sâmbătă, octombrie 16, 2021

Rusii la Londra. Si despre Oleg „Olly” Garkov

Londongrad este porecla rusească duioasă, ușor ironică, a capitalei britanice. Rușii au adoptat rapid modul de a acționa al britanicilor. La o primă vedere, noi avem clasă, suntem demni, respectăm legea, chiar intimidăm. Uneori, impresia e justă. Rușii ne respectă mult sistemul juridic. Poți pierde sau câștiga. Oricum, va costa mult. Dar nu trebuie să te temi că adversarii tăi vor supralicita mituindu-l pe judecător.

Rușii înțeleg și lucruri mai neplăcute legate de Marea Britanie. Bancherii, avocații și contabilii noștri sunt experți în rezolvarea problemelor. Situațiile îngrijorătoare legate de imigrație sunt  aplanate. Banii suspecți își croiesc drum din conturile offshore în cele din țară, mutându-se de la companii-paravan în trusturi ingenios organizate, totul cu acoperirea atentă a proprietarului.

Respectabilitatea grăbește acest proces. Sponsorizezi o expoziție la o galerie de artă. Cumperi un club de fotbal. Finanțezi universități. Sprijini organizații umanitare. Plătești somități ca să vină la petrecerile tale. Treci de la condiția de bădăran marginalizat, terorizat de engleza-ți precară, venit dintr-un mediu dubios și purtând haine de prost gust la cea de stâlp al societății, puțin exotic, dar indispensabil.

E destul de riscant să scrii despre toate astea: avocații specializați în defăimare se agață de orice ar putea arunca o umbră asupra imaginii imaculate a clientului lor. Dar un raport incendiar de acum câțiva ani al Autorității Serviciilor Financiare a evidențiat modul surprinzător în care băncile încalcă legislația împotriva spălării banilor și obligația de a-și cunoaște clienții atunci când prețul este cel corect. (În replică, susținătorii băncilor noastre au dat asigurări că nimic din toate astea nu s-a întâmplat). Mai recent, o minunată emisiune de televiziune, “Din Rusia, cu bani-gheață”, a prietenului meu Ben Judah, dezvăluia comportamentul servil până la grotesc al unor agenți imobiliari față de un “ministru”, evident corupt, care voia să cumpere o casă în Londra cu niște bani pe care susținea cu mândrie că i-a sustras din bugetul țării pentru sănătate.

In calitate de corespondent la Moscova al publicației “The Economist”, am creionat profilul unui rus fictiv, Oleg Garkov, evidențiindu-i originea dubioasă, temuta-i reputație și dorința (sa) disperată de respectabilitate (“spuneți-mi Olly”)

Cei mai mulți dintre cititori au simțit gluma. Dar unele firme londoneze de servicii profesionale au întrebat cum l-ar putea contacta pe dl Garkov (asta se întâmpla în anii ’90, înaintea erei Google) ca să discute probleme de interes reciproc. (Am răspuns malițios că dl Garkov era într-adevăr interesat și ar dori să-i contacteze, dar sub un alt nume din motive de securitate; sper că asta a creat multă confuzie).

Dar a sosit momentul ca situația să se schimbe. David Cameron încearcă să anihilieze companiile a căror proprietate este confidențială – un demers condamnat ferm și fără rușine de acele respingătoare rămășițe ale Imperiului Britanic, respectiv, de paradisurile noastre fiscale din străinătate. În guvernul american, rotițele se mișcă dureros de încet, dar – sper eu – sigur, într-o anchetă pe tema unei scandaloase fraude comerciale, prin care se sifonau bani din Rusia în beneficiul unei companii din Occident: de fapt, o spălare de bani. Unii complici suspuși și alți indivizi implicați în acest furt, dar și în alte acțiuni similare în ultimii 20 de ani, nu mai călătoresc în Statele Unite de teamă să nu fie luați la întrebări sau, și mai rău, temându-se de ceea ce i-ar putea aștepta acolo; mulți alții implicați în același gen de afaceri vor fi atât de înțelepți încât să le urmeze exemplul.

Anihilarea rușilor corupți și a celor care beneficiază de bunuri furate constituie doar o parte a răspunsului. Trebuie să facem din Marea Britanie un fief al rușilor care iubesc libertatea, așa cum făceam în secolele trecute, când titani precum Alexander Herzen, un filosof din secolul al XIX-lea, s-a refugiat în Marea Britanie de teama represiunii țariste.

Marea majoritate a diasporei ruse din Londra se află aici nu pentru a ne exploata slăbiciunile, ci pentru că ne prețuiește calitățile: statul de drept, libertatea, siguranța, viața culturală, justețea și bunul simț din relațiile  între oameni și, nu în ultimul rând, simțul umorului. Felul în care îi tratăm pe compatrioții lor corupți îi face să râdă, dar cu tristețe.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Sunt curios care va fi reacția guvernului Majestății Sale atunci când „iubitorii de libertate” se vor manifesta (poate chiar vor manifesta) precum concetățenii lor din Germania – mă refer la așa zisul caz de viol asupra tinerei rusoaice de 13 ani, comis, cică, de refugiați.

  2. Nici măcar în timpul războiului rece nu au existat atât de mulți ruși în Londra. Ruși care nu sunt” iubitori de libertate”.

    Am înțeles ca sunt mai mulți ruși în Regatul Unit decât români. Peste 200 000. Ironic nu ?
    Ei sunt ” iubitori de libertate” în timp ce românii sunt cetățeni de categoria a doua, scuipați ori-de-câte ori se poate de către ziarele deținute de oligarhia rusă.
    Noroc că românilor nu le pasă. Ridică din umeri și merg mai departe. …. Cu un gust amar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.