joi, martie 28, 2024

Să depolitizăm sănătatea? Mai bine să nu ne facem iluzii deșarte

Pandemia prin care trecem a scos la iveală toate imperfecțiunile sistemului românesc de sănătate, iar asta ar trebui să pună serios pe gânduri toți decidenții după ce faza acută va fi trecut.

După ce episoade precum Giulești, Burnei, Colectiv, Beuran au evidențiat fisuri punctuale ale sistemului, pandemia COVID-19 vine și ne demonstrează că ele indicau, de fapt, înspre hibe sistemice în organizarea și funcționarea sectorului de sănătate românesc.

Slaba capacitate de administrare la mai toate nivelurile sistemului, lipsa protocoalelor sau ineficiența implementării lor, atitudinea frecvent defensivă sau de-a dreptul pasiv-agresivă a celor puși să ne treacă cu bine dincolo de pandemie – toate acestea trebuie să sufere o analiză “la sânge”, așa cum domnul președinte Iohannis promitea de curând în legătură cu sectorul spitalicesc.

În așteptarea acestei analize pe care decidenții politici vor trebui să o inițieze și implementeze, depolitizarea sănătății să profilează ca panaceu.

Acest discurs al depolitizării este o replică la îndemână în România, având în vedere că starea dezastruoasă a sistemului de sănătate din România se datorează în cea mai mare parte clasei politice. Numeroase cazuri recente de manageri de spitale, directori de direcții județene de sănătate publică, și președinți de variate comisii care s-au dovedit fie incompetenți, fie suspecți de corupție sunt legate prin firul roșu al influențelor politice în numirea sau menținerea lor în funcție.

Cum e la alții?

Înainte de orice altceva, trebuie să acceptăm ceea ce alții au acceptat demult, iar nouă ne este greu să o facem – sănătatea este o decizie politică.

În multe din țările pe care le admirăm, odată cu schimbarea unei administrații în urma alegerilor, pozițiile de top din instituțiile responsabile de realizarea politicilor de sănătate și luarea deciziilor majore revin unor experți care împărtășesc viziunea politică a administrației aflate la conducere.

Dificultatea de a accepta cu ușurință acest fapt în România este generată în mare parte de extreme. Unele persoane cu rol de conducere în sistem au ajuns acolo nu pe baza cunoștințelor și abilităților, ci exclusiv prin influențe politice. La cealaltă extremă, experiența recentei guvernări tehnocrate ne-a arătat dificultățile care apar când politicul și sănătatea sunt decuplate.

Depolitizăm sau nu?

Avem două probleme. Prima este că factorul politic aflat justificat la conducerea centrală a sistemului de sănătate dezamăgește pentru că nu știe sau nu vrea să își facă treaba în slujba și spre sănătatea cetățenilor care i-au votat să ajungă acolo.

A doua este că factorul politic exercită în mod nejustificat o influență malignă la nivelul acelor structuri în care ar trebui să conteze exclusiv nivelul cunoștințelor și competențelor manageriale – de la conducerile CNAS, CJAS-uri și direcțiil județene de sănătate publică până la manageri de spital, membri ai comitetelor directoare ale spitalelor și șefi de secție.

Cum ar arăta o depolitizare sănătoasă? Ar fi situația în care politicienii ar alege oameni competenți în poziții cu încărcătură politică legitimă, și respectiv nu s-ar atinge de numirile în sau concursurile pentru pozițiile care nu trebuie să fie influențate de factorul politic.

Pentru orice ocupant al unei poziții politice în Ministerul Sănătății sunt necesare expertiză, bune intenții, și susținere politică. De cele mai multe ori în ultimii 30 de ani ne-am cam procopsit cu miniștri și secretari de stat care bifau maxim unul din cele trei criterii (cel mai frecvent unul și același).

Pentru orice ocupant al unei poziții de management într-o instituție care implementează politicile de sănătate (fie că este vorba de un spital, o direcție județeană de sănătate publică, o casă județean de asigurări de sănătate sau altă structură), competența trebuie să fie criteriul exclusiv folosit în selecție.

Pe când rezultatele?

Cu riscul de a părea pesimist, bazat pe modul în care arată oferta politică în acest moment în România, nu consider că este realist să ne așteptăm la o schimbare sistemică în următorii 10-15 ani.

Pentru a avea oameni cu expertiză în pozițiile de management din sistem este nevoie de formarea acestora. Adunați numărul de membri din comitetul director al spitalelor publice (trei sau patru, după caz), șefi de secție, de laboratoare și înmulțiți rezultatul cu numărul de spitale publice (aproape 400). Apoi mai adăugați și posturile de conducere din direcțiile județene de sănătate publică și casele județene de asigurări de sănătate.

Este vorba de câteva mii de oameni care trebuie formați. Pentru a-i forma pe ei, trebuie formați cei care să-i formeze.

Va dura cam 10-15 ani dacă politicienii decid că de mâine își iau mâinile de pe aceste poziții și investesc în instituțiile de formare.

Pentru a păstra o doză necesară de optimism, șansele reale de schimbare sunt în acele comunități în care, sub presiunea votului exercitat de cetățeni responsabili, vor exista lideri politici care să își înțeleagă rostul în raport cu sănătatea celor pe care îi servesc, și să susțină oamenii potriviți pentru pozițiile potrivite pe criterii legate de competență. Este speranța mea că aceste oaze de normalitate, care există deja, vor presa și mai mult spre acea schimbare sistemică pe care ne-o dorim și o așteptăm cu toții.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Zic ca este mai usor daca va exista un sistem de sanatate privat, un sistem de educatie mai bun, oarece prosperitate in RO si restul o sa vina de la sine.

    Daca revine dl. Ministru Costache care cred ca a fost mancat la tava de actualul politician Nelutzu si daca ar putea sa fie lasat sa isi formeze singur o echipa profesionista atunci mai avem o sansa.

    Si mai cred ceva – pana nu terminam cu Arafat nu vom avea un sistem pregatit pentru urgente.
    Arafat este bine insurabat prin relatiile pe care si le-a creat in timp dar este o frana pentru o medicina performanta si onesta in RO. Poate ne ajuta DNA-ul.

    • “Poate ne ajută DNA-ul“ mă tem că e o iluzie. Să vedem, poate mă pripesc. În rest, cred că aveți perfctă dreptate.

    • Credeam ca eu sunt singura ca il numeste Nelutzu si il considera politician :)
      Costache a renuntat el, dar pe Streinu-Cercel chiar a incercat sa il manance la tava.
      Si cu Arafat ce sa mai spunem…
      Pe mine ma irita ca au aruncat toate laturile pe spitalele judetene si ei sau dat ingeri pazitori.

      • Si pentru ca noi tacem si nu trimitem sagetile acolo unde trebuie..
        Presa a spus destul de multe.O sa vedem ce se intampla mai departe.

        Multumesc. – zic ca nu suntem singuri.

    • Mă tem că în ROMÂNIA cei care se cred politicieni nu au proprietatea termenului! A face politică – a face POLIS, a face CETATE înseamnă o sumă de calități care să conducă la o asociere bazată pe încredere a oamenilor, la o coagulare de energii în jurul personalității.
      Chiar vi se pare că avem așa ceva ?!

      • Din pacate nu avem politicieni dar sunt unii care asa isi spun.
        Sunt altii multi care nu vor sa fie politicieni si totusi contribuie la politicile publice ca si specialisti intr-un anume domeniu. Criza mereu cerne oamenii.

        Multumesc pentru raspuns.

  2. După ce trece zavera asta cu virusul și se mai liniștesc apele am impresia că o să asistăm la o mare depolitizare, adică se trece la privatizarea aia mult așteptată pe model OMV. Statul încurajează inițiativa privată iar metoda brevetată a profesorilor de jaf și prăduială Adrian Năstase și Petre Roman-Fiare Vechi o să fie aplicată cu succes și aici, pentru că o vacă mai bună de muls decît sănătatea e greu de găsit. Nu o să-și bată nimeni capul cu reformarea sistemului pentru că ar înseamna să umplem pușcăriile pentru a face curățenie și asta înseamnă încălcare unei reguli de bază a statului de drept România, adică ce s-a furat e bun furat și în afară de doi-trei proști nimeni nu pățește nimic. Nu, vor veni celebrii investitori strategici care pe-o mînă cu hoții care au nenorocit sistemul de sănătate vor da drumul în sfîrșit la conducta cu bani și cei care fură azi cu țîrîita se vor trezi cum conturile mămăilor și mătușilor se umplu rapid. Atunci cînd o să dea iar ciuma sau holera în noi, investitorul închide prăvălia fiindcă ”nu poate să țină afacera pe pierdere” (cam ce se întîmplă astăzi https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/contractele-40000-angajati-clinici-private-regina-maria-medlife-sanador-polisano-monza-stat-elias-marius-nasta-suspendate-1_5eaa5e605163ec427145f3b9/index.html), guvernul o să ne închidă cu ordonanța melitară în case unde vom muri liniștiți și asta e, viața e crudă și trebuie să ne descurcăm. Toți cei care pun la cale țeapa asta nu au nicio apăsare și dorm liniștiți pentru că au văzut ce li s-a întîmplat celor dinaintea lor care au furat și au făcut aceleași chestii, adică au furat, au scăpat, și acum stau cuminți pe proprietățile lor și își numără care banii, care ouăle.

  3. Sincer nu înțeleg ce aveți împotriva dlui Arafat! Cu atât mai mult cu cât ceea ce face dsa nu este direct legat de asistența medicală ci de administrarea unui sistem de intervenție rapidă, inexistent până la dsa, cu micile și mai marile probleme aferente
    Chiar al aprecia un răspuns!
    Cu mulțumiri anticipate

    • Are interventii neinspirate si tardive pentru evenimentele din Apuseni, Siutghiol si Colectiv. Niciodata nu isi recunoaste partea de vina, mereu altii sunt de vina Ca reprezentant interv. de urgenta are in vedere inundatii, incendii mari, seisme, alunecari de teren, viituri, partea medicala apartine strict de ministerul sanatatii ce solicita sprijinul altor institutii si nu invers. Propunerea de stare de urgenta militara si iesirea din CEDO ii apartine. Nici macar Trump nu a dat ordonante militare. Unele achizitii pentru SMURD au fost discutabile ca valoare si licitatii dar prin relatii totul a fost redus la tacere. Putea interveni ca amenzile sa fie raportate la nivelul veniturilor din Ro, asa cum este in alte tari europene. Probabil are un subconstient atmosfera militarizata din Palestina copilariei si adolescenta.

      • @ Explicatii

        „Nici macar Trump nu a dat ordonante militare. ”

        FYI (Pentru Informarea Dvs.- trad. lb.rom): Nici Trump (sau orice alt presedinte al USA) nu poate emite ordonante militare pentru ca nu-i permite nici Constitutia sau vreo alta lege.
        In schimb poate emite „executive orders” care-s altceva. Google va ajuta sa va clarificati.

      • Si as mai adauga ca mereu nu implica sau mai corect refuza implicarea sistemul privat.
        Nu pot sa uit ceea ce s-a intamplat la Colectiv – in mod normal atunci trebuia sa plece.

        Cred ca testarea ar fi mers mult mai bine daca lua alaturi cadrele medicale care sunt implicate in laboratoarele private. Dar nu si nu…

        • Multumesc, am citit. Ordinele executive sunt supuse controlului judiciar ceea ce la noi lipsestesi se respecta foarte clar Constitutia. Toate achizitiile ce se fac acum s-a cerut chiar de R. Arafat si de altii, sa fie exonerate de orice analiza de corectitudine si respectare legislativa. Apoi in USA fiecare stat federal are si o anumita autonomie in a lua unele decizii, precum landurile in Germania ori departamentele din Franta. La noi mai avem pana acolo.

          • E bine ca am fost inteles cirect si ca ati observat diferenta dintre ordonanta militara, care suna ca dracu vorba lui Petre Roman, si un „executive order” (sau alte denumiri in alte tari) care este supus unui control parlamentar/juridic.

  4. Politizare inseamna pana la urma interactiuni intre oameni. Cand iti cumperi locul in spital cu cateva mii de EUR, deja ai stabilit un anumit tip de interactiune cu managementul spitalului, care la randul lui e numit politic si care are propriile interactiuni cu cei de mai sus. Deja intervine „codul tacerii”. Nu vrei sa se schimbe managerul, ca lui i-ai dat, taxa iti asigura un fel de protectie. Managerul nu se ia de tine, te lasa sa iei spaga, nu vrea sa tipi prea tare, ca poate il dai in gat. Si el, la randul lui are acelasi tip de relatie cu mai marii de la partid care inchid ochii la matrapazlacuri si lipsa de rezultate. Toata lumea e „soft”, merge pe burta. De unde si marea criza de autoritate din aceste sisteme.

    Cand nu vrem sa evaluam performanta angajatilor, a sistemelor de sanatate, educatie, din prisma beneficiarilor, ci doar din prisma diverselor interese marunte ale celor de sus, asta e tot o decizie politica si stabileste un tip de interactiune intre oameni, foarte pagubos.

    Intr-o firma privata, sa evaluezi si sa dai afara cei 10-15% din capatul inferior al curbei lui Gauss, adica cei care nu performeaza „flagrant”, nu e o doar o decizie economica, e si o decizie politica pana la urma, dar care afecteaza toti angajatii si pe cei mai multi intr-un sens bun. Stiind ca pot fi concediati, nu isi permit sa nu traga la caruta.
    Cum e sa muncesti stiind ca orice ai face, salariul nu iti va scadea, nu vei fi dat afara, „firma” nu va da faliment ? Cu timpul se produce o ruptura mentala, aceasta e marea problema si cu sanatatea dar si cu celelalte sisteme unde iti obtii locul „pe viata”. La profesori exista „definitivat” si dupa ce devii titular, esti greu de dislocat indiferent de ce faci, sistemul te pune acolo prectic pentru totdeauna. Parintii se revolta, directorii ridica din umeri: nu eu l-am angajat, e titular „trimis de la inspectorat”. Din nou criza de autoritate. La medici se pare ca exista „taxa de intrare”.

    Actualul sistem ii alieneaza pe oameni, nu mai fac legatura dintre propriile actiuni si efectele acestora, sa plimbi un om cu salvarea pana moare sau faptul ca se imbolnaveste mai rau in spitale din cauza lipsei de igiena, devine un fel normalitate pentru medici, infirmiere. Ca suntem o tara bananiera conform testelor PISA iarasi nu mai conteaza. Cand muncesti si ai un scop bine definit, iti pasa poate mai putin de reguli. Vine seful si iti zice sa faci actiunile A, B, C ca sa obtii efectele X, Y, uneori tu faci A, C, D, apoi ii explici ca nu ai facut intocmai cum ti-a zis, te-ai adaptat si chiar ai obtinut rezultate mai bune. Atunci el te felicita si te promoveaza. Uite un om cu viziune, initiativa, care schimba lucrurile si caruia, f. important, ii pasa de rezultate. La bugetari nu exista asa ceva, ci doar „butt covering culture”. Respect procedurile, deci mi-am facut treaba. Desi rezultatele sunt spre zero, eu mi-am facut treaba. Acest „mi-am facut treaba” ne urmareste din 90 incoace. Toti, in afara de cei 2 impuscati, „si-au facut treaba” in comunism, inclusiv turnatorii, securistii. Oamenii nu inteleg ca acel sistem te facea ori complice, ori dusman de moarte. Nu exista „mi-am facut treaba”. „Mi-am facut treaba” inseamna de fapt: am fost complice cu sistemul si, fiind o rotita a lui, m-am conformat la nevoile lui, fara sa imi pese prea mult de efectele pe care le-a produs de fapt.

    La bugetari, ti se zice sa faci A,B,C, tu faci doar A, nu obtii nimic, si apoi te plangi ca esti subfinantat, o dai pe victimizare si gata. A ajuns problema cu subfinantarea paravanul pentru aceasta alienare despre care va spun. Oamenii nu mai vad padurea din cauza copacilor. Sunt in spitale sa faca oamenii sanatosi, nu sa ii imbolnaveasca mai rau. Spitalul arata ca o cocina plina de igrasie. Nu avem bani, hai totusi sa punem mana de la mana din spaga pe care o luam, cate 10 lei, macar sa dam o mana de vopsea lavabila, macar sa reaparam toaletele.

    In schimb medicii, managerii ( gen Pintea ) au plecat acasa cu buzunarele pline, zeci de mii de euro din spagi insa nu au gasit cateva mii de lei sa repare toaletele.

  5. Toate institutiile statului sunt mancate de filoxera.
    De la varf.
    Sunt zeci, sute de institutii in toate domeniile care au fost create sa capuseze banul public.
    Si atat.

    O reforma nu se va putea face fara utilizarea insecticidului impotriva capuselor.
    Dupa aia, dat cu dezinfecant parfumat pe ce ramane viu.

  6. Feicitari autorului care in mare a pus punctul pe i. Dar de multe ori diavolul sta in detalii. O astfel de analiza se poate aplica si in educatie si invatamant, cercetare, adm. publica. Personal nu imi fac iluzii ca dupa aceasta pandemie se vor schimba lucruri esentiale ci doar unele aspecte ce tin de dotari si rezerve de materiale sanitare si cresterea numarului de medici virusologi. Avem nevoie de experti straini care sa ii formeze pe ai nostrii si asa vom avea altceva, mai bun, dupa cum afirmati in circa un deceniu.

    • Dar Suceava a fost pusa la punct de romani – este adevarat formati de experti straini, in parte.
      Deci putem reforma din interior, avem unii specialisti – vedeti si doctorul de la Timisoara care a vindecat un numar semnificativ de bolnavi… Cred ca altceva lipseste…

  7. „Pandemia prin care trecem a scos la iveală toate imperfecțiunile sistemului {insert absolut toate sistemele de sanatate din absolut toate tarile }de sănătate, iar asta ar trebui să pună serios pe gânduri toți decidenții după ce faza acută va fi trecut.

    După ce episoade precum {insert 3 esecuri ale sistemului din absolut orice tara ca au fost din belsug} au evidențiat fisuri punctuale ale sistemului, pandemia COVID-19 vine și ne demonstrează că ele indicau, de fapt, înspre hibe sistemice în organizarea și funcționarea sectorului de sănătate { insert absolut orice tara existenta}.”

    Primele 2 paragrafe numai, presupun ca restul sunt la fel in loc sa continui lectura am dat in sus sa ma mai uit la poza inca o data sa fiu sigur ca nu e un articol de-al europarlamentarului romanesc Hans…

  8. Organizarea sociala este politica, scopul acesteia fiind crearea conditiilor cele mai prielnice actiunii umane. Adica nu autocrati calificati desemnati prin decizie politica sa conduca institutiile impuse cu de-a sila, ci cadrul legal in care indivizii sa-si poate promova interesele comune in conditii de libertate, acestea fiind masurabile prin posibilitatea de a alege. Calificarile detinatorilor pozitiilor din management vor fi insuficiente in absenta relatiilor concurential-contractuale dintre institutiile reprezentative si antreprenoriatul prestator al serviciilor in cauza, valabil in toate domeniile de interes colectiv.

  9. Personal, cred că este timpul că în toate instituțiile sa se facă distincție între partea administrativă – numita politica, și partea tehnica – care ar trebui crescuta pe merit.
    Clickatori de Exceluri administrative sunt necesari in orice instituție. Ei pot fi numiți politic. Ca sa dea click-click într-un program administrativ nu este nevoie de multa școala, pot „pupa poala șefului” si trec testul.
    Dar in partea tehnica și medicala, exigenta (și desigur salariile) ar trebui sa fie maxime.

    Vorbiți de cursuri de management pentru parte administrativă, bani cheltuiți aiurea. Focusul al trebui sa fie pe cursuri și traininguri continue pentru partea tehnica/medicala, pentru că oamenii sa fie mereu puși la punct cu ultimele noutăți din domeniul lor. Specialistul medical ar trebui sa știe și după 10-15-20 de ani de meserie ce însemna masuri de izolare. Și după 20-30 de ani un medic practician trebuie sa știe să isi puna echipament de protecție. Învățarea continua a acestor oameni ar trebui să conste in traininguri care sa ii aducă la zi cu știința medicală. Mereu. Cu repetiție.

    Nu mai vorbesc de utilizarea dispozitivelor care fac analize. Metodele de tip PCR pentru determinarea contaminării cu viruși nu sunt noi și sunt pașii bine documentați, chiar și pe YouTube. In astfel de traininguri pentru personalul tehnic/medical trebuie investiți banii, sa fie mereu la curent cu ultimele noutăți. Nu sa învețe după 1 luna de la inceputul la pandemiei.

    Sigur, înțeleg că cei care mai stiu cate ceva sunt imediat racolați de către spitalele private și de către lanțurile de cabinete care fac analize in sistem privat. Dar știință trebuie sa fie pentru toată lumea, la privat sau la stat, un tehnician trebuie să știe cum să facă și cum sa interpreteze analizele. Aici e nevoie de învățare continuă și da, banii aici trebuie investiți, în învățare continuă, nu în cursuri-mofturi pentru manageriide Exceluri.

    Avem donatori de plasma dintre cei care s-au vindecat, și totuși spitalele de stat din țară nu aplica acest mod de tratament, pentru că cei care ar putea sa o facă, nu știu pur și simplu să o facă. Așteaptă „de sus” protocoale și mofturi. Sunt tehnici de manevrare, nu „protocoale”, este știința, nu sunt directive. „Protocolul” e o chestie administrativă, dar partea tehnica spune exact ce pași trebuie făcuți și cum trebuie procedat. Aici trebuie focus și investiții.

    Chiar și acum, o grămadă de aparate donate stau nefolosite pentru că nu sunt oameni suficient de bine pregătiți tehnic/medical sa le folosească. Nu e vorba de „protocol”, e vorba de știință, care înseamnă învățătura continua. Aici trebuie investit. In a aduce partea medicala la nivel cat mai înalt. Nu în scaune cat mai comode pentru click și Excel.

  10. Redresarea se va realiza atunci cand in Romania se va termina cu felul comunist de gandire, in care politicul controleaza totul. Asta se poate face in mod direct prin legi in parlament (vise desarte, va fi aceeasi Marie cu alta palarie), sau indirect prin asigurari private (un fel de pilonul 2 de pensii, insa pentru sanatate).

    Prefer a 2a varianta, dar sunt circumspect in a da sanatatea 100% pe mana asiguraturilor privati, deci pasul trebuie facut mai curand in sensul sistemelor olandeze (mai liberale – 100% asigurari de sanatate private) sau franceze (mai socialiste – 70% asigurare de sanatate de stat si posibilitatea unei asigurari extra de 30% prin asigurari private). Ramanen desigur in Europa sociala (nu Statele Unite liberal pana la capat), si chiar in sistemele de sanatate gen Olanda, statul conduce si controleaza costurile din sistemul de sanatate. Tot statul prin Inspectia Sanitara asigura ca toate institutiile de sanatate (de stat sau private) respecta normele impuse.

    Avantajele unei asigurari private sunt posibilitatea de a merge in spitale particulare. Sa nu fim ipocriti, sistemul spitalelor private exista in Romania, insa mergi acolo sa platesti 100% din banii tai, fiind oblogat sa platesti si asigurarea medicala obligatorie (desi nu o folosesti decat in sistemul de stat). Cu alte cuvinte, numai cei cu bani (sau cei asigurati prin cele cateva corporatii care exista – o parte din salariu este in asigurare de sanatate privata cu acces la cateva spitale private).

    Deci, sa nu fim ipocriti, exista in Romania un „stat de sanatate paralel” accesibil doar anumitor parti ale populatiei.

    Dar as avea ceva de spus si despre situatia actuala in sistemul de stat. Autorul spune „lipsa protocoalelor sau ineficiența implementării lor, etc” – aceste aspecte au fost (sau nu) incorporate in rapoartele Inspectiei sanitare?

    Exista o inspectie sanitara care chiar asta inspecteaza, Primul lucru pe care trebuie sa il faca un ministru al sanatatii este sa ia la purecat aceste rapoarte. Sunt evident false, incomplete, etc – apoi inspectorii dati pe mana Parchetului General. Garantat se face ordine in 3-6 luni, nu 15 ani cum crede autorul. Vom vedea o seama de directori pusi pe criterii politice dupa gratii. E simplu, e eficient, dovezile sunt clare (fara inregistrari ambientale, bani marcati, si alte aberatii juridice sa ne facem ca ii prindem – totul la vedere bazat pe rapoartele Inspectiei Sanitare).

    Un alt element este UE – exista o serie de audit-uri pentru spitalele din Romania facute de agenti din vest (Romania a aderat la conventia ca asigurarile de sanante din UE sunt valabile in Romania, si invers). Acum eu nu stiu cum se gandeste un neamt, austriac, etc cand vine in Romania si are nevioe de asistenta medicala intr-un spital romanesc.

    Deci astfel de audit-uri exista, ministrul sanatatii trebuie sa le foloseasca ca instrument de comparatie cu rapoartele Inspectiei Sanitare.

    Mecanismul simplu care trebuie implementat este tragerea la raspundere a ministrului sanatatii ca nu a facut toate astea. O raspundere penala :-)

  11. Pai, au cam disparut profesionistii si specialistii din Spitalele din Romania, exceptie marile centre Universitare, in rest e jale, de 30 de ani incet-incet profesionistii si specialistii din Spitale au plecat, scarbiti si satui de politizarea intregii Romanii!
    Spitalele sunt cele care resimt, in opinia mea si a familiei mele, cel mai mult efectele dezastruoase ale politizarii.
    Am un baiat, mare la casa lui, imediat 40 de ani, a avut de mic probleme de sanatate si inca are, deci am fost cu el(pana sa mearga singur) in foarte multe Spitale din Bucuresti in special, la Fundeni…Cat timp am mers la Fundeni a fost OK, profesionistii de la Fundeni in frunte cu prof Proca si prof Sinescu l-au salvat in anii 80, i-au salvat viata.. .4 Ani de zile periodic mergeam la Fundeni cate 1 saptamana la 3 luni.
    NU imi amintesc sa ne fi fost FRICA de acel Spital, am ajuns acum in anii de dupa ’89 sa ii fie FRICA sa mearga intr-un Spital public din cauza Infectiilor intraspitalicesti, merge doar la Spitale private, platindu-si pe BANI grei asistenta medicala, desi el plateste Lunar un CASS urias!
    La inceput de Aprilie a avut simptome urate de COVID, pur si simplu a REFUZAT sa mearga la Spital in Brasov, de frica Spitalelor publice, adevarate focare de infectie unde la un loc erau infectati si NETESTATI in acelasi salon! A tinut legatura cu 112 si a stat in izolare facand ulterior un test la un Spital privat!
    De ce plateste el acel CASS cat timp el NU beneficiaza deloc de asistenta medicala in Spitalele de Stat de ANI de zile?!
    La fel, de 2 ori Bebe mic de 2 Ani a avut probleme mici, dar l-au dus la Spital privat, pe BANI Grei, NU au avut curajul sa-l duca la Spital de pediatrie…
    Pentru ce plateste acel CASS daca in Sistemul medical NU exista acea Asistenta medicala de calitate necesara a asigura Sanatatea Asiguratului?!
    Sa-ti fie FRICA sa mergi la Spital [ublic suna a tara africana, nu a Tara membra a UE la anul 2020…

    • „Sa-ti fie FRICA sa mergi la Spital [ublic suna a tara africana, nu a Tara membra a UE la anul 2020…” – exact experienta mea dintr-o tara vest europeana (sa nu discriminam , in 2020 Paris Amsterdam Berlin arata mai mult african / middle east decat european ) am crezut ca sunt victima discriminarii cand m-am dus la control si m-am intors cu o egzema de toata frumusetea , noroc ca am vazut ca multi localnici blonzi ca soarele de april se plang de acelasi lucru.
      Mi-a prins bine ,mi-am dat seama ca daca ajung pe mana doctorilor de aici sunt mort asa ca am inceput sa am grija de mine .

      • Și în UK e la fel, în spitalele publice oamenii se aleg cu tot felul de ”balauri”, plus malpraxis cât încape. Se ajunge frecvent la despăgubiri plătite de spitale, uneori de peste 1 milion de lire, dar acei pacienți ar fi preferat în mod sigur să-și fi păstrat integritatea fizică și să nu fi primit despăgubiri.

      • si atunci zic si io asa, intr-o doara, nu este mai buna telemedicina? asta in afara de protejarea propriei sanatati care este cea mai de dorit.

        Sigur ca sunt limitari in practicarea telemedicinei dar parca si ceva avantaje…
        Acolo unde se poate cred ca merita incercata telemedicina – zic si io…

        • Chiar fără telemedicină, în zilele noastre oricine poate pierde 2-3 zile pe Internet, ca să înțeleagă cărei afecțiuni corespund simptomele. Un medic trebuie să știe 1 milion de lucruri și nici nu are ore întregi de pierdut cu fiecare pacient. Dar pacientul nu are nevoie să știe acel milion de lucruri, are nevoie să-și înțeleagă doar problema proprie, pentru care poate aloca net mai mult timp decât medicul.

  12. Eu as merge pe creșterea așteptărilor, dublate de transparentizare și monitorizare. Exista trainiguri, posibilitatea de schimb de experienta și specialiști care sa ajute.

  13. O analiza in detaliu a morbiditatii din tara, inclusiv a celor afectati de acest virus, arata o starea precara a sanatatii populatiei, de la copii pana la adulti. Se vede ca lipseste o educatie minimala, de la ce si cum mancam, pana la igiena personala. Apoi nici sistemul medical, inclusiv la nivel de minister nu am auzit sa interzica tot felul de produse importate din alte tari, de calitate indoielnica, nici sa se verifice periodic calitatea si continutul al painii, laptelui si iaurturilor cu prea mult adaos de zahar, mezelurilor, a legumelor si fructelor ca si continut de substante chimice. Multe produse asa zis bio nici nu sunt in realitate bio. Prea mult zahar si prea multa sare, conservanti. Multi producatori nici numai scriu toate componentele folosite. Astfel, cele din Turcia sunt recunoscute de concentatii mari de ingrasaminte, de cele importam ?!. Pentru comisioanele firmelor importatoare pe seama sanatatii noastre. Aici daca s-ar da amenzi pe masura ar creste cu inca jumatate bugetul sanatatii pe an.

  14. In urma analizei sistemului de sanatate, speranta ca sistemul se va schimba din interior nu mai exista. Singura speranta este ca cetatenii vor ajunge sa-si cunoasca drepturile conferite de lege, atat cat vor mai fi si astfel sa puna presiune pe autoritati si institutii pentru ca drepturile sa le fie respectate.

    In acest sens am infiintat ARIPA – Asociatia Responsabila cu Informarea si Protejarea Asiguratilor
    Facebook: https://www.facebook.com/ONG.ARIPA/
    http://www.aripa.ong

  15. Un sistem care nu se poate autocorecta nu are cum sa progreseze. Un sistem in care nu exista responsabilitate, adica daca ai gafat nu ti mai prelungeste locul de munca, si eventual pana la a plati financiar, si chiar cu puscarie in cazuri de coruptie, nu se va reforma nici odata. Si asta in conditiile oricat de multi bani ai varsa in el, sau oricata pregatire ai adauga angajatlor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Ungureanu
Marius Ungureanu
Marius Ungureanu este cercetător în sănătate publică și sisteme de sănătate, lector universitar doctor și director educațional al Departamentului de Sănătate Publică din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. De profesie medic, având studii de management sanitar la University of Iowa, USA, Marius a ocupat în perioada August 2016 - Ianuarie 2017 poziția de secretar de stat în Ministerul Sănătății, pe durata mandatului ministrului tehnocrat Vlad Voiculescu.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro