Inspirat de decizia președintelui Trump de a redenumi Golful Mexic în “Golful Americii”, un deputat regional rus propune ceva și mai și: schimbarea numelui Mării Negre în “Marea Rusă”. Știrea o găsiți aici.
În jurul Mării Negre, greșelile de ortografie pot cauza evenimente politice, drept care se cer câteva precizări lingvistice, ne avertizează istoricul Charles King, în excelenta sa carte Marea Neagră. O istorie (Brumar, 2005). Pentru mai multă claritate, profesorul american prezintă valurile de sensuri sub care a fost cunoscută marea:
Cea dintâi denumire greacă, Pontos Axeinos (marea cea întunecată sau sumbră), se poate să fi împrumutat un termen iranian chiar mai vechi. Deopotrivă, se poate să fi reflectat percepția marinarilor despre navigația pe furtună, precum și simplul fapt că, datorită adâncimii, apa însăși pare mai întunecată decât cea din mai puțin afunda Mediterană. Nu se știe sigur cum s-a transformat acest nume în Pontus Euxinus (marea cea primitoare), folosit de scriitorii greci și latini de mai târziu. Ironia poate să fi fost intenționată sau doar o expresie a dorinței.
Cea mai cunoscută denumire în sursele bizantine era, simplu, Pontos (marea), termen pătruns în textele arabe drept bahr Buntus, ce dă bizar redundantul Marea Marea. În Evul Mediu circulau multe alte nume atribuite mării, mai ales în scrierile arabe și otomane, acestea fiind adeseori asociate cu orașe deosebit de importante, de unde și Marea Trabzonului sau Marea Constantinopolului. Denumirea de Marea cea Mare cunoaște în perioada medievală forme diferite, printre care italienele Mare Maius și Mare Maggiore. Alte denumiri provin de la grupurile ce se întâmpla să domine țărmurile la un moment dat sau de la orice grup care un autor sau altul dorea să fie considerat dominant de către cititori. Astfel apar Marea Sciților, Marea Sarmaților, Marea Khazarilor, Rosilor, Bulgarilor, Georgienilor etc. În sursele arabe, Marea Mediterană este pomenită, contrastant, ca Marea Romanilor (adică a bizantinilor).
Prin comparație, Marea Neagră e un termen relativ nou, cel puțin în ce privește acceptarea sa generală. El există în sursele otomane timpurii sub diverse forme și se poate să fi fost folosit colocvial încă de la începuturile istoriei otomane. Este utilizat într-o limbă vest-europeană pentru prima oară la sfârșitul secolului al XIV-lea, intrând însă în largă circulație abia trei secole mai târziu. Înaintea acestui moment, denumirile europene erau în principal adaptări ale celor din epoca clasică, precum Pontus și Euxine, care aveau în engleză conotații poetice străine de cele ale mai prozaicului Marea Neagră. Furios, Othello al lui Shakespeare spune: „Așa cum Marea Neagră, Iago/ nu face calea-ntoarsă, ci-și îndreaptă/ gerosu-i val, năvalnicu-i puhoi/ mereu spre Helespont și Propontida/ La fel și gândul meu setos de sânge/ cu pas cumplit, nu va privi-napoi“.
Dar de ce „neagră“? Nimeni nu știe cu adevărat, însă s-au făcut cel puțin trei speculații majore. Una dintre acestea este cea potrivit căreia e vorba doar despre o revenire la termenii anteriori din iraniană și greacă, păstrați printre locuitorii litoralului Mării Negre mult timp după ce scriitorii din Grecia continentală și Roma începuseră să folosească mai atrăgătorul Euxinus. Numele mai vechi se poate să fi fost purtat spre vest în timpul migrațiilor turce din Anatolia, devenind în cele din urmă otomanul Kara Deniz (marea neagră sau întunecată).
O a doua părere este cea conform căreia kara, cu conotația „măreață“ sau „teribilă“, e un termen preluat de otomani, reprezentând denumirea comună a Mării celei Mari utilizată de europenii medievali, în special de italieni, atât de navigatori, cât și de cartografi.
O a treia explicație trimite la geografia marcată de codurile coloristice folosite de popoarele stepei eurasiatice. În respectiva schemă, originară din China, punctele cardinale sunt asociate cu anumite culori: negru pentru nord, alb pentru vest, roșu pentru sud și, uneori, albastru pentru est. Deși modul de funcționare a sistemului depinde în mod evident de punctul de referință, desemnarea de către otomani a mării de la nord drept „neagră“ se poate datora acestei tradiții eurasiatice, fie ca un ecou al propriului trecut de nomazi al otomanilor, fie ca o simplă convenție adoptată mai târziu de geografii otomani de la mongoli. În limba otomană, ca și în turca modernă, Mediterana este cunoscută, prin contrast, drept Marea Albă (Ak Deniz).
Obișnuindu-se cu marea în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, rușii și vest-europenii trebuie să fi tradus în propriile limbi termenul folosit pe atunci de cea mai mare putere din regiune. Împrumutul s-a transmis probabil și altor limbi din zonă, al căror proces de modernizare și standardizare se desfășura cam în același timp. Rezultatul acestei istorii încurcate este acela că astăzi, numeroasele nume ale mării sunt, de fapt, similare în traducere. Karadeniz în turcă, Maure Thalassa în greaca modernă, Cerno More în bulgară, Marea Neagră în română, Ciorne More în ucraineană, Ciornoe More în rusă, shavi zghva în georgiană, toate înseamnă, la propriu, „marea neagră“.
*
Mulțumim editurii Brumar pentru permisiunea de a prelua fragmente din cartea profesorului Charles King!
Acest articol apare grație arhivei digitale Ziarele Arcanum, una dintre cele mai mari din Europa, conținând 80 de milioane de pagini. În ea puteți “răsfoi” 150 de ani de istorie a României, așa cum a fost ea consemnată în fiecare epocă prin lentila jurnaliștilor vremii, a publiciștilor, scriitorilor și ideologilor de toate orientările.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un regim care e structural condamnat la esec nici sa faca o tampenie „corecta” nu sunt capabili. Sistemele dezechlibrate (politic) conduc la un sir de alte dezechilibre (economice, sociale, militare, educationale stiintifice) pe care nu le poate compensa si regimul intra intr-o spirala de dezintegrare.
„Rușii vor să redenumească Marea Neagră.”
Evident că ne va fi dificil, dar suntem nevoiți să ne obișnuim cu schimbările Geografiei.
Spre exemplu, pe litoralul Mediteranei este preconizată apariția celei mai mari, mai frumoase și mai luminoase stațiuni turistice, construită de către SUA, numită Gaza.
Nu doar în Orientul Mijlociu, dar și în Estul Ucrainei, sau în Nordul Danemarcei, ori în Canada șamd. sunt anunțate modificări geografice, nefiind excluse nici un fel de mijloace pentru înfăptuirea lor.
Uitați-vă, văzând cum merg lucrurile, nu este exclus ca tandemul Rusia-SUA să propună schimbarea denumirii Ungariei în Ungaria Mare. Carevasăzică, cu oarecare extindere către Est și Nord-Est.
Norocul nostru este că avem un guvern competent, care conduce cu înțelepciune România către noi culmi de civilizație și progres, țara noastră adaptându-se cu tenacitate la toate schimbările geografiei. Și istoriei… Domnul Lucian Romașcanu se află alături de domnul Dragoș Sprînceană, la Mar-a-Lago. România este salvată!
Pai ar trebui sa inceapa cu marea Azov, ca tot au toate tarmurile. Dar ar cadea in ridicol, Azov fiind totusi prea bicisnica, intocmai ca economia rusiei. Le trebuie ceva mai consistent.
Uneori explicatiile simple sunt cele mai corecte. Eram cu o delegatie la Istanbul si colegii turci ne-au invitat, dupa lucrarile oficiale, la o plimbare pe mare. Ne-au luat cu vaporul din Bosfor, am mers spre sud pana pe la Insulele Printului si am admirat albastrul turcoaz al apei, specific Mediteranei. Am intors spre nord si in final am intrat in Marea Neagra (Mare Nostrum pentru noi). Si am vazut cu mirare ca marea noastra cea albastra este de fapt de un albastru-gri, sau gri-petrol, care prin contrast cu apele albastre dinspre care veneam, parea gri, iar cand se inora era chiar gri spre negru. Si gazdele ne-au intrebat: „Acum vedeti de ce i se spune Marea Neagra?” Deci denumirea era evidenta pentru orice marinar care venea dinspre Mediterana (care faceau si hartile), dar nu pentru bastinasi.
Dacă în 1878 îi lăsau britanicii pe ruși să cucerească Constantinopole, acum se chema Lacul Rus!
Acum până să se gândească la denumiri, mai bine să înceteze focul și să nu se mai laude cu 2-3 sate cucerite.
Cel mai potrivit nume care ar trebui dat de ruși ar fi Marea celor două Moscove (două crucișătoare cu același nume, unul scufundat de marina română în al 2lea Război Mondial și celălalt scufundat recent de ucraineeni).
Propun sa se numeasca Marea Moscovelor, in cinstea tuturor celor care se vor mai scufunda pe aici.
Cred ca rusii trebuie sa revina la prima denumire a Marii Negre, ce apare in izvoare:
Pontus Axeinos -pentru ei. Cu dronele U -si nu numai- si navele cu oi… nu mai pot misca nimic, desi acum 3 ani se dadeau mari si voiau sa inchida navigatia. Trageau chiar si in pavilioane neutre.