Să fie oare Viorica Dăncilă mai norocoasă decât a fost Constantin Dăscălescu?

Fostului președinte al PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, îi era teamă de ședințe. Le convoca cât mai rar cu putință, iar când totuși o făcea avea foarte mare grijă ca acestea să fie foarte bine pregătite.
Atenția la pregătirea întâlnirilor cu activul de partid, cu feluritele foruri de conducere statutare ale PSD s-a accentuat către sfârșitul verii anului 2018, atunci când deja era tot mai limpede faptul că ceva începuse să se schimbe în PSD. Când devenise de domeniul evidenței că lucrurile nu mai mergeau la fel de bine, că Dragnea nu ar mai fi putut în nici un caz să se dădea jocului, dar și batjocurii pe care și le îngăduise cu numai câteva luni în urmă. Adică în martie 2018 când, la așa-zisul Congres Extraordinar al Partidului, a lăsat mai tuturor impresia omului sigur pe sine, a alesului destinat pentru vecie să conducă România. Care și ea părea sortită să trăiască pe vecie sub zodia pesedismului în floare.
Să ne reamintim cum cu acea ocazie o sală întreagă de delegați, dregători, baroni locali, de indivizi și cu putere, și cu contrui grase, o adunare a marii majorități a celor ce, vezi Doamne!, reprezentau așa-numita floare a conducerii PSD, a fost somată de Dragnea Nicolae Liviu să răspundă în cor la întrebarea dacă mai vrea să îl aibă în frunte pe fiul fostului șef de post din Gratia și fost student repetent al Politehnicii bucureștene. Iar sala, precum o turmă de mioare împăcată cu gândul sacrificării iminente, a răspuns „da”. Nu de alta dar duduia Irina Tănase, plasată cu schepsis în vecinătatea doamnei Ecaterina Andronescu, profesor universitar, conducător de doctorate, fost și viitor ministru, căreia nu i s-a permis nici măcar să se adreseze plenului, trebuia să vadă și să se convingă cu ochii proprii ce tare, mare, inteligent, puternic și fără asemănare, priceput chiar și la politica externă (avea să o certifice și lingăul fără seamîn Chirieac Bogdan) îi este viitorul soț.
Ceea ce și-a permis atunci astăzi pușcăriașul Dragnea nu își îngăduise vreodată nici măcar Nicolae Ceaușescu.Cum-necum, acesta salvase aparența votului. Aranjat firește. Însă din august 2018, când pe scenă și-au făcut loc așa-zișii puciști cu scrisorile lor de contestare, Dragnea s-a văzut silit să întoarcă întrucâtva foaia. Să accepte reunirea periodică a CexN, să fie criticat și chiar înfruntat în față, să i se spună că nu e tocmai infailibil. E drept că după ce contestatarii își vărsau năduful erau destui pesediști instruiți și pregătiți să îl apere și să îl scoată basma curată pe cel ce trebuia să rămână pe mai departe El Lider Máximo.
Niciodată, nici măcar o singură dată, doamna Viorica Vasilica Dăncilă, insa împănată nu doar cu funcția de premier al României ci și cu aceea de președinte executiv al partidului, nu și-a făcut auzită vocea. Nici o observație, nici cel mai mic act de revoltă. Doamna Dăncilă pleznea de mulțumire. Doamna Dăncilă nu era nimic mai mult decât un roboțel cu cheie. Până în clipa în care a refuzat restructurarea guvernului, o operațiune de pe urma căreia ar fi putut să își piardă funcția.
Au venit apoi înfrângerea usturătoare a PSD la alegerile europarlamentare, sentința definitivă în cazul angajărilor fictive de la Consiliul județean Teleorman, trimiterea la închisoare a lui Dragnea Nicolae Liviu și cocoțarea în vârful PSD a d-nei Dăncilă. Urmată de schimbarea la față a respectivei doamne. Care pe zi ce trece se depărtează tot mai tare de Dragnea și, aparent, și de stilul de conducere al acestuia. Despre care acum, de abia acum, declară că nu i-ar fi fost niciodată pe plac. Mai mult. Doamna Dăncilă ține ședință după ședință, emite declarație după declarație, iar în zilele din urmă s-a angajat într-un adevărat tur al televiziunilor. Luni seara a ajuns până și la TVR 1, acolo unde prestează omul de casă al lui Voiculescu, Ionuț Cristache. Aceasta după ce a trecut și pe la emisiunea cu alură de flirt a lui Marius Tucă. Și nu știu cum se face, dar doamna Dăncilă nu scapă nici o ocazie să ne spună cât de oprimată ar fi fost ea pe vremea lui Dragnea. Și că atunci nu era ea. Și-a revenit în doar, doar după ce l-a văzut pe Dragnea, fostul ei binefăcător și pe urmă terorist, încarcerat. Pus la păstrare teoretic pentru trei ani și jumătate.
Comportamentul d-nei Dăncilă seamînă teribil cu acela al între timp repauzatului întru Domnul a insului fără Dumnezeu Constantin Dăscălescu. Ultimul prim-ministru numit în funcție de Nicolae Ceaușescu. Insul care la doar câteva ore după fuga lui Ceaușescu își făcea fostul stăpân cum îi venea la gură, sperând că astfel își va asigura viitorul politic.
Lui Dăscălescu nu i-a ieșit în decembrie 1989 manevra. Pentru moment, doamna Dăncilă pare stăpână pe situație. Certitudinile vor veni însă, așa cum am mai spus, doar în ziua Ziua Congresului. Ziua de 29 iunie va fi cea în care delegații la Congresul PSD vor arăta dacă cumva sunt dacă nu mai proști, ci doar ceva mai ușor de păcălit decât au fost românii în decembrie 1989. Atunci, românii au strigat pe neașteptate „fără comuniști”. Strigătul l-a speriat de moarte pe Ion Iliescu care, e drept, a rămas pe mai departe la butoane. Însă măcar i-a gonit pe cei precum Dăscălescu și Ilie Verdeț care până atunci se îndeletniceau cu făcutul de guverne.Vor fi înțeles oare cei ce se vor afla în sala de congres al PSD că votul din 26 mai al românilor nu a fost doar anti-Dragnea, ci împotriva întregii lui echipe? Echipă din care a făcut parte până la capăt doamna Viorica Vasilica Dăncilă.