luni, mai 23, 2022

Sa multumim USL-ului pentru tara „care” ne-a dat-o?

Un Gigel care multumeste parintilor pentru „numele care mi l-au dat”, tocmai  se pregateste sa preia ministerul Culturii. Dupa 24 de ani de tranzitie, putem spune ca „nu e nici asa, nici alminteri, adica nici bine, nici rau”. De la scriitorul Andrei Plesu, titular al acestui minister in 1990, am ajuns la Gigel Stirbu, un popa convertit in om de afaceri si mare iubitor de limba romana, dupa cum s-a vazut chiar in momentul in care seful sau de partid de la PNL l-a anuntat cu mare pompa drept succesor al lui Daniel Barbu( Suzana Gadea a fost ultimul ministru al Culturii din epoca Ceausescu).
Noul ministru se va intelege foarte bine cu plagiatorul din fruntea guvernului, pentru ca una dintre propunerile legislative initiate de Gigel in actualul mandat este cea de modificare a legii privind drepturile de autor, si care prevede ca este permisa „includerea accidentala a unei lucrari sau a unui alt obiect protejat in alt material”. Care va sa zica, si parintele Stirbu are mare aplecare spre furt, chiar daca e accidental, pentru ca, nu-i asa, domnu` a dat, domnu` a luat. O alta dedicatie a USL-ului e nominalizarea lui Lucian Bolcas la CCR. Ce mai conteaza ca timp de ani si ani a fost goarna extremistilor de la Romania Mare, de parca minca maghiari pe piine in fiecare dimineata, ce mai conteaza ca a stat la dreapta lui Vadim Tudor si cind aude de Holocaust ii vine sa-l intrebe pe Dan Sova daca a auzit de cuvintul asta? A facut multe spume la gura pe la emisiunile Antenei 3 in vara trecut, deci merita si el la batrinete un post caldut de unde sa imparta dreptatea. Ce ne mai da USL-ul, prin vocea primului plagiator? Ne da invataminte despre cum nu e bine sa-si bage coada „agenturilii straine” in treburile natiei, despre cum sa ii certam pe americani si europeni ca intreaba despre statul de drept si asaltul penalilor asupra justitie, despre cum nu e bine sa-i superi pe prietenii chinezi. Mai mult, tine sa ne spuna, la un post de radio francez, si cum vor proceda uselistii in anul ce va sa vina. „E dificil de respectat constitutia intr-un an electoral”.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Pina acum ne-a tot dat-o, ma asteptam dar nu-mi inchipuiam ca poate fi chiar asa groasa. Nu car ar fi chiar asa dotati, explicatia-i mai degraba pozitia caprei.

  2. Presupun ca il vor trimite si pe Bolcas in America sa viziteze muzeul Holocaustului; Eventual de mana cu Nicolicea care ne-a anuntat ranjind dulce ca deja ceruse reprezentantilor Ambasadei Americane sa-i dea ocazia sa-i viziteze pe congresmani pt. schimb de experienta, exact cum se aranjau vizitele personale in strainatate pe vremea impuscatului.

  3. Păi n-ar trebui să fie suspendat și prim-plăgarul mitoman pentru încălcarea Constituției? Numai președintele să fie suspendat pe baza iluzoriilor încălcări ale legii fundamentale?

    • In locul tau nu mi-as face prea mari iluzii.
      Minoritatea reformista despre care vorbea dl. Aligica fie nu e-n tara, fie e prea ocupata sa spuna prostimii ce n-a facut si nu face bine, ce are de facut in continuare etc. E ca o armata formata mai mult din colonei si generali; toti se pricep la facut cele mai dibace strategii, da’ cand e vorba de pus osu’ la bataie, eventual chiar la propriu… e vina celorlalti ca nu executa minunatele strategii.
      Altfel, d-le Ghitulete, faptul ca „va luati” taman de gramatica lui Gigel mi se pare o idee deosebit de neinspirata.

      • Este adesea „o idee deosebit de neinspirată” să te legi de greşelile altora, afirmaţie care ar putea fi extinsă şi asupra remarcii d-vs.
        Am putea să considerăm că şi aprecierile d-lui Andrei Pleşu la adresa prenumelui viitorului ministru al culturii ar fi puţintel deplasate.
        Eu nu sunt de această părere.
        Este vorba aici despre un Ministru al Culturii, căruia nu cred că trebuie să-i iertăm greşelile de gramatică. Să nu uităm nici faptul că este greu de înţeles cum o persoană, pe care nu numai că o cheamă Gigel-Sorinel, dar care se mai şi mândreşte cu acest lucru, poate să reprezinte România ca ministru.
        În afară de aceasta, aproape tot ceea ce se întâmplă la ora actuală în România ar fi de nesuportat, dacă nu am putea din când în când să apelăm la ironie şi la satiră. Iar satira, singura armă a celor mai slabi, îşi poate permite, după cum afirmă Kurt Tucholsky, orice.

        • OK, am inteles, multumesc pentru lamuriri.
          Alor nostri le e permis orice, inclusiv o satira de doua paragrafe si cinci greseli si care face vorbire de greseala altuia (vorbita si nu scrisa).
          Si da, ca sa fiu sincer, remarca d-lui Plesu (de-a dvs. nu mai vorbesc) mi s-a parut usor deplasata. Din aceeasi categorie cu alea care fac glume de santier pe seama numelui presedintelui Basescu – si pe alea le tratati cu la fel de mare indulgenta???
          Iaca unde era marea problema cu un ministru sau altul – numele ei sau lui. As fi vrut sa citesc mai degraba despre calitatile profesionale ale noului ministru, sau mai degraba lipsa lor, ca fiind problema; s-o fi scris si despre asta, nu zic nu, dar pe unde citesc eu de obicei au abundat articolele ca acesta de mai sus.

          • Hai să nu fim ipocriţi. Bineînţeles că în orice meserie contează în primul rând calităţile profesionale. Faptul că nu le-am amintit nu înseamnă câtuşi de puţin că le neg importanţa. Dar mai sunt şi alte criterii, în special când este vorba de reprezentare şi apariţii publice. Iar numele (la fel ca şi de exemplu calităţile fotogenice ale unei prezentatoare TV), nu este de loc de neglijat la un politician de importanţă. Sper să nu avem niciodată un Ministru de externe cu numele de Triţă Făniţă sau Rafael Roatămoale. Cu toate acestea, poţi să accepţi, aşa după cum am spus, până şi prenumele Gigel-Sorinel la un ministru, dar nu şi faptul că posesorul se mândreşte cu asta.

            PS
            Nu sunt în cunoştinţă de cauză dacă Traian Băsescu ar fi declarat vreodată că este mândru de numele său. Dar dacă aş şti că ar fi făcut aceasta, aş fi considerat acest lucru la fel de deplasat ca şi luarea de poziţie a d-lui Ştirbu. Numele, la fel ca şi apartenenţa naţională şi alte lucruri de genul acesta, sunt date. Nu ai nici un motiv să fii mândru sau să te ruşinezi de ele, pentru că nu ai contribuit prin nimic la aceasta. Dar asta nu înseamnă că pot fi considerate fapte banale, fără urmări. După mine, ele ţin de personalitatea fiecăruia, de care sunt legate indivizibil şi ne influenţeză în mod hotărâtor soarta.

            • Acum o intoarceti. Iar chestia asta cu numele sa i-o spuneti bunaoara lui Dick Cheney, si-or mai fi multi altii.
              In opinia mea, faptul ca insistati atat de mult pe aceasta teza, a numelui nepotrivit (tot e bine ca ati abandonat-o macar pe-ailalta, cu gramatica) este descalificant, asa ca o sa ma opresc aici. Cu speranta ca n-o sa ajungeti niciodata intr-o pozitie de decizie in care sa alegeti oamenii si dupa nume.

  4. ´´“E dificil de respectat constitutia intr-un an electoral”. daca nici constitutzia facuta de unul de al lor n o pot respecta ! ha ha

  5. Ne indignam acum de lipsa de cunostiinte gramaticale ale unui neica-nimeni, un gigel, ca multi altii, virful glumei de pe vremea lui Ceausescu, a vizitei sale in Regatul Unit, prezentarea celor multi Gheorghe din guvernul de atunci si remarca plina de incintare a Reginei-asa tinar si Gheorghe?- asimilat titlului de Lord in versiune comunista si uitam ca fostul prim-ministru Tariceanu minca hulpav acuzativul, chiar de la inaltimea morgii sale de „aristocrat liberal”.

    Ramine doar sa-l intrebam noi, de data asta pe tembelul ales al culturii: asa tinar si gigel? Sau sa ne intrebam cit de degradat e activul de partid al actualului fost partid al lui Bratianu?
    Insa, daca-l privim si ascultam pe Antonescu, nici nu mai e nevoie de intrebari.

  6. Si totusi, chiar n-ai cum sa nu te gandesti la sugestiile pline de ironie ale hipocoristicelor. Le vedem la Caragiale (Tache, Lache, Nae, …Agamita) – ba, inaintea lui, la Alecsandri (…Gulita…)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dragos Ghitulete
Jurnalist, a realizat de emisiuni la RFI Romania si Radio Romania. Talk-show-urile gazduite de el au fost premiate in 2007 de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, iar in 2008 de Clubul Roman de Presa. "Gluma ruseasca" este ultima sa carte, publicata la Cartea Romaneasca.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro