joi, martie 28, 2024

Rusia în expansiune narativă. Istoria se răzbună – geopolitic

De câțiva ani, principala preocupare a marilor actori politici o constituite resetarea actualei ordini mondiale, în condițiile falimentului explicit al actualei paradigme a sistemului de relații internaționale / de drept internațional.

În pofida manifestării episodice a unor prudențe analitice rezultate mai degrabă din pudori feciorelnice ori din exces de corectitudine politică decât din lecturi critice aplicate, teza că principalele probleme ale funcționării actualului sistem de relații internaționale sunt văzute în marile capitale ca având nevoie de soluții paradigmatice precum instituirea unei noi ordini mondiale, inclusiv prin mijloace tradiționale (convenirea acesteia prin negocieri și acorduri între marile puteri), câștigă teren. De câțiva ani, marile puteri își utilizează potențialul și resursele de care dispun în plan strategic pentru a se poziționa mai inspirat la viitoarele negocieri privind noua ordine mondială. Mai mult, aceste poziționări se traduc în mici lebede negre și cataclisme locale, care sunt ele însele instrumente de negociere: noua ordine mondială se negociază deja.

Jocul complicat al Rusiei în acest context se bazează din ce în ce mai mult pe elementul-surpriză și pe evitarea directă a confruntărilor cu principalii competitori, mai ales că Moscova nu mai dispune de mașinăria de război care o făcea cândva invincibilă în confruntările directe. Jocul acesteia s-a mutat în subteranele, în culisele luptei – de aici obstinația pentru războiul informațional, pentru intruziunile în mentalul colectiv, pentru fabricile de troli, pentru omuleții verzi etc., pentru tot ceea ce reprezintă o uzurpare a setului de reguli și convenții specifice unei confruntări tipice.

Unul dintre ingredientele preferate de Moscova pentru acest război de culise, care se exprimă și se trădează public mai generos decât și-ar dori, prin pusee lesne devoalabile în perioadele sale de vârf, îl reprezintă utilizarea sistemică și inventivă a ideologiei și a istoriei pentru obținerea supremației în competiția strategică a puterii la nivel global. Principalii săi competitori nu au această obsesie. Chiar dacă mizează și ele pe mituri fondatoare și narative ale solidarității și/sau excepționalității, SUA și China nu văd în ideologie ingredientul obligatoriu al formulei alchimice care le țin în topul puterii mondiale; (cel puțin nu) așa cum vede (și știe) Moscova.

Moscova utilizează ample narative și narațiuni pentru a se exprima extern. Aceste narațiuni au multiple funcții de avangardă și control și decodifică adesea mult mai precis decât toate limbajele alternative scheletul strategic al prezenței Rusiei în lume. Tematicile narativelor și narațiunilor rusești, precum și recuzita limbajelor lor, sunt extrem de generoase și constituie adevărata resursă strategică a Moscovei, mai puternică pe termen lung decât hidrocarburile sau gurile de tun. Moscova se exprimă extern prioritar prin narative și narațiuni, în combinație hibridă liberă cu operații militare în teren sau șantaje energetice.

Românii cunosc foarte bine câteva din metanarațiunile rusești care le-au populat viața timp de aproape jumătate de veac, între 1944 și 1989, iar uitarea încă nu s-a putut produce colectiv și total.

Mulți dintre noi apreciază că narativele și narațiunile Rusiei exprimate în plan extern, mai ales narativele istorice, răspund pur și simplu unor nevoi directe ale comunităților rusești din țările fostei URSS; pentru alții, ele au rolul de a menține aceste comunități, mai ales ca enclave în teritorii ce manifestă periodic tendințe rebele de a evada din viitorul controlat de Kremlin; alții apreciază că narativele și narațiunile fac parte din mașinăria de propagandă a Kremlinului, înlocuind în plan extern victoriile reale în bătăliile geopolitice, al căror gust rămâne din ce în ce mai convingător în trecut; în fine, ele ar avea rolul de a pregăti lumea pentru victoriile din bătăliile de mâine ale Rusiei.

O lectură a narativelor rusești care rămâne la explicațiile de mai sus poate rata fatal. Tuturor acestor obiective, Kremlinul le adaugă în mod constant un ingredient de tip strategic și global: Moscova utilizează narativele și narațiunile (prioritar istorice) în plan extern spre a câștiga competiția strategică pentru putere și control la nivel mondial, în noua paradigmă care se negociază în aceste momente.

Cel mai direct argument în acest sens (și ultimul din punct de vedere temporal) îl reprezintă intenția inițială a Kremlinului (ratată astăzi) de a negocia noua ordine mondială la Moscova, în mai 2020, în cadrul unui Summit informal al membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Inițiativa acestui Summit i-a aparținut președintelui rus Vladimir Putin și a fost devoalată public în ianuarie 2020; Vladimir Putin visa ca acest Summit să se desfășoare la Moscova, la 9 mai a.c., în zgomotul de arme din Piața Roșie produs de parada militară dedicată “Zilei Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei”; toți membrii permanenți ai CS al ONU și-au exprimat deja acordul de principiu cu derularea acestui Summit, însă desfășurarea acestuia se amână sine die în circumstanțele crizei noului coronavirus.

Vladimir Putin voia ca noua ordine mondială să se negocieze la Moscova, în ziua și în formatul care să amintească tuturor măreția, faima și puterea Rusiei.

Sunt suficienți indici în limbajul diplomatic al oficialilor ruși care deconspiră această intenție; bunăoară, recent, ministrul rus de externe Serghei Lavrov preciza că esența propunerii președintelui rus rezidă în necesitatea unei ample dezbateri privind “stabilitatea strategică și securitatea globală în toate dimensiunile, fără excepție” în cadrul Summitului informal al celor 5 membri permanenți ai CS al ONU (SUA, Federația Rusă, China, Franța, Marea Britanie; un aspect problematic îl va reprezenta absența Germaniei din acest format).

Este destul de probabil că acest Summit informal (pentru care insistă Moscova și a cărui inițiativă a fost deja agreată la Washington, Beijing, Paris și Londra) va avea totuși loc până la finele anului în curs, având în vedere că în 2020 se împlinesc 75 de ani de la crearea Organizației Națiunilor Unite. Însă el își va pierde efectul pe care Moscova îl vedea legat direct de celebrarea forței și faimei sale; la Moscova, în Piața Roșie, la 75 de ani de la Ziua Victoriei. În locul acestuia, Moscova va avea un surogat de Summit, o videoconferință a liderilor celor 5 membri permanenți ai Consiliului de Securitate pe tema combaterii coronavirusului.

În viziunea Moscovei, noua ordine mondială este conectată prioritar la istoria recentă a umanității, iar al doilea război mondial reprezenta oportunitatea ideală pentru perfectarea unui noi model funcțional al lumii, bazat pe înțelegerea dintre lideri privind actualele sfere de influență (în terminologie tradițională, terminologie care va fi însă evitată obsesiv la nivelul limbajului politic).

În 2020, Moscova a avut două mari oportunități de a genera narațiuni și narative în plan extern: oportunitatea conferită de jubileul sfârșitului celui de-al doilea război mondial (și de creare a ONU) și, respectiv, criza noului coronavirus; prima dintre acestea a încins laboratoarele rusești de producție narativă încă din anii trecuți, iar cea de-a doua a creat în primele luni ale acestui an un spațiu de manevră suplimentar.

Cu siguranță că în acest an valoarea adăugată a narativelor istorice rusești privind cel de-al doilea război mondial este dată de rolul strategic al acestora, cel de a crea un cadru favorabil Rusiei în formatele de negocieri pentru noua ordine mondială.

De această dată, narativele Rusiei privind cel de-al doilea război mondial nu au mai fost simple narative istorice, rostogolite formal peste lume. În acest an, mai mult decât oricând, narativelor istorice rusești despre cel de-al doilea război li s-au asociat componente ideologice de ordin strategic, acestea au devenit (mai mult decât oricând) narative de nișă ale unei metanarațiuni geopolitice.

La nivel strategic, aceste metanarațiuni geopolitice exprimă concepția Federației Ruse privind noua ordine globală: o lume multipolară, al cărei contur funcțional să fie decis de către Marile Puteri; o lume care să recunoască rolul dominant al Rusiei în zonele sale tradiționale de influență; o lume care să păstreze centura sanitară a fostei URSS în jurul Federației Ruse; o lume care să excludă riscuri de alterare a puterii sale la nivel global și/sau riscuri de izolare a acesteia la nivel european sau global; o lume a recunoștinței țărilor “eliberate” exprimate prin angajamente de fidelitate politică pe termen lung; o lume în care proiecția de viitor a Moscovei să prevaleze asupra unor proiecții concurențiale; o lume rusă – cu mici periferii satelitare, la Washington, Beijing, Paris, Berlin și Londra. Această lume rusă are ca fundament metanarativul istoric: Rusia este marele eliberator, care iese peren din încercuiri și reface echilibrul pierdut al lumii.

Principalul obstacol în această construcție îl reprezintă dezacordul plenar în care văd ceilalți metanarativul istoric propus de Moscova, iar aici principalul competitor este Uniunea Europeană. Nu numai că țările europene contestă din ce în ce mai clar metanarativul istoric al Moscovei – mai mult, acestea au elaborat deja un metanarativ istoric propriu, care câștigă în substanță și coeziune și care se exprimă tot mai convingător și elaborat.

În momentul de față, în Europa se confruntă două metanarative dominante – metanarativul istoric paneuropean și cel rusesc, iar în subsidiar au loc tensiuni locale (colaterale) între diferite narative naționale divergente.

Metanarativul istoric paneuropean este în evoluție accelerată încă de anul trecut, când unele țări europene au ridicat nivelul de alertă privind riscul proliferării narativului rusesc, în contextul împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. În acest context, narativul istoric paneuropean pare a fi reușit să se exprime fără echivoc în planul politicii istorice, în pofida uriașelor diferențe de viziune istorică ale Statelor Membre, iar unul dintre documentele esențiale ale acestuia este deja celebra Rezoluție a Parlamentului European European Parliament resolution of 19 September 2019 on the importance of European remembrance for the future of Europe, adoptată în toamna anului trecut, potrivit căruia al doilea război mondial a reprezentat o consecință a Pactului Molotov-Ribbentrop, iar Uniunea condamnă revizionismul istoric și cheamă la o cultură a memorizării care să respingă crimele regimurilor fasciste, staliniste și ale altor regimuri autoritariste ale trecutului și la o consolidare a rezilienței împotriva amenințărilor moderne la adresa democrației.

Două ingrediente ale textului acestei Rezoluții conferă plus-valoare documentului în contextul confruntării cu metanarativul geopolitic rusesc actual: trimiterea la faptul că integrarea europeană reprezintă un model al păcii și reconcilierii, o alegere liberă a popoarelor Europei, precum și îngrijorarea provocată de eforturile Rusiei de distorsionare a faptelor istorice și a crimelor comise de regimul totalitar sovietic, care reprezintă o componentă primejdioasă a unui război informațional cu scopul de a divide Europa.

Acest metanarativ (european) a crescut exponențial în ultimele luni și și-a creat deja expresii sistemice în cascadă: parlamentele a patru țări europene (Lituania, Letonia, Estonia, Polonia) au condamnat, prin rezoluții proprii, tendințele propagandistice și revizioniste istorice ale Moscovei; președinții țărilor baltice și, separat, miniștrii de externe din 10 state ale NATO (printre care România și SUA) au elaborat recent o declarație comună pe această temă etc.

În esență, metanarativul istoric paneuropean refuză imaginea edulcorată a Rusiei ca eliberator, condamnă regimul stalinist și comunist (deopotrivă cu cel nazist), precum și revizionismul istoric actual al Rusiei.

În mod particular, țările din actuala Europă Centrală și de Est nu se văd nici eliberate de intervenția rusească și nici libere și sigure cu adevărat în vecinătatea ei. Acest metanarativ se extinde treptat spre est și scade în intensitate pe măsură ce se apropie de granițele Rusiei; spre exemplu, în Ucraina și R. Moldova rămâne încă dominat de metanarativul rusesc, care se exprimă prin celebrarea ostentativă a Zilei Victoriei și a Armatei Roșii, prin parade militare, prin preluări interesate punctuale ale narativelor istorice rusești (potrivit cărora, bunăoară, România ar fi anexat teritorii în al doilea război mondial, teză vehiculată în mod sistemic de unele cercuri politice la Chișinău și Kiev și care intră în contuzie directă cu metanarativul european – care, potrivit Rezoluției menționate a Parlamentului European, stabilește fără echivoc următoarele: „ca o consecință directă a Pactului Molotov-Ribbentrop, Republica Polonă a fost invadată mai întâi de Hitler și apoi de Stalin, Uniunea Sovietică comunistă a declanșat un război agresiv împotriva Finlandei iar apoi a ocupat și anexat părți din România – teritorii care nu au fost niciodată restituite – și a anexat republicile independente Lituania, Letonia și Estonia”, conform paragrafului C al Rezoluției).

Pentru a nu fi erodat de metanarativul rusesc, metanarativul european are nevoie vitală de solidarități și coeziuni reale în interiorul său; nevoia de coeziuni este exprimată tot mai des în documentele europene (bunăoară, recent, la 6 mai a.c., s-a semnat la Zagreb o Declarație comună a liderilor UE și țărilor din Balcanii de Vest, la al cărei punct 18 se menționează fără echivoc că UE reiterează apelul la toți partenerii săi pentru a se alinia integral la pozițiile acesteia în politica externă, în special în problemele care generează interese majore comune).

În contrapartidă, metanarativul istoric rusesc și-a accelerat și el dispozitivele și limbajele; la 19 decembrie 2019, președintele rus Vladimir Putin enunța numeroase narative istorice în cadrul adresării sale către națiune și conferinței de presă televizate; în cadrul Summitului informal al liderilor Comunității Statelor Independente de la 20 decembrie 2019, președintele Vladimir Putin a prezentat în mod elaborat date și interpretări din 20 de documente și materiale de arhivă, transformând Summitul într-o oportunitate de propagandă la nivelul întregii Comunități; la reuniunea colegiului Ministerului Apărării din 24 decembrie 2019 au fost reluate narative similare ale președintelui rus; la 23 ianuarie a.c. liderul rus a formulat public inițiativa desfășurării Summitului informal al liderilor celor 5 membri permanenți ai Consiliului de Securitate, inițiativă care miza pe narațiunea istorică a unei împăcări planetare în Piața Roșie etc.

Confruntarea dintre cele două metanarative istorice, cel european și cel rusesc, pleacă de la un decalaj insurmontabil: Rusia pare că ar fi luptat în alt război, iar metanarativul acesteia se articulează pe fapte istorice interpretate diferit, chiar opus față de interpretările acelorași fapte produse în (și propuse de) Europa; pentru Moscova, al doilea război mondial este de facto Marele Război pentru Apărarea Patriei, care a început la 22 iunie 1941 și s-a sfârșit la 9 mai 1945, iar obiectivul principal al acestuia ar fi fost apărarea Patriei – care, în subsidiar, a avut nevoie de “eliberarea” de fascism a Europei. În (meta)narativul istoric rusesc, fascismul (național-socialismul) reprezintă cel mai mare inamic al Europei și lumii, iar Rusia (alături de poporul evreu) – ținta principală a agresiunii naziste în perioada 1941-1945. Soldatul Armatei Roșii este eroul și eliberatorul Europei, iar în acest context conflagrația nu are însemnele și însemnătatea unui război mondial, ci semnificația unui Mare Război Patriotic, dus de Armata Roșie pentru apărarea Patriei (1941-1945).

Acest metanarativ se bazează pe o construcție ramificată de narative suprapuse, particularizate pentru fiecare din țările-țintă.

Exemplificăm aici cu doar câteva dintre narativele istorice recurente în limbajele epico-diplomatice ale Federației Ruse:

  1. Narative (oficiale și/sau publice) destinate României:
  • Armata Roșie a eliberat/dezrobit România și alte țări din Europa de Est.
  • Ostașii sovietici au eliberat de ocupația hitleristă și de regimurile pro-fasciste state din Europa Centrală și de Est – “eliberarea” României a reprezentat doar una dintre primele etape în eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de nazism și fascismn .
  • În lupta pentru “eliberarea” României de trupele hitleriste și hortiste și-au dat viața cca 70.000 de soldați sovietici.
  • Rolul diviziei Tudor Vladimirescu în luptele pentru eliberarea României a fost covârșitor.
  • Românii au fost “ocupanți” în Basarabia și Bucovina.
  • Populațiile locale din aceste provincii au salutat “eliberarea” de sub administrația românească și fascistă/hitleristă.
  • Regimul comunist din România a reprezentat o expresie ulterioară a “eliberării”.
  • România și alte țări din Europa eroizează/glorifică nazismul și alte manifestări proliferarea rasismului și a discriminării rasiale, iar Federația Rusă veghează asupra limitării acestor fenomene.
  • În ultimii ani, România se confruntă cu o tendință de creștere a susținătorilor mișcării naționaliste, care are ca scop, printre altele, reabilitarea formațiunilor fasciste care au operat în țară până în 1944.
  • În România au loc încercări de reabilitare a politicienilor români care au participat la represaliile împotriva populației evreiești și rome, iar eforturile de a proteja memoria „victimelor comunismului” se traduce adesea în justificarea foștilor condamnați din mișcarea legionară sau a fostei administrații a lui Ion Antonescu.
  • Trecerea sub tăcere sau denaturarea faptelor adevărate care mărturisesc cruzimea și anvergura Holocaustului, în special, în România unde comunitatea evreiască până acum constituie abia 1-2% din populația evreiască din România dinaintea războiului, reprezintă de fapt o indulgență pentru renașterea neonazismului, neofascismului și antisemitismului în Europa contemporană democratică.
  1. Narative (oficiale și/sau publice) destinate Uniunii Europene și/sau țărilor europene:
  • Democrațiile occidentale” (imperiile coloniale ale Marii Britanii și Franței) au avut un rol rușinos în renașterea militarismului și crearea regimului nazist în Germania în perioada de dinainte de război, precum și în zădărnicirea eforturilor consecutive ale conducerii URSS pentru crearea unui sistem de securitate colectivă în Europa (până în august 1939).
  • Occidentul supralicitează semnificația presupus „fatală” a pactului sovietic-german de neagresiune (așa-numitul Pact Molotov-Ribbentrop); al doilea război mondial a fost declanșat de intervenția germană asupra Rusiei în iunie 1941, nu de Pactul Ribbentrop-Molotov. Acuzațiile aduse Uniunii Sovietice și lui Stalin privind declanșarea războiului sunt un non-sens; pactul Ribbentrop-Molotov nu poate fi considerat o conspirație militară și politică a celor doi dictatori sau a celor două puteri.
  • Vestul a complotat împotriva Rusiei (mai ales prin Acordul de la Munchen din 1938), obligând-o să se apere semnând cu Germania Pactul Molotov-Ribbentrop. URSS a fost forțată să încheie pactul cu Germania nazistă pentru a se apăra.
  • URSS a decis semnarea acestui document numai după ce au fost pierdute toate oportunitățile și au fost respinse toate propunerile URSS pentru crearea unui sistem unic de securitate în Europa. URSS a încercat până în ultima secundă să utilizeze orice șansă pentru a crea o coaliție antihitleristă, a dus negocieri cu reprezentanții militari ai Franței și Marii Britanii, a încercat să prevină izbucnirea celui de-al doilea război mondial etc., însă a rămas singură și izolată, fiind astfel obligată să semneze cu Hitler pactul de neagresiune.
  • Există posibilitatea ca și în alte acorduri încheiate în epocă de statele europene cu Germania lui Hitler să existe clauze secrete privind împărțirea sferelor de influență (acest narativ a fost vehiculat chiar de către președintele Federației Ruse, în decembrie 2019, la Summitul informal al liderilor CSI).
  • Rusia a manifestat deschidere publicând, recent, exemplarul în limba rusă al textului Pactului Ribbentrop-Molotov, însă alte țări europene nu răspund nu aceeași deschidere.
  • Destrămarea unui stat independent democratic, Cehoslovacia, a deschis mișcarea spre est a lui Hitler și a reprezentat cauza reală a izbucnirii războiului.
  • Ambițiile Germaniei (chiar și ale Poloniei) de a avea acces inclusiv la Marea Neagră au facilitat dezvoltarea operațiunilor lor militare spre est și/sau au creat un culoar favorabil acestora.
  • Polonia a încheiat o înțelegere secretă cu Germania nazistă în urma căreia cele două țări urmau a-și coordona acțiunile în est.
  • Regimurile comuniste din Europa de Est nu au fost regimuri criminale.
  • În unele țări din Europa au loc o campanie de rescriere a istoriei celui de-al doilea război mondial și eforturi ale elitelor politice din țări aflate în vestul și estul Europei privind distrugerea memoriei istorice, iar Rusia manifestă o îngrijorare specială față de aceste procese.
  • Occidentul derulează o amplă campanie de dezinformare tip fake news, bazată pe încercări de falsificare a istoriei și de ignorare a lecțiilor definitive ale celui de-al doilea război mondial, pentru a justifica demolarea arhitecturii stabilității strategice globale și a controlului armamentelor.
  • Această campanie seamănă îndeaproape cu evoluția din anii 30 ai secolului XX, care a dus la declanșarea războiului.
  • Principala țintă a acestui tip de falsificare a istoriei o reprezintă generația tânără, care nu are propria sa experiență și este lipsită de informații adecvate.
  • În Europa a apărut o generație care nu cunoaște adevărul despre cel mai teribil război din istoria omenirii, iar Rusia este gata să ofere lecții privind “adevărul” acestui război.
  • Adevărul privind cel de-al doilea război mondial (cheia de interpretare corectă a acestuia) este la Moscova.
  • Occidentul distorsionează memoria războiului, iar lecțiile acestuia devin din ce în ce mai des obiectul speculațiilor politice conjuncturale. Vestul încearcă să reinterpreteze istoria celui de-al Doilea Război Mondial, să revizuiască rezultatele acestuia, să nege Holocaustul și să subdimensioneze contribuția decisivă a Uniunii Sovietice la victoria asupra Germaniei naziste.
  • Adoptarea, de către Parlamentul European, a Rezoluției „Importanța rememorării istoriei europene pentru viitorul Europei” (2019/2819(RSP)), reprezintă o tentativă fățișă de a denatura adevărul istoric privind cel de-al Doilea Război Mondial prin atribuirea responsabilității egale pentru această tragedie globală atât Germaniei hitleriste, cât și URSS și chiar Rusiei contemporane.
  • Acest document este complet anti-istoric și încearcă să facă „cele două regimuri totalitare” (hitlerist și stalinist) responsabile în egală măsură pentru izbucnirea celui de-al doilea război mondial și pentru unele „masacre, genocide, deportări” generalizate și depersonalizate. În același timp sunt complet ignorate rolul eliberator al armatei sovietice, contribuția decisivă a popoarelor URSS în înfrângerea coaliției regimurilor totalitare și dictatoriale care fusese creată de Germania nazistă pe cea mai mare parte a teritoriului a ceea ce era atunci Europa pe fundalul îngăduinței din partea „imperiilor coloniale democratice” – Franței și Marii Britanii.
  • Documentul reprezintă o încercare nerezonabilă de a atribui o responsabilitate practic egală pentru dezlănțuirea și ororile celui de-al Doilea Război Mondial celor „două regimuri totalitare” – cel nazist și cel sovietic, ignorând complet sacrificiile uriașe și lupta eroică împotriva nazismului și fascismului ale popoarelor URSS, care au adus o contribuție decisivă la victoria definitivă a Coaliției antihitleriste.
  • În context, pe fondul recrudescenței unor atitudini extremiste, naționaliste, xenofobe etc., s-a înrăutățit și situația drepturilor minorităților naționale (a se citi rusești) din țări precum țările baltice și Ucraina. Rusia vede în aceste procese o amenințare directă pentru valorile fundamentale ale democrației și drepturilor omului, precum și o provocare serioasă pentru securitatea și stabilitatea internațională și regională în general; Moscova luptă pentru combaterea acestor procese.
  • Nu sunt motive pentru a se recunoaște rolul nociv al stalinismului și comunismului și/sau de a se compara, echivala sau egaliza crimele produse de acesta cu cele produse de nazism.
  • Abținerea statelor europene de la susținerea adoptării Rezoluției Adunării Generale ONU „Combaterea glorificării nazismului, neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță, asociată acestora” (octombrie 2019) reprezintă o tendință foarte periculoasă. Corolar: Rusia dorește restabilirea “adevărului istoric”, iar țările europene se opun.
  • Rusia și o serie întreagă de state care împărtășesc aceleași valori formulează în mod constant idei constructive pentru a dezvolta o nouă arhitectură a securității globale și europene / eurasiatice (sub-text: mesajul subliminal: Rusia este interesată de stabilitate, Vestul – nu).

Unele din narativele istorice rusești de mai sus fost deja identificate ca narative propagandistice de către structurile specializate ale Uniunii Europene; altele figurează în mod constant în declarațiile oficialilor ruși, în documente oficiale ale Moscovei (precum, bunăoară, în Raportul Ministerului Afacerilor Externe al Federația Rusă privind cooperarea umanitară, 2019, prezent și promovat pe site-ul MAE rus) etc.

Multe dintre aceste narative au rolul punctual de a propaga o mentalitate de asediat în mentalul public rusesc: ca și în cel de-al doilea război mondial, Rusia este asediată, înconjurată, încercuită de prezumtivi inamici; Vestul a complotat și complotează în mod permanent împotriva Federației Ruse, blocând periodic inițiativele ei de pace și securitate. Alte narative au rolul de facilitare a dezbaterilor privind rescrierea istoriei pentru a se justifica (în contextul izolării, reale sau presupuse, a Rusiei în plan extern) agresiunile din perioada contemporană ale Federației Ruse. În fine, câteva dintre narativele circulate în statele din fostul imperiu sovietic vizează menținerea unor solidarități cu impact pe termen lung în mentalul colectiv al populației acestora: cu toții suntem Uniunea Sovietică. Astfel, toți suntem fosta URSS – le-a declarat președintele rus omologilor săi din CSI la Summitul informal al acestora de la Moscova, din decembrie 2019.

În ceea ce privește efectul metanarativului istoric rusesc asupra țărilor din Europa Centrală și de Est, apreciem că degradarea acestuia pare ireversibilă și scade doar odată cu micșorarea distanței geografice față de Moscova; țările membre ale UE s-au raliat fără rezerve la metanarativul istoric european și se așteaptă alinieri sau asocieri complicate și pe termen lung în țări care aspiră la a deveni membre ale Uniunii, precum Ucraina, R. Moldova și Georgia; în următorii ani, principala confruntare între cele două metanarative istorice se va da la Kiev, Chișinău și Tbilisi, acolo unde o întreagă lume rusă (și prorusă), de la comunitățile rurale tradiționale / izolate la elitele locale virusate de ideologia roșie, rezistă visului european.

Pentru România, metanarativul istoric rusesc privind cel de-al doilea război mondial pare a-și fi consumat de mult combustia.

România a manifestat dintotdeauna și permanent rezerve sistemice față de teoria “eliberării” ei de către Armata Roșie (inclusiv la nivelul regimurilor comuniste ale României) și, chiar și în momentele dramatice ale existenței sale, când această “eliberare” se producea de facto în România, oficialii ei deplângeau comportamentul ostil și agresiv al Armatei Roșii, definindu-l în mod expres, chiar și în epocă, drept un comportament specific unei armate de ocupație.

Într-un document publicat recent de către Federația Rusă, cu ocazia expoziției “Misiunea diplomatică și de eliberare a Armatei Roșii în Europa Centrală și de Est” (martie 2020 – cu materiale din arhiva de politică externă a Federației Ruse), respectiv nota verbală nr. 14 din 8 septembrie 1944 a Ministerului Regal al Afacerilor Externe al României (limbile franceză și rusă), partea română scrie părții ruse, fără echivoc, că ”trupele ruse care traversează România pe direcțiile sud și vest privesc/consideră România ca un stat ocupat militar și nu ca un stat care colaborează într-o maniferă efectivă la lupta împotriva unui inamic comun… Trupele ruse continuă să dezarmeze unități militare române independente, să ocupe depozite cu muniții și armament care aparțin armatei române, procedează la rechiziții masive … generalii ruși refuză să ia contact cu delegații Guvernului Român… faptele expuse mai sus împiedică efortul românesc pentru desfășurarea operațiunilor militare în momentele în care forțele germane și ungare au trecut la atac pe frontul de nord al țării și în același timp creează un sentiment de îngrijorare în opinia publică, sentiment care diminuează autoritatea și prestigiul Guvernului român”. Nota verbală respectivă este transmisă părții ruse în contextul negocierilor bilaterale privind semnarea Convenției româno-sovietice care urma a stabili modalitățile de aplicare a Armistițiului bilateral; în acest sens, o delegație a României se afla la Moscova încă din seara zilei de marți, 29 august 1944.

Poziția MAE român în septembrie 1944 era formulată astfel în scris și fără echivoc, chiar și în condițiile negocierilor în curs pentru încheierea Convenției bilaterale și a prezenței Armatei Roșii pe cea mai mare parte a teritoriului României: ”trupele ruse privesc/consideră România ca un stat ocupat militar”.

Astăzi, într-o declarație comună a miniștrilor de externe din 10 țări ale Alianței Nord-Atlantice (SUA și cei nouă aliați NATO de pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice), semnată inclusiv de către ministrul român de externe, evaluările de atunci ale Bucureștiului se confirmă ciclic: “Luna mai 1945 a adus încheierea celui de-al doilea război mondial, dar nu a adus libertate în Europa. Centrul și Estul Europei au rămas sub dominația regimului comunist pentru încă aproape 50 de ani. Statele baltice au fost ocupate ilegal și anexate, iar pumnul de fier al Uniunii Sovietice a fost impus celorlalte state captive, prin intermediul forței militare covârșitoare, al represiunii și al controlului ideologic”.

Istoria se răzbună; geopolitic.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Trecutul e trecut și nimic altceva am putea crede.
    La Paris se sărbătorește 8 Mai 2020 cu o coroană depusă de Președintele francez E. Macron la Arcul de Triumf (Napoleon Bonaparte, construit în anii 1835) și la fiecare primărie din Franța. La Berlin (numai Landul Berlin, Rot-Rot-Grün) 8 Mai 2020 e prima dată zi de sărbătoare (nu se muncește).
    La Moscova la 9 Mai 2020 e ceva mai asemănător cu cea ce descrie excelent autorul.
    Narativele, propaganda politică sunt una. Prețul de petrol sub 30$ barilul și pandemia Covid-19 la Moscova impun alte narative rusești, cel puțin pentru moment.
    Nu cred că UE.27 are o politică comunitară proprie azi și mâine. Nu cred că UE.27 va avea o apărare militară proprie cu scut nuclear propriu.

    În RFG stânga din SPD cere acum o distanțare față de armele americane NATO, (staționate în vestul țării în Eiffel ca parte, ca „Teilhabe”, participarea Luftwaffe la armele nucleare NATO) staționate în RFG.
    (…”.. FAZ scrie: NUKLEARE TEILHABE
    Abwendung von der Abschreckung /AKTUALISIERT AM 05.05.2020
    Die SPD-Führung träumt wieder von einem atomwaffenfreien Deutschland. Sicherer wäre es nicht. Denn Moskau würde dem deutschen Beispiel so wenig folgen wie bei der Energiewende.
    Nicht von Trump droht die Gefahr, sondern von Putin
    Die für den Einsatz vorgesehenen Flugzeuge vom Typ Tornado sind derart veraltet, dass sie in den nächsten Jahren ersetzt werden müssen. Das aber will die SPD-Spitze verhindern, weil sie, wie der Vorsitzende Walter-Borjans äußerte, gegen Stationierung, Verfügungsgewalt „und erst recht gegen den Einsatz“ einer „menschenverachtenden Waffengattung“ ist.
    Will die SPD das Land unter Russlands Schutzschirm stellen?
    Haben die sozialdemokratischen Strategen noch nicht darüber nachgedacht, welchen Reim Putin und Trump sich machten, wenn Deutschland zur atomwaffenfreien Zone würde? Wollen sie das Land unter den russischen Atomschirm stellen? Oder glauben sie, Russland und die anderen Nuklearmächte würden dem leuchtenden deutschen Beispiel des atomaren Verzichts folgen? Wie bei der Energiewende? Wäre die Welt dann eine sichere – wenn Kriege wieder in dem Glauben geführt werden könnten, sie seien zu gewinnen?
    Wenn die SPD wirklich an der Sicherheitsgarantie Amerikas zweifelt, müsste sie sich Gedanken machen, wie Deutschland zusammen mit anderen Verbündeten oder gar allein eine ausreichende Abschreckungswirkung gewährleisten kann. Das geht unter den herrschenden Verhältnissen nur mit Nuklearwaffen. Bei dieser Aussicht – atomare Aufrüstung – müsste die derzeitige nukleare Teilhabe selbst für die SPD das kleinere Übel sein. Sie aber gibt sich lieber wieder dem großen Traum von einer Welt ohne Atomwaffen hin, ohne zu merken, wie gefährlich er ist. ….”…).
    RFG are prin Luftwaffe în cadrul NATO posibilitatea de participare la armele nucleare americane staționate în vestul țării. E o parte din „Westbindung” practicată de Cancelarul Konrad Adenauer/CDU și ceilalți cancelari până azi.

    Ramâne întrebarea care UE vrem.
    Multe semne de întrebare în estul contientului rămân așa cum sunt detaliat prezentate de autor. Cu accent „mai mult” în estul continentului.
    În vest nimic nou?

      • @Ursul Bruno
        Exportul a fost strategia politică și economică germană timp de 70 de ani. Vom vedea după pandemie dacă RFG se concentreaza mai mult pe UE.27 și mai puțin pe globalizare (China).
        Nordstream 2 e deocamdată oprit de către Rusia. RFG închide centralele atomoelectrice în anul 2022 și pe cele cu cărbune până 2038. Rămân centralele electrice cu gaz (rusesc 30%).

        (…..Tagesspiegel Berlin:
        Sigmar Gabriel/SPD zur Debatte über die Nukleare Teilhabe
        „Die SPD verspielt das Vertrauen in ihre Regierungsfähigkeit“
        Der SPD-Fraktionsvorsitzende Mützenich will keine US-Atomwaffen mehr in Deutschland. Das ist nicht zu Ende gedacht, meint Sigmar Gabriel.

        Es ist kein Zufall, dass der CSU-Politiker Peter Gauweiler vor gar nicht allzu langer Zeit seine Vision eines neutralen Europas veröffentlicht hat. Es gibt in Deutschland von links bis rechts die Sehnsucht, am liebsten so zu werden, wie die Schweiz oder Österreich: wirtschaftlich erfolgreich, politisch neutral – um nicht zu sagen: irrelevant.
        Die Bonner Republik wusste und fühlte noch viel mehr als die Berliner Republik, wie wichtig die Verlässlichkeit deutscher Außen- und Sicherheitspolitik für die Stabilität Europas war. Mit der Wiedervereinigung haben wir uns jedes Jahr etwas mehr mit uns selbst beschäftigt in dem Glauben, dass wir endlich auf der besseren Seite der Geschichte angekommen seien.
        Außerhalb Deutschlands dagegen wird das immer mehr als Indifferenz wahrgenommen. Als strategische Unfähigkeit sich selbst und andere angemessen einzuordnen. Es wird Zeit, das wieder zu ändern. Dazu allerdings muss die Sozialdemokratie wie jeder andere Teilnehmer dieser Debatte bereit sein, die Folgen ihrer Forderung in den Blick zu nehmen.
        Steigt Deutschland aus der nuklearen Teilhabe aus, kann es gleich auch seine Nato-Mitgliedschaft kündigen
        Konsequenterweise müsste Deutschland die Nato verlassen.
        Denn mit der Mitgliedschaft dort unterstützt Deutschland ja die Strategie der nuklearen Abschreckung. Unsere Nachbarn denken all diese Konsequenzen mit – auch Russland. Das sollte die SPD wissen. Wird das größte Land Europas – Deutschland – zum Spaltpilz europäischer Sicherheitspolitik oder ist sogar auf dem Weg raus aus der Nato, ist das eine Einladung zur Destabilisierung Europas! Nicht nur für Russland, sondern auch für den derzeitigen US-Präsidenten Trump.
        Schon heute haben Polen und Balten viel Vertrauen in Deutschland verloren…”…)

        • @Kurt _ „Exportul a fost strategia politică și economică germană timp de 70 de ani. ”

          Aș îndrăzni o nuanțare, spunând că strategia politică și economică germană timp de 70 de ani a fost mai degrabă munca asiduuă și eficientă. Cetățenii germani au avut acces la oferta bogată a unei piețe bogate, a fost exportat surplusul.

          Adică, Germania nu a oferit pieței interne lapte cu melamină, iar pe cel fără l-a exportat, precum China, nu și-a devalorizat moneda pentru a crește competitivitatea produselor pe piața internațională și nu a oprit produsele proaste petru piața internă, exportându-le pe cele mai bune, precum România comunistă.

          Statele din sudul Europei, spre deosebire, au aplicat politici populiste și au consumat mai mult decât permiteau roadele muncii cetățenilor lor. Pe scurt, cam asta-i cu politica economică a Germaniei.

          • @Constantin
            @Ursul Bruno
            RFG a devenit stat federal 1949 după ce aliații din vest, SUA + UK + Franta, au creat 1948 DM, moneda care a fost un succes 1949- 1989- 2000. Cartelele pentru alimente au fost eliminate ca. 1950, înainte de cele din UK. RFG a integrat peste 12 milioane „Rucksackdeutsche” expulzații din est (Königsberg, Schlesien, Böhmen, Mähren, Ungaria, Yugoslavia). Sașii și șvabii din Republica Populara Română nu au fost expulzați 1945- 1947 din țară în vest. Orașele germane bombardate trebuiau reconstruite, lipseau locuințe. „Lastenasugleich” se numea metoda prin care cei care nu aveau casele și locuințele distruse, au „plătit” un fel de chirie, au contribuit la reconstructia țării. Foarte repede s-a ajuns la reconstrucția orașelor și ale locuințelor ca. până 1956. S-a muncit mult. De acord. A început succesul cu „Gastarbeiter”. Deja 1956 au venit lucrători din Italia la VW Wolfsburg etc.
            Cancelarul Konrad Adenauer a avut un țel în vest, acceptarea ca stat partener în NATO, CE/EWG și ONU.
            Ostpolitik, reconcilierea cu vecinii din est a început cu Willy Brandt/SPD, fost Primar la Westberlin (construcția zidului la Berlin în august 1961), ministru de externe și cancelar (Kniefall la Varșovia). Cheia destinderii est- vest și ușurarea vizitelor în RDG/DDR era la Moscova. Helsinki 1975 a fost un prim pas de destindere est -vest unde Ceaușescu a semnat tratatul european est-vest.
            Nu văd care e problema în Ucraina ca intervenție a occidentului. Rebeliunea portocalie a fost masiv susținută de SUA și destul de puțin de UE și occidentul european. Intervenția militară a mercenarilor ruși în Ucraina de est, agresiunea militara rusă în Ucraina de est mi se pare mai gravă dacât simpatia occidentului față de ucrainieni.
            Extrinderea NATO în est, după retragerea trupelor rusești 1994 din RDG/DDR, acum Wiedervereinigtes D, în Ţările Baltice, Polonia, România, Ungaria, Cehoslovacia s-a făcut paralel cu oferirea Rusiei de către NATO de a participa la Brussels ca partener european la reconcilierea continentului. A venit altfel.

            • @Kurt _ „Nu văd care e problema în Ucraina…”

              Este alt subiect, dar…
              Cea dintâi problemă a Ucrainei este că că nu e o democrație veritabilă, ci o cleptocrație, ceva mai rău decât în România, dar mai puțin rău decât în Rusia, care este o oligarhie.
              Dincolo de afinitățile etnice-culturale cu Rusia, grupurile de interese ucrainene au legături, asemenea celor moldovene, cu oligarhii ruși. Legături oculte de natură financiară.

        • Nu centrale electrice sunt problema, o sa cumpere nemtii la greu curent scump produs in centrale atomice din Franta si clasice pe carbune din Polonia numai pt a satiface cerinte indioate ale miscarii ecologiste si a partidului verzilor iar gazul rusesc va curge in continuare pe conducte. Marea greseala a fost amestecul direct in problema din Ucraina, ce a cautat un ministru de externe german pe maidanul din Kiew ? si care au fost obiectivele nemtesti directe ? nici unele doar destabilizarea realtiilor Rusiei cu Europa si NATO si deschiderea unui conflict de care nimeni nu a avut nevoie.

            • Care sa fie motivul pt care Rusia ar fi avut nevoie de un conflict in Ucraina si implicit cu Europa si SUA ? lumineaza-ma !!

            • @Ursul Bruno – Crimeea și baza navală de la Sevastopol sunt motive destul de luminate pentru tine? Bunică-mea era învățătoare și spunea că sarcasmul nu e dovadă de inteligență, e dovadă de proastă creștere. După asta recunoștea ea activiștii, când n-aveau argumente începeau cu tentative jalnice de sarcasm.

  2. Un extras foarte scurt din blog:

    Bulat Okudjava (Călătoria diletanţilor, Editura Univers 1985):

    …barbarie mongolă şi mîrşăvie bizantină mascate sub veşmînt europenesc… …puternicul stat… este un colos cu picioare de lut, unde totul se prăbuşeşte, unde uriaşa armată nu este decît o gloată pestriţă, neputincioasă, prost înarmată, condusă de nulităţi, unde domnesc moravuri de pe vremea lui Genghis-han, iar mita, servilismul şi hoţia întrec toate exemplele cunoscute, că autoamăgirea cîrmuitorilor ruşi se învecinează cu nebunia…

  3. Diferența principală ține de mijloacele folosite de către fiecare tabără pentru a-și promova propria narațiune: în toate țările europene există agenți de influență ai Rusiei care promovează metanarațiunea ei, în schimb la Moscova nu există agenți de influență europeni care să prezinte cealaltă față a monedei. Și nici nu vor exista prea curând. În asta constă asimetria, Moscova nu e contrazisă de nimeni la ea acasă, în timp ce Occidentul e mereu contestat la el acasă de agenții de influență ai Moscovei.

    Există și o problemă internă a Occidentului, ascensiunea neomarxismului nu mai are propriu-zis legătură cu Moscova. Chiar dacă Putin sprijină (din principiu) toate curentele care pot diviza Occidentul, neomarxismul are o viață proprie în Europa, nu depinde de Moscova. Mai mult decât atât, pentru activiștii neomarxiști a devenit monedă curentă acuzația că oricine li se opune e dirijat și/sau plătit de Moscova. Astfel încât acuzațiile justificate la adresa Moscovei se demonetizează de la sine.

    Foarte recent, în urmă cu doar câteva zile, SPD a găsit că e un bun moment să ceară retragerea armelor nucleare americane din Germania. Orientarea pro-Moscova a SPD-ului e clară de zeci de ani, încă de pe vremea Ostpolitik promovată de Willy Brandt. Care a fost nevoit să demisioneze tocmai pentru că era asistat în permanență de un agent KGB. Numai că Occidentul nu-și face ordine în curtea proprie, continuă să promoveze narațiuni fanteziste despre o presupusă bună credință a agenților de influență ai Moscovei, așa că rezultatul nu are cum să fie decât în favoarea Moscovei.

    În concluzie, dacă nu recunoaștem că în toate țările din Uniunea Europeană există tabere pro-Moscova, degeaba ne străduim să combatem narațiunile Moscovei. Stânga nu are niciodată probleme în a susține lucruri contradictorii, dar asta nu înseamnă că acele susțineri mai sunt credibile.

  4. Am numarat peste 70 de naratiuni, narative, metanaratiuni si metanarative in text.

    Eu personal, desi-s mai nating de felul meu, am reusit sa pricep ideea dupa primele zece.

    Mai departe cred ca orice om cu inteligenta normala si interesat de chestiune a priceput deja ca al doilea razboi mondial a fost cistigat cu bani americani si singe rusesc. Ma rog, sovietic, ca au fost si alte etnii pe acolo in afara de rusi.

    Esenta, intr-o propozitie.

    Restul (TOT restul) e naratiune, cum zice aftorul.

  5. România ar trebui să accentueze, în discuțiile pe tema ultimului război mondial, caracterul de șantaj în care a fost prinsă când de Germania, când de URSS. După agresiunea URSS prin ocuparea Basarabiei și Bucovinei, România a fost obligată să facă alianțele necesare pentru a-și elibera teritoriul. Cele doua prădătoare, Germania și URSS, prin tratatul Ribbentrop-Molotov s-au încaierat pe pradă, iar România a trebuie să treacă de o parte sau de alta, obligată de dreptul la existență. „Marele război” al URSS a fost dus spre a-și elibera o patrie prădătoare, care fusese agresivă spre alte patrii, așa că propaganda apărării URSS, a „centurii sanitare”, este doar o manevră de a-și asigura cuceririle dinainte de acest război.

  6. Sunt câteva state care încă visează în mod ridicol la fostele lor imperii. Aş numi imediat Rusia, Turcia şi Franţa, dar şi combinata încă neanalizată de nimeni Germania+Austria+Hungaria. Toate acestea au vise neo-imperiale, chiar şi „Europa noastră” condusă de dualismul franco-german, ar dori ca Europa să fie un nou Sfânt Imperiu germano-francez….
    Despre Rusia nu pot să zic decât că pretenţiile ei sunt ridicole. În definitiv, CE propune Rusia naţiunilor pe care le doreşte în sfera ei influenţă? Rusia nu poate propune bunăstare, asta s-a dovedit în cei peste o sută de ani de comunism rusesc. Azi, Rusia este un pigmeu economic, produce cam cât Italia sau Coreea de Sud.
    Mai degrabă ar trebui analizate, fiindcă sunt manifeste, tendinţele neo-imperiale din Europa cu Franţa care se vrea puterea suverană principală, cu Germania pe post de anexă la dualismul numit UE. Riidicol, dar asta e propunerea lui Macron către Europa. Numai că…şi Germania lucrează din ce în ce mai străveziu la „imperiul ei”, un fel de al IV-lea Reich, cu Austria şi Hungaria desemnate să realizeze ceva din imperiul habsburgic, cu Cehia şi Slovacia interesate, ba chiar şi Transilvania ar fi bună.
    Şi uite aşa, România( dar şi Polonia) se trezesc din nou cu trei imperii pe cap: Rusia, Germania+aliaţii, başca UE. Turcii mai lipsesc, dar nu se ştie niciodată….
    Noroc că mai sunt americanii pe-aici…..

      • Sunteti convins ca Rusia poate fi distrusa ? s-au inselat si altii cu mult inainte incepand cu Napoleon si terminand cu Hitler si ce punem in loc ?
        Vezi Irak, Libia, Siria etc.etc. ele fiind state esuate.

        • @Ursul Bruno – Rusia se distruge singură, trebuie lăsată doar să fiarbă în suc propriu. Atât timp cât n-o invadează nimeni, Rusia nu-și poate mobiliza cetățenii, n-are de ce. Nu există sprijin popular din partea rușilor de rând pentru a invada Polonia sau Ucraina, așa că soluția rămâne cea din timpul Războiului Rece: containment.

          Dacă Putin mai rămâne măcar vreo 10 ani la putere, Rusia se face praf și pulbere la 3-4 ani după înlocuirea lui. Pe cont propriu, fără s-o invadeze nimeni, la fel ca URSS.

          • Deocamdata se produce inversul, datele statistice aratand ca in era Putin nivelul de trai si forta militara au crescut.
            Nu trebuie sa dam crezare tuturor stirilor, stim ca este si multa propaganda insa Putin este un cunoscator foarte bun al occidentului si stie foarte bine cum acesta gandeste, reactioneaza fapt pt care anectarea Crimeiei a fost un pas foarte bine gandit el stiind ca nimeni nu se va putea opune, sub nici o forma.
            Continuarea unui razboi rece pana la distrugerea Rusiei din interior cum unii gandesc poate fi solutia ? Chiar esti convins ca aceste scenarii nu sunt gandite si la Kremlin si se cauta masuri de contracarare si punerea lor in practica, fapt ce se intampla deja.
            Doctrina rusesca este instalarea unei lumi multipolare in care marile puteri sa concureze de la egal la egal insasi dorinta sa fiind un parteneriat cu Europa in sensul, noi avem resurse iar voi aveti technica. Nu stiu pana cand lideri europeni vor putea rezista unei asemnea oferte economice tentante si cum poate fi gasita numitorul comun pe plan militar, alianta NATO fiind inca esentiala pt siguranta Europei, americanii insa avand aici alte obiective.
            Capitolul este deschis si va ramane multe vreme inca deschis, speram ca mentinierea pacii sa ramana obiectivul principal si nu politica dupa deviza, cine trage primul moare al doilea.

            • De acord.
              As adauga doar ca, spre deosebire de Putin, liderii occidentali nu s-au preocupat vreodata sa inteleaga mentalitatea adversarilor, in speta cea ruseasca, socotind probabil ca este inutil…ca sunt prea inapoiati, ca toate popoarele jinduiesc, obligatoriu!, dupa civilizatia occidentala si deci ajunge sa faca ce stiu ei mai bine, fara sa se preocupe de nimeni altcineva, ca restul lumii sa-i aclameze.
              Or, desconsiderarea adversarului a fost si este o mare greseala tactica, pe care Europa si mai ales SUA, continua sa o faca.

            • @Ursul Bruno – creșterea nivelului de trai în ”era Putin” nu cred că mai impresionează pe cineva, Rusia nu mai e cea din 1999, mulți tineri ruși de azi nici n-au cunoscut vreo altă conducere în afară de Putin. Faptul că Rusia se duce astăzi la vale tocmai sub conducerea lui Putin e o realitate mult mai palpabilă pentru acei tineri.

              Puterea militară sporită a Rusiei sub Putin nu ține de foame, anexarea Crimeii i-a oferit un oarecare capital politic intern, dar nu poate trăi din el la nesfârșit. Dacă nu altceva, măcar biologia tot îl va trăda pe Putin, nici măcar Stalin n-a atins 30 de ani la conducerea URSS. Ăsta e motivul real al viitoarei prăbușiri a Rusiei, faptul că totul e organizat pentru menținerea la putere a unui singur om, exact cum a fost și cu Stalin și cu Brejnev.

              Last but not least, europenii pot avea acces la resursele Rusiei și cu o Rusie dezmembrată. Putin are destui politicieni europeni sub control, dar tocmai asta îi aduce resentimente. Când dispare el, nu dispar și resursele Rusiei. Dimpotrivă, la acel moment rușii vor fi mult mai disperați să le vândă, iar Occidentul e cel care dispune de bani. Chiar și valoarea acelor resurse rusești a mai scăzut, Statele Unite și-au rezolvat pe cont propriu problema petrolului pentru cel puțin 50-60 de ani de-acum înainte.

            • Acces la resursele rusesti intr-o Rusie dezmembrata ? ar fi mai greu pt ca ai avea de a face cu multi actori, fiecare cu interesul sau. Teza dezmembrarii Rusie este una care nici macar cei mai inversunati inamici ai acesteia nu si-ar dori o din motive bine intemeiate si cine ar avea servieta cu butoanele rosii al focoaselor nucleare ? niste nationalisti, comunisti, teroristi, islamisti etc.ect. iti dai seama ce ar insemna !!
              Dintr-o data ai o sumedenie de indivizi cu care ai avea de aface de la care n-ai stii daca o ia razna cu capul.
              Marile puteri SUA, China, Rusia si mai nou India au nevoie de conduceri dupa specificul lor insa aici intervin problemele daca una dintre puteri incerca sa impuna modelul ei asupra alteia.
              Daca pana acum modelul american a fost cel de succes de acum inainte vor fi si altele cu care va trebui sa concureze, pasnic si sa-si demonstreze superioritatea.
              Un model nu este numai economic si militar, ele este unul cultural si social , se vorbeste de hegemonia culturala americana iar daca „American way of life” se poate impune pasnic si va acceptat atunci SUA va ramana in continuare singura superputere.

            • @fancy Bruno bear
              Nu accepți faptul ca pentru kremlin viața cetățeanului de rând este suprimată prin aruncarea de la etajul al V lea ( trei medici au pățit o acum o saptamana ) iar american way of life NU se aliniază Soviet way of Life ! Când vei face diferența între viața și moarte atunci pot accepta ca urss a redevenit Rusia ! Pana acolo ii cale lunga !

            • E treaba lor daca isi arunca medicii de la etaj si tot treaba lor este daca prefera felul lor de a trai dupa cum doreste stapanul de la Kremlin.
              Atata timp cat rusul isi vede de treburile sale fara sa fim afectati direct unde e problema ?
              Atata timp cat ii poti arata „granitele tarcului” va ramane in ele si e foarte mare acel tarc.
              Daca ne bagam coada in treburile sale . reactia e pe masura si nu fim naivi, resursele tarii sunt un mare magnet pt toti cei care doresc sa castige de pe urma lor indiferent de unde ar veni,
              China daca ar putea ar „anecta” Siberia instantaneu.

    • URSS e terminat de nu mai stiu cand … pareca 91…

      Si cu Rusia usor mai incet. Au mai incercat si altii si ? Si ?!!

      Rusia e o tara aiurea!
      Nu ar fi trebuit sa existe!
      Insa exista!
      Nascuta cu sabia in mana in sangele si noroiul insangerat de la Kulikovo … Rusia a fost , este si ramene aiurea , o tara cu impusiri „inverse” . Fiica a dezastrlui prospera prin dezastre care ar distruge orice alta tara insa liinitea si pacea nu ii priesc cf zicalei „da-i suficienta funie”

      Asa ca daca nu iubiti Rusia doriti-i pace si liniste!!!!
      Eu ii doressc 1000 de ani fericiti fara dusmani ……
      (adica sa aiba multa funie!!!)

      • Revenge is a meal best served cold
        Pentru toate Atrocitatile comise de urss din 1945 – ytd ( inclusiv ostrogotiile rostite de mujicul valeri kuzmin ) Tungus le Doresc mai lung ca Funia Ta !

  7. La conferinta NATO din 03.04.2008 Putin declara la Bukuresti:
    „Noi nu avem drept de veto si nici nu ne comportam ca l-am avea insa nu lucru trebuie sa constinetizati, si noi avem interese. In Ucraina traiesc 17 milioane de rusi”
    Atrage atentia asupra faptului flotei Marii Negre si a Crimeiei si atrage atentia strategilor occidentali ca o extensie NATO destabilizeaza situatia din Ucraina.
    „Declraratii ca acest fapt nu este o amenintare pt Rusia nu sunt suficiente, siguranta nationala nu se cladeste pe promisiuni. Un bloc militar in preajma granitelor rusesti va fi considerata o amenintare pt siguranta nationala a Rusiei”
    Acum fiecare poate trage concluzile, de atunci au trecut ceva ani si lucurile s-au schimbat, in SUA si Europa s-au schimbat politicieni in afara de cancelara Merkel iar Putin este in continuare presedintele Rusiei.
    Momentul Georgia si Ucraina cum pot fi vazute ? intreb, concluziile le-au trasa altii, a devenit lumea mai sigura si stabila ?

    • @Ursul Bruno – marele pacifist Obama este cel a readus Rusia în forță pe arena internațională, provocând atât anexarea Crimeii, cât și intervenția din Siria. Au fost pur și simplu mingi ridicate la fileu Rusiei. Iar dacă ținem seama că părinții lui Obama s-au cunoscut tocmai fiindcă erau colegi la cursurile de limbă rusă, poate că ar trebui să ne punem unele întrebări. Însă acum e cam târziu.

      • Putin si Obama n-au prea fost „prieteni buni” , au fost destule momente in care aceast situatie s-a putut observa dar au ramas in contact la diferite niveluri fara sa pericliteze stabilitatea globala. Cum bine spui acum lucrurie arata altfel, la Casa Alba este un alt presedinte, la Kremlin acelasi, a devenit lumea mai sigura si previzibila ?

        • In ce an urss a Invadat Ucraina ocupand Crimeea ? Parca nu era Trump presedinte ?
          In ce presedentie americana Cracanatul de la Kremlin a Consolidat relatia cu Bashar ?
          Hai sa fim Rezonabili !

        • @Ursul Bruno – Obama ”făcea afaceri” cu Medvedev, nu cu Putin. Nici Obama și nici Merkel nu prea sunt prieteni cu Putin, dar ambii au luat decizii în favoarea Rusiei, probabil nu tocmai de bunăvoie. Este virtual imposibil ca o persoană cu poziția lui Merkel înainte de 1989 să nu-l fi întâlnit pe Putin pe vremea lui Honecker, indiferent ce pretind ei în prezent. E ca și cum Ion Iliescu ar pretinde că nu la întâlnit pe Mihail Gorbaciov înainte de a ajunge președintele României :)

          • Medvedev sau Putin, sa fim seriosi, Putin a fost omul care tras sforile si pe timpul presedentiei lui Medevedev. Obama si Merkel au luat decizi obligati ? si nu de buna voie in favoarea Rusiei ? cine i-a obligat ? ratiunile politice pt a nu dezlantui un eventual conflict militar de anvergura pe care nimeni nu l-ar castiga. Nu stiu daca uni si altii inteleg esenta relatiilor Rusia si restul lumii, este aceeasi ca pe vremea Razboiului Rece, se tin unii pe altii sub amenintarea armelor nucleare in sah, pana acum metoda a functionat insa nu este o garantei si pe viitor.

          • @Ursul Bruno – ”esența relațiilor Rusiei cu restul lumii” este că Putin are la mână o mulțime de politicieni germani, de pe vremea când era rezident KGB la Dresden, dar în realitate se afla mai mereu în RFG, plantând ”cârtițe” acolo. Vorbește germană la fel de bine ca Merkel, ba chiar și cu același accent de Dresden-Leipzig, l-ai auzit vreodată? :)

    • Momentul Georgia si Ucraina cum pot fi vazute ? intreb, concluziile le-au trasa altii, a devenit lumea mai sigura si stabila ?

      Hm … acele 2 momente ma fac sa am dubii asupra „exoertilor” si „analistilor” de pe Potomac! Mai ales Ucraina – era extem de prvizbil ca Rusia va reactiona . Si um va reactiona.

      Si ? Si ?

      „Vai dar Rusia este imporevizibila!”

      Ntz Rusia este cel mai previzibil stat daca renunti la vorbe ca „Nu mai traim in epoca Bismarck!”
      Imprevizibila este insa prostia unor „analisti” si „experti” !!!!!

      • Iar in Georgia cine a pornit conflictul impotriva Osetiei de Sud, presedintele Saakaschwili, care credea ca americanii si europenii ii vor sari in ajutor, in schimb riposta rusa a fost pe masura, moartea a sute de oameni, inutila. Asa e cu analisitii si expertii care de multe ori sunt pe langa.
        Amestecul occidentului in Ucraina a fost fatala si a aratat neintelegerea relatiilor intre Rusia si acesta fosta republica sovietica, Kiewul fiind insasi expresia si spiritul sufletul rusesc.
        Occidentul si mai ales SUA nu aveau ce cauta in in acesta tara atat timp cat coruptia, nationalistii si alte forte stapaneau terenul care dupa atatia ani nici astazi nu arata a fi pregatit pt democratie, din contra, razboiul civil nu s-a terminat, nu s-au gasit raspunsuri si rezolvari astfel incat partile implicate sa renunte la forta militara, o situatie care deocamdata la convine mai mult rusilor, sanctiunile impotriva lor neavamd efectele scontate.
        SUA a ratat momentul in care ar fi putut sa ramana singura putere economica si militara globala lasand prea mult loc de manevra atat rusilor cat si chinezilor.
        Tabla de sah mondiala este Eurorasia pe care figurile nu mai pot fi miscate cum doreste Washingtonul, actualul presedinte nefacand altceva decat sa reduca din pacate si mai simtitor rolul SUA prin pornirea a tot felul de conflicte inutile impotriva tuturor.
        Poate inainte sa devina presedinte ar fi fost mai indicat sa citeasca cartea lui Zbigniew Brzezinski „The grand chessboard. America primary and its geostrategic imperativs” astfel incat sa intelega rolul SUA ca prim jucator pe scena globala, imi este teama ca SUA este pe cale sa-l piarda, o situatie cu care mai ales europenei ar avea dificultati enorme.

  8. Iata, au trecut 75 de ani de cand au calcat rusii Berlinul ,lasandu-l ruina totala.Un fel de ” Ba pe a ma-tii !!!, pentru Stalingrad.
    Si asta dupa fratia de arme sovieto-germane din anii „34-’41 ai secolului vitezei; dupa instruiri ale bolsevicilor la Werhmacht si Gestapo, in schimb cu vizite fratesti la Lublianka si Krasnaia Armia ale teutonilor; dupa trenuri cu grane si minereuri trecand spre germanica pana in seara atacului Axei.
    In pofida tuturor barierelor ideologice, cel mai important partener al teutonilor au fost,sunt si vor fi rusii; poate si pentru ca numele vechi a tarilor lor rimeaza: Rusia – P-rusia.
    Cand astia doi s-au „inteles frateste”, toata Europa a sangerat si a tremurat cu chilotii in vine la greu.
    De aceea, in Marele-Joc-de Sah dintre Thalasocrati si Continentali / Heartland, strategia de baza a primilor a fost Keep Germany down and Russia out, ca nu cumva sa-i arunce peste balta atlantica.Stransoarea Anacondei este manevra permanenta desfasurata de neamurile Marii impotriva neamurilor Uscatului.
    Era un articol tare fain acu un an despre acest Big Chess Game and the Anaconda tight, pe un site estica pounct eu; nu stiu daca Ministerul Adevarului evropean nu l-a sters.Nu-i site-ul pentru cei cu aversiune la votca…
    Personal, cred ca am ratat o ocazie unica in trei sute de ani, de a ne reconcilia cu Ursul si reintregi Tara, undeva la inceputul mandatelor ultimului Tar rus.Atunci parea omul care sa accepte, acum….Dumnezeu stie mai departe.
    Poate ca am pariat pe un Raging Bull, care ne impinge tot catre ghearele Ursului, sa-i facem manichiura cu unghiere stribe, ca si Cioara Neagra in ’41.
    Revenind la „mortu’ zilei”, astazi trebuie sa ne scoatem sepcile in fata rusnacilor; de V Day; chiar daca si noi am lasat „autostrada de sange”, dus-intors pe ruta Prut-Stalingrad si retur Viena. A lor a fost victoria.

    • Nono

      nu ai cum te reconcilia cu Rusia…..

      Ar trebui sa intelegi ca Rusia este un predator apex. Este in normalul ei sa te prade . Nu are rost sa ii tii morala – e ca si cum ai incerca sa moralizezi tigrul siberian …..

      Si cum sa iti zic noi stam in calea pradatorului .. Cum scria Tache Gura de Aur fie ca Rusia isi realizeaza visul milenar si Romania dispare , fie Romania rezista si Rusia rateaza ce a considerat un mileniu a fi „destinul” ei :Tarigradul! (V Dumanul Natural)

      Asa ca nu ai cu cine te reconcilia..

      In rest ar trebui sa ne aducem aminte de inteleptele cuvinte ale lui Theodore Rooswelt „”Speak softly and carry a big stick” .. Noi nu avem nici macar o nuielusa (dotarea armatei este .. este de-a dreprtul nelinistitoare!) , nu vobim politicos ci de multe ori avem iesiri isterice ce imi aduc aminte de foxterieri (6-8 kile) care se dau la alsacieni (40 kile) sau ciobnesti caucazieni (+60 pana la 100 kile)…. Uitam ca Walker Bush ne-a zis sa fim o punte si riscam sa imitam pe ala care si-a pascut cravata in direct!!!
      A da. Si majoritatea astora cu ieisi nevicoase sunt neinstruiti si detesta idea de big stick!!!!

      • Când am mai susținut că Ursul va ajunge la Stambul; atingând obiectivul trasat de Piotr the Great dupa 300 de ani, însă pe care îl vor depăși, apropiindu-se de Ierushalaim precum Werhmachtul de Moscova-fără să intre în Oraș- am fost spamat sau combătut….No, nu-i mare bai..!!!!
        Totuși, susțin că ne-au lipsit politicienii cu viziune național-patriotică în 1991, când Druc Mircea îi spunea Bunicuței: Hai să ne unim Țara; acum, când Ursul e căzut la pământ este momentul ! ! Vorbea unor urechi kaghebiste surde !
        Nu uit că românii și-au desăvârșit statul național atunci când Imperiul țarilor era înfrânt în război(1856 Crimeea, 1918 RM1) sau aveau o victorie ala Pirus(1878 Balcani) si am suferit mult cănd Ursul călărea rânjind planșa de surf a Istoriei Europei (1812-1815 Rusia vs Franta napoleonică; 1835-1840 iar Balcanii).
        Noi am fost prinși cu izmenele în vine mai toată istoria și numai Dumnezeu ne-a dat un brânci să mergem înainte atunci când trebuia; este mâna Domnului că avem o Țară acum.Dacă te uiți pe billboardul istoric câte neamuri au trecut peste noi, e imposibil să înțelegi rațional how we ve made it through.
        Intorcându-mă mai aproape, cred că una din greșelile noastre gratuite- deși foarte foarte probabil comandate de licqeour-ici- a fost latratul Chelului la un Urs care stătea atunci în peștera lui,semiadormit.
        Vreme în care, Cioara Neagră se pupa pe gură cu Ursul pentru gaze și petrol, prin d*alde Schroder & Son de la rosgaz/rosneft. Ăștia fac la fel și acum, noi alegându-ne cu o labă cu gheare mari peste gură; călcați pe bătaturi in Dobrogea căci n-au altă trecere spre Stambul și Ierushalaim. Adică si feoutați și cu banii luați. Să nu fie !

      • Vremea Datoriilor a venit pentru kremlin ! Tezaurul Romaniei este Un Motiv Serios ca urss sa se astepte la o actiune similara zero dark thirty, dar in loc de thirty va fi moscow

      • Pai, daca nu cu Rusia, cu cine sa ne reconciliem…?
        Dupa definitia termenului, reconcilierea se face cu…dusmanii! Nu cu prietenii :)

        • Nono – cestia cu Tarigradul e mai veche decat Petru I ul …. Vine de prin sec VIII cand varegii au incercat sa ia Constantinopolul. Apoi varegii s-ua stabilit la Kiev ….

          Ela ptr reconciliere ambele parti trebuie sa fie de acoird sa se impace .. si sa nu reinceapa!
          Bun. Noi putem sa zicem ca dorim sa ne reconciliem cu Rusia si sa fim cinstiti.
          Rau este ca oricat se reconcilieaza cu noi .. rusii raman cu obsesia cu Stramtorile!!!

      • @ela
        Buna Ziua
        Ideea ta este Rezonabila dar Sergey Javrov nu rezonează cu ea ! urss nu a emis declarație in favoarea dialogului cu Japonia din mai 1945 din cauza insulelor Kurile, crezi ca e lene la kremlin sau joaca de 75 ani albă neagră ? Tu spui de Reconciliere însă urss nu o aplica ! In acest caz de 75 ani ! Fascinanta Situația !

  9. Cheia in care privesc eu aceasta problema este raportul intre resursele cheltuite de rusi pentru a finanta un razboi si avantajele materiale obtinute prin jefuirea sistematica a tarii, asa cum au procedat dupa 1945.

    Singurul atu pe care il detine Romania este pozitia sa geostrategica pentru o ruta alternativa la „drumul matasii” China-UE. Pentru asta nici nu trebuie sa mobilizeze cine-stie-ce resurse. O simpla proiectie militara peste bazinul M Negre e suficienta pentru a descuraja orice initiativa de acest fel din partea noastra sau a chinezilor.

    In rest, ce?!
    nu mai avem resurse de jefuit, ca sau cam terminat, agricutura e controlata de producatorii de inputuri, padurile se devalizeaza si vor dispare in curand, forta de munca e tot mai imbatrinita si slab pregatita. Nici industrie nu avem, nici educatie, cercetare, infrastructura, nimic!

    Si-atunci ce ar cauta la noi?! Poate, cel mult sa distruga Deveselu, cu tot ce-i acolo. Insa asta inseamna razboi cu americanii, nu cu noi.

    • Ruta Drumului Matasii este stabilit, Romania nu face parte din el iar referitor la Deveselui, ciudata afirmatie, ori din nestiinta de cauza ori din alte motive care nu le pot elucida.

  10. Rusia va ramane, mereu, intr-un echilibru instabil. Catre est sau catre vest? Dupa Putin, pentru ca va veni un timp, cat de curand, cand Putin nu va mai fi la butoane, Rusia va trebui sa decida, iarasi, incotro. Nici relatia ei cu China nu e atat de fericita pe cat pare, China e un dusman natural. Parerea mea este ca Putin a jucat un joc de santaj pe care l-a prelungit foarte mult mai ales pentru faptul ca experienta lui de fost KGB-ist l-a facut neincrezator in occident. Pretul petrolului ramane, pentru Rusia, calcaiul lui Achile. Un pret mare si Putin poate sa joace, el si urmasii lui, un pret mic si Rusia va balansa, din nou.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro