miercuri, septembrie 23, 2020

Să fie oare Viorica Dăncilă mai norocoasă decât a fost Constantin Dăscălescu?

Fostului președinte al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, îi era teamă de ședințe. Le convoca cât mai rar cu putință, iar când totuși o făcea avea foarte mare grijă ca acestea să fie foarte bine pregătite.
Atenția la pregătirea întâlnirilor cu activul de partid, cu feluritele foruri de conducere statutare ale PSD s-a accentuat către sfârșitul verii anului 2018, atunci când deja era tot mai limpede faptul că ceva începuse să se schimbe în PSD. Când devenise de domeniul evidenței că lucrurile nu mai mergeau la fel de bine, că Dragnea nu ar mai fi putut în nici un caz să se dădea jocului, dar și batjocurii pe care și le îngăduise cu numai câteva luni în urmă. Adică în martie 2018 când, la așa-zisul Congres Extraordinar al Partidului, a lăsat mai tuturor impresia omului sigur pe sine, a alesului destinat pentru vecie să conducă România. Care și ea părea sortită să trăiască pe vecie sub zodia pesedismului în floare.
Să ne reamintim cum cu acea ocazie o sală întreagă de delegați, dregători, baroni locali, de indivizi și cu putere, și cu contrui grase, o adunare a marii majorități a celor ce, vezi Doamne!, reprezentau așa-numita floare a conducerii PSD, a fost somată de Dragnea Nicolae Liviu să răspundă în cor la întrebarea dacă mai vrea să îl aibă în frunte pe fiul fostului șef de post din Gratia și fost student repetent al Politehnicii bucureștene. Iar sala, precum o turmă de mioare împăcată cu gândul sacrificării iminente, a răspuns „da”. Nu de alta dar duduia Irina Tănase, plasată cu schepsis în vecinătatea doamnei Ecaterina Andronescu, profesor universitar, conducător de doctorate, fost și viitor ministru, căreia nu i s-a permis nici măcar să se adreseze plenului, trebuia să vadă și să se convingă cu ochii proprii ce tare, mare, inteligent, puternic și fără asemănare, priceput chiar și la politica externă (avea să o certifice și lingăul fără seamîn Chirieac Bogdan) îi este viitorul soț.
Ceea ce și-a permis atunci astăzi pușcăriașul Dragnea nu își îngăduise vreodată nici măcar Nicolae Ceaușescu.Cum-necum, acesta salvase aparența votului. Aranjat firește. Însă din august 2018, când pe scenă și-au făcut loc așa-zișii puciști cu scrisorile lor de contestare, Dragnea s-a văzut silit să întoarcă întrucâtva foaia. Să accepte reunirea periodică a CexN, să fie criticat și chiar înfruntat în față, să i se spună că nu e tocmai infailibil. E drept că după ce contestatarii își vărsau năduful erau destui pesediști instruiți și pregătiți să îl apere și să îl scoată basma curată pe cel ce trebuia să rămână pe mai departe El Lider Máximo.
Niciodată, nici măcar o singură dată, doamna Viorica Vasilica Dăncilă, insa împănată nu doar cu funcția de premier al României ci și cu aceea de președinte executiv al partidului, nu și-a făcut auzită vocea. Nici o observație, nici cel mai mic act de revoltă. Doamna Dăncilă pleznea de mulțumire. Doamna Dăncilă nu era nimic mai mult decât un roboțel cu cheie. Până în clipa în care a refuzat restructurarea guvernului, o operațiune de pe urma căreia ar fi putut să își piardă funcția.
Au venit apoi înfrângerea usturătoare a PSD la alegerile europarlamentare, sentința definitivă în cazul angajărilor fictive de la Consiliul județean Teleorman, trimiterea la închisoare a lui Dragnea Nicolae Liviu și cocoțarea în vârful PSD a d-nei Dăncilă. Urmată de schimbarea la față a respectivei doamne. Care pe zi ce trece se depărtează tot mai tare de Dragnea și, aparent, și de stilul de conducere al acestuia. Despre care acum, de abia acum, declară că nu i-ar fi fost niciodată pe plac. Mai mult. Doamna Dăncilă ține ședință după ședință, emite declarație după declarație, iar în zilele din urmă s-a angajat într-un adevărat tur al televiziunilor. Luni seara a ajuns până și la TVR 1, acolo unde prestează omul de casă al lui Voiculescu, Ionuț Cristache. Aceasta după ce a trecut și pe la emisiunea cu alură de flirt a lui Marius Tucă. Și nu știu cum se face, dar doamna Dăncilă nu scapă nici o ocazie să ne spună cât de oprimată ar fi fost ea pe vremea lui Dragnea. Și că atunci nu era ea. Și-a revenit în doar, doar după ce l-a văzut pe Dragnea, fostul ei binefăcător și pe urmă terorist, încarcerat. Pus la păstrare teoretic pentru trei ani și jumătate.
Comportamentul d-nei Dăncilă seamînă teribil cu acela al între timp repauzatului întru Domnul a insului fără Dumnezeu Constantin Dăscălescu. Ultimul prim-ministru numit în funcție de Nicolae Ceaușescu. Insul care la doar câteva ore după fuga lui Ceaușescu își făcea fostul stăpân cum îi venea la gură, sperând că astfel își va asigura viitorul politic.
Lui Dăscălescu nu i-a ieșit în decembrie 1989 manevra. Pentru moment, doamna Dăncilă pare stăpână pe situație. Certitudinile vor veni însă, așa cum am mai spus, doar în ziua Ziua Congresului. Ziua de 29 iunie va fi cea în care delegații la Congresul PSD vor arăta dacă cumva sunt dacă nu mai proști, ci doar ceva mai ușor de păcălit decât au fost românii în decembrie 1989. Atunci, românii au strigat pe neașteptate „fără comuniști”. Strigătul l-a speriat de moarte pe Ion Iliescu care, e drept, a rămas pe mai departe la butoane. Însă măcar i-a gonit pe cei precum Dăscălescu și Ilie Verdeț care până atunci se îndeletniceau cu făcutul de guverne.Vor fi înțeles oare cei ce se vor afla în sala de congres al PSD că votul din 26 mai al românilor nu a fost doar anti-Dragnea, ci împotriva întregii lui echipe? Echipă din care a făcut parte până la capăt doamna Viorica Vasilica Dăncilă.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. „Romania trezeste-te! ” Dancila este doar o masca in spatele careia se ascunde un fel de Plahotniuc. Cine are timp sa creada povestile spuse de ea se inseala amarnic.
    Daca Dragnea n-ar fi fost arestat , Romania risca sa devina un fel de R. Moldova astazi.

  2. Va asteptati la o declaratie a la Postelnicu „am fost o dobitoaca”?
    Doamne-fereste! A trebuit sa moara oameni pentru asta.

    PS. la o citire mai rapida am trecut peste „împănată” citind „împăiată” si nu mi s-a parut disonant.
    Dar parea sa aiba sens si asa.
    S-ar putea sa fie pastrata „împăiată” mult timp in vitrina PSD, ca in bancul cu bunica lui Bula tinuta in fereastra dupa ani de la deces, ca sa aduca postasul pensia.

    Neconflictuala cum e dumneaei, toate conflictele interne vor ramane ascunse vederii iar partidul va avea o imagine frumos colorata.

  3. Este strict problema acestui partid care, paradoxal, a involuat si datorita lipsei unei alternative/opozitii competitive…Pericolul real, pentru PSD, este partidul bidon Pro Romania, respectivv balastul ALDE. Cum vor evolua lucrurile aflam curand. Simpla ipoteza, involutia va continua si influenta va scadea….
    .

  4. Fiind cu mult mai bătrân decât dvs am trăit din plin ororile ceaușismului târziu. Și totuși, cei doi nu pot fi comparați: Ceaușescu rămăsese cu urme din anvergura internațională inițială (pe care ulterior le-a aruncat la gunoi) în timp ce Liviu Dragnea nu este decât un mitocan parvenit (mai mitocan decât Băsescu, ceea ce este o performanță), dispus să comită orice pentru supraviețuirea prosperă.
    Despre Dăscălescu nu merită începută discuția!
    ”Tante” Dăncilă a ajuns – printr-un capriciu al sorții – europarlamentar și – acum – PM. Nu are nici un fel de anvergură, dar încearcă cu disperare să-și valorifice poziția, sprijinită (oarecum) de conducerea partidului, conducere îngrozită de ideea că și-ar putea pierde privilegiile și (ferească Dumnezeu) să muncească cinstit.
    Nu am nici un fel de încredere în politicienii profesioniști (v. junele Pleșoianu). Până și faptul că nu îți mai publică CV-ul, deci realizările care au precedat cariera politică, mă face mefient.
    PNL este condus de un gurist de cârciumă și de ua alt gurist de televiziune. De la intrarea în con de umbră a dnei Săftoiu, sexul slab și frumos nu mai contează.
    Personal, îmi mențin sprijinul pentru dl președinte KWJ și pentru Dacian Cioloș. Au comis destule erori dar și destul realizări.
    Sunt sincer curios cum va evolua/involua dl Barna. Prima impresie fiind acceptabilă, cu mici carențe – nici el nu își publică CV-ul, de unde întrebarea legitimă ”Are unde se întoarce?”. Nicușor Dan este măcar profesor, dl Barna oare ce este?

    • Daca tot ati atins subiectul…
      Printre realizarile PNL in ce priveste promovarea sexului „slab si frumos” (dar inadecvat de inteligent pentru masculii din PNL, se pare) sa nu uitam de graba cu care s-au descotorosit de d-na Mona Musca.
      Colegii dumneaei mi-au parut la vremea aceea chiar mai motivati decat adversarii, ba chiar exagerat de motivati, s-o scoata din joc, desi cu altii ce au fost mai indulgenti.

      • O cunosc pe dna Mona Muscă cu mult înainte de 1989. O persoană excepțională, cultivată și cu mul, mult umor. Iar soțul ei dl Gavrin Muscă a fost unul dintre cei mai buni directori din ICECHIM.
        Aveți dreptate și vă mulțumesc că mi-ați amintit!

  5. Sa fie oare Viorica Dancila mai norocoasa decat Piatakov ?In era Ejov Piatakov condamna cu manie proletara un grup de fosti inalti activisti cand erau judecati si condamnati la moarte. Peste cateva luni era in urmatorul grup de inalti activisti judecat si condamnat. In era Ejov de catifea pe care o gestioneaza a noi UE prin institutile locale de forta inclusiv asa numita justitie d-na Dancila condamna cu manie democrata faptele condamnatului Dragnea. Peste cat timp ___?

  6. Daca Dancila ajunge presedinte PSD, inseamna ca PSD isi continua – poate chiar accentueaza – caderea. Dancila pare a veni dintr-un banc cu Bula.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.