujba ;-)…oricum multumim pentru aricolele dv quint-esentiale, salvam o multimea de timp…

  2. Buna seara . Desi e ora f. tarzie aici si ma grabesc pt. drum lung , nu pot sa nu zic 2 vorbe.

    1) poate ca e prematur de facut un bilant , chiar provizoriu , in cazul Berezovski. Inteleg ca ati scris „reactie rapida” dar asteptati macar sa inceapa ancheta (va fi full investigation) . E adevarat ca au fost citeva heart atacks saptamana trecuta dar e mult mai mult si e complicat. Dvs. sugerati ca ar fi „mana Kremlinului” ( „…..a sfarsit in conditii enigmatice…” ). Deocamdata e hazardat , to say the least, de avansat speculatii de acest gen. Nu toti „opozantii” care mor prin Anglia sint automat victime politice ale Kremlinului

    2) din 6 paragrafe ati dedicat unul intreg cazului Litvinenko . Probabil ca vedeti (sau fortati ) similitudini.First , Berezovski nu l-a ajutat „in chip decisiv ” pe Litvinenko –l-a folosit si platit pentru mici servicii , asa cum MI6 l-a folosit si platit pentru altele (Spain, etc). Abia DUPA moartea lui Tolea magnatul s-a implicat financiar la greu (acoperind cheltuielile sotiei pt. anchete , platind materiale care speculau cazul pt. a lovi in Putin, si implicit in relatiile Russia –GB ).

    Apoi mai scrieti : „…otravit cu poloniu radioactiv in 2006, la Londra, de catre oamenii lui Putin. A fost vorba de o razbunare tipic mafiotica. „. Pe ce va bazati ? Stiu ca au fost carti si filme , dar toate (repet TOATE) se bazau pe speculatii si tineau afisul , ca altfel media moare de foame daca nu are thrill. Dvs. sinteti om serios , nu ziarist la tabloide . Doar stiti ca este un inquest under way si dosarul medical nu e public (nu cred ca ati avut acces la el) . Asteptati macar sa inceapa (deocamdata sint discutii pt. admis evidenta de la MI6 , daca sa fie in open sau in camera , etc) . Poate a fost radioactive poisoning with thallium , who knows ?! :wink:

    „Argumente coplesitoare” in materialele lui Goldfarb ? Fara ca G. sa fi vazut dosarul medical si mai ales ce i s-a facut lui L. la spital, la prima vizita ? (ca au fost mai multe :wink:)

    E pacat de folosit speculatii , in analize serioase. Ca asa s-a creeat legenda cu Po 210 si s-a folosit ulterior ca sa dea credibilitate unui alt scandal in desfasurare (media saraca sufera la vremi de criza) –Arafat. Daca ati vedea raportul „stiintific” facut de elvetieni v-ati face 3 cruci cu 2 maini. Se vede de la 2,5 Km ca Po a fost planted after de fact dar „top in the world scientists” tre’ sa traiasca si ei, nu ?

    Deci ideea e ca manipulari si legende sint usor de construit dar un academic serios, ca dvs. , nu ar trebui sa le dea crezare , numai pt. ca pot fi utilizate la denigrarea unor adversari ideologici sau mai stiu eu cum….

    PS –Oare urmatoarele zile vor fi ploioase la Londra ?

    • Va multumesc pentru sfat. Aveti dreptate, este ceea ce se cheama o reactie rapida, deci nu o analiza definitiva. Articolul vorbeste despre un oligarh, un kingmaker, un om direct implicat in jocurile de putere de la Kremlin, un sustinator, apoi un inamic al lui Putin. Se intampla ca-l cunosc pe Goldfarb si pun pret pe ceea ce scrie. Cunosc si alte persoane din anturajul lui Boris Abramovici. Evident, Dvs puteti avea o alta parere decat Goldfarb, decat Masha Gessen ori decat mine. Dar poate ne spuneti ce credeti despre sistemul Putin, nu doar despre cazul Litvinenko. Sa reamintesc aici numele Galinei Starovoitova ori al Annei Politkovskaia? Unde se afla acum Mihail Hodorkovski? Nu a fost arestat, condamnat, deportat? Ma bucur ca articolele mele vi se par suficient de incitante pentru a contribui cu mesaje atat de dense. In ceea ce priveste Kremlinul, speculatiile sunt inevitabile. Important este ca ele sa fie bazate pe informatii factuale. Sa ne gandim la cazul Kirov. Va doresc o calatorie agreabila.

      • Se pare ca pana la urma Serviciile sovietice au mai repurtat o victorie desi preopinentul dvs a fost pus sa minimizeze efectele in mediul virtual! Foarte prompta reactia urss la reactia dvs rapida!:-)

  3. Conlocutorul Dvs de mai sus pare ca e o umbra. Stie mereu totul. Sigur nu e de la servicii. Aia au mai multa onoare si mai mult de lucru. „Hello, Clarice” e mai liber. Sau, poate gresesc eu…

  4. „Reactie”foarte prompta, intr-adevar. Totusil la un om care in ultimele zile a suferit doua atacuri de cord, sa presupui ca a fost asasinat … Ar trebui, cred eu, sa insistati putin si asupra carierei de matematician, stralucita, a lui Berezovski. Omul acesta era cunoscut in Rusia, nu a aparut din neant.
    Poate ar trebui o discutie asupra filozofiei politice a „grupului Putin”, „fata vazuta”, publica, a unui mod de a vedea viitorul Rusiei, ganditori politici, militari,etc., oameni care incearca prin toate mijloacele, si au destule, sa-si impuna opinia printre rusi, sa le „modeleze”opiniile. Probabil ca ultimele declaratii ale lui Medvedev despre viitorul democratiei in Rusia fac parte din acelasi plan.
    Ar fi oare democratie in Rusia o „farma fara fond”? Ar pune ea in pericol siguranta Rusiei. Un secol, cam patru generatii, nu este oare prea mult ? Sau cladim formele si le umplem apoi cu fond ?, o discutie ce a depasit o suta de ani in Romania !

  5. cred ca ar fi necesar sa scrieti un articol care sa ne ajute sa intelegem ce s-a petrecut in URSS/Rusia ,incepand de la planul lui Andropov via Gorbaciov de reformare a sistemului comunist!astfel am catevva intrebari=
    1.Cum se face ca dupa ce Rusia a fost data inapoi cu 300 de ani dpdv teritorial ,Gorbaciov e liber si ferice ,in timp ce drame personale a milioane de rusi ex-pati s-au consumat sub ochii nostri?
    2.Cum va explicati ca un Ziughanov si un Jirinovschi raman imuabili,chiar daca pierd alegeri dupa alegeri , scena politica rusa e fixa?
    3.Cum va explicati ca miliardari de carton rusi au ajuns dizidenti politici ca Berezovschi sau pur si simplu refugiati ca Abramovici in Anglia ,unii in SUA ,altii in Israel? Ce nu mai era sigur in Rusia, unde totusi au ramas cateva zeci de miliardari?
    Cu stima maxima,
    Eneas

  6. Extrem de instructive relatările lui Goldfarb și poziția lui Soros față de Berezovski. Oricui a trăit cu adevărat sub comunism (și nu a hibernat ca o marmotă) i se „pune un purice pe ureche” – vorba francezilor.

    Despre declarația Kremlinului cu privire la intenția lui Berezovski de a face un soi de Canossa în fața lui Putin, intenția e transparentă: păi dacă magnatul deja se tîra în genunchi de ce l-am fi omorît (NOI, gașca ocultă a kaghebeilor DIN SPATELE lui Vladimir Vladimirovici) ?

    Crede cine poate (marmotele).

  7. Stimate Domnule Profesor,

    am doar o mică întrebare, oare cum se face că aproape toţi oligarhii ruşi sunt la origine evrei, au paşaport israelian şi locuiesc la Londra – nu sunt astfel la sursa teoriei conspiraţioniste a dominaţiei mondiale a poporului ales ?
    Cu stimă şi consideraţie, ca un fidel cititor al comentariilor Dvs.

    • Mi-e teama ca generalizati. Teoriile conspiratiei nu explica in fond nimic, dar sunt facile si atrag multi naivi. As putea oferi numeroase contra-exemple, dar nu este cazul aici si acum. Nu neg insa ca formatiunile nationaliste din Rusia pedaleaza pe aceste subiecte.

      • Hmmm… Este greu pentru geimsbonzii de duminica, cum sunt si eu, sa nu faca referinte si comparatii. De ce o fi cazut din barca Robert Maxwell, evreu y compris :) , si mossadu ce-mi facea, si atunci si acum, de ce baietii de la emaiuri se complac in a poza ostentativ in Keystone Cops, si, sa vezi coincidenta, Cipru este pe cale sa iasa din Euro si sa readopte British Pound? (desi inutil, hai sa reamintim: Cipru, offshores, oligarhi rusi, BP violata de TNK condusa de ‘jews with steel balls’ si Rosneft…) Ah, ce bun sunt! ?… :-)

        K

  8. Diplomatia inseamna sa trimiti pe cineva la dracu’ asa de frumos incat cel trimis sa si vrea sa se duca, astfel ca decesul lui Berezovky este unul foarte moscovit, trotkist sau chiar puskinian. Imi amintesc bancu cu directorul de la Cernobil care s-a sinucis dupa explozie , iar directorul adjunct nu s-a sinucis intrucat nu a fost gasit acasa. Raketzii oficiali ai FSB se pare ca totusi nu au renuntat la „afaceri umede” , fiind o forma perpetua de diplomatie sovietica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro