duminică, aprilie 14, 2024

Rusia și costurile geopolitice ale războiului: “conflictele înghețate” din Moldova și Azerbaidjan

Agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei are un impact profund nefast asupra durabilității intereselor geostrategice ale Rusiei practic în tot spațiul ex-sovietic. Membrii Uniunii Economice Vamale și ai Organizației Tratatului de Securitate Colectivă își reevaluează relațiile cu partea rusă. Acest lucru este determinat de „devalorizarea” reputației geopolitice a Rusiei, precum și de răspândirea efectelor sancțiunilor occidentale asupra partenerilor comerciali ai statului rus. O excepție de la această tendință este Belarusul care începând cu reprimarea protestelor post-electorale anti-Lukașenko din 2020 a fost absorbit complet în orbita de influență rusă. De asemenea, oportunismul geo-economic al guvernării georgiene bazat pe intensificarea legăturilor economice cu Rusia lasă loc pentru interpretări negative. Totodată, în timp ce condamnă ocupația a 20% din teritoriului național (Abhazia și Osetia de Sud) de către Rusia, autoritățile georgiene promovează politici, precum „legea privind agenții străini” (Euronews, Februarie 2023), care apropie țara de normele autoritare ruse sau azere. Această deviere riscă să slăbească instituțiile democratice georgiene și să compromită eforturile de integrare europeană. În celelalte cazuri, statele din Europa de Est (Ucraina și Moldova), Caucazul de Sud (Armenia și Azerbaidjan) și Asia Centrală au demonstrat mișcări nefavorabile pentru pozițiile geopolitice rusești.

Odată cu creșterea incertitudinile pentru Rusia în contextul agresiunii sale împotriva Ucrainei apar fisuri în status-quo-ul din jurul “conflictelor înghețate” de pe spațiul ex-sovietic. În timp ce situația din Abhazia și Osetia de Sud este sub control rusesc, în cazul conflictului transnistrean (Moldova) și a disputei armeană-azere privind Nagornîi Karabah (Azerbaidjan) lucrurile se complică pentru Rusia. Elitele separatiste din Transnistria sunt obligate de circumstanțele de război să accepte aranjamente cu autoritățile constituționale moldovenești (reciproc acceptabile) pentru a-și asigura supraviețuirea politică și social-economică. Această dependență crescândă a regimului separatist transnistrean față de deciziile Chișinăului paralizează raza de manevră a Rusiei. Deși înțelege costurile eventuale pentru regimul separatist, Moscova încearcă să exploateze prezența militară rusă în regiunea transnistreană în războiul său informațional împotriva Ucrainei și Moldovei. Situația este de altă natură în Nagornîi Karabah, unde sub presiunea încercărilor azere de a restabili integritatea teritorială misiunea de pacificare rusă se confruntă cu o criză de imagine serioasă în Armenia (Reuters, Ianuarie 2023). Fără susținerea politică armeană-azeră, Rusia își poate pierde utilitatea strategică pentru Armenia, unde deja crește cererea publică pentru o misiune de pacificare internațională în locul celei rusești. Așadar, pozițiile rusești în cazul acestor două „conflicte înghețate” sunt puternic erodate și contestate, iar succesul contra-ofensivei ucrainene planificate în 2023 poate degrada adițional starea lucrurilor pentru Moscova și pârghiile sale asupra acestor conflicte.



Criza de reputație geopolitică pentru Rusia



Două procese ce au loc în paralel afectează interesele strategice ruse în raport cu statele unde limba rusa încă este lingua franca. Pe de o parte, crește interesul pentru a spori suveranitatea economică față de Rusia. Iar, pe de altă parte, se observă o emancipare politică și încercare de a ieși din umbra geopolitică a Rusiei, în unele cazuri urmărind obiectivul de a diversifica sursele de securitate.

În primul caz, statele din Asia Centrală caută modalități de intensificare a legăturilor cu UE și SUA. Reducerea dependenței de infrastructura critică rusă și suveranitatea energetică sunt domenii de interes comun cu UE. Decidenții europeni sunt determinați să investească în proiecte ce ar conecta regiunea central-asiatică la rutele de transport și energie pan-europene (Euroactiv, Noiembrie 2022). În acest sens, prin intermediul platformei europene globale (Global Gateway), cu un buget de circa 300 miliarde de euro, UE intră într-o competiție nedeclarată cu Rusia și China pentru influență în Asia Centrală.

Cel de-al doilea proces vizează Armenia și Azerbaidjan, care alături de Ucraina, Moldova și Georgia, au aderat la Comunitatea Politică Europeană (CPE), lansată la Praga în Octombrie 2022. Decuplarea UE de Rusia în contextul războiului rusesc împotriva Ucrainei reprezintă o „fereastră de oportunitate” pentru Armenia, care a extins dialogul cu UE peste domeniul de securitate. Cu contribuția Franței, partea armeană a convenit cu UE desfășurarea unei misiuni civile în Armenia (EUMA), care a început să activeze pe teritoriul armean în luna februarie. Urmează ca Erevanul să seteze un echilibru politico-diplomatic pentru ca EUMA să coexiste cu forțele bazei militare ruse, active în Armenia din 1992. Privirea Azerbaidjanului este pe consolidarea dialogului energetic cu UE, ceea ce i-ar oferi acces la piața europeană, care caută gaze naturale pentru a substitui importurile din Rusia. Ca să evite viitoare epizoade de instrumentalizare a gazului, UE a redus livrările de gaz rusesc prin conductă până sub 10% în Octombrie-Noiembrie 2022 (de la 40% din totalul importurilor în 2021). Sporind rolul său energetic în calculele strategice ale Bruxelles-ului, Baku umbrește subiectele sensibile legate de persecutarea opoziției sau a societății civile. Gazul ar putea ajuta guvernarea azeră să-și lărgească rândurile de prieteni în Europa. Scandalurile legate de corupția politică transfrontalieră în cadrul Consiliului Europei (2.9 miliarde de dolari în mită), cu învinuiri privind implicarea părții azere, par să fie trecute cu vederea de către UE.

Exemplele analizate mai sus denotă că slăbirea relevanței geopolitice rusești în regiunile considerate anterior sub influența Rusiei, motivează actorii statali regionali să diversifice balanța de puteri, apelând la UE și alți actori occidentali.



Nagornîi Karabah – complicații pentru poziționarea Rusiei



Instituită ca urmare a aranjamentelor tripartite, mediate de liderul rus Vladimir Putin în noiembrie 2020, misiunea de pacificare rusă (1,960 soldați) în Nagornîi Karabah este la limita de a fi discreditată din cauza eșecului de a asigura funcționarea coridorului Lacin. Începând cu mijlocul lunii decembrie 2022, autoritățile azere sub pretextul unor proteste ecologiste au blocat funcționarea normală a coridorului Lacin. Această rută este esențială pentru transportarea persoanelor și bunurilor între Armenia și regiunea separatistă. În prima faza a blocadei, pacificatorii ruși erau considerați în egală măsură responsabili pentru blocarea rutei. Totuși, după demersul făcut de către Curtea Internațională de Justiție (ONU) în februarie curent, doar Azerbaidjan este calificat drept parte responsabilă de împiedicarea accesului în Nagornîi Karabah (ICJ, Februarie 2022). Atât UE, cât și statele membre, dar și SUA, fac presiune asupra Baku-ului privind neimplementarea deciziei curții ONU, care agravează criza umanitară în regiunea separatistă populată preponderent de etnici armeni.

Pe fundalul refuzului părții azere de a restabili conexiunea dintre Armenia cu populația armeană din Nagornîi Karabah, pacificatorii ruși nu se implică sub nicio formă în deblocarea forțată a coridorului Lacin. Aflată într-o poziție de așteptare și sub presiunea publică armeană, Rusia evită să facă mișcări care ar favoriza vreuna din cele două părți și ar fi în detrimentul acțiunii sale de balansare. În calculele Rusiei prevalează necesitatea menținerii pacificatorilor săi în regiune după expirarea mandatului în 2025. Asigurarea unei misiuni de pacificare eficiente nu corespunde acestui obiectiv.

Echilibrul fragil în jurul regiunii și respectiv statutul pacificatorilor ruși depinde de acțiunile părții azere, al cărui scop strategic declarat este preluarea controlului asupra Nagornîi Karabah. Baku insistă pe faptul că Armenia ar folosi Lacin-ul pentru a furniza armament în Nagornîi Karabah, ceea ce încalcă aranjamentele trilaterale, negociate cu Rusia în 2020-2021. Sub acest pretext, autoritățile azere cer introducerea unui punct de control vamal la frontiera cu Armenia, la intrarea în coridorul Lacin (Interfax, Martie 2023). Fără acest coridor, regiunea separatistă nu poate supraviețui, iar preluarea controlului asupra acestei infrastructuri critice de către Azerbaidjan ar spori dependența Armeniei de pacificatorii ruși. O modalitate ca Erevanul să își mărească terenul de manevră în raport cu Moscova și Baku ar fi ca UE să instituie o misiune de asistență la frontiera pe intrarea în Lacin, similară cu Misiunea EUBAM pe segmentul transnistrean. Această Misiune ar ajuta la gestionarea fluxurilor între Armenia și regiunea separatistă, cu implicarea părții armene și azere, fără intermedierea rusă.


Scenariile rusești pentru regiunea transnistreană



Îngrijorările legate de destabilizarea regiunii separatiste din Moldova (Transnistria) au revenit în atenția publicului după ce Rusia a circulat acuzații nefondate despre intențiile autorităților ucrainene de a desfășura un atac militar. Vicepremierul pentru Reintegrare de la Chișinău, Oleg Serebrean, a respins orice scenariu în care Chișinăul și Kievul ar concerta o intervenție militară în Transnistria. Totodată, autoritățile moldovenești recunosc legitimitatea deciziei ucrainene de a-și fortifica prezența militară de-a lungul segmentului transnistrean pentru a se proteja de amenințările rusești.

Riscurile legate de capacitatea Rusiei de a instrumentaliza regiunea transnistreană, cu sau fără cunoștința regimului separatist, pentru obiective tactice în războiul din Ucraina sau pentru a spori instabilitatea în Moldova sunt reale. În primăvara lui 2022, serviciile de securitate ruse au fost suspectate de organizarea unei serii de explozii, cu impact minor, asupra infrastructurii critice din Transnistria (Riddle, Mai 2022). Administrația separatistă de la Tiraspol susține că nu va abandona neutralitatea vizavi de situația din Ucraina. Concomitent, elitele politice și economice din regiune urmează instrucțiunile venite de la Moscova, care le asigură pârghii în negocierile cu autoritățile constituționale de la Chișinău. De aceea, chiar dacă poate amplifica tensiunile la frontiera cu Ucraina, administrația de la Tiraspol vrea să desfășoare exerciții militare împreună cu pacificatorii ruși, în lunile martie-mai.

Evoluția situației în jurul regiunii transnistrene poate fi examinată prin prisma a trei scenarii majore. Cel mai pozitiv scenariu este “păstrarea status-quo-ului” (scenariul 1), care presupune că regiunea transnistreană rămâne neutră în continuare, în schimb această păstrează deschise canalele existente pentru comerț extern. Rusia își păstrează intact statutul în regiune, iar Ucraina și Moldova continuă să monitorizeze situația din Transnistria pentru a preveni escaladări. Al doilea scenariu major care trebuie luat în calcul este cazul în care Rusia utilizează resursele materiale și umane din regiunea transnistreană pentru a desfășura provocări non-militare pe teritoriul Moldovei. Acest scenariu are o utilitate pentru Rusia doar dacă este decisă susținerea unor acțiuni subversive împotriva autorităților constituționale moldovenești. Dacă protestele opoziției populiste cu conexiuni rusești ies de sub control și urmăresc schimbarea ordinii constituționale, atunci utilizarea diversioniștilor ruși localizați în Transnistria este foarte probabilă. Cel de-al treilea scenariu ține de provocări majore cu implicarea forțele militare ruse, situate în regiune. Ținta provocărilor ar fi Ucraina, dar costurile majore ale unei asemenea decizii ale Moscovei vor fi suportate de regiunea transnistreană și Moldova. Aceasta ar include distrugerea infrastructurii critice în Transnistria, cu implicații pentru siguranța depozitului militar de la Cobasna și criză o criză a refugiaților în Moldova. Deocamdată, scenariul predominant prevede menținerea situației curente, dar, în cazul unor schimbări radicale de conjunctură, celelalte două vor trebui să fie luate în considerare (Vezi Tabelul de mai jos).

Tabel. Principalele scenarii în jurul regiunii tranistrene pe fundalul agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei.

 Scenariul 1: Păstrarea status-quo-ului (pozitiv)Scenariul 2: Provocări non-militare interne (negativ)Scenariul 3:  Provocări militare externe (negativ)
RusiaToate părțile își păstrează pozițiile și pârghiile politice, social-economice și militare intacte.Moscova ar putea coordona acțiunile cu sau fără implicarea actorilor direct conectați la regimul separatist.Cu scopul de a distrage atenția de la frontul de luptă din Sud-Estul Ucrainei, Rusia poate folosi forțele sale militare din Transnistria. Totuși, acest pas va însemna un alt episod de sacrificare a soldaților ruși și pierderea pozițiilor geostrategice în Transnistria și Moldova.
TransnistriaUn asemenea scenariu ar însemna că elitele politice și economice nu sunt la curent cu planurile militare rusești.
UcrainaUcraina nu acționează deoarece acțiunile se desfășoară pe malul drept al Nistrului.Acțiunile ucrainene va utiliza potențialul militar, modernizat cu asistența occidentală, pentru a neutraliza amenințările iminente din regiunea transnistreană, în particular pentru distrugerea capacităților militare rusești.
MoldovaDistrase de proteste în masă, autoritățile de la Chișinău pot fi luate prin surprindere de implicarea grupurilor de diversioniști din Transnistria.Moldova va suferi consecințe grave, care pot include o criză de refugiați sau chiar una umanitară,  dacă deliberat sau accidental, are loc explozii la depozitul militar de la Cobasna (20 mii de tone de muniții).

Sursa: Dionis Cenușa (estimările autorului)

În loc de concluzii…

Eficiența defensivei ucrainene și coeziunea occidentală în articularea unor sancțiuni cuprinzătoare împotriva Rusiei au avut un impact destructiv pentru supremația geopolitică rusă pe spațiul ex-sovietic. Paradoxal, diplomația rusă a ajuns într-un punct în care este mai eficientă în relaționarea cu statele din Sudul Global decât cu țările din proximitatea sa imediată.

Deteriorarea definitivă a legăturilor dintre Rusiei și Ucraina este ireversibilă ca urmare a războiul rus de distrugere în masă împotriva statului și populației ucrainene. Deși s-a înrăutățit din cauza șantajului energetic, dialogul Rusiei cu Moldova va depinde de viitoarele conjuncturi politice moldovenești. Caucazul de Sud și Asia Centrală exploatează slăbiciunile geopolitice rusești pentru a dezvolta alternative geo-economice și geostrategice cu participarea Occidentului. În timp ce Belarus reprezintă un satelit aproape controlat de Moscova, Georgia se mișcă pe muchie de cuțit, riscând credibilitatea sa din cauza oportunismului elitelor de la guvernare.

Într-un context de instabilitate regională profundă, situația din “conflictele înghețate” este vulnerabilă la prezența militară a Rusiei și imprevizibilitatea acțiunilor sale geostrategice. Atât Nagornîi Karabah, cât și conflictul transnistrean pot deveni victimele unor calcule și decizii strategice și tactice ruse nefaste, de ordin accidental sau deliberat, cu efecte în lanț pentru securitatea regională.

Articol apărut pe IPN.md

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Textul ne prezinta cu acuratete situatia la zi atit in cazul razboiului declansat de catre Rusia ca si in cazul situatiei din proximitatea Romaniei si a Ucrainei .Doua sunt declaratiile , la zi ,de maxim interes ,ce ne arata o realitate dorita de catre Uniunea Europeana ce prin vocile doamnei von -der-Leyen si cea a Cancelarului Germaniei someaza Rusia sa plece din Ucraina .Europa nu va accepta niciodata ca tancurile Rsiei sa intre pe teriotoriul ei cum nici Europa nu va decide viitoarea relatie cu Rusia in mod unilateral scotind Ucraina din carti .Practic Rusiei ,lui Putin, i se limiteaza posibilitatea de a continua invazia .Scenariile ce fac referire la Rep.Moldova sunt posibile dar in cea mai mare parte Rep.Moldova este deja integrata in UE ea neputind fi atacata de catre Rusia lui Putin decit in momentul in care Ucraina si-ar pierde tara si trupele Rusiei ar cuceri , in integralitatea ei ,Ucraina .Evident, aceasta situatie nu va exista niciodata .Si o parte dar si cealalta parte stiu ,cu certitudine, ca ocuparea integrala a Ucrainei iese din carti . Tot ceea ce poate face Rusia ,daca cistiga confruntarea partiala, este sa isi alipeasca Donbasul fie si ca teritoriu nelocuit si neloicuibil multa vreme de acum inainte .Ne facem datoria de a repeta ,inca o data si inca o data ,cuvintele spuse la inceputul invaziei atunci cind J.R.Biden si doamna von- der – Leyen ne-au spus foarte clar :„nici nu stie ce il asteapta si federatia Rusa nu mai poate ramine in aceasta formula ”Totul trebuie citit si inteles in cheia declaratiilor celor doua mari personalitati ale momentului .Este extrem de vizibil cum Uniunea Europeana devine , pe masura trecerii timpului, marea cistigatoare a ceea ce acum se intimpla in lume .Planul Occidental a functionat perfect .Repetam: Uniunea Europeana se federalizeaza . Deciziile de forta se iau pe segmentul militar la NATO si in segmentul civil la Bruxelles .PNRR si obtinerea banilor din PNRR obliga natiunile sa puna in practica toate deciziile venite pe filiera UE. Germania si Japonia se pot inarma (probabil o vor face si nuclear).Suedia si Finlanda intra in NATO.Natiunile Europene, de pe intreg frontul de Est , se reinarmeaza adaugind , pe masura distrugerii fostelor componente militare sovietice in Ucraina , noi tehnologii la virf impreuna cu cu armamentul din SUA ce si-a dovedit eficacitatea in lupta .Decuplarea de Rusia si de toate componentele ei economice, sociale, culturale ,militare si de Inteligence este pusa in practica in intreaga lume Occidentala .Noua Zeelanda , Coreea de Sud, Australia ,Japonia isi unesc deciziile si formeaza, impreuna cu SUA, in partea lor de lume , un sistem militar asemanator NATO. Statele aflate inca in siajul Rusiei vor deveni independente .Ucraina va fi refacuta in intregime de catre Occident o data cu incheierea razboiului .Belarusul nu poate intra direct in razboi alaturi de Rusia. Ar insemna ca Belarus sa declare razboi Ucrainei ,ceea ce Belarus nu poate face el neavind pretentii teritoriale ca in cazul rusilor, cu atit mai mult cu cit o astfel de decizie va imparti intrega societate ,de la militari la cetateni ,in doua . Ar insemna razboi civil .Chiar daca nu se vede ,totul este platit de catre UE si nu numai platit dar este posibil sa fi fost si planificat .Pina si armamentul oferit de catre SUA Ucrainei este platit de catre UE ce in contrapartida cumpara gazele naturale ale SUA la pretul stiut .Este , din punct de vedere politic , un nou an 1989 dar acolo unde Rusia a dorit sa raspunda militar ceea ce este una dintre erorile extraordinare ale conducerii natiunii ruse .Girbaciov a inteles atunci care sunt riscurile si nu a dorit aparitia unui razboi civil .Putin fie a fost mintit fie chiar asa a crezut si a pornit la lupta fara sa anticipeze impotrivirea poporului ucrainean si reactia de unitate a intregii lumi Occidentale .Ceea ce Putin a oferit Uniunii Europene este unic in analele Istoriei mondiale . Ce a vrut si ce s-a facut reprezinta o falie de care generatii intregi de europeni si rusi isi vor aduce aminte .Sa reusesti a separa doua popoare ce se revendica de origine slavona si sa antagonizezi pentru sute de ani aceste doua popoare este poate cea mai mare eroare din toate timpurile .Ruptura este atit de mare incit nici o mie de ani de pace nu mai pot readuce ceea ce a fost cindva iar acest exemplu si distrugerile din Ucraina(mortii vor vorbi pentru o mie de ani ) sunt luate in calcul de toate natiunile ce inca formeaza, pentru putina vreme, Federatia Rusa .Increderea tuturor a disparut .

    • Istoria arata ca antagonizarea unor populatii inrudite sau care fac parte din aceeasi civilizatie nu dureaza decat 2-3 generatii (daca nu este intretinuta activ de cei interesati). Exemplul Europei este ilustrativ.

  2. ,,Elitele separatiste din Transnistria sunt impuse de circumstanțele” : verbul a impune nu este folosit corect aici, deși această formă apare ad nauseam în româna de peste Prut. Fraza corectată ar fi ,,Elitele separatiste din Transnistria sunt obligate de circumstanțele…” Rog editorii să verifice textul înainte de a-l supune lecturii.

  3. Pentru Rusia cel mai avantajos e sa pastreze status-quo-ul: statutul actual al Transnistriei va fi o piedica serioasa la eventuala aderare la NATO sau la UE a Republicii Moldova, iar pe de alta parte va avea un avanpost aproape de Europa de SE.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Denis Cenusa
Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro