sâmbătă, octombrie 24, 2020

S-a stins din viata un marturisitor: In memoriam Elie Wiesel (1928-2016)

Motto: „Eu cred că orice exilat trebuie să se identifice cu Elie Wiesel.”–Ioan Petru Culianu

A stiut ce inseamna agonia, durerea, jalea. Si-a pierdut familia in Holocaust. A supravietuit pentru a depune marturie. A stiut ca garantiile civilizatiei moderne sunt mereu amenintate de barbarie. A inteles ca barbaria poate lua chipul progresului tehnologic. Nu a nutrit iluzii despre niciuna dintre intruchiparile totalitarismului. A scris un roman despre noaptea poetilor asasinati in urma simulacrului de proces impotriva Comitetului Evreiesc Antifascist organizat de Stalin si clica sa. A facut din apararea memoriei o datorie existentiala. In 2003, Elie Wiesel a prezidat Comisia Internationala privind Holocaustul din Romania. Institutul aflat in subordinea premierului Romaniei care se ocupa de originile, dinamica si efectele Holocaustului din Romania ii poarta numele.

Venea din mica burghezie a evreimii transilvane. O categorie sociala si etnica anihilata de nazism. La Sighet, am vizitat acum cativa ani Casa Memoriala „Elie Wiesel”. Este la doi pasi de Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului. Locuri de memorie pe o harta insangerata. Aparator al tuturor prigonitlor, un umanist dintr-o specie tot mai rara, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace. L-a binemeritat. Sa-i fie memoria eterna! Omenirea ii va fi de-a pururi indatorata…

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Intr-o lume din ce in ce mai scindata, in care xenofobia si anti-semitismul candideaza la presedintia Americii, in care teama de strain si terorismul au devenit locuri comune, avem nevoie tocmai de acesti marturisitori care se duc in tacere departe de noi.

    Sa-i fie odihna usoara! :(

    • Nefericita gaselnita: SUA, tara unde Elie Wiesel s-a stabilit si a murit, este tara unde xenofobia si antisemitismul au invins.
      Se poate spune, @ amanda 13, ca Elie Wiesel a murit la timp? sa nu mai treaca prin alt Holocaust?
      Si-apoi, nu e prea mult sa-i faci pe Hilary si Trump xenofobi si antisemiti? este SUA chiar „un s(t)at fara cîini?”

      • Ma refeream strict la Trump, intruchiparea celor doua. Si nu, nu cred ca a murit „la timp,” dimpotriva, regretul meu este ca mor martorii care ar putea sa ne ajute sa nu retraim istoria. Cat despre USA ca sat fara caini, va spun ca cetatean american ca teama este mare. Vedem la toamna.

  2. Elie Wiesel lasa amintirea unui mare umanist care a luptat impotriva urii ce distruge civilizatia noastra. Cu el, se stinge inca o flacara a sperantei ca omenirea s-ar putea salva. Ce putini mai sunt astazi cei din aceasta specie rara a oamenilor ce gasesc un sens in viata din convertirea durerii personale in picatura de speranta pentru colectivitate!

    Laudat si binepomenit fie numele tau, Elie Wiesel, cel nascut in Romania, dar parca pentru a enunta, din departari, o speranta pentru Romania, atunci cand tara
    se va insanatosi!

  3. Imi amintesc bine ce spunea Elie pe la inceputul anilor 90, cand venise in Romania. N-am sa uit niciodata cu cata amaraciune relata el episodul ridicarii lui impreuna cu familia si alti evrei din Sighet, cand niciunul dintre romanii care priveau de dupa perdelele de la ferestre nu a facut nici cel mai mic semn de compasiune pentru ceea ce se intampla. Si avea tot dreptul sa se simta revoltat, chiar sa lanseze avertismente ca asa ceva nu se va mai intampla vreodata.

    • Erata
      „Si a tratat tot ce înseamnă român si românesc cu o singura masura, aceea a amăraciunii si frustrarii sale din anii ’90,”
      A se citi din anii razboliului si in anii ’90.
      Si ma rog ce ar fi putut face acei români atunci, in momentele acelea din WW2 când nici ei nu stiau ce îi asteapta?

  4. Despre Ellie Wiesel recunosc ca nu stiu mare lucru. De aceea sunt dispus sa cred ce mentioneaza istoria despre el.
    Insa nu pot sa uit aitudinea mizerabila a fundatiei cu acelasi nume care a facut tot ce tinea de ea sa amane/interzica/trimita in anonimat filmul „Portretul luptatorului la tinerete” , un veritabil film despre rezistenta anticomunista armata din muntii Romaniei. Pentru ca vezi domle era cu „legionari” acel film.
    Din aceasta cazua pentru mine personal cand aud acest nume nu ma pot gandi decat la falangele peste timp ale comunistilor care ne-au nenorocit tara timp de 50 de ani.

  5. Dumnezeul iertarii, al milei si al iubirii, sa-i ierte si lui Elie Wiesel , greselile si pacatele, cele stiute si nestiute, cele cu gindul, cu vorba si cu fapta si sa-ii daruiasca odihna.

  6. “Istoria nu ne ignora (…) este ea o problema de imaginar si inconstient? De pulsiune de moarte si dorinta? – HHH, august 2012
    La multi ani domnule profesor!

  7. Odihnească-se în pace. Poate cineva totuși să ofere niște lămuriri legate de episodul Grüner Miklos – Lazar Wiesel ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Producţia românească de medicamente şi interdicţiile dictate de Nicolae Ceauşescu (1969)

În perioada Războiului Rece, autorităţile comuniste de la Bucureşti au aplicat în economie principiul „Pe unii îi obligăm să fabrice, iar pe...

Povestea unei dispariții

Aici toamna vine devreme și stă mult. Spre jumătatea lui august, vântul începe să se rostogolească de pe munții din apropiere, timid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.