Inflația a redevenit o preocupare presantă pentru cetățeni și pentru Banca Națională a României (BNR), a cărei misiune este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Rata inflației s-a accelerat semnificativ în ultimul an. Totodată, acest fenomen și-a schimbat natura: inflația a avut și are o importantă componentă externă, amplificată de consecințele economice ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei și importată prin creșterea prețurilor energiei și a materiilor prime; însă, în ultimele luni, inflația s-a intensificat, s-a extins și s-a internalizat. În consecință, este necesară normalizarea politicii monetare.
Inflația a ajuns la 15,1% în luna iunie 2022, cu mult peste ținta de 2,5%±1pp a BNR și printre cele mai mari din UE. La origine, ea a fost determinată esențialmente de șocurile externe manifestate pe partea ofertei. După invazia Ucrainei de către Rusia, inflația s-a accelerat și amplificat ca urmare a acțiunii unor factori interni, dintre care cel mai important este creșterea deficitului bugetar.
În acest context economic profund schimbat, ordinea de prioritate a politicilor antiinflaționiste s-a modificat: pe primul loc se situează politicile de stimulare a ofertei, de natură să contribuie atât la controlul inflației, cât și la augmentarea creșterii economice potențiale.[1]
1. O inflație importată, internalizată și extinsă
Factorii care explică accelerarea inflației s-au conjugat, începând mai ales cu jumătatea anului 2021. O mare parte a inflației din România a fost și este importată. Cauzele inițiale ale importului de inflație au fost tensiunile de pe piața materiilor prime și dificultățile tot mai mari de aprovizionare – în condițiile puternicei relansări a economiei mondiale după eliminarea restricțiilor impuse de pandemie. De la începutul anului 2022, aceste dificultăți s-au accentuat semnificativ ca urmare a izbucnirii războiului din Ucraina și reintroducerii măsurilor de izolare în unele regiuni din China.
Pe de altă parte, forța redresării cererii mondiale a fost amplificată de măsurile bugetare de relansare supradimensionate, adoptate de SUA, precum și de ieșirea din izolare a populației, care a și-a mărit considerabil consumul de bunuri mai degrabă decât de servicii.
Piețele de bunuri sunt în prezent piețe mondiale, iar blocajele și presiunile exercitate asupra prețurilor internaționale au afectat economia României, deși aceasta nu a avut inițial o cerere excesivă. La început, consumul de bunuri și servicii nu a făcut altceva decât să revină la nivelul de dinainte de criza pandemică. Însă, la aceste tensiuni preexistente, s-au adăugat consecințele economice ale războiului din Ucraina: în martie 2022, prețurile cu amănuntul ale combustibililor au crescut cu 34,2%.
Principala cauză internă a inflației este creşterea semnificativă a deficitului bugetar. Aceasta determină creşterea ,,bazei monetare’’[2], care este principalul factor care antrenează crearea de monedă de către sectorul bancar, chiar şi în condiţiile în care legea interzice creditarea directă a statului de către banca centrală. Titlurile de stat (datoria publică), emise de guvern în prima fază pentru a-şi finanţa cheltuielile, sunt preluate în faza a doua de la băncile comerciale de către banca centrală şi înlocuite cu monedă „primară” (monetizarea datoriei). Și chiar dacă titlurile de stat nu sunt cumpărate de banca centrală de pe piața secundară (operațiuni open market definitive), creditele acordate de băncile comerciale statului prin achiziționarea titlurilor emise de acesta alimentează procesul de multiplicare a creditului și a masei monetare.[3]
Din punct de vedere economic, inflația are un efect similar cu cel al unui impozit pe veniturile tuturor cetățenilor: pentru a obține aceiași cantitate de bunuri, cumpărătorii trebuie să plătească un preț mai mare. Ca urmare, inflația se repercutează foarte concret asupra puterii de cumpărare a populației.
În cazul întreprinderilor, repercutarea creșterii costurilor de producție în prețurile lor de vânzare nu este mecanică. Ea depinde de situația cererii față de produsele oferite și de puterea lor de a fixa prețurile (poziția de monopol). În funcție de acești factori, întreprinderile suportă o parte sau întregul efect inflaționist fie prin reducerea profiturilor, fie prin majorarea prețurilor de vânzare.
2. Consecințe asupra puterii de cumpărare
Variația puterii de cumpărare a populației rezultă din evoluția comparativă a veniturilor și prețurilor. Conform ultimelor date disponibile, această putere a crescut în ultimii ani, chiar şi în pandemie, astfel încât România a redus decalajele în materie de nivel de trai care o despărţeau de restul Europei. În prezent, puterea de cumpărare a intrat însă, se pare, pe un trend descendent.
Măsurile luate de guvern (compensarea și plafonarea facturilor la utilități pentru consumatorii casnici; acordarea unui sprijin unic de 700 de lei pentru pensionarii cu pensii sub 2.000 lei; acordarea de tichete sociale în valoare de 250 lei pentru persoanele cu venituri reduse etc.) au contribuit într-o anumită măsură la atenuarea efectelor sociale și politice ale creșterii prețurilor. Măsurile respective trebuie însă să rămână temporare, doarece determină creșterea deficitului bugetar. La rândul lor, subvenționarea și plafonarea prețurilor denaturează adaptarea comportamentelor de consum și împiedică economisirea energiei și a altor bunuri deficitare. Alte măsuri semnificative pentru susținerea puterii de cumpărare a populației au fost indexarea anumitor prestații sociale (în special a pensiilor) și a salariului minim. Aceste politici contribuie însă și ele la creșterea deficitului bugetar și, deci, a inflației. În fine, majorarea substanțială a salariului minim poate duce la declanșarea spiralei inflaționste prețuri/salarii. Pe termen lung, soluția eficace a problemei efectelor inflației asupra puterii de cumpărare nu este bugetară sau monetară, ci structurală.
Este important de notat că chiar dacă, în medie, scăderea puterii de cumpărare a populației a fost relativ moderată în 2022, societatea românească resimte puternic această situație. Conform unui sondaj de opinie publicat recent, 44% dintre angajații români afirmă că nivelul lor de trai s-a modificat simțitor din cauză că prețurile au crescut atât în cazul alimentelor, bunurilor de larg consum, produselor vestimentare, cât și în cazul utilităților și combustibililor.[4] Acest sentiment este mult mai pesimist decât situația descrisă de indicatorii macroeconomici (PIB/locuitor, consumul per capita, durata medie a vieții etc.), care relevă că, în ultimii ani, în România, a avut loc o creștere a nivelului de trai. În consecință, este necesară aprofundarea cercetării fenomenului în două dimensiuni: dincolo de mărimile medii, distribuția[5] în rândul populației a creșterii prețurilor și veniturilor, în condițiile în care cifrele cu privire la inegalitățile de acest gen sunt publicate, de regulă, cu un anumit decalaj; asimetria percepțiilor consumatorilor, care, în mod natural, sunt mai sensibili la creșterea prețurilor decât la scăderea sau stabilitatea acestora, precum și la creșterea prețurilor bunurilor pe care le cumpără frecvent, cum ar fi alimentele sau carburanții.
În general, problema care se pune pentru autorități și pentru economiștii din mediul academic este înțelegerea modului în care societatea românească se mobilizează pentru a absorbi și repartiza în cadrul său costurile războiului din Ucraina: acest cost este incontestabil ridicat, însă este mai puțin semnificativ pentru activitatea economică decât șocul pandemic. El nu justifică, deci, o politică de tipul „cu orice preț”, care ar face ca situația finanțelor publice, care și așa este precară și generatoare de inflație, să devină în scurt timp nesustenabilă.
Rezultă că autoritățile trebuie să acționeze în mod prudent și prin măsuri selective de susținere a puterii de cumpărare. Ele nu se pot substitui, de această dată, unui efort repartizat echitabil la nivelul întregii societăți: din partea întreprinderilor, care să-și diminueze într-o anumită măsură profiturile; din partea populației, care să-și reducă temporar consumul, având însă grijă de persoanele defavorizate. Această partajare a efortului implicat de situația actuală este condiția echității, dar și a eficacității economice, condiții necesare ambele pentru ca România să depășească impasul cu actori economici (întreprinderi, populație, organisme publice) viabili.
3. Anticipațiile și previziunile cu privire la inflație
Evoluțiile menționate sugerează că a apărut un nou tip de inflație. După inflația galopantă din anii 1990 și prima jumătate a anilor 2000, consumatorii, salariații și întreprinzătorii români nu au mai cunoscut o inflație semnificativă. Această împrejurare benefică a dus la o schimbare a psihologiei inflației, atât a societății, cât și a decidenților economici.
În aceste condiții, anticipațiile cu privire la inflație bine ancorate și apropiate de ținta BNR au constituit un factor esențial al stabilității prețurilor. Pentru viitor, evaluarea acestor anticipații necesită luarea în considerare nu numai a nivelului ratei inflației, ci și a evoluției posibile a acesteia. Din punct de vedere al politicii monetare, importante sunt mai ales anticipațiile pe termen mediu (trei-cinci ani), deoarece anticipațiile pe un an de zile sunt puternic influențate de fluctuațiile temporare ale inflației. Problema este că anticipațiile pe termen mediu și lung cu privire la inflație făcute de profesioniști sunt destul de îndepărtate de ținta de 2%±1pp a BNR. Aceste proiecții sunt dependente, desigur, de evoluția viitoare a prețurilor energiei, însă se constată că preocupările provocate de războiul ruso-ucrainean accentuează pesimismul prognozelor.
Lupta împotriva unei inflații foarte ridicate relevă responsabilitatea BNR: mandatul său este stabilitatea prețurilor. La nivelul Eurosistemului, stabilitatea prețurilor este definită printr-o rată a inflației pe termen mediu de 2%. Acest nivel de 2% este un fel de „temperatură de echilibru” a economiei, în sensul că reflectă echilibrul între cerere și ofertă. În cazul unei inflații foarte mici, sub 2%, economia este anemiată din cauza cererii insuficiente și riscă să intre într-o spirală deflaționistă. Aceasta este situația prevalentă în SUA, Marea Britanie și zona euro în perioada 2014-2021, care a justificat o politică monetară acomodantă, realizată printr-o serie de măsuri numite „neconvenționale”.[6]
Privind retrospectiv, se poate spune că politica monetară acomodantă a fost necesară și eficace, deoarece a evitat riscul deflației.[7] Această afirmație a fost valabilă până acum, căci, în perioada amintită, inflația a fost determinată în principal de creșterea prețului energiei și de bocajele în aprovizionare. În prezent, situația însă s-a schimbat, ceea ce impune „normalizarea”[8] politicii monetare.
În cazul BNR, care nu a utilizat instrumente „neconvenționale”, normalizarea implică în primul rând majorarea ratei dobânzii de politică monetară și a celorlalte rate ale dobânzii practicate de BNR în relațiile cu băncile comerciale, în scopul aducerii ratele dobânzilor reale[9] din economie la valori pozitive. Recentele decizii ale BNR de majorare a ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 4,75%, majorare a ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 5,75% și a ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 3,75% favorizează ieșirea economiei din zona dobânzilor negative și apropierea ordonată a dobânzilor de „rata dobânzii neutră” – nivel de echilibru teoretic la care nu există nici o nouă accelerare și nici o încetinire din cauze monetare a inflației. În al doilea rând, normalizarea necesită păstrarea controlului ferm asupra lichidității din sistemul bancar prin stabilirea nivelurilor ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și valută ale instituțiilor de credit și prin efectuarea de operațiuni open market adecvate.
Într-un context incert, normalizarea trebuie ghidată de principiul oprtunității. Aceasta presupune calibrarea pragmatică a măsurilor de politică monetară în funcție de datele disponibile și de previziunile cele mai recente, precum și menținerea libertății de acțiune a BNR. Căci, indpendența băncii centrale, flexibilitatea instrumentelor de politică monetară utilizate și evitarea de către aceasta a surprinderii a actorilor economici asigură o transmisie calmă a politicii monetare și limitează riscul unor reacții nejustificate din partea economiei reale și a societății.
Normalizarea începută de BNR este încă departe de a fi devenit o politică monetară restrictivă: dobânzile reale aplicate în relațiile dintre băncile comerciale și clienții lor sunt încă negative, mai ales pentru deponenți. În cazul în care ratele dobânzilor nominale se vor apropia de rata neutră, va trebui văzut dacă acest nivel este compatibil cu perspectivele unei inflații de 2,5%±1pp pe termen mediu, ori va trebui depășită zona neutră și inițiată o politică monetară cu adevărat restrictivă de genul celei care se conturează în prezent în SUA. Deoarece, în România, riscul perpetuării inflației este legat inclusiv de cerere și de deficitul bugetar, BNR trebuie să meargă pe drumul pe care au pornit deja Fed, Banca Angliei și BCE. Situația economică a României nu o obligă însă să meargă la fel de repede sau la fel de departe.
După unii analiști, încercând să combată inflația prin scumpirea creditelor, susceptibilă să antreneze reducerea investițiilor și a consumului, BNR riscă să provoace o recesiune. Această dilemă trebuie relativizată: scenariul de bază prezentat în „Raportul asupra inflației”, mai 2022, pornește de la ipoteza, adoptată și în documentele oficiale ale UE, FMI și Băncii Mondiale, că România va cunoaște o creștere economică pozitivă în perioada 2022-2024 și că va evita, deci, recesiunea, dacă nu va apare un nou șoc energetic.
În aceste condiții, normalizarea politicii monetare trebuie să vizeze pur și simplu restabilirea condițiilor raționale de finanțare a activității economice. De altfel, un alt obiectiv al BNR este asigurarea stabilității financiare, iar acesta este un bun public important pentru cetățeni. O înrădăcinare durabilă a inflației va duce la reducerea considerabilă a încrederii, la creșterea primelor de risc incluse în ratele dobânzilor și la distorsionarea prețurilor și, deci, în final, la încetinirea creșterii economice.
4. Necesitatea unor politici de stimulare a ofertei
Răspunsul evident la inflație este reducerea cererii prin politica monetară, cu excepția cazului în care problema este oferta. Politicile de stimulare a ofertei constă într-un ansamblu de măsuri care să favorizeze producția de bunuri și servicii. De exemplu, atenuarea vulnerabilității la șocurile externe printr-o mai mare diversificare energetică sau creșterea competențelor disponibile pe piața forței de muncă determină atât creșterea ofertei interne, cât și atenuarea inflației. În modul acesta, pot fi rezolvate durabil problemele deficitelor gemene cu care se confruntă România (deficitul bugetar și deficitul contului curent), problemele șomajului, migrației, scăderii puterii de cumpărare etc.
Spre deosebire de acestea, politicile de susținere a cererii (monetare și bugetare) sunt mai puțin pertinente, deoarece mai mult întrețin inflația decât o reduc; în plus, ele nu mai au același spațiu de manevră ca în trecut. Precizăm că „politicile de ofertă” pe care le avem în vedere aici vizează transformări de durată pentru creșterea capacității productive a țării: nu este vorba, deci, în primul rând, de reducerea impozitelor și a taxelor pentru întreprinderi, a căror eficacitate este aleatoare, dar al căror cost este cert.
Dintre transformările necesare, două sunt comune întregii Europe: tranziția ecologică și tranziția digitală; a treia este însă specifică României: efectuarea reformelor structurale necesare pentru finalizarea trecerii de la economia planificată la economia de piață.
5. Finanțarea transformărilor
Realizarea transformărilor ecologice, digitale și structurale necesită investiții masive, ceea ce presupune combinarea formelor de finanțare din fonduri publice și private. În planul investițiilor publice, programul NextGenerationEU constituie un factor decisiv: acesta include măsuri importante, menite să accelereze tripla tranziție – verde, digitală și structurală – și să consolideze reziliența economică și socială. Este însă la fel de importantă conceperea și aplicarea unor politici care să favorizeze o mai bună alocare a capitalului privat, român și străin. Or, România are aici numeroase probleme, din cauza birocrației excesive, la care se adaugă o administrație publică uneori ineficientă și un cadru legislativ imprevizibil, care afectează mediul de afaceri și limitează oportunitățile de investiții, în special pentru întreprinderile cu capital românesc.
Aceste transformări permit consolidarea creșterii economice potențiale, însă forța reluării creșterii va depinde de evoluția noilor variante Covid-19, de ostilitățile din regiune și de capacitatea de absorbție a fondurilor europene.
Oricum, într-un context economic dificil, legat de războiul rus din Ucraina, „Banca Națională a făcut ce trebuia să facă”.[10] Anunțând o creștere importantă a ratei dobânzii de politică monetară și a celorlalte dobânzi precticate în relațiile cu sectorul bancar comercial, ea a arătat că este hotărîtă să acționeze pentru asigurarea stabilității prețurilor.
Concluzia generală care se desprinde din cele arătate este că inflația trebuie redusă și că acest lucru este posibil. În primul rând, printr-o normalizare a politicii monetare, deja începută și care trebuie continuată într-un mod hotărît și ordonat. La aceasta, se adaugă o mobilizare colectivă – românească și europeană – pentru limitarea dependenței energetice și accelerarea tranziției ecologice, digitale și structurale. În fine, pe termen lung, sunt necesare politici de creștere a capacității productive a țării de natură să contribuie la reducerea inflației și la îmbunătățirea creșterii economice, astfel încât aceasta să fie mai susținută, mai verde și mai justă. Dintre acestea, pe primul loc se află reformarea sistemului sistemului de formare și educație, astfel încât acesta să contribuie în mai mare măsură la creșterea volumului și calității ofertei de forță de muncă.
România are indiscutabil unele oportunități și poate, dacă se mobilizează într-un mod lucid și echitabil, să surmonteze costul șocului actual și să continue să realizeze progrese economice și sociale durabile.
Timișoara, 15 iulie 2022
NOTE
[1]-Creșterea potențială este o estimare a ratei de creștere a produsului intern brut (PIB), în ipoteza că factorii de producție sunt utilizați în mod optim, iar inflația este stabilă.
[2]-Baza monetară (moneda primară,moneda băncii centrale, moneda fiduciară, high powered money) este moneda creată direct de către banca centrală. În mod practic, este alcătuită din numerar (bancnote și monezi) și disponibilitățile existente în conturile curente ale instituțiilor de credit (băncilor comerciale) deschise la banca centrală.
[3]-S. Cerna, Economie monetară, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2007, p. 156-158.
[4]-https://www.forbes.ro/sondaj-puterea-de-cumparare-a-scazut-cu-pana-la-50-271483
[5]-În statistică, distribuția reprezintă valorile posibile ale unei variabile și frecvența cu care acestea apar.
[6]-Desemnează ansamblul măsurilor utilizate de băncile centrale în situația în care instrumentele tradiționale ale politicii monetar convenționale (rata dobânzii directoare, rezervele obligatorii, operațiunile open market) sunt inoperante. Aceste măsuri au fost incluse în adevărate programe de cumpărare de obligațiuni, operațiuni preferențiale de finanțare pe termen lung, dobânzi negative, „bani din elicopter” etc.
[7]-Scăderea permanentă și generalizată a nivelului general al prețurilor.
[8]-Termenul desemnează renunțarea la adoptarea unor măsuri excepționale (numite uneori și neconvenționale).
[9]-Rata dobânzii reală reprezintă costul efectiv al creditului. Ea influențează costul vieții și se calculează prin scăderea din rata nominală (rata dobânzii efectiv convenită și plătită) a ratei inflației observate sau anticipate.
[10]-https://www.contributors.ro/banca-nationala-a-facut-ce-trebuia-sa-faca/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
inflația e un impozit indirect regresiv… cât restul veniturilor gospodăriilor sunt supuse unei presiuni crescute pe taxe, tarife, accize în creștere, consumul scade, comerțul, piețele sunt reduse, presiunile salariale cresc pe cifre de afaceri restrânse… disponibilizări, insolvențe, falimente… bulgăre de zăpadă. scăderea puterii de cumpărare distruge bază fiscală. până se reechilibrează pozițiile… tulburări sociale și politice, hair-cuts of investments, timp pierdut…
de această dată, Ro este integrată în lanțurile economice europene, care și ele sunt afectate de demografie, riscuri de securitate comercială (supply, distribution & finance)… și destructurarea ordinii post Bretton Woods… hence war, and dissolution of the logistics of the free-riders that enabled the development of Germany, China, Russia etc… alimente, energie, îngrăsăminte…
toate modelele economice se întorc la ante Bretton-Woods… scapă cine poate, cum și cât poate…
ce spuneți presupune comod că modelele se extrapolează… mă tem că nu mai sunt condițiile care susțin această ipoteză… suntem într-un context fără model, pentru că e fără precedent.
exhibit A: https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/scaderea-cotatiilor-cupru-afecteaza-cea-mai-profitabila-exploatare-miniera-romania-masuri-luat-compania-1_62d2a7295163ec4271ace490/index.html
Acum ca sa fim cinstiti trebuia sa ne asteptam la o restrangere a pietelor – se vedea de foarte mult timp ca doua tari China si Rusia sar din tiparele civilizatiei. USA si-a avertizat de multa vreme investitorii cu privire la afacerile din China – Asia nu se reduce la China desi este o piata enorma aflata odata in crestere. Deci era clar ca piata trebuia sa se ingusteze dar ca si in @008 nu vroia sau nu vrea nimeni acum sa faca pasii necesari – iote ca de voie si de nevoie corabiile se retrag de pe acele meleaguri.
Am mentionat prima data China pana ca nenorocirea a inceput cu ea si cu pandemia care a dezechilibrat economiile – intai pe cele din China, apoit pe cele din Europa si apoi comertul international.
Rusia a intrat mai tarziu in jos desi se putea citi ca va sari iarasi la gatuol Ucrainei dupa ce preluase asa de usor si de rapid Crimeea. Rusia a mizat pe numar si pe petrol si gaze si era pe aproape de a castiga.Dar buturuga mica – VZ si echipa – au rasturnat planurile tzarului. Ghinion!
Dupa parerea mea pietele bursiere sunt doar la inceputul unei mari crize – pietele se ingusteaza semnificativ, afacerile sufera serios , nema bucurie pe la burse… din nou – Ghinion!
Cheltuielile militare – care sunt semnificative – cat sa fie si ele sustinute de state??? Iarasi se mai tipareste ceva si mai inundam putin piata cu ceva banutzi…
Suprafata agricola a Ucrainei unul dintre cei mai mari exportatori de produse agricole s-a redus semnificativ – tzarul este fericit si poate face el livrari in Africa cu granele furate din Ucraina, dar veselia asta tine doar o vara. Nu o sa munceasca mujicul terenurile celea si atunci iarasi ne subtien resursele…
Si in final – boamboana pe coliva – energia verde, bat-o vina si pe cei de la UE la fel!
Si tot in categoria prostia fara de margini – hai sa ne digitalizam!
Dar nu intreaba nimeni cu ce, de unde resurse si mai ales de unde neicushori care sa stea aplecati pe taste pentru a face chestii utile si nu comentarii acide pe aici…
Deci o poveste grea, aproape fara de sfarsit!
PS
sefa de la FMI ne anunta ca de la anul o sa ne fie mai bine – nu stiu de unde a scos chestia asta, poate are o bacheta magica, ca io cred tare ca si la anul ne vom perpeli intr-o mare inflatie, orisicum peste 2% si ma risc cu un pronostic de cca 5%
who cares about inflation? mugurel, caruia si daca i se usuca via, tot incaseaza vreo douaj de mii de euroi lunar? ciuca, ce compenseaza pensia de catana inteligenta cu leafa de pe la vreo doua trei institutii? juzii privilegiati dar prosti si corupti? militienii si securistii ce si arunca sepcile de pamint daca nu s pensionati la patruj de ani iar salariile nu le cresc odata cu inflatia? dvs observati ce fel de sistem s a nascut? toata pleava hoata, inepta si inutila se ngroapa n bani. daca se poate, nu i asa? iese lumea n ulita cu furci si topoare!
Ray Dalio afirma ca in timp de inflație cash is trash. În fapt perioada de inflație actuala dacă ai economii nu te prea ai unde le ascunde: imobiliarele sunt supraevaluate în mai toate piețele, de asemenea acțiunile la bursa, dobânzile bancare sunt sub rata inflației, nici obligațiile de stat nu sunt f atractive. Cumpărat aur și ascuns înr-o groapa in gradina?
Dalio e un tip foarte citit si inteligent dar cu o slabiciune pentru China, poate si pt ca a investit mai multe miliarde acolo. Nu tot ce spun oamenii inteligenti e adevarat. Cash is trash daca e nefolosit. Nu toate actiunile sint supraevaluate. De fapt bursa americana (ca celelalte nu conteaza) a picat bine anul asta dupa cresterea enorma din 2021 si S&P zic alti baieti destepti ca ar putea reveni la macar 4800 daca nu chiar 5000 pina in Q1 2023. Asta inseamna minimum 25%. Pina si in Romania actiunile din energie ar fi interesante (nu ca am facut-o vreodata, dar sint mai usor de studiat, cu riscul unei windfall tax care se vehiculeaza si pe la case mai mari).
Deși am ceva acțiuni la bursa, multe obținute de la companiile la care am lucrat, eu nu prea joc acolo pentru ca nu-mi place sa merg la cazinouri. Când majoritatea acțiunilor de la bursa sunt cumpărate de supercomputere care fac tranzacții la zecimi de secunda ce șansă are un muritor de rand?
Sanse sunt, daca investesti pe termen mediu/lung, avand doua lucruri in vedere: apetitul tau la risc si perspectivele activului financiar. Te gandesti la ce suma esti dispus sa renunti si o investesti acolo unde merita sa-ti asumi un risc in functie de perspectiva.
uita-te ce a facut aurul in ultimele 6 luni (si in ultimii 15 ani). nu stiu pe unde s-au ascuns aia care ne spuneau prin 2012 ca de fapt cresterea aurului reflecta de fapt prabusirea dolarului datorita tiparirii de moneda, si ca pretul aurului urma sa faca tot felul de chestii peste cateva luni. de fapt cred ca stiu – s-au reprofilat pe bitcoin si au bagat-o pe aia cu criptomonedele sunt viitorul :)
https://goldprice.org/… Dalio vrea cash căci e hedge fund… cinic vorbind… zou do the math
Vad ca din 2007 încoace prețul aurului aproape ca s-a dublat. Asta spune ceva despre inflația reala.
În calculul inflației nici o tara nu include creșterea costului chiriei sau a ipotecii pe casa la banca pentru casa, im schimb în GDP este inclusa creștea valorii bunurilor imobiliare.
Când creșterea valorii imobiliare este >> decât creșterea medie a veniturilor populației trebuie sa ne așteptăm la o reajustare severa și asta se întâmplă cam la fiecare 25-30 ani.
Dacă as locui in Cluj m-as gandi bine înainte de a cumpăra o chichineata cu sume de Monte Carlo.
tot cinic vorbind, depinde de când extrapolezi ce versus ce…. din 2007 s-au petrecut o criză, un război, apoi o pandemie, acum e alt război… eu nu sunt Dom’ Profesor să spun ce e de făcut… you do the math!
In mod natural intr-o economie de piata inflatia regleaza sau mai bine zis aduce la zi pozitionind economia in matca ei de realitate .Nu poti ramane in urma pe nici un palier al componentelor economice ce structureaza modul de functionare a unei economii globale .Totul va fi adus la zi .Si cresterile de preturi si tendinta inflationista ca si cauzele aparitiei lor sunt foarte bine cunoscute .Apartia pandemiei , razboiul din Ucraina , schimbarile climatice , datoriile externe , imprumuturile bancare nerambursate , creditele oferite fara acoperire , dobinzile preferentiale si uneori interventia Statului , prin masurile luate , in jocul economic ,ne-au adus aici .Brutalitatea acestor factori, cauzatori de inflatie, se afla de data acesta pe un model de suprapunere . Omenirea nu isi mai permite consumul excesiv . Practic Terra nu are cum suporta asta . Vom invata cu totii sa respectam modelul de functionare al Planetei .Miza jocului este echilibrul .Vom invata , noi si generatiile viitoare, cit de pagubos a fost consumerismul .Vom invata sa eliminam nonnecesarul pe mai toate palierele existentialiste .Occidentul incearca sa faca o regrupare a Natiunilor folosind acest model economic in care consumul nonobligatoriu devine arma Unitatii .Ori facem asta ori pierim cu totii . Raspunsul societatii devine astfel necesar si obligatoriu . Dorim sa ne aliniem acestor masuri ca parte a viitorului sau ne vom impotrivi si vom transforma totul in haos ? Echilibrul propus noua ca si natiuni (vedem asta prin toate deciziile luate in UE ) reprezinta miza suprema .Masurile energetice alternative , eliminarea coruptiei provocatoare de pierderi uriase , unificarea tuturor structurilor decizionale pe componentele vitale ale existentei , unitatea celor care doresc sa ni se alature, digitalizarea totala si multe altele vor defini viitorul . Sa speram ca natiunile Occidentale au ajuns la acel prag al ratiunii ce trece dincolo de poftele de moment ale unora sau altora .Daca nu suntem in stare atunci totul se va prabusi din interior si distrugerea Planetei nu va veni din afara sistemului de viata Occidental ci chiar din interiorul lui .
Deocamdata inflatia in Romania nu este mare in comparatie cu alte atate din UE sau SUA.
Sunt chiar perspective de crestere a ei in viitor.
La ce ne putem astepta dupa 2 ani de pandemie si un razboi militar in curs de desfasurare in vecinatate ?
Marja de manevra monetara a BNR este mica, problema este deja de competenta guvernului
competenta??? unde???
poate la urmatorul – dar daca il aruncam acum pe dreacu sa nu dam de tat-su…
io oricum m0as risca la un nou guvern in locul acestui gubern
Aveti dreptate, o buna parte a inflatiei din tara se datoreaza evolutiei economiei mondiale. Este importata. Dar, nu trebuie uitat factorul populist din politica noastra, care a insamintat inflatia si care o creste „zi de zi si ceas de ceas”. Maririle nejustificate de salarii promovate de Dragnea si VVD, pentru a atrage electoratul de partea lor si a avea mina libera in distrugerea legilor anticoruptie.
Situatie continua, pentru ca Romania nu ar avea gradul de indatorare la acelasi nivel ca tarile din UE. (Vrem si noi falitii nostri….. Problema e ca aia utilizeaza cu cap datoriile si investesc sau sprijina investitiile; noi stimulam consumul pe baza importurilor).
Iar dobinzile bancare la depozitele populatiei sunt absolut ridicole….
E foarte buna postarea dvs., dar mai trebuie si tradus pentru toti si aratat vinovatul real.
P.S. Daca cineva ma poate ajuta: nu-mi dau seama de ce casele de schimb valutar de la noi percep un comision mai mare la dolar (vinzare/cumparare) decat la euro. Sistematic, inca de la lansarea Euro. Multumiri anticipate pentru cei ce incearca sa ma lamureasca.
Tragic este ca numărul angajaților din sistemul de stat a crescut în timpul guvernării minoritare liberale și apoi în timpul coaliției actuale împotriva naturii. Despre calitatea celor angajati am aflat din reportajele celor de la Recorder. Mai mult struto-camila actuala a mărit și mai mult salariile din sistemul de stat și a creat noi ministere și noi pozitii de secretarii de stat.
Încerc eu o schiță de explicație: în România, cel puțin la nivel individual, interesul pentru dolar este scăzut. Prea puține tranzacții și în sume prea mici se fac in USD. Lumea nu deține sau nu introduce dinafară sume mari. La fel, nu prea are de ce să scoată dolari din țară (eventual pentru ceva turism in țări non euro).
Atunci, casele de schimb oferă un ecart mare (raportat la cursul oficial) la cumpărare, respectiv vânzare de dolari. Adică, dacă vrei să îți cumpăr dolari, eu – casă de schimb, îți ofer un curs foarte mic, nu am ce să fac cu dolarii tăi, se vând rar / în volume mici. Dacă vrei să cumperi dolari, îți ofer un curs foarte mare, din aceeași cauză – nu am sume mari de USD.
Într-o sintagmă uzată / utilizată: jocul cererii și al ofertei :)
Comision nu se mai percepe de mulți ani. El a fost „inclus” în diferențele de curs la vânzare – cumpărare.
Raportul Euro-$ a ajuns la 1:1. Importul în UE pentru hidrocarburi, petrol, gaz, cărbune se plătește în $, la fel pentru minereuri, cereale etc. De la Euro-$ 1: 1,17 acum peste 20 de ani s-a ajuns la un raport favorabil exportului și nefavorabil importului UE. Acest raport Euro-$ de 1:1 generează inflație la prețurile în $ din import.
@Kurt – mai ții minte că în urmă cu 3-4 ani explicai pe-aici că trebuie să ajungă 2 euro litrul de benzină? Uite că ți-ai văzut visul cu ochii. Paritatea între euro și dolar vine practic la pachet cu cei 2 euro ai tăi pentru litrul de benzină, numai că șefa ta (aceea cu standing ovations de câte 10 minute, de care erai foarte mândru) nu îți explicase și amănuntul ăsta 😀
Grüne cereau 5 DM pe litru, deci ca. 2,5 Euro acum 40 de ani. Nu eram mândru de frumoasa Angela M. Politica are la mine un loc minor în scala intereselor.
Acum citesc „Physik und Philosophie” de Werner Heisenberg (1956 Scotia) și Paul Davies „ „Die Urkraft” (Superforce, cam 1972) și încep să înțeleg „Quantenphysik”. Nu se poate exprima în cuvinte, nu se pot fabrica „imagini” în minte despre electron, proton etx. Matematica e la baza teoriei și fizicii experimentale Quantenphysik- fizica atomică. Aici mă simt mai bine, mai putin mă preocupă speculații geopolitice dâmbovițene.
As comenta un pic ceva ce ma nedumereste, ca amator nici nu e greu :P
Exista un decalaj intre evolutia „in timp real” si bazele de date care descompun inflatia pe caprarii, sau indicatorii monetari.
In iunie avem baze de date pe mai..intre timp s-au intamplat multe.
Vad doua aspecte importante, componentele inflatiei si masa monetara
Inflatia.
Tabele privind inflatia fac referire la luna martie
Pretul pe pietele internationale la energia electrica are o variatie anuala de 442% iar la gaz de 657%.
In tabelul care ne da „Contribuția energiei și a schemei de sprijin la inflația IPC − martie 2022” observam ca fara schema de sprijin inflatia IPC ar fi foat 16.9%, cu schema de sprijin a fost 10,2%
Sigur, banii din schema de sprijin cresc deficitul bugetar, nu au efect de reglare (in jos) a cererii, dar, in prima faza scad inflatia.
Ne uitam la CORE2 si vedem ca mancarea a avut cele mai mari cresteri (in CORE2) si are si pondere insemnata in IPC:
carnea +3,4% cu pondere de 13,5%
painea +5,99% cu pondere de 8,7%
laptele +4,38% cu pondere de 8,2%
Aici statul nu subventioneaza mai nimic, pe produs final, subventia se face majoritar prin fonduri europene (la hecatar, la carnea de vaca, la lapte…la lapte oricum e infima)
as trage o prima concluzie:
Statul scade inflatia pe produse importate, unde nu poate influenta pretul de producte, doar pretul de achizitie. Nasol! Platim mult oricum, si banii merg la rusi. Statul subventioneaza Rusia, indirect!
BNR poate influenta statul sa schimbe politicile de subventionare pe ce putem influneta ca pret de productie, papica. Cum?
Reglementari privind acordarea de credite in zona care produce papica, evident. as zice ca si subventionarea produselor agro romanesti cu pondere mare in IPC…dar nu stiu daca se poate.
Cresterea ratei de politica monetara e clasica dar scumpeste creditele, indirect, scumpind si mai mult produsele interne. Adica oferta….unde e problema de fapt.
Efectul nu va fi instant (ca la subventionarea pe produs)
Apoi ma uit la indicatorii monetari, cu baza pe mai de data asta.
Agregatele monetare:
M1 are o crestere (mai 2022/mai 2021) de 15,3% dar cu pondere mai mare pe depozitele overnight(18,5%) vs numerarul in circulatie (6,5%) Si cu o scadere de 0,9% fata de aprilie 2022.
M3 creste cu 12,6%
La credite neguvernamentale avem o crestere de 16,55 (20 pe lei si 8,2 pe valuta…cu o scadere importanta la creditele in valuta la populatie de -12,5%) iar la depozite pentru neguvernamentali avem o crestere de 10,4% (10,4% cu crestere a depozitelor in valuata ale populatie de 15,35 vs depozite in lei de -0,2%)
Ce inteleg eu din toate astea? Nu ca asa ar si fi! :P
Schema desprijin a scazut inflatia dar nu a avut ca baza o sursa interna, depozite in lei, creditul a crescut mai mult ca economisirea. Sursa este prin imprumut, de vazut cat intern si cat extern..nuanalizam acum ca o lungim si mai mult.
Mai mult creditarea se face mai mult in lei si economisirea mai mult in valuta.
Altfel spus o parte din masa monetara „fuge” pe valuta, nu circula cum trebuie, avem un surplus mai mare in depozitele overnight.
Nu stiu daca e corecta, da am impresia ca aici se poate face ceva mai mul de BNR. in colaborare cu guvernul, sprijinind oferta interna mai degraba decat cererea de produse importate
Problma mare este ca efectul nu se vede imediat, aceste masuri trebuie luate mai din timp, in baza unor previziuni (altele decat cela de la Comisia nationala de prognoza, care vede totul doar in roz :P)
Acum purceaua e moarta in cotet si veterninarul e manga!
S-a intors inflatia?Nici vorba!De doua decenii mincam ,,inflatie pe paine”, odata cu salariul, pensia ori afacerile!In 2000 Euro era 1.50 lei iar acum 5 lei (doar pentru ca-l mai sustine BNR).In douazeci de ani leul s-a devalorizat cu 350 la suta, adica aproximativ 15 la suta anual!Cauza?Cresterea economica consumatorista pe datorie, dezindustrializarea si lipsa unui proiect national de reindustrializare!In locul reindustrializarii cirpeli fiscale si financiare si articole economice ,,constatative”!BNR este ,,campionul” prelegerilor sistematice/academice de acest gen, ,,constatind” ca ,,in trim. 3 incepe criza” cu adevarat, de parca n-am fi trait dupa 1990 intr-o permanenta criza…
Prin martie-aprilie 1999 era 1.50 lei un euro, pe vremea guvernării lui Radu Vasile. Dar în decembrie 1999, când România a obținut statutul de țară candidată la aderarea la UE, deja ajunsese 1.80 cursul. Iar cei 4 ani de guvernare ai lui Adrian Năstase au dus cursul la peste 4 lei, în vara și toamna lui 2004. Nu erați dvs suporterul reindustrializării țării? 😀
Stimate,
mongolul,
Comisionul este mai mic la Euro deoarece aceasta moneda este ,,stabila” in raport cu leul, deoarece BNR ,,subventioneaza” procentual inflatia la aceasta moneda.Fiind mai ,,stabila” lumea cumpara Euro si mai putin dolari.
Dolarul fluctueaza ,,relativ” liber, iar ceeace se cistiga azi la cresterea valorii sale se poate pierde maine.De asemenea este foarte probabil ca valoarea sa fiind in crestere, tranzactiile (in special de cumparare) sa fie mai reduse comparativ cu cele in Euro.De aici si cistigurile mai reduse incit casele de schimb valutar isi echilibreaza astfel beneficiile.
Nu sint specialist in domeniu, explicatia fiind de logica economica…
placa asta cu cauzele externe e cel mult pe jumatate valida, in aceeasi masura in care e valida inflatia europeana, care nici ea nu e integral justificata de cauze externe;
la noi inflatia e dubla, ca la rata europeana mai adaugam si indispensabila inflatie mioritica;
fie ca o spune sau nu, e clar ca BNR a tintit pragul impus pentru Schengen si s-a incapatanat sa inghete rata dobanzii de referinta, decupland-o de tendintele de crestere a masei monetare;
dar chiar imi scapa de ce indeplinirea unui criteriu Schengen ar fi treaba BNR si nu treaba guvernului;
atata timp cat BNR va continua sa spele pe jos in urma guvernului, guvernul se va spala si el pe maini de reforme structurale;
„Cauzele inițiale ale importului de inflație au fost tensiunile de pe piața materiilor prime și dificultățile tot mai mari de aprovizionare…”
Adesea inflația este prezentată ca o fatalitate, asociată acum cu războiul.
Cauza inițială a inflației a fost de fapt expansiunea monetară, pretextată de nevoia unui sprijin masiv pentru revenirea din pandemia COVID. Cauzele au fost în mod evident manifestate înaintea începerii războiului din Ucraina, anume, lipsa de chibzuință – elegant spus – a celor care au aruncat în piață o masă uriașă de lichiditate, deopotrivă, pe ambele maluri ale Atlanticului.
Desigur, nu pot să nu fiu de acord cu ceea ce în articolul domniei-sale profesorul S. Cerna relevă cititorilor, anume litera manualului de economie.
Pot face, însă observația că „normalizarea” din partea BNR a venit târziu, din două motive aparente, cred eu. Primul, pentru a nu supăra guvernul, care are nevoie de bani pentru acțiuni/politici populiste bazate pe cheltuieli (chiar dacă se pot cumpăra tot mai puține produse cu ei). Al doilea, teama (posibilă, dar puțin justificată acum) de riscul ca o intervenție mai abruptă să ducă la o contractare a economiei.
Felicitări!
Un articol in primul rând bine-venit. Acum, mai mult ca oricând, este nevoie de dezbatere, de soluții pentru un fenomen a cărui amploare este deja înspăimântătoare, inflația.
În al doilea rând articolul punctează foarte bine aspecte critice ale problemei.
În al treilea rând autorul este superb documentat.
Ceea ce trebuie accentuat este că ieșirea din criza în care suntem acum nu depinde doar de BNR și de sectorul financiar. Soluțiile de ieșire din criză sunt în mare măsură în sectorul guvernamental.
Dlui. Bradut-Vasile Bolos,
Mulțumesc pentru cuvintele de laudă și semnalez cititorilor că recentul dvs. articol „Reforme structurale și criză economică” (https://www.contributors.ro/reforme-structurale-si-criza-economica/) arată foarte bine ce fel de reforme structurale sunt necesare pentru ca România să poată controla inflația și să revină la civilizația europeană.
https://www.stiripesurse.ro/adrian-caciu-inainte-sa-fie-ministru-noi-avem-10prc-antreprenori-si-90prc-babuini-antreprenori_2478510.html
Domnia voastră ați folosit informație care a fost publicată oficial ulterior (https://www.bnr.ro/Minuta-%c8%99edin%c8%9bei-de-politica-monetara-a-Consiliului-de-administra%c8%9bie-al-Bancii-Na%c8%9bionale-a-Romaniei-din-6-iulie-2022-24592.aspx)… a se vedea ultimul paragraf din minuta CA BNR publicată la 3 zile după articolul Dvs.
E ok ce zice și Dl Brăduț, dar cine să vrea să restructureze-reformeze ceva… am învățat ceva despre macroeconomie de la un fost ministru de finanțe. și despre management financiar (acum i se zice econometrie) de la un alt fost corifeu (atât la stat cât și la nivel PDG bancar privat)… ambii, deși oameni politici, fiind profesioniști în domeniu, au spus lucrurilor pe nume… am dificultăți cu acomodarea la păsăreasca de tip să fie bine ca să nu fie rău… ar folosi să vă exprimați mai în clar… dacă vreți să se înțeleagă cu ce avem de-face
kind regards
Lui xyz:
Informația a devenit publică prin Comunicatul de presă al BNR din 06.07.2022 (https://www.bnr.ro/page.aspx?prid=21197). În 18 iulie 2022 a fost publicată Minuta ședinței CA al BNR BNR (https://www.bnr.ro/Minuta-%C8%99edin%C8%9Bei-de-politica-monetara-a-Consiliului-de-administra%C8%9Bie-al-Bancii-Na%C8%9Bionale-a-Romaniei-din-6-iulie-2022-24592.aspx).
știam asta, vă semnalam că nu ați citat de unde ați preluat unele sintagme… mulțumesc pentru răspuns. în afara de asta, de mesajul criptic, cred că BNR nu avea altă cale de mijloc… dar principalul pericol este capital flight, care ne poate pune în cap economia… iar guvernul e nevoit să strângă șurubul fiscal, ca să poată plăti serviciul datoriei… ceea ce se petrece deja prin modificările de cod fiscal, dar măsurile sunt tot regresive… impozite imobiliare, forfetare, tarife utilități… bază fiscală captivă… „babuinii vel vistiernicului”…
a doua parte este despre faptul că, după 17 ani în CA BNR, puteți explica ce înseamnă benereza „controlului ferm asupra lichidității din sistemul bancar”… dar, dacă nu vă simțiți confortabil să o faceți, mă mulțumesc cu ce ne oferiți… ați fost în CA și în 98 și în 2008… I think that you could, maybe you would not… anyways, the PR sucks, institutionally wise… sper să greșesc