In 1978, Deng a postulat, impotriva tuturor canoanelor ideologice ale vremii, ca economia de piata si sistemul comunist sunt compatibile! URSS a refuzat sa ia in considerare acest postulat si, astazi, este pagina de istorie, in timp ce China este cat se poate de prezenta si vie in arena mondiala!
Sigur, au fost si alte diferente intre cele doua mari tari comuniste, insa cea mai importanta provine din crearea economiei de piata in interiorul sistemului comunist. Drept urmare, daca URSS a reprezentat celalalt pol al lumii bipolare, acest lucru s-a datorat in primul rand amenintarii reprezentate de arsenalul ei nuclear, caci ponderea ei in economia mondiala era incomprabil mai redusa, decat rolul jucat in plan politico-militar. (Poate tocmai de aceea, si astazi, Rusia insista sa isi protejeze capacitatea nucleara, desi, mai ales prin livrarile de titei si gaze, sta astazi la masa celor mai importante 8 puteri ale lumii).
China, insa, a mizat de la inceput pe inscrierea cat mai ampla in cadrul economiei mondiale, plecand tocmai de la crearea economiei de piata pe plan intern. Tocmai de aceea, ea este astazi recunoscuta ca a doua mare putere a lumii, desi, sub raport militar, se situeaza in urma altor puteri, chiar si a Rusiei, care tine cu dintii de arsenalul ei nuclear …
Doua concluzii se desprind de aici. Prima se refera la faptul ca, pe baza puterii ei economice in crestere, China, care are si asa un program militar substantial, poate oricand deveni si o mare putere militara, daca opteaza pentru aceasta! A doua, in stransa legatura cu prima, este ca o atare optiune nu pare sa intereseze prea mult factorii decizionali chinezi. China este deja a doua putere economica a globului, cu cele mai mari rezerve de lichiditati din lume, lichiditati mult mai pretioase astazi, cand creditul este mai mult sau mai putin restrictionat, ca efect al actualei crize, asa ca o angajare viguroasa pe calea inarmarilor, in scopul de a deveni si o putere militara de prim rang, ar dauna, mai degraba decat ar favoriza pozitia deja obtinuta pe plan modial sub raport economic. (Una din lectiile importante pe care cred ca factorii decizionali chinezi au tras-o in urma unor incidente militare relativ recente este ca, ori de cate ori, ele au loc, Statele Unite – si nu China – au de castigat, intrucat cei implicati isi readuc aminte brusc de faptul ca SUA sunt singura superputere militara a lumii capabile sa le apere si ii solicita sprijinul).
Sigur, modelul de dezvoltare in continuare a Chinei va fi urmarit cu mare atentie in intreaga lume, iar intrebarea daca acesta se va mentine si in viitor pasnic sau nu, este pe buzele multor analisti. Ori, sub acest aspect, sa nu uitam traditia chineza, care considera China drept centrul Universului. Chinezii – desi se gasesc astazi in numar foarte mare in toate colturile lumii – au considerat intotdeauna ca sunt un pol de atractie, mai degraba decat o rampa de lansare (cum au fost mongolii, de pilda), dovada fiind faptul ca toate dinastiile intemeiate de cuceritori au sfarsit prin a fi „absorbite” in societate chineza, cu o cultura mult mai ampla si mai rafinata decat a oricarui cuceritor …
Aceasta este, insa, numai o latura a modelului de dezvoltare chinez. Cealalta – cu impact major asupra starii planetei si a resurselor ei – o constituie tipul de dezvoltare economica, care, cel putin din 1978 pana acum, il reproduce pe cel occidental, bazat pe industrializare si consum mare de resurse energetice si materii prime. Intr-adevar, daca prin caderea comunismului, economia mondiala a capatat acces direct la resursele fostelor tari comuniste si a reusit astfel sa re-echilibreze oferta cu cererea de materii prime si energie, „explozia” economica a Chinei si Indiei, intervenita dupa caderea comunismului, a reusit sa o dezechilibreze din nou, astfel incat astazi competitia pentru resurse este una din trasatuile principale ale critalizarii noului raport mondial de putere. Ori, in aceste conditii, ochii tuturor se indreapta inca o data spre Africa, continentul ale carui resurse se spera sa re-echilibreze cererea si oferta de materii prime si energie. Iar in Africa, tara cu cea mai mare implicare este, de catva timp … tocmai China!
Prin prisma celor expuse mai sus, nu mai este nevoie sa subliniem importanta raporturilor noastre, ca, de altfel, ale oricarei tari din lume, cu China! Este un lucru de la sine inteles. Mai mult, spre deosebire de altii, noi romanii aveam un avantaj decisiv: dispunem (inca) de bunavointa factorilor decizionali chinezi (din partid, dar, foarte important, si din armata), care nu uita cat a facut Romania pentru a nu permite izolarea internationala a Chinei, in anii razboiului ideologic dus de Moscova impotriva Beijingului (cartea istoricului american Larry Watts: „Cu asa prieteni …”, recent aparuta in Editura RAO, este o dovada vie in acest sens). Insa, chiar si acest „avantaj” poate disparea odata cu iesirea – inevitabila – din scena a generatiei actuale de lideri chinezi, mai ales daca el nu este sustinut prin amplificarea raporturilor economice dintre Romania si China, oferind noii elite conducatoare chineze interesul continuarii unor raporturi privilegiate.
Numai ca, dincolo de faptul ca nu facem nimic in acest sens – ba, mai mult, distrugem si ce initiasem inainte de 2005 – ne facem un titlul de glorie sa ignoram China si ponderea ei in crestere in economia si politica mondiala. Declaratii ca cele referitoare la faptul ca nu trebuie sa ajungem la mana Chinei, provenite de la cel mai inalt nivel, nu fac decat sa iuteasca degradarea raporturilor bilaterale si evaporarea avantajului mentionat mai sus. Daca mai adaugam si numarul din ce in ce mai mare de exemple in care, intentionat sau nu, Romania nu raspunde deschiderilor chineze, prejudiciind astfel si mai mult raporturile cu aceasta tara, vom vedea cat de nesincronizati cu mersul lumii am ajuns sub actuala conducere. Iar daca mai adaugam si recenta disputa starnita nejustificat cu Rusia, vom ajunge la concluzia ca, daca lucrurile continua, asa, Romania se va marginaliza si mai mult, cu rezultatul sigur al sporirii vulnerabilitatii sale intr-o lume din ce in ce mai complexa si plina de pericole.
PS. In alta ordine de idei, citesc in The New York Times ca intregul esafodaj construit pentru sustinerea acuzatiilor impotriva lui DSK si a condamnarii sale, incepe sa se clatine: acuzatoare sa se dovedeste, pe masura ce investigatorii scotocesc tot mai mult in trecutul ei, o persoana indoielnica, posibil implicata in activitati ilegale de mari proportii … Drept pentru care, este de asteptat ca astazi, la ora 11:30 (ora NY), dl. Strauss-Kahn sa beneficieze in consecinta de o indulcire sensibila a conditiilor de arest la domiciliu, atunci cand va aparea in fata Curtii, intr-o audiere neplanificata.
Daca extrapolam un pic, nu este exclus sa vedem ca, in final, dl. Strauss-Kahn ar putea fi exonerat de acuzatiile aduse, ceea ce va putea rasturna inca o data – de aceasta data, in sens invers – campania pentru prezidentiale din Franta. Mai mult, un Strauss-Kahn exonerat, ar putea beneficia si de un val suplimentar de simpatie din partea francezilor, ceea ce ii va intari si mai mult sansele de a castiga impotriva presedintelui Sarkozy anul viitor.
Sigur, ramane episodul renuntarii fortate la conducerea IMF, care, nota bene, pare sa fi fost conditia pentru permisiunea eliberarii sale pe cautiune. Insa, oricum, daca dl. Strauss-Kahn decidea, cum pareau sa stea lucrurile cand a fost arestat, sa candideze, atunci trebuia oricum sa plece de la IMF, ceea ce reduce dimensiunile prejudiciului initial. Mai mult, daca luam in calcul si posibilitatea ca exonerarea sa anuleze imaginea negativa lasata in urma in aceasta institutie, care, in plus, ramane tot in maini franceze prin dna Lagarde, vom constata ca tot raul ar putea sa fie spre bine. Cu o singura conditie: ca Partidul Socialist Francez sa dea dovada de maturitate politica si sa nu se lasa prada ciocnirii de orgolii intre cei care se pregateau sa il inlocuiasca pe Strass-Kahn, dupa cele intamplate la jumatatea lunii mai.
„ne facem un titlul de glorie sa ignoram China si ponderea ei in crestere in economia si politica mondiala.”
Nu şi atunci când e vorba de participarea Chinei pe piaţa noastră şi invers.
Conform declaraţiilor părţii chineze, România este al patrulea partener comercial din Europa. (Sursa: http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-9210766-forum-itc-romania-china-romania-devenit-pentru-china-4-lea-partener-comercial-important-din-zona-europeana-sustine-guo-jiangbing-seful-delegatiei-chineze.htm)
Ştiind că „piaţa europeană” cuprinde 4 din cele 8 state al G8, să fii înaintea unora dintre ele în relaţiile comerciale cu China nu e de ici, de colo.
~Nautilus
Nu sunt de acord cu apropierea de China, nici de alte state foarte bogate in care locuitorii o duc jalnic. China incalca zilnic drepturile omului, propriului popor, si distrug mediul intr-un ritm devastator.
O sa ne fie bine si fara chinezi. De noi depinde. Sa ne placa munca si sa fim cinstiti, iar lucrurile vor merge apoi de la sine.
daca dolarii din china sunt mai ieftini, dece nu ?!
sa credem ca ne iubesc chinzii, e mitologie moderna.
nu se deschid ei, spre noi, din recunostinta pentru „pretenia” ceauseasca.
au multi dolari, care, la ciorap nu aduc nimic.
investitiile in imprumutul american sau japonez, nu prea aduc profit. americanii, hoti, au jonglat dolalrul si rascumpara bonurile pe lucru de nimic
este mai tentant sa te vari in uniune, sa investesti in productie, infrastructura, lucruri mult mai palpabile decat bonurile de imprumut americane.
dar, si la investitiile palpabile, vor garantii dela stat.
deci, investitia chinezeasca este, de fapt, un imprumut mascat.
chinezii nu vor sa’si mai asume riscuri.
depinde cat de ieftini sunt dolarii oferiti…
Deja China si-a permis sa tranteasca in Romania vreo trei colonii in toata regula, cu tot cu arhitectura de acasa. Este politica demografica a Chinei: daca la ei acasa nu mai este loc, este la altii. Asa ca eu nu inteleg sa mai importam chinezi, chiar si cu acest pret – miliardele Chinei.
China le cam rade in nas tuturor prin forta economica naucitoare. Cei aproape 33 de ani de „revolutie culturala” au adus-o pe locul 2 economic si, probabil, in maxim 10 ani, o vor aduce pe primul loc!
Rusia isi freaca totusi ghiarele de urs cu cusma de astrahan….Si stiti de ce? Pentru ca (inca) reuseste sa ranjeasca din enclava Kaliningrad, uitandu-se pe gaura cheii la Polonia si tarile baltice, pangarind memoria Prusiei orientale cu splendoarea unui Königsberg de altadata…
Eu cred ca „maica Rusie” isi constientizeaza rolul de muma energetica, si daca va juca in continuare kazacioc in Europa…va fi (si) din cauza asta…Ma insel? Sntajul nuclear e istorie, mult mai parsiv e santajul energetic (livrari de gaze si petrol) la adresa coanei Evropa, mai fragila si mai centrifugala ca niciodata!
Imi aduc aminte de o replica excelenta a lui Putin, intr-o intalnire cu presedintele ales al Ukrainei:..” Rusia asteapta sa exportati slanina de porc, nu criza voastra politica”…
http://www.hotnews.ro/stiri-international-6998909-vladimir-putin-catre-presedintele-ucrainean-vrem-slanina-porc-ucraineana-nu-haosul-vostru-politic.htm
Excelent! Adica, inca o data, Putin subliniaza miza economica si chiar necesitatea de a puncta economic, punand la bataie, pe cat posibil, toate resursele!
Si cred ca exista resurse (mai putin umane) in Rusia…
Gresesc?
E o părere pertinentă prin mesaj. Da, România trebuie să favorizeze relaţiile amicale şi econimice cu China, este o necesitate evidentă pe plan diplomatic şi economic, mai mult să construiască o relaţie privilegiată din punct de vedere economic. E un fapt , China a ajuns un actor mondial de rangul USA, la ora actuală există o concurenţă acerbă pentru locul 1mondial. Camparea pe poziţia ideologică a refuzării Chinei ca partener economic doar din cauza regimului politic e una eronată, de altfel realitatea economică e alta. USA, Canada, Franţa Germania, tări dedicate principiiilor democratice, nu par scandalizate în măsura unui refuz total de a avea relaţii, ba mai mult principalele companii economice caută resurse umane care cunosc mandarina, investesc enorm pe pământ chinezesc profitând de preţurile scăzute de producţie şi de resursa demografică a Chinei.
Pentru România, bunele relaţii din trecut trebuiau să fie valorificate ca şi un asset primordial. De altfel România ar putea ca obiectiv să devină poarta de intrare a companiilor chineze în UE. Desigur toată relaţia trebuie gestionată având în vedere actualele bune relaţii cu USA şi UE,(păstrarea loialităţii) dar o abordare subtilă şi flexibilă pe diferitele subiecte, nu poate aduce decât avantaje.
Un avantaj ar fi în gestionarea actualei relaţii dintre România cu Rusia, rivalitatea dintre cele două state e crescândă la nivel de influenţă regională, o contrapondere chineză ar păstra echilibrele de putere.
Şi nu ştiu cum nu e evident/judecând după sensibilităţile rănite gratuit şi chiar total inutil de declaraţiile preşedintelui) dar România trebuie să păstreze relaţiile bune cu toate statele, inclusiv Rusia. E interesul ei, să fie percepută ca o naţiune prietenoasă dar corectă în relaţii.
@cosmetice bio, Stimata doamna, stimat domn, whatever, raman surprins de informatiile pe care le detineti in ceea ce priveste China, de unde sunt? CNN?, BBC? organizatii pentru human rights? Eu locuiesc in China de aproximativ 7 ani si raman surprins de comentariile multor romanii care se dau cu parerea despre ceva care ei nu inteleg. Citez:
1.”state foarte bogate in care locuitorii o duc jalnic”, cum definiti cuvantul jalnic?, 49% din populatia Chinei locuieste in acest moment la oras, iar restul de 51% sunt agricultori, salariul minim este de 1300 RMB (130 Euro). Hrana zilnica a sotiei mele costa intre 6 si 12 Yuan (RMB), 0,6 -1.2 Euro, eu? cam 100 – 200 RMB pe zi, cum de? sotia e invatata de mica sa manance ceva orez, verdeata si carne, eu? cascaval de la Metro +etc.., sa inteleg ca sotia mea traieste jalnic? si eu sunt boier?, trebuie sa intelegeti ca ei sunt din alt aluat, ei nu cheltuie bani, ii pun la banca, eu de fiecare data cand apare un telefon fitza il cumpar, sotia nu vrea telefon nou, imi zice, atata timp cat merge nu il schimb, intelegi diferenta? Deci, nu ca nu ar avea de unde, are, dar, nu vrea, eu am vrut Mercedes, ea a vrut masina chinezeasca, pana la urma am luat un Ford, intelegi diferentele?, e alt sistem, am vecini care sunt mai bogati ca bogatii Romaniei, daca ii vezi seara in pijamale cum se plimba pe strada iti faci cruce, sa nu va mai spun cum se imbraca, am si vecini care nu au masini, au motociclete, dar tot au in cont mai mult ca media din Romania, intelegi diferenta?
2. China incalca zilnic drepturile omului, serios? de unde ai informatia aceasta? de pe internet?:), ma faci sa rad, am mai multe drepturi in China decat in Europa, da, nu mai rade, ca razi a baguba, niciodata nu am fost mai liber decat aici. Sa-ti dau un mic exemplu, radarele politiei, in Europa esti vanat, sa nu mai spun de Romania, in China este lege care spune, nici un radar mobil sau fix nu poate functiona daca inainte cu 500 de m de pozitia radarului nu este un afisaj care sa atentioneze limita de viteza si pe care sa scrie, Atentie! radar, 500m in fata. Daca nu faci nimic ilegal in China, traiesti o viata extraordinar de frumoasa, daca faci ilegalitati, ca de exemplu, acum doua saptamani un primar din China a primit inchisoare pe viata deoarece a fost prins luand spaga (vreo 5 milioane de Euro), sa inteleg ca merita doar vreo 5 ani cu suspendare ca in Romania?, am prea multe exemple dar nu am vreme acum…
3. „si distrug mediul intr-un ritm devastator”, sunteti pe langa subiect. In China este interzisa defrisarea padurilor, in caz contrar, puscarie pe viata, deci China it is very green, de unde este lemnul din China?, din Rusia, America si atentie! Romania, da, o mare parte din ce se taie la noi in Romania ajunge in China, deci in China paduri nu taie nimeni, mai sunt care concesioneaza teren, planteaza copaci si ii taie dupa 6 sau 8 ani de zile, am vazut acum o stire la TV cum ca o fabrica din America este unul dintre cei mai mari supplieri de betisoare (alea pentru papa) in China. A, da, sunt fabrici care polueaza, dar de fiecare data intervin autoritatile, astazi este fabrica, daca nu rezolva cu poluarea, maine nu mai este. Stiti ca a fost problema cu laptele pentru bebelusi, cel contaminat cu melamina, nu vreau sa va spun ce au patit toti cei responsabili (si au fost multi), nu zic mai mult ca-mi sari in cap iarasi cu aberatia vestica, human rights, sunt tare curios ce pateau cei responsabili in Romania?, 3 ani cu suspendare?
Sa revenim la subiect, Ioan Mircea Pascu, sincer, extraordinar titlul articolului.
Eu ca Roman in China am fost tratat exemplar de catre Chinezi, mai ales de cei mai batrani, cand aud ca sunt din Romania le apare instantaneu un zambet pe fata, cand merg pentru viza anuala, pe langa faptul ca nu o platesc, Romania si inca doua tari au ghiseu special, restul tarilor toate la gramada, de fiecare data rad si imi musc limba cand ii vad pe americani sau nemnti sau… cum stau la o coada interminabila.
China vrea sa ne ajute, stiu acest lucru din multe surse, am atras atentia catorva jurnalisti si deasemenea catorva demnitari din Romania, dar se pare ca Romania este „legata” de maini si de picioare, daca acceptam ajutorul Chinei ii suparam pe cei din EU, daca nu acceptam mai avem nevoie de zeci de ani pana cand o sa incepem sa fim pe drumul cel bun.
Aici e o nebunie totala, azi o strada are 2 benzi pe sens, peste o luna de zile are 6 benzi, astazi nu e nimic construit, peste 5 luni de zile ditamai cladirea de birouri sau un ansamblu rezidential, si apropo de calitatea strazilor? ireprosabila, in fine, imi vine sa mananc tastatura de nervi, a fost sotia acasa (la tara) si am lasat-o sa mearga cu trenul, 1200 km in 3 ore, 45 minute, pai cum naiba sa nu inebunesc cand vad ca cei care sunt la butoane in Romania sunt cateii UE si nu accepta investitiile din China…
Da, am multe de spus, dar incepe Klitschko vs Haye, multumesc pe aceasta cale acelora care fac posibile transmisiile live alte televiziunilor romanesti pe internet…
P.S. Stimare domn Ioan Mircea Pascu, va rog sa trageti semnale de alarma, China vrea sa ne ajute, China este unul dintre putinii prieteni adevarati ai Romaniei.
Sanatate
Nu va faceti iluzii. Prin mentalitatea ei milenara China este astazi o tara expirata. Investeste enorm cu o rentabilitate extrem de scazuta a investitiei. Cu alte cuvinte, fusereste. Sa va citez un exemplu. Uniunea Europeana a lansat un proiect: Anul Tineretului UE- China 2011. In megalomania lor chinezi nu au sprijini niciun proiect, desi finantatorul principal era UE. Un sata ineficient nu prea are sanse de reusita. Asa ca tzai tien…
O tema actuala si, mai ales, de perspectiva, ale carei ecouri sper sa ajunga si la palatele Cotroceni si Victoria (desi ma indoiesc, si am sa spun mai jos de ce)..
Cand Deng a postulat ca nu este important ce culoare are pisica, neagra sau rosie, ci important este sa prinda soareci, indemnand in acelasi timp oamenii sa se imbogateasca, practic el a incetat sa mai alimenteze masina economiei chineze de la pompele ideologice ale partidului, optand pentru combustibilul furnizat de pompele economiei de piata. Nimeni nu mai incercase asa ceva, multi s-au aratat sceptici, dar noua politica nu numai ca a functionat, ci a dus la obtinerea unei acceleratii necunoscute nici chiar de cel mai ortodox capitalism.
Deng a realizat o revolutie in cel mai propriu sens, despre care insa manualele de economie capitalista tac malc, pesemne ca dintr-un consemn ideologic. Printr-o imbinare sui generis a monopartidismului cu pluralismul economic, China a zdruncinat serios paradigma ce parea imuabila, trambitata propagandistic in toate zarile, care zugravea capitalismul ca fiind un sistem rau, dar ca altul mai bun nu exista. Iata insa ca exista ceva mai performant, nou-nascutul sistem chinezesc nefiind nici capitalism, nici comunism, dar mostenind ce este mai bun de la cei doi parinti. Cum, veti replica, un conducator unic la volanul unui asemenea automobil de formula unu, care alearga cu viteza ametitoare pe autostrazile economiei mondiale, este un lucru bun???!!! Ei, da, asa sustin faptele, si am vazut tone de teorii prabusindu-se, dar nici macar un gram de practica patind acelasi lucru! Tot faptele arata ce se intampla cand de volanul aceleasi masini trag mai multi in acelasi timp, ceva in genul bancilor si corporatiilor care au tras in toate partile, dupa bunul plac, de monopostul masinii economice americane, ducand-o direct in…prapastie! (tot faptele „dixit”, nu magister!).
Acceleratia chineza s-a datorat, in mod evident, deschiderii catre economia mondiala si recunoasterii unicitatii si indivizibilitatii acesteia. Va mai amintiti teza cominternista ca ar exista doua economii mondiale, una capitalista si una comunista? Un astfel de anacronism il traieste, azi, presedintele Basescu si PDL, care, tot dintr-un consemn ideologic, primit probabil de la un fel de Internationala Neoliberalista (pentru ca cei doi actori politici sunt pana in varful unghiilor indoctrinati neoliberalist), care divide economia mondiala intr-o parte neoliberalista (cea americana si satelitii acesteia, cati ori mai fi, ca oricum sunt din ce in ce mai putini!) si… „restul” lumii, „rest” (si aici e culmea aberatiei!) din care fac parte cele mai mari piete, cele chineza si rusa. Mai departe, o astfel de fantasmagorie ideologica nu merita niciun fel de comentariu!
Cat despre DSK, himm, nu va impartasesc optimismul, chiar daca am vazut si sondajele care arata ca aproape 50% dintre francezi doresc revenirea fostului sef al FMI in politica (ceea ce arata ca este iubit in Franta, nu si in America!). Pai toata mizeria care a fost pusa in scena (in cea mai buna nota securisto-comunista!) a fost tocmai pentru a-i bara calea spre presedintia franceza, iar daca leadershipul american vrea acest lucru, cred ca cel francez va face pe dracu’ in patru ca sa respecte dorinta Big Brather-ului (?!). Mai ingrijoratoare mi se pare imixtiunea politicului si a serviciilor secrete in justitie, starea de insecuritate a cetateanului (ceea ce i s-a intamplat lui DSK i se poate intampla oricui, ceea ce este un semnal de alarma!).
Mai bine ar emigra chinezii cu miile in Romania ,poate asa se mai reface si economia si chiar ponderea populatiei care si asa este in continua descrestere