joi, martie 28, 2024

Sa intelegem scenariul din Republica Moldova. Rusia duce o campanie politică foarte agresivă

Pentru a putea înţelege importanţa scenariului care se ascunde în spatele mizei electorale din Chișinău, capitala Republicii Moldova, este necesar să schiţăm în prealabil contexul în care viziunea liberală şi pro-europeană a reuşit să pară şi să fie în mod real o opţiune pe termen lung a românilor de peste Prut.

Într-o perioadă în care Republica Moldova era un actor izolat pe plan internaţional, iar Partidul Comuniştilor se topise în structurile statului, sub forma tipică de partid-cartel, resemnarea şi apatia pareau a bloca Republica Moldova în discursul şi mentalitatea bolşevică a partidelor de stânga. O tentativă şi un succes în direcţia schimbării a fost asigurată de un tânăr activist pentru drepturile omului, care şi-a asumat un rol crucial : „să punem punct odată şi pentru totdeauna comunismului în Republica Moldova.”

La doar 28 de ani, Dorin Chirtoacă a intrat în politică cu un mesaj asumat şi distinct faţă de discursul mascat al adepţilor geopoliticii de la Kremlin. În cadrul alegerilor locale din anul 2007,  acesta a reuşit să câştige Primăria Municipiului Chişinău în faţa unui candidat comunist cu un profil prăfuit şi o moştenire politică extrem de contestabilă.

Dincolo de o dimensiunea personalizată a temei, victoria lui Chirtoacă din anul 2007 a reprezentat începutul declinului Partidului Comuniştilor din Republica Moldova şi validarea existenţei unei opoziţii la guvernarea comuniştilor. Din acel moment, având un pilon important în capitală,  această opoziţie a devenit din ce în ce mai vocală şi mai consecventă în sancţionarea derapajelor antidemocratice.

Ruptura cea mai puternică la nivelul sensibilităţilor politice s-a produs în contextul alegerilor din anul 2009,  tensiune care a culminat cu represaliile din 7 aprilie, când regimul Voronin a cauzat sute de cazuri de abuzuri organizate în masă. Curajul şi demnitatea care s-au născut în piaţă prin protestele democratice ale tinerilor au primit drept răspuns represiune şi brutalitate.

Evenimentele tragice din 2009, încrestate în memoria colectivă prin sacrificiul celor care au murit pentru a-şi apăra cauza, au lasat o amprentă puternică locuitorilor de peste Prut, cu atât mai mult cu cât fostul prim ministru comunist Zinaida Greceanîi, în cadrul unei conferinţe de presă, a lansat un mesaj sfidător : „Mamelor, luaţi-vă copii pentru că, în caz contrar, vom folosi armele pentru a stabili ordinea !”. Astfel și-a gasit sfârșitul tragic tânărul Valeriu Boboc, uitat astazi de toți. Criza politică care a urmat s-a incheiat prin alterarea discursului comuniştilor, pierderea progresivă a puterii de catre PCRM şi creşterea credibilităţii partidelor proeuropene.

Ultimii cinci ani au fost marcaţi de abandonarea obiectivului iniţial lansat de partidele proeuropene, întrucât tema apropierii de Europa  a rămas un simplu decor mobilizator, nefiind însoţită şi de măsuri care să concretizeze această apropiere, precum reforme în domenii cheie : justiţia, audiovizualul, scuritatea energetică. Mai mult, ceea ce a fost favorabil Rusiei în tentativa de subminare a mesajului proeuropean, a fost asocierea personajelor din dreapta spectrului politic cu marile cazuri de corupţie din Republica Moldova.

Vulnerabilitatea partidelor pro-europene  a determinat Rusia să îşi regândească strategia de pivotare în Republica Moldova, infiltrând în spaţiul public o garnitură de lideri politici, organizaţi în ceea ce ar putea fi considerat mai mult clanuri de interese ruseşti decât partide politice. Prin finanţările subtile şi expunerea ostentativă a unor oligarhi fără experienţă politică, ruşii au creat în Republica Moldova mai multe structuri politice caracterizate printr-un discurs agresiv prorus, profund antieuropean şi antiromânesc, având un singur obiectiv : destabilizarea. Menţinerea stării de haos şi de ambiguitate erau condiţii necesare pentru amânarea angajamentelor asumate de guvernele Republicii Moldova în relaţia cu Uniunea Europeană.

Alegerile locale au demonstrat că  Rusia şi-a atins parţial obiectivele, având în vedere că exponenţii săi, personaje neimplicate în viata politică până în prezent, provenite din medii controversate,  au reuşit să corupă elecoratul şi să obţină scoruri surprinzătoare. Spre exemplu,  la Bălţi, un anume personaj, care s-a făcut cunoscut în mai multe localități din Republica Moldova începând de anul trecut prin organizarea unor concerte cu participarea artiștilor renumiți din Rusia, a obţinut peste 70% din voturile exprimate.

Ceea ce trebuie să înţelegem din dinamica electorală este că Rusia duce o campanie politică foarte agresivă, ca parte integrantă a războiului asimetric în care s-a angajat faţă de statele din vecinătatea imediată. Instrumentele sale sunt atât desfiinţarea candidaţilor proeuropeni care nu au avut nici bugete consistente, nici capacitate sau dorinţă de cumparare a electoratului, cât şi parazitarea instituţiilor prin politicieni controlaţi, pioni ai Federaţiei Ruse.

Prin prisma acestor elemente, turul doi al alegerilor locale constituie un obiect de interes regional şi european, întrucât este parte din războiul simbolic deschis între Uniunea Europeană şi Rusia. Dincolo de lupta dintre candidatul liberal, Dorin Chirtoacă, primar în funcţie şi candidatul socialist susţinut deschis de către Kremlin, Zinaida Greceanîi, aceste alegeri reflectă sensibilităţile politice şi un posibil scenariu de reconfigurare a Parlamentului din Republica Moldova ţinând cont de faptul că săptămâna trecută, prim-ministrul Chiril Gaburici şi-a dat demisia din funcţie.

În primul tur al alegerilor locale au reieşit două mari evidenţe : dezamăgirea şi lipsa de identificare a electoratului cu partidele politice, tendinţe vizibile prin nivelul ridicat de absenteism, dar şi fărâmițarea  spectrului politic, întrucât cumularea pe ţară a voturilor arată că pentru prima oară în istoria Republicii Moldova niciun partid politic nu a trecut de 20%.

Din acest motiv, consider că pe 28 iunie, Republica Moldova se află într-un moment crucial pentru destinul său geopolitic, iar  rezultatul alegerilor de la Chişinău poate arăta că, deşi întâmpină obstacole, procesul de europenizare a societăţii nu face paşi înapoi. Românii de peste Prut încă pot demonstra că mai există loc pentru Europa în Basarabia.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Toate acestea pe fondul unei Uniuni Europene paralizata parca de problemele sale (in primul rand Grecia si relatia cu Rusia) si incapabila macar sa schimbe ceva la mecanismele birocratice. O tara mica si vulnerabila precum Moldova nu poate astepta 4-5 ani pana la demararea finantarii unor proiecte europene (si acelea cu „dedicatie” pentru diversi actori din UE), cand totusi UE s-ar putea impune la realizarea in Moldova a unui cadru eficient de absorbtie.
    Dupa ce s-a fript cu Ucraina, acum UE pare sa nu mai aiba dorinta politica sa actioneze in vecinatate.

  2. Am afirmat in mai multe randuri si repet si acum: Rep. Moldova are o sansa excelenta, poate unica, de a ramane nealiniata si de a constitui o interfata eficienta, activa si durabila a UE cu Uniunea Euroasiatica. Doctrina si strategia nealinierii, sub protectie si suport ONU, reciproc acceptata de marile agregari economico – politice, poate redeveni o optiune fiabila, in care moldovenii sa joace un rol semnificativ, similar celui al Iugoslaviei in perioada 1950 – 1990, aducand acestei mici tari prosperitate, securitate si prestigiu.

    • Republica Moldova este o parte a Romaniei si singura solutie pentru rezolvarea problemelor este revenirea acolo unde ii este locul. Eu am mai auzit povestile astea cu nealinierea, interfata, si altele de teapa asta, care nu sunt altceva decat propaganda prorusa mascata.

      • In contextul libertatii de expresie, nimeni nu impiedica nostalgici ultranationalisti (neoantonescieni) sa creada ca Rep. Moldova nu poate functiona decat integrata in Romania. Ei nu inteleg ca Ro. este membra a UE, in care sunt active reguli (legi, tratate, norme etc. ) ferme privind existenta tarilor membre.
        Ca atare, nimeni nu-i impiedica pe acesti decerebrati sa organizeze niste trupe speciale, eventual impreuna cu Actiunea 2012, sa invadeze Rep. Moldova, sa rastoarne ordinea politica de acolo si sa declare Rep. Moldova teritoriu al Republicii Romania. S-ar putea sa apara „mici probleme” de multiple naturi, crize militare regionale suplimentare si stupefactie generala la nivel mondial, dar nu conteaza daca asa vrea nea Caisa.

        • Greu de dezlipit etichetele de decerebrati, ultranationalisti si neoantonescieni de unii care ar organiza trupe speciale sa invadeze Rep. Moldova. Dar oamenii mentionati sunt mai mult ipotetici.

          Teoriile domnului Jay despre beneficiile nealinerii ar fi mai credibile daca ar adresa si prezenta trupelor rusesti pe teritoriul Moldovei (sau alte state care ar putea beneficia de pe urma nealinierii cum ar fi Georgia si Ucraina). Folosirea adjectivelor exotice in descrierea celor curent angajati in aceasta politica ramane desigur la discretia comentatorului.

    • In aceasta zona a lumii tarile nealiniate sunt rapid aliniate de Kremlin.Uniunea Euroasiatica e doar un proiect de fatada pentru reconstructia URSS.Pentru a fi o interfata viabila,ar trebui sa indeplinesti niste criterii ce,odata indeplinite,te-ar transforma intr-un stat atractiv pentru UE.ONU are alte probleme pe cap si incepe incetisor sa aiba influenta defunctei Societati a Natiunilor.
      Nu,exceptand iluziile sau propaganda moscovita,Republica Moldova are 2 optiuni:cea proeuropeana,cu perspectiva de unire cu Romania in cadrul UE sau cea prorusa,cu perspectiva unui statut undeva intre Ucraina si Belarus…..

    • Mai Jay, despre ce securitate si prosperitate vorbim frate cand ne referim la RM?prosperitate cand toate tara e intr-o mocirla de coruptie endemica si in care orice moldovean vrea de cand se naste doar sa plece de acolo? Securitate cand in interiorul granitelor tale se afla armata ocupantului rus? Pe cine vrei sa prostesti aici? Am vazut foarte bine ce pateste Ucraina si ce a patit Moldova si Georgia chiar nu ne-am invatat minte deloc?

    • Ce securitate si prestigiu avea Iugoslavia? Poate ca un timp a fost acolo ceva mai bine ca in Romania, dar asta nu e model de propus in 2015, mai ales ca stim ce vulcan mocnea sub acele aparente ieftine si ce s-a intamplat cand a inceput sa erupa pacura si pucioasa de sub pojghita subtire de securitate si prestigiu.
      Nimeni nu mai crede in nealiniere, acum, dupa ce vedem ca prost au fost inspirati ucrainenii cand au ales aceasta cale. Nici rusiii nu cred in nealiniere. Ei sunt foarte bine aliniati ideologiei eurasiatice, dar vand gogoasa nealinierii cui sta sa ii asculte.

      • @Peredhil/Vali/KJ. Intr-adevar, din pacate Rep. Moldova este un stat aflat intr-o stare economica si social-politica cronic dezastruoasa. Este profund regretabil ca, dupa 25 de ani, decizorii moldoveni nu au reusit sa se desprinda de modelul economic dat de sovietici – doar sursa de vinuri si produse vegetale pentru zona ex-URSS. Nu industrie moderna, nu tehnologie, servicii quasi inexistente, nimic care sa aduca valoare adaugata reala unei economii de tip 2015. Combinatia ortodoxism-influenta rusa-moldovenitate se dovedeste catastrofala. Legitimitatea insasi a acestui stat este discutabila, in conditiile in care clasa politica este in cel mai bun caz incompetenta, daca nu complet idioata.
        Si atunci, dragilor, cu aceasta cangrena vreti voi sa se uneasca Romania? Avem multe zeci de miliarde de Euro de auncat pe nimic? UE ne adora atat de mult incat sa accepte fericita extinderea fortata a Romaniei, eventual prin conflict militar? Iar rusii sunt atat de incantati sa creasca tensiunea cu UE/NATO prin proximizarea Romaniei la Nistru??

        • Jay, ai schimbat discursul. Cum ramane cu nealinierea? Are R. Moldova perspective marete si o „sansa excelenta, poate unica, de a ramane nealiniata… , aducand acestei mici tari prosperitate, securitate si prestigiu”? Daca era sa devina prospera de una singura, nu am fi vazut rezultatele pana acum?
          In cazul in care R. Moldova e complet la pamant, atunci nu mai are nimeni ce alege, deci nici noi, nici tarile nealiniate. Ambele situatii pornesc de la momentul actual, in care R. Moldova e varza.
          Adevarul e ca lucrurile inca nu sunt hotarate definitiv, si de aici vine frica rusilor si a agentilor lor.

        • Jay, nu-mi dau seama daca bati campii din convingere sau esti platit pe postare.
          Daca in prima postarea bati campii cu interfata Ue -Rusia via Basarabia ,in a 2-a bati campii cu „zecile de miliarde” pe care Romania nu le-ar avea pt Moldova.
          Eu nu are nevoiede Basarbia pentrua avea o „interfata” cu Rusia.
          Si in caz de alipire a _Basarabiei la Romania nu cred ca se pune problema de „zeci de miliarde” de euro….In caz ca nu stii PIB-ul actual al Moldovei este de 8 Mld de dolari (sper ca stii ce inseamna PIB) .Mai usor cu exagerarile cu zecile de miliarde „aruncate”…

    • @ Jay – există deja o Elveție în Europa, R.Moldova s-a trezit cu câteva sute de ani prea târziu :P

      Teoriile astea cu ”nealinierea” sunt simple povești de adormit copiii, un mod de a păcăli bătrânii și oamenii simpli. R.Moldova ”nealiniată” înseamnă exact ce însemna pe vremea lui Voronin: aliniată în fapt cu Rusia. La un număr atât de redus de locuitori și la sărăcia extremă în care trăiesc ei, ”nealinierea” nu e o soluție pentru nimic. Chiar și pe vremea lui Brejnev, RSSM tot la marginea imperiului se afla, deși mulți își amintesc acele vremuri pentru relativa bunăstare economică pe care o trăiau.

      Poziția geografică a unei țări nu se poate schimba, iar R.Moldova poate progresa doar în cadrul Uniunii Europene, având astfel posibilitatea să-și valorifice producția agricolă pe bani reali. Și eventual să profite de rolul ultim de punct de tranzit al transporturilor dinspre Uniunea Europeană spre Estul Sălbatic. Dar pentru asta trebuie să fie în interiorul Uniunii, nu în afara ei. În exteriorul UE n-are nimeni nevoie de Moldova, sunt destule alte țări mai atractive.

  3. Orwell a vazunt in Spania cum lucreaza comunismul sovietic si zicea ca “the most effective way to destroy people is to deny and obliterate their own understanding of their history.”
    Moldovenii de peste Prut inca nu au vindecat aceasta rana.
    Ca peste tot, si la ei comunistii au încâlcit şi manipulat istoria. Nenorocirea e ca, inclusiv in ultimii ani, intelectualii locali au colaborat la aplicarea metodei. Li s-a parut interesant ca istoria sa devina proprietatea unor iniţiaţi, mai complicată şi absconsă decat alchimia, ca sa para ei super-specialisti si experti inevitabili. Li se pare că istoria e făcută se şocheze şi să dărâme. Spun că “demitizează” dar de cele mai multe ori, de fapt, ei pângăresc simbolurile. De ce nu vorbeşte Lucian Boia niciodată de Pantelimon Halippa sau de Aniţa Nandriş Cudla? De fapt, el încă nu a auzit de Iuliu Maniu şi de Ion Mihalache.
    Din fericie, sunt si istorici care nu au copiat amocul nihilist al lui Boia si sunt eficienti. Demersurile lor dau rezultate pentru ca deranjeaza Rusia.
    Felicitari Domnule Tomac pentru acest articol si pentru prezenta Dvs pe lista neagra a lui Putin!

  4. Mult prea agresiva, din punctul meu de vedere. Se stie ca atacul este cea mai buna aparare, insa Rusia nu isi asuma destul de multe riscuri ducand aceasta policita destul de avantata?

    • R.Moldova nu poate oferi nimic concret Rusiei, iar după anexarea Crimeii a scăzut și importanța strategică a Transnistriei. Interesul Rusiei e legat doar de teritoriul în sine, Putin nu poate ieși din logica Războiului Rece. Pe vremea aceea, pentru Brejnev era important să controleze RDG și Cehoslovacia, care aveau frontieră directă cu NATO.

      La fel și azi, pentru Putin e important să controleze R.Moldova și Ucraina, tot din cauza frontierei directe cu NATO. Însă peste vreo 20 de ani, toate strădaniile astea ale Rusiei vor părea pur și simplu ridicole.

      • Am impresia ca ne tot invartim in jurul cozii in ceea ce priveste RM.

        1.RM a fost teritoriu romanesc muuulte sute de ani,chiar daca de-a lungul timpului nu a fost integrat statal in mod continuu in Romania.

        2.Ceea ce s-a intamplat dupa 1945 a fost un rapt teritorial in cea mai brutala forma aplicat Romaniei,asa cum s-a intamplat si prin alte vecinatati cu ocazia „festivitatilor” de la Casablanca,Ialta,Malta,etc.Ne convine sau nu,din motive de geopolitica,de strategie militara de moment,de negociere de catre Aliati a sferelor de influenta post-conflict,de impotenta a diplomatiei romanesti de atunci( dc aveam una in conditiile date),etc teritoriul de la est Prut a fost cedat URSS cu acordul si binecuvantarea Vestului.RM nu a fost ocupata de URSS,ci folosita ca moneda de schimb,cu o valoare destul de mica.

        3.45 de ani de comunism au afectat insasi fibra nationala a populatiei de peste Prut,influenta ruseasca fiind mult mai puternica decat in Romania.Chiar si la 25 dupa dobandirea independentei,impresia mea e ca RM sufera,la modul general,de sindromul Stockholm.

        4.Dupa destramarea URSS,clasa politica din RM a dovedit de nenumarate ori ca nu este capabila(sau doritoare) sa impuna o viziune si o directie constanta pro-Romania sau pro-Europa.Influenta Rusiei(mediatica,economica si militara),coruptia endemica,frica de schimbare si oportunismul de moment al politicienilor au contribuit la ceea ce este azi RM:un stat care pare ca nu stie ce vrea,cu o populatie tot mai saraca si apatica,usor influentabila si manevrabila.Cu toate consecintele de rigoare.

        5.La modul concret,unirea cu Romania,chiar si in interiorul UE,este practic imposibila acum si in viitorul previzibil.Rusia nu va renunta la Transnistria din foarte multe motive(in primul rand strategice si militare) indiferent cine e la Kremlin,populatia RM se pare ca tine mai degraba la o independenta „dependenta” de Rusia decat la o dependenta de alta capitala iar clasa politica se zbate intre furtul a 1mld(!!!) de $, diploma de BAC a PM si acuzatiile de tradare impotriva lui Usatii.Iar exemplul Germaniei nu se aplica.Romania nu e RFG,care cu suportul intregii lumii civilizate a pompat sute de mld in RDG timp de zeci de ani pentru a o integra economic si social.Noi nu suntem in stare sa construim o autostrada sa unim Muntenia cu Transilvania doar rutier,d-apoi sa integram inca 3 mil de oameni si un teritoriu cat Dobrogea.

        • @ Marian – mistificările istoriei nu folosesc nimănui. Teritoriul dintre Prut și Nistru a fost anexat de Rusia în 1812, pe vremea când România nu exista și nici nu era pe agenda nimănui. Chiar dacă a fost colonizat ulterior anexării, urmașii acelor coloniști sunt născuți și crescuți acolo, ei nu pot fi expulzați precum germanii din Cehoslovacia lui Benes.

          În 1918 România a ocupat militar Basarabia, iar asta nu poate ține loc de exercitarea dreptului la autodeterminare. Nu a existat un referendum, nici măcar de genul celor organizate de naziști pentru a confirma anexarea Austriei sau de ruși pentru a confirma anexarea Crimeii. Credeți că un astfel de referendum, organizat astăzi, s-ar încheia cu un rezultat favorabil unificării cu România? Părerea mea este că nu.

          Probabil peste încă o generație, într-un moment de prăbușire a Rusiei (care nu poate fi decât o chestiune de timp, la modul cum e organizată țara aceea) basarabenii vor dori să facă parte din România și/sau din UE. Iar ponderea în creștere a populației românești între Prut și Nistru va face posibil un rezultat favorabil la un eventual referendum.

          Însă ”drepturile istorice” pe care se bazează comentariul dvs., precum și considerațiile gen ”rapt teritorial” nu-și au locul în lumea civilizată de astăzi. România a făcut uz de forță în 1918 și a avut parte de o replică pe măsură, a pierdut Basarabia prin aceeași utilizare a forței în 1940. A recuperat-o tot prin forță în 1941 și a pierdut-o iarăși prin forță în 1944. Oare chiar nu se poate învăța nimic de-aici? :P

          • In 1918 Rusia incetase sa mai exista, iar sovieticii nu erau recunoscuti de absolut nimeni!
            Romania nu a ocupat deci nimic, deoarece acel teritoriu apartinea moldovenilor care adunati in sfatul tarii au votat Unirea cu regatul romaniei.

  5. Moldova e sub ocupatie ruseasca. Sintagma „trupe de mentinere a pacii” e o gluma proasta a Moscovei. In Moldova, unita sau nu cu Romania, moldovenii trebuie sa faca mai mult pentru afirmarea limbii romane (moldovenesti, daca asa vor ei s-o numeasca) si mai ales sa deschida un dialog clar, in interiorul societatii despre ocupatia ruseasca. Pana acum, moldoveni verzi precum Voronin, ne-au vorbit despre pericolul romanesc dar nu au scos un cuvant despre tancurile rusesti aflate pe teritoriul Moldovei. E rusinos si degradant pentru moldoveni. Rusia e o pacoste nu numai pentru Moldova ci pentru toata vecinatatea ei dar asta nu inseamna ca nu poate fi scoasa afara din Moldova.

  6. Sa intelegem o data pentru totdeaunda ca intre Basarabia istorica si Basarabia anului 2015 nu exista atat de multe similaritati precum viseaza unionistii, de regula situati la mare distanta de granita, nota bene. In cazul Basarabiei actuale vorbim de o populatie profund rusificata, asta in afara celei care este de-a dreptul rusofona, si cu nostalgii comuniste evidente. Pur si simplu nu poti sa te bati cu caramida in piept ca vrei „unire” dupa care sa votezi masiv comunisti si kaghebisti! Dupa cum nu poti sa te pretinzi partid pro-european si apoi sa faci un guvern cu sustinerea comunistilor.
    Cei care sustin, de fatada, ideea unirii cu Romania o fac exclusiv in perspectiva intereselor proprii, poate isi mai aduce aminte cineva de cazul cantaretei care, la cateva zile dupa obtinerea cetateniei romanesti, sustinea, in rusa, ca a fost doar o stratagema pentru a avea acces la „lumea civilizata” si ca tot „moldovanca” ramane, nu romanca! In mare cam la asta se rezuma „iubirea frateasca” pe care ne-o poarta basarabenii…

    • @ Garett – Moldovenii dintre Prut și Nistru nu mai sunt nici pe departe atât de rusificați cum erau în 1990-1992. Chiar și în perioada aceea, în sate oamenii nu vorbeau rusește între ei și râdeau unul de altul când își aduceau aminte că le era rușine să se ducă la magazin fiindcă nu știau să spună în rusește ce le trebuie și erau apostrofați pentru asta.

      Rusificate în 1990 erau orașele, dar și asta a mai scăzut între timp, s-a adunat deja o generație întreagă care și-a făcut studiile în România. Nostalgiile comuniste există, dar ele nu țin de foame și pot fi întâlnite atât în România, cât și în fosta RDG, deci moldovenii nu sunt cu nimic diferiți prin asta. Nostalgicii trec încet-încet la cele veșnice și tinerii nu mai știu decât poveștile părinților despre comunism, fără ca acel regim să mai aibă vreo rezonanță concretă pentru ei.

      Însă obiectiv vorbind, la momentul de față nu există acolo o majoritate care să-și dorească unirea cu România. Și pentru o uniune durabilă e preferabil să mai treacă o generație, astfel încât să se contureze acea majoritate, nu să fie forțate lucrurile acum. Lat but not least, România nu prea are ce oferi la momentul de față, românii înșiși încă sunt nevoiți să plece din țară. Însă în următorii 10 ani asta se va schimba, dezvoltarea economică va genera locuri de muncă și va crește puterea de cumpărare, astfel încât România va deveni mult mai atractivă. Atât pentru români, cât și pentru moldoveni.

  7. Bessarabia tzarista a disparut in 1917.
    In 1918 Sfatul Tarii Republicii Democratice MOLDOVENESTI a votat Unirea cu Romania, iar in 1922 a fost infiintata RSS MOLDOVENEASCA in regiunea transnistreana largita a actualei Rep.Moldova.
    Asadar, Bessarabia tzarista infiintata de rusi pe teritoriul ocupat in 1812 – organizata si administrata efectiv abia dupa 1856-1877 – nu s-a unit niciodata cu Romania!
    (toata butaforia/ punerea in scena a fost pentru a atrage rusii albi de partea regatului roman)
    Dupa 1940, cand regatul roman a cedat acel teritoriu fara sa avertizeze populatia civila/ sa traga vreun foc de arma sau de timp – in afara lui Iorga si a catorva abtineri, politicienii interbeliti au votat pentru cedare, neintelegand nimic din ce urma sa li se intample – dar mai ales 1944, distrugerea a fost sistematica si moderna. Spre deosebire de BANIE-BANAT si craiova, regiunea aceea nu a avut niciodata un statut special in cadrul principatului Moldova, Tzara de jos si de sus incluzand si teritoriile de peste Prut=85=un riu mic, cu apa putina – mult mai mic decat ialomitza=100/ somesh=120.
    pentru habarnisti

    Noroc cu PCRM!
    care s-a transformat in Fat frumos cu Plete dalbe, ca altfel …
    (pe cine sa mai aleaga lumea?

  8. Stie tot romanul, si banui ca si tot moldoveanu, ca rusul nu se lasa si vrea sa isi bage coada peste tot, adicalea inclusiv in Moldova, Chisinau.

    Pai daca stii intentiile acestuia tu te lasi usor dus sau dezamagit?//
    Sau mai degraba ar trebui sa te pui zi si noapte sa lupti impotriva celor care nu iti dau pace?

    Sigur ca este greu sa lupti cu matul gol si pistolul pus la tampla, dar…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugen Tomac
Eugen Tomachttp://contributors
Eugen Tomac este un politician, istoric și jurnalist român, deputat în Parlamentul României din 2012, președinte al Partidului Mișcarea Populară. A studiat la Facultatea de Istorie, Universitatea din București (1999-2003), și a susținut licența pe tema „Basarabia, provincie românească la periferia URSS”. De asemenea are un master susținut în cadrul aceleași facultăți pe tema „Mecanisme de deznaționalizare în URSS” (2003-2004), în prezent fiind doctorand la Universitatea din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro