Rusii la Londra. Si despre Oleg „Olly” Garkov

Londongrad este porecla rusească duioasă, ușor ironică, a capitalei britanice. Rușii au adoptat rapid modul de a acționa al britanicilor. La o primă vedere, noi avem clasă, suntem demni, respectăm legea, chiar intimidăm. Uneori, impresia e justă. Rușii ne respectă mult sistemul juridic. Poți pierde sau câștiga. Oricum, va costa mult. Dar nu trebuie să te temi că adversarii tăi vor supralicita mituindu-l pe judecător.

Rușii înțeleg și lucruri mai neplăcute legate de Marea Britanie. Bancherii, avocații și contabilii noștri sunt experți în rezolvarea problemelor. Situațiile îngrijorătoare legate de imigrație sunt  aplanate. Banii suspecți își croiesc drum din conturile offshore în cele din țară, mutându-se de la companii-paravan în trusturi ingenios organizate, totul cu acoperirea atentă a proprietarului.

Respectabilitatea grăbește acest proces. Sponsorizezi o expoziție la o galerie de artă. Cumperi un club de fotbal. Finanțezi universități. Sprijini organizații umanitare. Plătești somități ca să vină la petrecerile tale. Treci de la condiția de bădăran marginalizat, terorizat de engleza-ți precară, venit dintr-un mediu dubios și purtând haine de prost gust la cea de stâlp al societății, puțin exotic, dar indispensabil.

E destul de riscant să scrii despre toate astea: avocații specializați în defăimare se agață de orice ar putea arunca o umbră asupra imaginii imaculate a clientului lor. Dar un raport incendiar de acum câțiva ani al Autorității Serviciilor Financiare a evidențiat modul surprinzător în care băncile încalcă legislația împotriva spălării banilor și obligația de a-și cunoaște clienții atunci când prețul este cel corect. (În replică, susținătorii băncilor noastre au dat asigurări că nimic din toate astea nu s-a întâmplat). Mai recent, o minunată emisiune de televiziune, “Din Rusia, cu bani-gheață”, a prietenului meu Ben Judah, dezvăluia comportamentul servil până la grotesc al unor agenți imobiliari față de un “ministru”, evident corupt, care voia să cumpere o casă în Londra cu niște bani pe care susținea cu mândrie că i-a sustras din bugetul țării pentru sănătate.

In calitate de corespondent la Moscova al publicației “The Economist”, am creionat profilul unui rus fictiv, Oleg Garkov, evidențiindu-i originea dubioasă, temuta-i reputație și dorința (sa) disperată de respectabilitate (“spuneți-mi Olly”)

Cei mai mulți dintre cititori au simțit gluma. Dar unele firme londoneze de servicii profesionale au întrebat cum l-ar putea contacta pe dl Garkov (asta se întâmpla în anii ’90, înaintea erei Google) ca să discute probleme de interes reciproc. (Am răspuns malițios că dl Garkov era într-adevăr interesat și ar dori să-i contacteze, dar sub un alt nume din motive de securitate; sper că asta a creat multă confuzie).

Dar a sosit momentul ca situația să se schimbe. David Cameron încearcă să anihilieze companiile a căror proprietate este confidențială – un demers condamnat ferm și fără rușine de acele respingătoare rămășițe ale Imperiului Britanic, respectiv, de paradisurile noastre fiscale din străinătate. În guvernul american, rotițele se mișcă dureros de încet, dar – sper eu – sigur, într-o anchetă pe tema unei scandaloase fraude comerciale, prin care se sifonau bani din Rusia în beneficiul unei companii din Occident: de fapt, o spălare de bani. Unii complici suspuși și alți indivizi implicați în acest furt, dar și în alte acțiuni similare în ultimii 20 de ani, nu mai călătoresc în Statele Unite de teamă să nu fie luați la întrebări sau, și mai rău, temându-se de ceea ce i-ar putea aștepta acolo; mulți alții implicați în același gen de afaceri vor fi atât de înțelepți încât să le urmeze exemplul.

Anihilarea rușilor corupți și a celor care beneficiază de bunuri furate constituie doar o parte a răspunsului. Trebuie să facem din Marea Britanie un fief al rușilor care iubesc libertatea, așa cum făceam în secolele trecute, când titani precum Alexander Herzen, un filosof din secolul al XIX-lea, s-a refugiat în Marea Britanie de teama represiunii țariste.

Marea majoritate a diasporei ruse din Londra se află aici nu pentru a ne exploata slăbiciunile, ci pentru că ne prețuiește calitățile: statul de drept, libertatea, siguranța, viața culturală, justețea și bunul simț din relațiile  între oameni și, nu în ultimul rând, simțul umorului. Felul în care îi tratăm pe compatrioții lor corupți îi face să râdă, dar cu tristețe.

Traducerea: Mihaela Danga