joi, ianuarie 28, 2021

Rusia, note din campania prezidențială

La 4 martie, cetățenii Rusiei vor vota un președinte pentru un mandat de 6 ani. La Moscova, nimeni nu se îndoiește că Vladimir Putin va câștiga alegerile și încă din primul tur.

Comentatorii relevanți de la Moscova afirmă că este prima campanie electorală, din 1999 încoace, care îi pune cu adevărat probleme lui Putin. Societatea civilă renaște din propria cenușă și începe să conteste întregul sistem de putere construit cu migală de Putin, începând cu anul 2000. După 12 ani în care democrația a fost jertfită pe altarul dezvoltării economice bazată pe exploatarea hidrocarburilor, clasa de mijloc din marile aglomerări urbane nu se mai mulțumește cu salarii mari, plătite la timp, cu un nivel de trai ridicat, ci vrea și alegeri libere, cere măsuri eficiente împotriva corupției și respectarea unor standarde democratice occidentale. Cum rușii îmbrățișează cu multă pasiune ideile, e foarte posibil ca valul ce contestă sistemul de putere care funcționează azi în Rusia să crească tot mai mult și dacă nu va fi în vreun fel blocat sau deturnat, să măture totul în calea sa.

Actualul președinte Dmitri Medvedev a înțeles urgența unor reforme politice. Cu câteva zile înaintea alegerilor se dezbate și votează în primă lectură în Dumă legi importante care ar trebui să readucă în jocul politic omologat partide și mișcări care astăzi acționează în afara sistemului politic și împotriva lui. Dacă Putin va continua aceste reforme, sistemul politic va suferi ajustări, dar Rusia va evita o criză social-politică de amploare, pe care nici un om politic responsabil, din Moscova sau oricare altă capitală a lumii, nu o poate dori.

Ca mai toate mișcările de stradă din ultimele decenii, protestele au fost generate de suspiciunile privind corectitudinea alegerilor. Zeci de mii de oameni au ieșit în piețele din Moscova și Petersburg după scrutinul din 4 decembrie. Demonstrațiile au culminat zilele trecute cu un lanț viu în jurul centrului Moscovei. Foarte probabil ele vor continua și după alegeri. De altfel, mai multe asociații civice și-au anunțat intenția de a organiza mitinguri și după alegerile 4 martie. Cel mai grav lucru care I s-ar putea întâmpla lui Putin, este ca victoria lui să fie contestată în stradă. Corectitudinea victoriei în alegeri îi asigură legitimitatea, iar aceasta e o floare gingașă pe care o poate strivi cu gesturi bruște.

Paradoxul este că  deși sute de mii de oameni, în Moscova și Petersburg, se pregătesc că conteste victoria lui Putin, nimeni nu se îndoiește de faptul că el va câștiga un nou, al treilea mandat de președinte al Rusiei. Majoritatea covârșitoare a sondajelor îl creditează cu victoria chiar din primul tur. Contracandidații de serviciu din ultimii 20 de ani, au rămas aceeași: comunistul Ghennadi Ziuganov și ultranaționalistul Vladimir Jirinovski. Cei doi sunt, potrivit sondajelor, clasați în preferințele electoratului, la mare distanță în urma lui Putin.

Majoritatea observatorilor s-au declarat dezamăgiți de campania electorală. Cel mai bine poziționat candidat, premierul Putin, a refuzat să participe la dezbateri alături de ceilalți competitori, iar televiziunile s-au limitat la reportaje de campanie și nu au încurajat discuțiile serioase asupra programelor candidaților.

O simplă trecere în revistă a documentelor de campanie, relevă faptul că Putin este singurul candidat care are un adevărat program politic, ce conține 5 capitole: „Valorile noastre. Spiritualitatea și unitatea poporului rus”, „O viața destoinică”, „O economie puternică – o Rusie puternică”, „Putere eficientă sub controlul poporului” și „O Rusie puternică într-o lume complicată”. Programul confirmă că Putin va continua proiectele începute în primele mandate, reformele sociale, economice, politice.

De mult mai multă  atenție s-au bucurat articolele, 6 la număr, publicate de Putin, în ultimele săptămâni, în ziarele centrale din Moscova, care dezvoltă, adesea într-o manieră polemică, capitolele programului său politic. De exemplu, articolul publicat – nu întâmplător – în Rossiiskaia gazeta, oficiosul guvernului, „Să fim puternici: garanția securității naționale pentru Rusia” a ținut prima pagina, atât în ziarele rusești, cât mai ales în presa internațională. Premierul Putin dezvăluie aici intenția de a lansa un amplu proiect pe 10 ani de modernizare a armatei. Până în 2022, în arsenalul forțelor militare rusești vor intra 400 de rachete balistice intercontinentale, 100 de aparate cosmice militare, 600 de avioane, inclusive avioane de vânătoare din generația a cincea, 1000 de elicoptere, unități de rachete S – 400, Viteaz’ și Iskander – M, peste 2300 de tancuri, 17.000 de automobile militare etc. Mai mulți analiști ruși, dar și străini, s-au întrebat dacă nu cumva Rusia se pregătește de război? Altfel, la ce bun să cheltuie aproape 800 de miliarde de dolari pentru înarmare?!

Și ultimul articol, al 6-lea, publicat recent de Putin, „Rusia și lumea care se schimbă”, s-a bucurat de o atenție specială din partea media internațională și, cu siguranță, și din partea cancelariilor. Analiza situației internaționale propusă de Putin conține mai multe nuanțe decât a surprins presa.

Pe de o parte, Putin reia retorica obișnuită privind acțiunile unilaterale ale SUA și NATO, este împotriva celor care folosesc drepturile omului pentru a limita suveranitatea unor state, critică Occidentul pentru intervenția din Libia și anunță că Rusia nu va admite același scenariu în Siria. Nemulțumit că intervenția din Irak a condus la pierderea unor importante contracte comerciale de către companiile rusești, premierul afirmă că Moscova va acționa pentru a-și consolida pozițiile economice în Orientul Mijlociu.

Primăvara arabă este mai degrabă un eșec, în analiza premierului rus. A fost o încercare de a introduce democrația cu ajutorul forței, iar ce s-a obținut a fost contrariul. Mișcarea a fost mai degrabă rezultatul acțiunii sofisticate a tehnologiilor informaționale, care au modelat opinia publică internațională. După care urmează o întreagă discuție despre soft power, cu acuzații directe la adresa occidentalilor care au umplut lumea de „agenți de influență”.

Iranul, Coreea de Nord și Afganistanul sunt trecute la capitolul „Provocări și amenințări”. Rezolvarea delicatului dosar iranian s-ar putea face, prin recunoașterea dreptului Teheranului de a dezvolta programe nucleare civile, inclusiv dreptul de a îmbogăți uraniul.

În ciuda reset-ului dintre Moscova și Washington, paradigma în care evoluează relațiie ruso-americane nu s-a schimbat. Cauza, pe lângă stereotipurile și fobiile moștenite din trecut, este absența unui fundament economic solid; volumul comerțului și investițiilor este scăzut, mult sub potențial. Nici interferențele americane în fostul spațiu sovietic și chiar în campania electorală din Rusia, nu contribuie la îmbunătățirea relațiilor, potrivit premierului Putin. Dar cel mai critic este Putin atunci când vorbește de Scutul antirachetă. Proiectul american distruge echilibrul politico-militar care s-a format în ultimele decenii. SUA, afirmă Putin, vor să-și asigure invulnerabilitatea absolută, „o utopie irealizabilă atât în plan tehnologic cât și geopolitic. … Invulnerabilitatea absolută pentru unul înseamnă vulnerabilitatea absolută pentru ceilalți. Cu o asemenea perspectivă nu putem fi de acord”.

Pe de altă parte, articolul programatic confirmă interesul lui Putin pentru continuarea colaborării cu Occidentul. Rusia e parte integrantă a marii civilizații europene iar cetățenii ei „se simt europeni”, iată de ce Putin propune avansarea proiectelor care să conducă la formarea unui spațiu economic și uman unic, între Atlantic și Oceanul Pacific. Rusia sprijină economia europeană care se află în criză, iar premierul Putin subliniază interesul special pentru sfera energetică.

Tot un dosar important de politică externă, detaliat însă în altă parte, este fostul spațiu sovietic. Putin preconizează continuarea proceselor de integrare a Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan și a spațiul economic unic. Programul lui Putin confirmă intenția de înființare a Uniunii Euro-Asiatice în 2015, fără să dezvăluie însă mai multe amănunte despre acest proiect.

În fond, nu sunt lucruri noi. Cel mult, sunt nuanțe stilistice. Majoritatea analiștilor relevanți cred că Vladimir Putin va rămâne un om politic pragmatic și previzibil. Va face ceea ce spune! Tocmai de aceea trebuie citit cu atenție.

Potrivit prognozelor pe anul 2012, date publicității de centrele de analiză, se preconizează o consolidare a autorității lui Putin, care va reinventa echilibrul de forțe de pe culoarele Kremlinlui. În fața contestării populare, va încerca să formeze un front tot mai larg făcând apel la grupările naționaliste dar și la activiștii liberali. Proiectele de reformă economică vor fi ajustate, în condițiile în care Rusia nu mai poate conta pe investiții din Occident, astfel încât planurile de modernizare și privatizare vor trebui finanțate din alte surse. În politica externă, în fostul spațiu sovietic, dosarul ucrainean va consuma energiile și resursele Moscovei, care – pe fondul răcelii intervenite în relațiile Ucrainei cu UE – va încerca să-și consolideze prezența economică și influența politică. În relațiile ruso-americane, centrele de analiză consultate prevăd că se vor menține tensiunile în jurul Scutului antirachetă și a prezenței SUA în Europa Centrală. Rusia va continua presiunile asupra Europei Centrale în probleme de securitate și își va consolida prezența economică în regiune.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. incepe sa devina factorul constient si din ce in ce mai important in evolutia Rusiei spre democratie. Faptul ca nu poate inca prezenta un contracandidat lui Putin ne arata ca drumul Rusiei spre o democratie moderna este inca lung. Nimic nu-l poate insa opri, cum nu poate fi oprit nici procesul de emancipare al popoarelor din „republicile si regiunile autonome”, proces ce va duce la desintegrarea Rusiei sau la un alt tip de Uniune.

  2. Politica ruseasca devine absurda si ridicola. Contesta politica nord atlantica nu pentru a oferi o alternativa ci pentru a i se asocia, binenteles, sperand la toate beneficiile ce ar decurge din aceasta asociere. Rusia refuza sa recunoasca rolul ei in descrestere pe plan mondial.Refuza sa inteleaga ca nu are resursele pentru aceasta politica mare, nu neaparat materiale. Nu intelege ca paradigma in care s-a fornat si a existat pana acum Rusia, aceea de expansiune teritoriala clasica, nu mai exista. Perseverand in inarmare, ma rog, cum preconizeaza Putin, e posibil sa ajunga mai degraba la implozie. Sunt o gramada de hiene pe langa ea care de-abia ii asteapta lesul.

    • Povestea cu inarmarea e (mult) exagerata. Utati-va pe cifre, pe context, nu pe ce scrie unul sau altul.
      Rusia cheltuie mult in domeniul militar, dar nu chiar atat de mult. Cheltuie mai putin, indiferent de criteriu, decat SUA; per capita, cheltuie de trei ori mai putin decat UK si Franta — Franta se pregateste si ea de vreun rezbel??? — mai putin chiar decat pacifista Germanie si cam la fel ca ultra-pacifista Japonie. Ca % din GDP, nu doar SUA cheltuie mai mult, ci si toti ticnitii astia de prin Golf. Ba chiar si de-alde Singapore (?) sunt tot pe-acolo, si Georgia si multi altii. Astia 800 de miliarde cu care Rusia ameninta pacea lumii in urmatorul deceniu reprezinta bugetul Pentagonului pe un an. Samd.
      Altfel, da, probabil ca se gandesc si la faptul ca sansele de a fi antrenati in conflicte militare sunt in crestere. Dar asta-i valabil cam oriunde ne uitam in lume, nu credeti?
      Fara indoiala ca „Sunt o gramada de hiene pe langa ea care de-abia ii asteapta lesul.” Pai si-atunci, care-ar fi raspunsul rational cand iti dau hienele tarcoale? Sa-ti darami gardul de protectie, sa-ti arunci sulita si scutul si sa le zici hienelor ca e vremea sa devina vegetariene, sa ne punem cu totii coronite de flori si sa dantuim pe pajiste?
      Treaba asta se aplica la aproape orice alt domeniu. Daca e ceva la care rusii sunt incredibil de nepriceputi e PR-ul, sa-si prezinte propriul punct de vedere intr-un mod credibil si argumentat. De-aia gasesti doua duzini de „analisti” ca Aslund, Gessen, sau McFaul (noul ambasador US la Moscova :-) :-) :-) ), ca tot vb Putin de soft power, la fiecare postac rusnac.

  3. Intotdeauna cand liderul de la Moscova era/este „surd, mut, orb” – adica aplica politica traditionala ruseasca – mereu a batut vantul rece din Siberia pana in RO!!!

    Dupa un usor dezghet, iarasi ne vedem in plin razbel „rece”. Si cum Ro nu este departe de Rusia, se simte…Ce poate face un cetatean rus in atare conditii? Banuiesc ca nu are alta arma decat sa scrie si sa povesteasca nenoricile intamplate sau care se vor intampla acolo…

    Pot sa ii urez de pe acum o sedere scurta si cat mai putin spornica noului-fostului tar…Ma tem ca asemenea figura autoritara nu are cum sa termine cu un happy-end in cariera!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.