joi, mai 6, 2021

Rusii la Londra. Si despre Oleg „Olly” Garkov

Londongrad este porecla rusească duioasă, ușor ironică, a capitalei britanice. Rușii au adoptat rapid modul de a acționa al britanicilor. La o primă vedere, noi avem clasă, suntem demni, respectăm legea, chiar intimidăm. Uneori, impresia e justă. Rușii ne respectă mult sistemul juridic. Poți pierde sau câștiga. Oricum, va costa mult. Dar nu trebuie să te temi că adversarii tăi vor supralicita mituindu-l pe judecător.

Rușii înțeleg și lucruri mai neplăcute legate de Marea Britanie. Bancherii, avocații și contabilii noștri sunt experți în rezolvarea problemelor. Situațiile îngrijorătoare legate de imigrație sunt  aplanate. Banii suspecți își croiesc drum din conturile offshore în cele din țară, mutându-se de la companii-paravan în trusturi ingenios organizate, totul cu acoperirea atentă a proprietarului.

Respectabilitatea grăbește acest proces. Sponsorizezi o expoziție la o galerie de artă. Cumperi un club de fotbal. Finanțezi universități. Sprijini organizații umanitare. Plătești somități ca să vină la petrecerile tale. Treci de la condiția de bădăran marginalizat, terorizat de engleza-ți precară, venit dintr-un mediu dubios și purtând haine de prost gust la cea de stâlp al societății, puțin exotic, dar indispensabil.

E destul de riscant să scrii despre toate astea: avocații specializați în defăimare se agață de orice ar putea arunca o umbră asupra imaginii imaculate a clientului lor. Dar un raport incendiar de acum câțiva ani al Autorității Serviciilor Financiare a evidențiat modul surprinzător în care băncile încalcă legislația împotriva spălării banilor și obligația de a-și cunoaște clienții atunci când prețul este cel corect. (În replică, susținătorii băncilor noastre au dat asigurări că nimic din toate astea nu s-a întâmplat). Mai recent, o minunată emisiune de televiziune, “Din Rusia, cu bani-gheață”, a prietenului meu Ben Judah, dezvăluia comportamentul servil până la grotesc al unor agenți imobiliari față de un “ministru”, evident corupt, care voia să cumpere o casă în Londra cu niște bani pe care susținea cu mândrie că i-a sustras din bugetul țării pentru sănătate.

In calitate de corespondent la Moscova al publicației “The Economist”, am creionat profilul unui rus fictiv, Oleg Garkov, evidențiindu-i originea dubioasă, temuta-i reputație și dorința (sa) disperată de respectabilitate (“spuneți-mi Olly”)

Cei mai mulți dintre cititori au simțit gluma. Dar unele firme londoneze de servicii profesionale au întrebat cum l-ar putea contacta pe dl Garkov (asta se întâmpla în anii ’90, înaintea erei Google) ca să discute probleme de interes reciproc. (Am răspuns malițios că dl Garkov era într-adevăr interesat și ar dori să-i contacteze, dar sub un alt nume din motive de securitate; sper că asta a creat multă confuzie).

Dar a sosit momentul ca situația să se schimbe. David Cameron încearcă să anihilieze companiile a căror proprietate este confidențială – un demers condamnat ferm și fără rușine de acele respingătoare rămășițe ale Imperiului Britanic, respectiv, de paradisurile noastre fiscale din străinătate. În guvernul american, rotițele se mișcă dureros de încet, dar – sper eu – sigur, într-o anchetă pe tema unei scandaloase fraude comerciale, prin care se sifonau bani din Rusia în beneficiul unei companii din Occident: de fapt, o spălare de bani. Unii complici suspuși și alți indivizi implicați în acest furt, dar și în alte acțiuni similare în ultimii 20 de ani, nu mai călătoresc în Statele Unite de teamă să nu fie luați la întrebări sau, și mai rău, temându-se de ceea ce i-ar putea aștepta acolo; mulți alții implicați în același gen de afaceri vor fi atât de înțelepți încât să le urmeze exemplul.

Anihilarea rușilor corupți și a celor care beneficiază de bunuri furate constituie doar o parte a răspunsului. Trebuie să facem din Marea Britanie un fief al rușilor care iubesc libertatea, așa cum făceam în secolele trecute, când titani precum Alexander Herzen, un filosof din secolul al XIX-lea, s-a refugiat în Marea Britanie de teama represiunii țariste.

Marea majoritate a diasporei ruse din Londra se află aici nu pentru a ne exploata slăbiciunile, ci pentru că ne prețuiește calitățile: statul de drept, libertatea, siguranța, viața culturală, justețea și bunul simț din relațiile  între oameni și, nu în ultimul rând, simțul umorului. Felul în care îi tratăm pe compatrioții lor corupți îi face să râdă, dar cu tristețe.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Sunt curios care va fi reacția guvernului Majestății Sale atunci când „iubitorii de libertate” se vor manifesta (poate chiar vor manifesta) precum concetățenii lor din Germania – mă refer la așa zisul caz de viol asupra tinerei rusoaice de 13 ani, comis, cică, de refugiați.

  2. Nici măcar în timpul războiului rece nu au existat atât de mulți ruși în Londra. Ruși care nu sunt” iubitori de libertate”.

    Am înțeles ca sunt mai mulți ruși în Regatul Unit decât români. Peste 200 000. Ironic nu ?
    Ei sunt ” iubitori de libertate” în timp ce românii sunt cetățeni de categoria a doua, scuipați ori-de-câte ori se poate de către ziarele deținute de oligarhia rusă.
    Noroc că românilor nu le pasă. Ridică din umeri și merg mai departe. …. Cu un gust amar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro