joi, martie 28, 2024

Sa facem un nou partid? Sa facem si doua!

Nu trebuie sa fim mirati de entuziasmul cu care este primita ideea crearii unui nou partid. Ar trebui sa ne miram daca ar fi invers. Traversam vremuri ce ne provoaca mintea, inima si imaginatia. Un nou ciclu in viata Romaniei pare sa se deschida  in fata ochilor mintii.

Ca intotdeauna, in momentele de cumpana, cand vine vorba despre un nou proiect de importanta nationala, privirea ni se indreapta spre reperul nostru intelectual, antologica lucrare a profesorului Constantin Radulescu-Motru despre « calitatile bune » si defectele romanilor – de aproape o suta de ani o carte de referinta. Ca intotdeauna, deschidem la pagina relevanta pentru problema zilei. Citim. Ca intotdeauna, lectura este edificatoare. Nu dezamageste:

Se apuca românul cu greu de câte ceva, dar de lasat se lasa usor, zice proverbul. Mai exact ar fi însa sa se zica: sub influenta multimii, românul se apuca de orice, dar când este sa execute prin fapta individuala lucrul de care s-a apucat, atunci se lasa de el foarte usor. Nu este initiativa pe care sa nu o ia românul în grup! Sa facem o scoala? Sa facem si doua. Sa facem o societate cu scopul acesta si acesta? Sa facem si mai multe! Sa contribuim pentru a asigura mersul acestei si acestei institutii? De ce nu? Sa contribuim.

Dar când vine rândul fiecaruia sa puna în executie hotarârea luata în grup, atunci fiecare amâna pe mâine, sau se face nevazut. Când se aduna din nou grupul, atunci încep recriminarile si noile hotarâri. Este rusine, domnilor, trebuie sa începem odata! Patria îsi are ochii îndreptati asupra noastra! Ne privesc strainii, râd strainii. Sa ne punem pe lucru.  A doua zi aceeasi indiferenta. In grup, si ca grup, fiecare se judeca sever, foarte sever; în parte, individual, fiecare se judeca foarte indulgent. Lasa sa înceapa ceilalti, ca sa nu ramân eu singurul pacalit! Apoi ce sunt eu ca sa îndrept lumea! Iata ultima ratio care împiedica activitatea fiecaruia.

Acelasi Radulescu-Motru ne ofera si cateva elemente privitoare la contextul politic al interpretarii :

Românul este pasionat pentru politica. Pentru el politica este ca o bagheta magica prin care totul se  poate transforma; fericirea neamului întreg, ca si fericirea sa personala pot fi aduse prin politica. „Daca as fi eu la guvern“, „daca as face eu legea“, cum s-ar mai îndrepta lucrurile! Pentru români lucrurile nu se pot îndrepta decât prin lege. Fiecare dintre noi are ca suprema ambitie sa faca cel putin o lege. Activitatea sa proprie nu este unul sa o stie dirija cum trebuie; dar fiecare totusi vrea sa faca o lege prin care sa dirijeze activitatea tuturor. Toti asteapta mântuirea de la actiunea poporului întreg. „Iata ce trebuie sa facem noi, românii“; „iata cum este mai bine pentru neamul nostru“; si niciodata: „iata ce trebuie sa fac eu, Ion sau Gheorghe“, „iata ce este bine pentru activitatea mea“.

In sfarsit, la distanta de cateva pagini de paragrafele mai sus citate, acelasi Radulescu- Motru atinge si tema centrala a proiectului romanesc, nationalismul in sine si pentru sine. Nu ca tema noastra azi ar avea de a face nemijlocit cu el. Modul in care este insa prezentata chestiunea ne ofera o tangenta foarte interesanta la tema zilei, reformismul:

Tot românul face parada cu sentimentele sale nationaliste. Dar numai pâna la fapta. Fapta fiind a fiecaruia, adica individuala, cu ea înceteaza si nationalismul. Da-i unui român în mâna toiagul apostolatului ca sa predice nationalismul… pentru altii, si el este imediat gata de drum. Va predica peste tot locul sfânta cauza a nationalismului; va conjura pe toti semenii sai sa se trezeasca din amortire si sa-si cultive inima si mintea cu sentimente si idei nationale; va fi cel mai aprig sfatuitor de bine.  Dar pâna la fapte. Pune pe acelasi român sa faca o munca anumita cu temei, si atunci lucrurile se schimba.

Daca este profesor, cu neputinta sa-l faci sa ramâna la catedra sa; daca este meserias, la meseria sa; daca este agricultor, la ogorul sau… Fiecare se codeste sa înceapa munca speciala a profesiunii sale pâna ce mai întâi nu-i stie pe toti românii treziti la nationalism, si pe toti gata sa înceapa munca cea serioasa. Ca sa înceapa unul dupa altul, nu-i vine nimanui în minte. Lasa sa începem cu totii. Sa ne stim întâi cu totii nationalisti, pe urma vom începe si cu fapte… Negresit la începerea cu fapte sunt mai multe dificultati de biruit ca la începerea cu vorba; dar deocamdata scapa fiecare de munca.

In lumina celor de mai sus, cititorul poate sa creada ca articolul de fata este expresia unei atitudini sceptice fata de ambitiosul proiect al crearii unui nou partid. Nu e. Din contra. Cele de mai sus trebuie totusi mentionate.  Ele reprezinta chestiuni care nu pot fi neglijate. Pe de alta parte, este evident ca ele pot fi usor depasite prin dezbateri si discutii bine calibrate.

Autorul de fata le-a si depasit. Dupa o dezbatere cu sine insusi, lucrurile sunt clare : numai un partid nou poate salva Romania. Necesitatea sa este demostrabila pe cale logica si dialectica. Avand convingerea ca si ceilalti sustinatori ai ideii de nou partid au trecut printr-o analiza similara, sa dam mai jos (cu titlul de ilustratie) o mostra a tipului de abordare ce a condus autorul de fata la concluzia respectiva.

Problema : Iti poti zice ca poate e bine ca inainte de a trece la un nou partid sa fi incercat sa schimbi ceva in cele existente.  Poate ca exista totusi vreo grupare politica care si-a asumat masuri nepopulare dar necesare.  De voie sau de nevoie, unii au facut ceea ce altii nu au avut curajul sau vointa. N-ar trebui dat un semnal de incurajare?  Daca partea cea mai luminata a electoratului ii da cu piciorul partidului respectiv dupa ce aceste masuri au fost aplicate, ce semnale dai pentru alte grupari politice si alte situatii similare in viitor? Ce precedent creezi?  I-ai tot zis : fa reforma ! A facut. Atat cat a putut si i-a dus mintea. Acum raspunsul tau e: fac alt partid.

Raspuns : Partidul in cauza isi merita soarta. Ce, aia e reforma ?! Iata ce trebuia sa faca … Daca eram eu sef la ei uite cum as fi facut…  Iar asta cu precedentul si cu intarirea perceptiei ca reforma nu este rasplatita  electoral nici macar de cea mai luminata parte a votantilor, e o idee gresita. Trebuie sa pedepsim toate partidele actuale. Iar modalitate optima este de a crea un partid nou care va drena de la ele orice energie reformista. Si va elimina orice asteptare reformista in ceea ce le priveste.  Iar ele vor fi rusinate. Vor plange. Si  vor promite ca nu mai fac.

Problema : A abandona tot partidul ce a facut cat de cat reforma si pe reformatorii sai exact in mijlocul drumului, pare neserios si disfunctional. Mai ales daca in partidul in cauza pare sa existe atat pe prima linie cat si pe a doua si a treia un numar relativ de mare de persoane angajate in mod consistent intr-o directie reformatoare. A lasa fara nicio sustinere vehiculul politic in care acestia incearca sa faca ceva si a te apuca sa construiesti unul nou, de la zero, nu suna a decizie morala sau inteligenta.

Raspuns : Pai si reformatorii vor  sa plece din partidul in cauza. Decat sa negocieze si sa se lupte si lor le este mai comod sa isi ia coada pe spinare si sa inceapa ceva nou, curat si cinstit. Fara complicatii. Uneori consecventa in inconsecventa este cea mai puternica demonstratie de consecventa. Traiasca reforma si reformistii !

Problema : Noul partid presupune efort logistic, resurse umane, bani, leadership, competenta manageriala etc. etc. O investitie enorma.

Raspuns : Nu conteaza. Sa ne apucam noi de treaba si se rezolva ele toate. Puterea lui Dumnezeu e mare. Mai ales cand e vorba de romani cinstiti si bine intentionati.

Problema : Partidul nu va putea castia alegerile viitoare. Partidul nu va castiga nici alte alegeri. Probabil ca nu va castiga nicio alegere,  niciodata. Probabil ca nici nu va putea ajunge la guvernare. Niciodata.

Raspuns : Acest partid nici nu trebuie sa ajunga la guvernare. Scopul acestui partid nu este sa acceada la putere. Puterea corupe. Scopul sau este sa fie un fel de club al oamenilor curati si cinstiti care sa oblige celelate partide sa se schimbe. Cum ? Prin declaratii in parlament (cand si daca intra in parlament) sau prin studiouri pe la televiziuni aflate in proprietatea celor corupti si la putere. Sau in scris pe internet, unde e liber pentru toti si nici nu costa.

Deci acesta va fi un partid al schimbarii in bine prin discutii si dezbateri. Va predica peste tot locul sfânta cauza a reformismului; va conjura pe toti semenii sai sa se trezeasca din amortire si sa-si cultive inima si mintea cu sentimente si idei reformiste. Va fi un partid al romanilor, cu romani si pentru romani. Reformismul si romanismul impletite intr-o singura forta politica, postmoderna, de secol 21…

Un partid pe care, nu e nevoie sa o mai spunem,  Radulescu-Motru l-ar putea recunoaste si aprecia la justa valoare.

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Un nou partid? Mofturi!
    „- Stii ce-ar trebui la noi? zice Nae.
    – Ce?
    – O tiranie ca în Rusia… Nu mai merge, ma-ntelegi, constitutia, care aceea ce vezi ca se petrece, nu poti pentru ca…” :-)

    • Cred ca ar trebui sa infiintam 2 partide …Fat Trumos si Alba ca Zapada
      primul sa fie de dreapta si al doilea de stanga ,,,in acest fel scapam de toti nemernici si totul ar putea functiona pe principii pe doctrine fara „maimutoi” si hoti

      • Cred că dacă s-ar desființa îngrădirile legale de înființare a unui partid ( special făcute pentru a face aproape imposibil înființarea de noi partide,tocmai de cei ce se tot rînduiesc la putere din 1990 încoace și vor să conserve puterea numai pentru ei ) și s-ar face ca în unele țări europene,unde se pot face partide chiar prin asocierea politică a 4 persoane,viața politică s-ar însănotoși rapid dar și eficient,permițînd nu numai primenirea clasei politice,dar mai ales apariția speranței în societatea romănească și restabilea încrederii în clasa politică,lucruri fără de care nu poate fi făcută pacea socială,atît de necesară.

    • Nu spun ca nu mi-e teama ca, impreuna cu altii voi cadea in ridicol daca noul partid nu va lua fiinta sau daca evolutia sa va fi mult sub asteptari: dar imi este de-a dreptul frica sa stau pe margine si sa astept, iar in timpul asta sa mai si fluier a paguba.

      Am spus-o deja, si eu ma numar printre sceptici si am argumentat, referindu-ma la cauze imediate care nu pot fi neglijate – era vorba in principal de slaba noastra democratie si de lipsa simtului civic ce pot fi probate zilnic de catre cei care traiesc in Romania.
      Pe de alta parte, desi recursul la cultura e arareori ideologic, sprijinirea unei pozitii pretins sceptice pe citatele din Motru e exact genul de recurs la cultura ca indoctrinare. Constantin Radulescu-Motru nu a fost sociolog si nici macar economist, el nu-si baza in nici un caz citatele pe studii statistice, ci se situa in linia autopersiflanta a unor intelectuali, printre ei si Caragiale, care au ironizat o natura umana din epoca. Ceea ce reiese din articolul de fata nu e scepticismul, ci acceptarea ca un dat a unor pareri care au facut si fac epoca.

      Iata ce spune Cristian Ghinea mai jos, intr-un comentariu: „Adica nu cred ca suedezii sint din cultura sau genetic mai cinstiti decit italienii sau romanii, asta e o discutie lunga. Pe scurt: reguli, nu ingeri.” Iar ceea ce inteleg eu din articolul d-voastra este ca, dimpotriva: romanii sint asa nu pur si simplu datorita lipsei regulilor, ci datorita culturii lor stravechi a delasarii sau din motive ce tin de genetica. Iertati-ma: ia ghiciti, despre cine voi crede ca e ideolog sau indoctrinat, despre d-voastra sau despre Cristian Ghinea? Chiar nu cred ca discutia trebuie sa fie lunga fiindca lucrurile sint destul de clare. In acest caz cultura e luata drept proptea pentru un scepticism nefondat despre care se stie ca da bine.

      Unul dintre efectele cele mai perverse ale comunismului in Romania este ca la noi, inclusiv cultura a ajuns sa tina de ideologic. Atunci cind spui ca ateismul e ideologie dar te faci ca ploua cind vine vorba de crestinism, nu dovedesti nici ca ai cultura, nu ai nici subtilitate si nici profunzime: nu iti dovedesti nici macar atasamentul fata de valorile traditionale. Esti pur si simplu un ideolog. Ideologii si ideologiile insa nu aduc in lume bunastarea. Si desi se termina in -ism, capitalismul nu e ideologie, asa cum cred cei mai multi, ci e calea naturala de dezvoltare a societatii fara revolutii si cu minimum de ideologie sau chiar in lipsa acesteia.
      Bill Gates nu l-a citit pe Motru iar ceva imi spune ca nu i-a conspectat atent nici pe Adam Smith si nici macar pe parintii democratiei celei mai viguroase din lume: indraznesc sa cred ca ceea ce l-a facut sa reuseasca a fost, pe linga calitatile personale incontestabile, o mare si importanta lipsa: e vorba de lipsa culturii ca ideologie, mai precis, lipsa indoctrinarii.
      Mai cred ca aceasta e si explicatia simpla a faptului ca, in pofida lipsei de cunostinte, in modernitate, cei care reusesc cel mai adesea sint cei tineri si nu cei in virsta: si e vorba aici despre aproape toate domeniile, atit cele care cer referinte culturale si umaniste dintre cele mai ample, cit si cele mai profunde si mai solide ce tin de stiintele (exacte ale) naturii.

      Dar sa revenim la ale noastre si sa le luam pe rind, facind o analogie necesara.

      Problema : Iti poti zice ca poate e bine ca inainte de a trece la un nou partid sa fi incercat sa schimbi ceva in cele existente. Poate ca exista totusi vreo grupare politica care si-a asumat masuri nepopulare dar necesare. De voie sau de nevoie, unii au facut ceea ce altii nu au avut curajul sau vointa. N-ar trebui dat un semnal de incurajare? Daca partea cea mai luminata a electoratului ii da cu piciorul partidului respectiv dupa ce aceste masuri au fost aplicate, ce semnale dai pentru alte grupari politice si alte situatii similare in viitor? Ce precedent creezi? I-ai tot zis : fa reforma ! A facut. Atat cat a putut si i-a dus mintea. Acum raspunsul tau e: fac alt partid.

      Raspuns: Sa luam analogia cu magazinele de pe strada sau din orasul in care locuiesc. Multi oameni cer la un moment dat mai multe produse pe care nici un magazin nu le aduce, dar despre care ei au aflat de la alti oameni, din alte orase/tari. Ii spui unui gestionar de magazin: adu produsul. Nu l-a adus, ba unii vinzatori iti sugereaza ca daca nu-ti place magazinul, sa cauti in alta parte, sau, pentru a primi produsele cit de cit compatibile cu cerintele tale, trebuie sa iei si altele: de pilda, pentru a cumpara niste gheare de pui anemic, trebuie sa iei si niste peste alterat sau pe cale de alterare. Te-ai dus la altii si s-a intimplat ceva similar. Daca partea luminata a cumparatorilor da cu piciorul ofertei acesteia bune dar nepopulare, ce precedent se creeaza? Acum raspunsul tau e: faceti alte magazine.

      Problema : A abandona tot partidul ce a facut cat de cat reforma si pe reformatorii sai exact in mijlocul drumului, pare neserios si disfunctional. Mai ales daca in partidul in cauza pare sa existe atat pe prima linie cat si pe a doua si a treia un numar relativ de mare de persoane angajate in mod consistent intr-o directie reformatoare. A lasa fara nicio sustinere vehiculul politic in care acestia incearca sa faca ceva si a te apuca sa construiesti unul nou, de la zero, nu suna a decizie morala sau inteligenta.

      Raspuns: A abandona partidul care a facut metroul si cartierele dormitor, care a adus taranimea la oras si i-a dat locuinte si locuri de munca, a scolarizat toti oamenii gratis dar care i-a trimis in puscarii pe cei deja scolarizati in alte vremuri si care a golit magazinele si a luat caldura din case, scoli, sali de concert, teatre si cinematografe, asadar a intoarce spatele partidului care a stors tara de resurse pentru a plati chiar datoria facuta pentru a cladi cartierele dormitor, industrializarea fortata si ineficienta si constructia metroului si a-l lasa exact in mijlocului drumului spre lumina pare relativ neserios si disfunctional. Mai ales ca in partidul in cauza pare sa existe, atit pe prima linie cit si pe a doua si a treia un numar relativ mare de persoane angajate in mod consistent pentru faurirea comunismului cu fata umana. A lasa fara nici o sustinere vehiculul politic in care acestia incearca sa faca ceva si a te apuca sa construiesti unul nou, de la zero, nu suna a decizie morala sau inteligenta, ci inseamna a pingari idealul inalt si ideile generoase ale comunismului.

      Problema : Noile partide nu vor putea castiga alegerile viitoare si nu vor castiga nici alte alegeri. Probabil ca nu vor castiga nicio alegere, niciodata. Probabil ca nu vor putea ajunge nici la guvernare. Niciodata.

      Raspuns: Nu zau.

  2. Din care lucrare a lui Constantin Radulescu-Motru ati citat in acest articol? Va multumesc pentru raspuns.

    In privinta chestiunii discutate, sunt intru totul de acord cu dumneavoastra. Acum riscam sa mai pierdem o cursa inecandu-ne cu entuziasmul pentru cursa urmatoare.

  3. la noi sunt plaiuri minunate,
    si cantece si gratarele
    noi ne’ndopam cu mici si bere
    ai ascultam cu drag, manele

    orice partid nou se va forma cu aceiasi oameni, care este.
    motru avea dreptate, suntem entuziasti, pornim cu avant si renuntzam din prima.
    totusi, dela timpul lui motru, s’a mai schimbat cate ceva. pe atunci mai exista viata bucolica, se mai multumea talpa tarii cu recolta, cu ce da Dumenezeu.
    azi, romanu’ are un alt dumnezeu, se numeste euro. din metal sau fosnitori, da sa fie !
    si daca nu curge, macar sa pice.
    asa cum zicea un mare politiciean roman (sanchi !) la tg. mures, castiga cine da punga.
    deci, atentie la cum alege romanul ca partide sunt inca multe. dar nu toate pot sa dea.
    cum ce sa dea, o punga cu malai, un pui, o punga ..promotionala, cu ceva in ea…
    romanul stie sa aleaga, indiferent ca’s partide noi sau vechi. ca avem si noi, partidul popo’ului ! ce poate suna mai frumos, patriotic, emotional ….
    cum zicea poetul, tote’s vechi si noua toate, tu te’ntreaba, te socoate, cat mai mult incearc’a scoate ! :-)

  4. Citatele din Radulescu Motru sint depasite de vremurile pe care le traim. Daca veti citi comentariile de sub textul recent al domnului Ghinea veti putea observa ca „romanii” (ghilimelele sint absolut necesare pentru a preveni o nedorita generalizare) s-au schimbat. Astazi comentatorii sint dispusi sa plateasca 100 – 200 de euro prestatorului de servicii care ar face noul partid pentru ei. Ceea ce este altceva. Normal, plata se va face cu anumite conditii (fara fosti membri de partid exceptindu-i pe unii, fara mita electorala cu unele mici exceptii, samd). Anormala este graba cu care a fost acceptata unica oferta. Nici macar aceea dusa pina la capat, mai mult o ciorna. Daca miine apare o oferta mai buna? Nu era mai corect sa se organizeze o licitatie?

    • aia cu o gramada de oameni vor sa plateasca cotizatie de 100-200 de euro..e o poveste.
      multi zic asa ptr ce ca e usor sa dai din gura..problema o sa fie la dat efectiv.
      e ca in vorba aia : eu cand am zis ca iau ,am luat,cand am zis ca dau ,am zis…

  5. Corect, domnule Aligica. Foarte corect.

    A face un nou partid – unul pur, asa – e in mod real doar un exercitiu de autocontemplatie si autogratulatie pentru cei care refuza sa inteleaga si sa vada progresele din partidele actuale (din toate, ca nici PSD-ul de azi nu mai e PDSR-ul lui Oliviu Gherman din 1994).

    Si, evident, un nou partid oculteaza o simpla problema practica: de unde scoatem 3.000 de candidati la primarie (hai, fie, 1.500, ca sa acoperim 50% din localitati si 85% din populatie) si 20.000 de candidati la consiliile locale (OK, 10.000)? Ma refer la candidati care sa ofere unui asemenea nou partid un 5% (OK, poate cer prea mult din prima, dar macar 3%)?

    Si, evident, niciun „purist” nu-mi poate garanta ca acest nou partid nu va face aceleasi greseli sau nu va avea aceleasi probleme precum la actualele partide incriminate.

    Bottom line: cum zicea cineva de prin sec. XVII in Anglia, prefer sa astept pana la viata de apoi ca sa fiu condus de sfinti:)

  6. am ajuns la ce vroiam, doua mari forte politice, stanga si dreapta.depinde de votul nostru daca vrem sa reformam clasa politica.un nou partid nu are nici o sansa cred cu toate ca de multe ori vreau si eu cand ma supare indecizia celor de la putere.as vrea sa va stiu parerea d-le aligica despre un premier tehnocrat,mie nu prea imi surade ideia.excelenta analiza

  7. Nici ca se putea mai bine decat o grila etnopsihologica. Incercati sa aplicati citatele din Radulescu-Motru la argentinieni, georgieni sau tunisieni si vedeti ce rezulta.

    In cazul de fata, Aligica rimeaza cu, scuzati cacofonia, rusinica.

    • Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți – 6 martie, 1957, București), a fost un filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX.

      Nu stiu cu ce rimeaza Andrei, dar nu-mi miroase deloc bine…

      Ce vine are Aligica pentru ce spunea un amarat, un dobitoc, un neica-nimeni, PRESEDINTE AL ACADEMIEI ROMANE?

  8. Societatea a evoluat, ca si nivelul asteptarilor acesteia. De aceea acum este asteptata aparitia unui nou partid, dar in egala masura este asteptata si o modificare a sistemului politic.

  9. autorul a reusit sa desfiinteze prin derizoriu ideea aparitiei unui nou partid (eventual de dreapta).

    acum mai ramane sa ne raspunda tot atat de argumentat de ce ar trebui sa votam partidul reformator de culoare portocalie.

  10. Actiunea pentru Eliberarea României (A.E.R.) ”O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens)”: http://www.universulromanesc.com/ginta/forumdisplay.php?f=9
    Procesul comunismului si tranzitiei Intentat celor care au complotat contra intereselor României (1917-1944), (1944-1964), (1964-1989), valorificind prada şi evitind judecata (1989-astazi): http://www.universulromanesc.com/ginta/forumdisplay.php?f=624

    Detalii/metodologie: http://www.legiuneastraina.org

    Structurile politico-economice coagulate dupa decembrie 1989 s-au desfasurat conform unui plan de organizare in adincime, complex, ocupind spatiul politic, economic, financiar, prin trei mari ramificatii: FSN1(PD-L, ex : PD), FSN 2(ex: FDSN, PDSR, PSD) si ”FSN-3” (PNL).

    Sistemul perenizat (reasezat ciclic) se indreapta implacabil spre o perioada critica, ce-i poate fi fatala,…..vazut in prisma formelor ”cameleonice”, este constituit din retele de influenta antagonice, ”metamorfozate/emanate” din cele trei componente majore: nomenclatura, securitatea, informatori, operatiunile de reasezare au fost coordonate (conspiratorii/consiliul de analiza – planificare), au adoptat noi metode de control/influenta/aservire, decentralizand activitatile in ”grupuri specifice”, organizindu-le ”indirect” , intr-un sistem paralel cu aceiasi resursa umana (”partide”, ”ONG-uri”, ”agentii”, ”institutii”), pentru a controla sistemul/stat.

  11. In Europa de Est de astazi nu e imposibil sa formezi un nou partid in 2009 si el sa ajunga la alegerile din 2010 pe locul al treilea in parlament. Este exemplul TOP 09 din Cehia, fondat de o mana de politicieni desprinsi din partidul crestin-democrat de acolo, cu campania construita pe dreapta, anticoruptie si antipopulism.
    http://en.wikipedia.org/wiki/TOP_09
    http://www.radio.cz/en/section/curraffrs/new-party-top-09-elects-leadership-with-karel-schwarzenberg-as-chairman
    Comentatorii politici au remarcat dupa alegeri ca noul partid a subrezit exact baza electorala a celui mai mare partid de dreapta din tara, civic-democratii, care la alegeri au pierdut primul loc in parlament in favoarea partidului de stanga (dar acum guverneaza tara in alianta cu TOP 09).

  12. Domnule Aligica, ma steptam, sa-ti spun drept, dela Dta, om trait prin strainataturi, la altceva. M-am saturat sa tot aud ce spunea Motru, N.Densusianu sau mai nou Barbu (care cu obsitinatia lui a-l sprijini pe nulitatea de Petre Roman si-a cam pierdut dreptul de a critica pe altii) despre „firea” si defectele romanilor. Traind toata viata intr-o zona a Romaniei locuita de mai multe natii, mai calatorind si pe „afara” unde am numerosi prieteni, romani sau de alte neamuri, am ajuns sa ma conving ca acestea sunt defecte general umane, intalnite cam peste tot. Si la altii eroii sunt exceptii, ca de aia sunt eroi, si la altii predomina prostia, rautatea, ticalosia. Atata doar ca acolo, domnia Legii, stabilita de sute de ani, lucru care la noi nu s-a intamplat din motive istorice bine cunoscute, face ca lucrurile sa se desfasoare altfel. O ramanere in urma istorica este greu de recuperat si niciodata posibila intr-o singura generatie. Sa va dau un exemplu : dupa batalia dela Mohacs, parca in 1527, Ungaria a fost impartita in doua : nord-vestul a ajuns in stapanirea Austriei, restul al Turciei. Turcii ai fost alungati pela 1680, deci dupa 150 de ani. Ei bine, si azi, dupa mai bine de 300 de ani de stapanire austriaca si apoi independenta a Ungariei mai exista o diferenta evidenta de desvoltare economica si culturala intre cele doua parti ale Ungariei , lucru recunoscut de toata lumea.
    Asta nu trebuie sa ne demobilizeze, dimpotriva, trebuie sa ne stimuleze spre progres, fara a astepta minuni pe termen scurt. Ele vor apare treptat,, Suntem un popor tanar, care nu n -eam spus inca ultimul cuvant in fata istoriei. Dar sa se termine cu corul de bocitoare si de denigratori care demobilizeaza si scad increderea in ei tinerilor romani, altfel deosebit de receptivi la nou si dinamici. Faptul ca din momentul in care s-au deschis granitele milioane de romani au avut curajul sa-si ia soarta in propriile maini si sa caute o viata mai buna si un viitor in toata lumea nu vi se pare ca inseamna ceva. Si nu e vorba doar de tigani, capsunari si curve, stiu sute de oameni inteligenti, cultivati, muncitori care nu ne fac de rusine pe unde se duc ! Sanatate si mai multa minte la toata lumea !

    • Domnule dorin valeriu, sunt de acord cu Dvs! Personal am pretuit pe Dl Aligica pt multe comentarii, dar acesta este destul de mult tras de par! Si nu ma refer la Radulescu-Motru, pt ca dansul a trait alte realitati, chit ca sunt multi care sustin ca istoria se repeta! Da, se mai repeta, dar totdeauna un pic altfel, macar ca este „in haine noi”!

      Deobicei Dl Aligica este la obiect! Scurt si tintit! Acum parca vrea sa sustina ceva (mai exact sa apere actiunile PDL) spunand altceva …

      Din pacate vedem destul de des in societatea romaneasca actuala aceasta tendinta: sa vrei un anumit lucru si sa faci sau sa sustii practic altceva! Si acesta este un lucru pagubos! Hai sa dau un exemplu, pornind de la problematica atinsa de Dl Aligica: PDL, partid de guvernamant, sustine sus si tare ca face reforma! Dar nu a reusit sa sustina nici cea mai mica masura reformista! Da, a mers pe niste solutii de echilibrare a bugetului, a taiat in stanga si in dreapta, de multe ori dand senzatia ca o face fara busola, dar de aici si pana la reforma este un drum lung! In viziunea dumnealor lucrurile par sa se confunde … Te uiti si la tarile din jur si nu poti sa nu te intrebi cat din criza actuala este una obiectiva sau datorata unor masuri proaste luate de predecesori si cat este datorata incompetentei si lipsei de reforma a actualilor guvernanti! Tare mi-e teama ca diferenta intre amploarea crizei de la noi si ce se intampla in majoritatea tarilor europene este datorata exclusiv performantelor asa zisei reforme a a actualilor guvernanti!

      Pana la urma peste tot se urmareste performanta in orice domeniu! PDL a mers pe ideea unei abordari egalitare, mai degraba asociata solutiilor de tip comunist: sa se taie salariile bugetarilor in mod egal (adica cu aceeasi rata de 25%)! Sa se taie pensiile in mod egal (nu conteaza ca masura nu s-a validat la cutea constitutionala)! Sa se mareasca salariile in mod egal (ma refer la rata egala; desi aceasta „marire” are si o latura morala, care este complet ignorata de guvernanti, pt ca se aplica salariilor deja micsorate, dupa ce perioada limitata de micsoare a expirat, si nu asigura nici macar revenirea la nivelul salariilor nemicsorate!).

      Dar economia? La ea nu se gandeste nimeni! Cica facem investitii de stat (despre care unii spun ca sunt dirijate in buzunarele unora, iar guvernantii catalogheaza astfel de indivizi drept carcotasi rauvoitori), dar FMI ne bumbaceste pt arieratele in crestere!

      Pana acum era acuzata opozitia ca nu vine cu masuri concrete, ignorand realitatea ca parghiile puterii erau de fapt in ograda guvernantilor si ca, ca peste tot, opozitia mai degraba se exprima, dar nu are cum sa-si probeze solutiile decat venind ea la putere!

      Sigur, reactia oamenilor nu este favorabila actualului guvern! Simte ca in spatele actiunii acestuia este un gol imens! Nu a ramas imuna nici la acuzele sistematice ale puterii la adresa opozitiei! De unde si ideea unor noi partide!

      Ciudata este reactia Dlui Aligica: in umbra unui mare om (Radulescu-Motru), incearca mai degraba sa denigeze ideea unor noi partide, sustinand mascat cum ca abordarea PDL (dar nu-l numeste) n-ar fi chiar asa de rea …

  13. Mda, cand ne convine filozofam cu seriozitate despre menirea dreaptei de parc-am fi nemti conservatori sau americani puritani, cand nu ne convine dam citate ironice din Radulescu-Motru.

    • Tot e bine ca n-am dat aici peste protocronism (de tip ceausist ori draganist, ori de tip american, al nostalgicilor parintilor Constitutiei sclavagiste de la 1776). Macar ceea ce zicea Radulescu-Motru nu este total perimat, desi, cum spunea cineva mai sus, nu e neaparat caracteristic doar romanilor.
      De fapt, acum ne aflam in perioada contrara, de contractie politica. Iata, alianta PSD+PC+PNL+PRM. Probabil se vor numi „PTPE”, de la Pupat toti Piata Endependenti.
      (caci nu doar Radulescu- Motru ar merita amintit)

  14. fsn-ul din opozitie se regrupeaza.fsn-ul de la putere sufla din greu,dar,de predat,nu se preda.
    nu cred ca autorul pledeaza o ‘cauza’ pdl-ista.pune problema unui partid aflat la putere intr-o
    perioada mai grea si care a incercat sa reformeze ca orice gospodina:are intrari mici,deci,taie
    consumul.in plus,se baga tare in datorii,pour la bonne bouche!
    din pacate,componentei genetice just observata de stramosii nostri(prof.motru e copilash pe
    langa tipu’ din balada cu oaia) i se adauga probleme adevarate(oameni si,mai ales,bani)
    atunci cand se pune problema unui nou partid.hai sa fim seriosi,cu filosofi si entuziasm nu
    poti ‘naste’ un partid adevarat,care chiar sa-i faca ceva fsn-ului iliescian,nu doar sa chitzaie
    pe la coltzuri!
    dupa 50 de ani de comunism ai nevoie de vreo 150de ani de tranzitie sa poti sa incerci sa te vindeci!!!
    din aceasta trilema nu veti iesi! io v-am zis!!!!!!!!!!!

  15. Domnule Aligica,

    Scrieti frumos, foarte frumos. Imi permit totusi sa va spun ca nu mi-e clar scopul scrierii.
    Eu unul stiam demult ca nu se poate, ca suntem damnati, ca ciobanul a asteptat sa moara in loc sa actioneze desi mioara l-a prevenit, ca Cioran a zis, ca Radulescu-Motru a zis, etc. Asa, si?
    Eu nu vreau sa plec in Canada pentru a avea o tara decenta. Si sunt mai multi sper.
    Si cred ca vom dovedi ca se si poate (ceva). Ca se poate NIMIC stiam deja. Nu ma intereseaza.

    Su stima,
    John Doe (sau neaosul Neica Nimeni)

  16. Buna ziua:

    Aceasta subtila „argumentatie” se bazeaza pe urmatoarele premise:

    1. PDL este un partid reformator;
    2. PDL a devenit nepopular (a scazut in sondaje) deoarece a intreprins masuri nepopulare, de reforma;
    3. Daca s-ar face un nou partid, el nu ar ajunge niciodata sa guverneze si sa influenteze lucrurile intr-un sens dorit de cei mai multi (separatia dintre politica si business, diminuarea posibilitatilor de existenta a coruptiei, independenta justitiei, reformarea institutionala a statului).

    Toate aceste premise ale dlui DPA (pe care nu reusesc – e o limita personala – sa il vad nici in pantofii de analist, nici cu servieta oranj de strateg PDL, probabil situarea Domniei Sale e pe undeva la mijloc) sint false.

    1. Reducerea cheltuielilor bugetare, facuta sub constringerea crizei si, mai ales, a contabilitatii, nu ii confera unui partid atributul de reformator. Inutil de facut alte precizari.

    2. PDL nu a devenit nepopular, pentru ca a facut reforme structurale, pentru ca a luptat impotriva coruptiei si pentru ca a dat institutiilor publice un design corect. PDL a devenit nepopular pentru ca o mare parte din simpatizantii sai crede ca promisiunile PDL au fost pura demagogie si pentru ca punctele de asemanare cu PSD (modelul de partid nereformator si corupt) s-au inmultit in mod geometric.

    3. Romanii sint neseriosi, asa cum spune Radulescu-Motru. Daca dl DPA ar studia mai in amanunt lucrurile – probabil a si facut-o, dar din acest articol nu reiese – ar afla ca Radulescu-Motru este cel care l-a adus pe Nietzsche in Romania. Are o semnificatie.

    Sint memorabile intilnirile dintre Mortu – cum i se spunea in Facultatea de Filosofie din Bucuresti – si Caragiale, un mare „fan” al filosofului german.

    Caragiale ar fi spus: „Dar vezi tu, mă băiete, nu filosofie de aceea transcendentală, cum învăţaţi voi prin Germania, şi de care publicul românesc nu o să se intereseze niciodată nici peste o sută de ani, îţi cer eu, ci ceva pipărat, ceva care să facă pe adormiţii noştri să strănute; o gîdilitură straşnică pentru creierul prea suculent în apetituri şi prea sărac în idei, al parvenitului de la noi”.

    O situatie de fapt – sintem neseriosi – nu elimina cu necesitate posibilitatea unei schimbari – putem selecta pe cei eficienti, putem duce la capat un proiect. In plus, a apela la generalizari pe criterii etnice – romanii sint neseriosi, francezii sint cartesieni, germanii au geniu muzical, bulgarii fac cele mai bune legume – nu a reprezentat niciodata un demers stiintific serios.

    Il asteptam pe dl DPA sa ofere si argumente corecte pentru imposibilitatea aparitiei unui vlastar nou dintr-un pamint in care predomina gunoaiele. Si ne amintim cu nostalgie de vremurile cind analizele Domniei Sale erau cu adevarat analize si nu putea fi puse nici fortate in poseta oranj a vreunei domnite de la curte.

    Unde sint analistii de altadat’ ? Sa se fi transformat toti in strategi PDL ?

  17. Mioritic articolul, mioritic in sensul mesajului baladei, acceptarea sortii, eventual sa ne mai si cainam : nu suntem buni de nimic! Dar mioritic si in sensul pejorativ actual: o initiativa buna, cu mai mult sau mai putine sanse de reusita, este mistocarita de pe margine, mancand seminte si citand din ‘Padureanca’ in cazul in care mistocarul este ceva mai cultivat.

    Clar nu sunt de acord cu Aligica, clasa politica mioritica este mai mult decat compromisa si trebuie reinnita, orice demers in sensul primenirii este binevenit, iar un nou partid ar fi chiar salutar. Sa pun resemnarea din articol pe seama varstei cum face Alin ?

  18. Eu sunt votant basescian, ca urmare PDList. Sincer, nu stiu ce votanti are PDLul. Dintre cei pe care ii cunosc eu si vor vota cu acest partid, o parte sunt de acord cu politica dl Basescu si cu oamenii sustinuti de el si spera ca acestia, putini, vor avea un cuvant de spus, iar o parte sunt ingroziti de monstruozitatea opozitiei. Nu cred ca un nou partid ar rezolva situatia, mingea e in terenul PDLului, dar sunt exasperata deja de incercarile lui de a ne fenta.
    Discutia despre premierul tehnocrat ma enerveaza de-a dreptul: pentru mine, ca spectator implicat si afectat de deciziile lor, nu conteaza daca premierul sau alt ministru, directorul de scoala sau seful de sectie, sunt politici sau nu – in sensul de apartanenta la un partid. Nu ma intereseaza decat sa fie buni specialisti (CV-urile pline de functii prin aparatul de stat sunt irelevante), bine intentionati, necorupti si sa aiba o viziune de dreapta (eu definindu-ma ca votant de dreapta). Ceea ce spun politicienii nostri este: indiferent cat de „bune” ar fi masurile propuse de un ministru, nu are sustinerea noastra daca nu e de-al nostru, cuvantul „competenta” e tabu. Asta spun si PDL-istii si opozitia, asa ca, la final, imi vine sa ii bag pe toti undeva, in acelasi loc. Din pacate nu prea pot, caci traiesc aici, nu mi-am pus niciodata serios problema emigrarii, deci trebuie sa aleg ceva din ce mi se ofera. Destul de trist!

  19. Mirobolanta alegorie pentru sustinerea PD-L. PD-L a facut reforma la fel de mult sau de putin cat alte partide. Iar monopolul reformei nu apartine PDL. Sa nu uitam ca PDSR a tranzitat de la comunism la metacapitalism, iar PNTCD si PNL au condus si finalizat tranzitia la economia de piata. Pe vremea aia PD era (in masura in care acuma nu mai e!) un mutant ideologic. Iar chestia cu un partid care sa nu acceada la putere e o aberatie. Cred ca e o comfuzie intre un partid si o fundatie. Obiectivul unui partid normal este sa acceada la putere ca sa-si livreze programul politic / masurile politice. Pina aici, respect pentru PDL – a luptat bine si a castigat. Care insa sunt reformele? Noile coduri ? Sincer, nu simt nimic. Codruta Kovesi plange ca nu poate verifica averile vamesilor, fiindca le pun pe numele rudelor! Uninominalul ? Stimuleaza traseismul politici, este vizibil. Revizuirea Constitutiei ? Ingropata sub spectrul secesionismului maghiar, discutie pornita dintr-un unghi demagogic -„parlamentari cu beneficii nesimtite”, nicidecum din adresarea disfunctionalitatilor statului. Republica prezidentiala? Ultimele alegeri demonstreaza ca parlamentul este ales mult mai credibil si coerent fata de alegerile prezidentiale. Nu au fost adresate problemele de baza ale statului roman. Colac peste pupaza, cei doi adrversari ireductibili, Basescu si Patriciu, stipuleaza pompos esecul statului social. Fara ideologie si programe concrete, nu se poate vorbi de politica reala. Doar de mahalaua care este ….

  20. Dragos, il facem. Incet, dar sigur. Ti-am spus pe privat de ceva saptamini bune ca este realizabil, iar Motru a fost mare, dar nu mai mare ca internetul :).

    M-a incetinit unul, altul, dar am ajuns in punctul de unde nu este drum de intoarcere.
    Sigur ca merge mai incet, pentru ca pleci de jos, fara bani de la ONGuri din afara sau de la politicieni cu bani multi si realizari putine ;)
    PDLul este raul cel mai, mic, dar este tot rau.
    M-am saturat sa mai aleg raul cel mai mic, atita timp cit stiu ca multi dintre noi putem sa facem mult mai bine.

  21. Dle Aligica,

    Aveti dreptate in mare masura. Am experimentat si eu pe pielea mea aceasta propensiune a romanilor pentru vorbe in detrimentul faptelor. Chiar si cand vine vorba de lucruri mai marunte, multi se bat cu caramida in piept ca fac si dreg iar cand e vorba de actiune concreta dispar brusc in ceata.
    Eu as putea sa va dau si un citat din Manoilescu care este la fel de dur si la fel de actual. Si probabil am mai gasi si altii.
    Totusi, ceva trebuie incercat! Altfel nu am face decat sa repetam si noi la nesfarsit lamentatia resemnata din Miorita. Cred ca, pana la urma, toata cheia sta in obiectivele pe ti le propui. Telul trebuie sa fie cat mai inalt dar plecarea sa se faca cu picioarele bine infipte pe pamant

  22. Nu trebuie uitate lectiile istoriei sau spusele celor mai batrani dar in mod sigur cand vine vorba de limite ele merita verificate a se vedea daca si cat sunt de valabile.

    De o vreme exista o framantare pe tema a ceva „nou”, unii vor partid, altii ong, altii asociatie dar desi toti au ca numitor comun detasarea de ofertele politice actuale inca nu au reusit sa stabileasca un scop comun.
    Astfel de scopuri comune care sa cuprinda societatea apar dupa o geneza indelungata si vom vedea cat timp va fi necesar pentru cristalizarea urmatoarei actiuni de amploare.

  23. Ar fi binevenit, orice ar putea schimba fata acestei tari. As fi de acord si cu un nou partid, dar poate mai degraba cu o noua miscare. La noi romanii, miscarile au impact social-politic mai puternic decat partidele.
    Avem nevoie in special de un „fond” care sa dea eficacitate formelor, de oameni noi, pentru vremuri noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro