luni, septembrie 25, 2023

Rusii la Londra. Si despre Oleg „Olly” Garkov

Londongrad este porecla rusească duioasă, ușor ironică, a capitalei britanice. Rușii au adoptat rapid modul de a acționa al britanicilor. La o primă vedere, noi avem clasă, suntem demni, respectăm legea, chiar intimidăm. Uneori, impresia e justă. Rușii ne respectă mult sistemul juridic. Poți pierde sau câștiga. Oricum, va costa mult. Dar nu trebuie să te temi că adversarii tăi vor supralicita mituindu-l pe judecător.

Rușii înțeleg și lucruri mai neplăcute legate de Marea Britanie. Bancherii, avocații și contabilii noștri sunt experți în rezolvarea problemelor. Situațiile îngrijorătoare legate de imigrație sunt  aplanate. Banii suspecți își croiesc drum din conturile offshore în cele din țară, mutându-se de la companii-paravan în trusturi ingenios organizate, totul cu acoperirea atentă a proprietarului.

Respectabilitatea grăbește acest proces. Sponsorizezi o expoziție la o galerie de artă. Cumperi un club de fotbal. Finanțezi universități. Sprijini organizații umanitare. Plătești somități ca să vină la petrecerile tale. Treci de la condiția de bădăran marginalizat, terorizat de engleza-ți precară, venit dintr-un mediu dubios și purtând haine de prost gust la cea de stâlp al societății, puțin exotic, dar indispensabil.

E destul de riscant să scrii despre toate astea: avocații specializați în defăimare se agață de orice ar putea arunca o umbră asupra imaginii imaculate a clientului lor. Dar un raport incendiar de acum câțiva ani al Autorității Serviciilor Financiare a evidențiat modul surprinzător în care băncile încalcă legislația împotriva spălării banilor și obligația de a-și cunoaște clienții atunci când prețul este cel corect. (În replică, susținătorii băncilor noastre au dat asigurări că nimic din toate astea nu s-a întâmplat). Mai recent, o minunată emisiune de televiziune, “Din Rusia, cu bani-gheață”, a prietenului meu Ben Judah, dezvăluia comportamentul servil până la grotesc al unor agenți imobiliari față de un “ministru”, evident corupt, care voia să cumpere o casă în Londra cu niște bani pe care susținea cu mândrie că i-a sustras din bugetul țării pentru sănătate.

In calitate de corespondent la Moscova al publicației “The Economist”, am creionat profilul unui rus fictiv, Oleg Garkov, evidențiindu-i originea dubioasă, temuta-i reputație și dorința (sa) disperată de respectabilitate (“spuneți-mi Olly”)

Cei mai mulți dintre cititori au simțit gluma. Dar unele firme londoneze de servicii profesionale au întrebat cum l-ar putea contacta pe dl Garkov (asta se întâmpla în anii ’90, înaintea erei Google) ca să discute probleme de interes reciproc. (Am răspuns malițios că dl Garkov era într-adevăr interesat și ar dori să-i contacteze, dar sub un alt nume din motive de securitate; sper că asta a creat multă confuzie).

Dar a sosit momentul ca situația să se schimbe. David Cameron încearcă să anihilieze companiile a căror proprietate este confidențială – un demers condamnat ferm și fără rușine de acele respingătoare rămășițe ale Imperiului Britanic, respectiv, de paradisurile noastre fiscale din străinătate. În guvernul american, rotițele se mișcă dureros de încet, dar – sper eu – sigur, într-o anchetă pe tema unei scandaloase fraude comerciale, prin care se sifonau bani din Rusia în beneficiul unei companii din Occident: de fapt, o spălare de bani. Unii complici suspuși și alți indivizi implicați în acest furt, dar și în alte acțiuni similare în ultimii 20 de ani, nu mai călătoresc în Statele Unite de teamă să nu fie luați la întrebări sau, și mai rău, temându-se de ceea ce i-ar putea aștepta acolo; mulți alții implicați în același gen de afaceri vor fi atât de înțelepți încât să le urmeze exemplul.

Anihilarea rușilor corupți și a celor care beneficiază de bunuri furate constituie doar o parte a răspunsului. Trebuie să facem din Marea Britanie un fief al rușilor care iubesc libertatea, așa cum făceam în secolele trecute, când titani precum Alexander Herzen, un filosof din secolul al XIX-lea, s-a refugiat în Marea Britanie de teama represiunii țariste.

Marea majoritate a diasporei ruse din Londra se află aici nu pentru a ne exploata slăbiciunile, ci pentru că ne prețuiește calitățile: statul de drept, libertatea, siguranța, viața culturală, justețea și bunul simț din relațiile  între oameni și, nu în ultimul rând, simțul umorului. Felul în care îi tratăm pe compatrioții lor corupți îi face să râdă, dar cu tristețe.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Sunt curios care va fi reacția guvernului Majestății Sale atunci când „iubitorii de libertate” se vor manifesta (poate chiar vor manifesta) precum concetățenii lor din Germania – mă refer la așa zisul caz de viol asupra tinerei rusoaice de 13 ani, comis, cică, de refugiați.

  2. Nici măcar în timpul războiului rece nu au existat atât de mulți ruși în Londra. Ruși care nu sunt” iubitori de libertate”.

    Am înțeles ca sunt mai mulți ruși în Regatul Unit decât români. Peste 200 000. Ironic nu ?
    Ei sunt ” iubitori de libertate” în timp ce românii sunt cetățeni de categoria a doua, scuipați ori-de-câte ori se poate de către ziarele deținute de oligarhia rusă.
    Noroc că românilor nu le pasă. Ridică din umeri și merg mai departe. …. Cu un gust amar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro