joi, martie 28, 2024

Sa nu ne amagim

Să nu ne amăgim! Să nu ne minţim – pe noi înşine – de bună voie, sperând că ne vom descurca şi de data asta! Să nu ne rătăcim în plasa unor iluzii în numele cărora ajungem să credem că săbiile de lemn sunt arme adevărate!  Faptele sunt aici, şi ele vorbesc – mai tare şi mai limpede decât oamenii.

Să nu ne amăgim! Ştim cu toţii ce s-a întâmplat în 11 decembrie. Faptul că a câştigat d-l Dragnea şi a pierdut PNL-ul nu e decât un efect de suprafaţă; s-a întâmplat ceva mult mai grav şi mai adânc: s-a sfârşit un ciclu istoric început cu Revoluţia din 1989. Votând aşa cum au votat, oamenii au arătat – clar – că au ajuns la capătul speranţelor și al promisiunilor lui decembrie ’89. În urma Revoluţiei s-a construit Statul actual (cu dreptul şi administraţia lui), s-au statutat libertăţile (în primul rând cea de exprimare) şi s-a deschis calea aderării europene – realizată în 2007 – care a mai consacrat o libertate (cea de mişcare). Toate aceste lucruri sunt reale. Numai că ele nu sunt decât nişte cadre, şi încă nişte cadre foarte largi. Menirea lor ar fi fost aceea de-a prinde în rama lor o dinamică a economiei şi a societăţii care să le investească şi să le dea un sens la scara indivizilor concreți. O ştim prea bine: n-a fost aşa. Statul (cu enorma lui administraţie) e disfuncţional, dreptul are probleme serioase (suntem încă sub MCV), libertatea de exprimare a sfârşit într-o babilonie de voci fără noimă, iar libertatea de mişcare a dus la cea mai masivă emigraţie (din raţiuni economice) cunoscută în istoria României. Dar, dincolo de toate, sunt realităţi mai concrete decât aceste cadre: depopularea ruralului prin reluarea urbanizării (ceea ce focalizează investiţiile – oricum puţine – pe oraşe, abandonând sorţii lor satele); catastrofa “privatizărilor” care – cu infime excepţii (precum Dacia Piteşti) – nu a fost nimic altceva decât modalitatea prin care Statul s-a scăpat (la preţuri de nimic) de bunuri pe care nu le mai putea administra; dezindustrializarea (şi crearea – prin pensionare anticipată – a unei enorme populaţii de asistaţi social); eşecul grotesc al “restituţiei” bunurilor naţionalizate de comunism (care a dus la apariţia unei pături de infracori cu acte în regulă care controlează viaţa oraşelor); distrugerea – mai gravă decât în război – a infrastructurii (aproape complet a celei de irigaţii şi de transport către Mare a petrolului şi a gazului); deforestarea şi poluarea masivă; prăbuşirea ireală a sistemului de învăţământ (care, actualmente, oficializează impostura); degradarea serviciilor (în primul rând a celor de transport şi de sănătate); feudalizarea instituţiilor publice; salarizarea arbitrară (şi, în mod manifest, fără nici o legătură cu productivitatea) şi multe altele, fapte mărunte, dar care constituie realitatea cotidiană a celor ce trăiesc în această ţară. Efectiv s-au creat doar trei lucruri: o clasă de privilegiaţi (sursa privilegiilor lor fiind funcţia ocupată în Stat), o media care trăieşte din cultivarea deliberată excesului şi o enormă populaţie perdantă, resentimentară şi anomică. Nu pactul priveligiaţilor şi al mediei a determinat votul din 11 septembrie, ci mişcarea marii mase care nu mai vede nimic între ordinea dictatorială şi fărădelegea descurcării pe cont propriu. Dacă lumea reală arată aşa, atunci e evident că timp de 27 de ani nimeni nu a fost în stare să coaguleze forţele creative ale poporului în vederea unei acţiuni coerente pentru a trece de la mizeria comunistă la prosperitatea capitalistă. În acest lung interval, România a plutit în derivă, iniţiativele punctuale nu au creat tendinţe, schimbările (apariţia supermarketurilor, a telefoniei mobile, a televiziunii prin cablu etc.) au venit din afară şi oamenii le-au înregistrat doar ca simpli consumatori. Iar Europa – care ne-a pescuit la un moment dat din deriva noastră – nu a fost în măsură să impună generalizarea regulilor ei sociale (şi, în subsidiar, a prosperităţii) în lumea românească. Timp de 27 de ani am văzut – ca într-un teatru de umbre – baletul tuturor ideilor, fie ele cât de năstruşnice (“modelul suedez”, “etalonul aur”, “axa Bucureşti – Londra – Washington”, “dacii creatori ai piramidelor” etc); am văzut înălţându-se şi prăbuşindu-se cele mai bizare figuri (de la “veteranii” Convenţiei, la “starurile” talk-show-urilor) şi, între partide (vechi şi noi), am asistat la toate combinaţiile şi hibridizările posibile. La începutul anilor ’90, celor care – prea devreme nostalgici – apărau comunismul, expunându-i realizările, li se răspundea că şi în absenţa lui România ar fi evoluat şi s-ar fi dezvoltat. Astăzi, acest argument poate fi folosit împotriva oricărui politician, a oricărui partid şi a oricărei gesticulaţii publice: şi fără ei România ar fi putut ajunge la fel de bine acolo unde e. La niveul unei ţări africane: cu o salarizare care sfidează demnitatea omului european, fără drumuri, cu şcoli lipsite de orizont, însă plină de “vedete”, de “ştiri senzaţionale” şi de “tradiţii” care nu au în spate nici un sfert de veac. O ţară în care sărăcia şi migraţia i-au despărţit pe părinţi de copii şi în care – dezamăgiţi de tot – oamenii decad într-o religiozitate primitivă a locurilor sacre şi a magilor tămăduitori. O ştim cu toţii: şi cei ce visăm să scăpam fugind de aici, şi cei ce mai “apucăm” ceva, ca să fim “asiguraţi”, şi cei ce spumegăm în studiouri, şi cei ce făurim planuri de salvare din cuţite şi pahare: cu toţii rătăcim într-o beznă în care e tot mai greu să distingem albul de negru. E de mirare că într-o astfel de lume orbii îi conduc pe cei cărora ochii nu le mai sunt de folos?

Să nu ne amăgim! Ciclul istoric început cu “evenimentele” din 1989 se încheie dintr-o raţiune foarte simplă: lumpen-proletariatul acelui timp a ajuns, în sfârşit, la putere. Noua clasă, a secretarelor şi a şoferilor, e cea care a urcat pe culmile ruinelor comunismului, după ce Revoluţia şi-a devorat generaţiile succesive de fii nerecunoscători. Ce a rămas din generaţia lui Ion Iliescu? Îşi mai aminteşte cineva măcar numele celor ce au făcut Constituţia (sub care – cu bunele şi cu relele ei – stăm şi astăzi)? Dar de țărăniștii din interminabilele ședințe pe tema “algoritmului” din vremea Convenției? Unde e cohorta de adulatori ai d-lui Năstase? Ubi sunt tinerii politicieni promovați de Băsescu? Ne place, nu ne place, acum e vremea d-lui Dragnea, a d-lui Liviu Pop, a d-nei Vasilescu și a tuturor miniștrilor pe care-i vedem defilând pe la televiziuni. Dânşii sunt câştigătorii canibalizării celorlalţi, ai celor pe care cupiditatea, orgoliul, nesăbuinţa şi propriile complexe i-au scos, rând pe rând, din scenă. Acești uomini nuovi nu mai au ezitările predecesorilor lor: ei se ştiu legitimaţi de simplul fapt că au ajuns acolo unde au ajuns. Şi tocmai pentru că au ajuns acolo, totul le e permis, căci istoria viitorului începe cu ei. Da, şi-au cumpărat titluri universitare exact aşa cum şi-au cumpărat vile, maşini şi costume: pentru că “trebuie”, pentru că “merge”, pentru că “dă bine”. Cine-şi închipuie că lucrurile acestea au reprezentat nişte obiective ale lor se înşeală; nu, au fost doar mijloace pentru ajunge acolo unde au ajuns. Acum nu mai valorează nimic, pentru că puterea le dă privilegiul de a avea orice îşi doresc. Şi îşi doresc totul! Căci câtă obidă s-a strâns în sufletul unei secretare sau al unui şofer căruia, la început, “şeful” abia-i arunca o privire, pe care o/îl trata ca pe un copil de mingi, care a făcut tot ce i s-a cerut (unii dintre d-voastră v-aţi îngrozi dacă aţi afla ce ţi se poate cere) pentru a ajunge omul de încredere al “boss”-ului, ba chiar confidenta/ul lui, când scapă de nevastă şi-şi varsă amărăciunea-n pahar – totul, ca să ajungă într-o Agenţie, apoi “pe listă” şi, în fine, în “Casa Ţării”. Faptul că au ajuns acolo unde au stat aparatcicii lui Iliescu, “specialiştii” lui Constantinescu, “garda” lui Năstase şi “politrucii” lui Băsescu nu le ajunge. Toţi cei numiţi au trecut – şi-au făcut mendrele – şi s-au risipit. Noua clasă a secretarelor şi a şoferilor vrea (şi se simte îndreptăţită) să rămână la putere. Scopul lor nu e nici pe departe acela de-a face “zile negre” în Parlament pentru a-l elibera pe Voiculescu & Co. Onest vorbind, mai mult se bucură aceşti oameni noi de căderea lui Voiculescu, Vântu, Voicu et alii, decât se bucură acea parte a presei care evocă democraţia şi statul de drept. Căci, atâta timp cât cei mai de sus erau “la butoane”, secretarele rămâneau secretare şi şoferii, şoferi. Faptul că DNA-ul a măturat – măcar în parte – scena publică i-a propulsat în primul rând. Aşa că scopul lor nu e reabilitarea încarceraţilor – care, chiar eliberaţi, nu vor mai fi decât umbrele a ceea ce au fost – ci oprirea DNA-ului de la o nouă decapitare a “elitei” politice care, de astă dată, i-ar viza chiar pe ei. Nu trecutul e problema lor, ci viitorul. Ei înţeleg foarte bine că, în această ţară, puterea şi averea depind exclusiv de funcţie şi, ca atare, au un singur scop: acela de a se perpetua pe funcţie şi, dacă se poate, de a o transmite copiilor lor. Nu banii sunt miza, ci sursa banilor: funcţia. Acesta e motivul pentru care PSD-ul (şi nu numai) vrea stabilitate şi aceasta e raţiunea pentru care proclamă că e timpul ca “revoluţia permanentă” a DNA-ului să fie înlocuită de “construirea capitalismului printr-un singur partid”. Deloc întâmplător, lucrurile acestea rezonează amplu într-o societate pentru care “schimbarea” şi “reforma” au devenit pseudonimele eşecului şi ale incompetenţei. După 27 de ani, societatea nu mai vrea schimbare şi, prin urmare, e foarte sensibilă la apelul la aşezarea lucrurilor (chiar dacă asta înseamnă stagnare) pe care i-l lansează d-l Dragnea. Tocmai de aceea dânsul face figură de “om raţional”, capabil să propună un “pact social” – care, în diverse forme – să-i mulţumească (oferindu-le ceva) pe toţi -, în vreme ce opoziţia (măcinată de conflicte interne – deloc străine de nerealizarea efectivă a uniunii dintre PNL şi PDL) se pierde doar în declaraţii patetice, a căror audienţă scade dramatic. Pentru o dată, interesele d-lui Dragnea, ale celor care “l-au mandatat” (şi pe care îi reprezintă) şi ale unei bune părţi a societăţii converg: oamenii vor să se termine haosul “tranziţiei”, să se aşeze lucrurile, să se deseneze clar piramida socială şi să ştie fiecare cum şi încotro se poate întide. “Cowboy (sau russian) style”-ul tranziţiei a profitat, în fapt, unei mici minorităţi mobile (jucând deopotrivă în afaceri, în media şi în politică, balamaua constituind-o diverse “instituţii” informale şi discrete), însă puternic compromisă de “dezvăluirile” justiţiei şi ale presei. Ceilalţi şi-au făcut un mic gheşeft, şi-au luat casă, îşi permit concedii în străinante, unii-şi trimit acolo copiii la studii sau bătrânii la tratamente şi nu (mai) vor ca toate acestea să fie compromise în numele unei “schimbări” tot mai ipotetice. Altfel spus, sunt dispuşi “să contribuie”, dacă au garanţia că această contribuţie e rezonabilă şi că cel căruia i-o fac va fi suficient de mult timp în funcţie ca să garanteze rezonabilitatea ei. Oricât ar părea de ciudat intelectualilor, însă omenii care “s-au ajuns” în anii tranziţiei se recunosc mai uşor în – şi, implicit, ar cădea mai uşor la înţelegere cu – secretarele şi şoferii promovaţi de d-l Dragnea decât cu tehnocraţii guvernului Cioloş. Şi tare cred că, vrem – nu vrem, aceasta e realitatea: middle-class-ul României de azi e alcătuit exact din oamenii care, pe vremea lui Ceauşescu, ar fi ajuns muncitori în fabricile şi pe ogoarele patriei după un stagiu în Liceele Industriale sau în cele Agricole. Oameni care nu şi-au pierdut timpul cu teorii – probabil că mulţi se întreabă dacă diplomele cumpărate chiar au meritat preţul (destul de mic faţă de un costum) pe care l-au dat pe ele – ci “s-au băgat în joc”, “s-au lipit de cine trebuie” şi acum sunt acolo unde şi-au dorit. Le mai rămâne un singur lucru: să facă legea – şi la propriu, şi la figurat.

Să nu ne amăgim! D-l Dragnea nu e nici pe departe atât de puternic pe cum ni-l înfăţişează – aproape unanim – media. Cum a spus-o de mai multe ori el însuşi, d-l Dragnea are un mandat: acela de-“a rezolva problemele” celor care s-au adunat alături de dânsul, l-au susţinut şi îl susţin atâta timp cât demonstrează că poate face ceva pentru ei. Deocamdată d-l Dragnea e doar un primum inter pares, ca să devină “supremul” ar trebui să facă un gest care să-i paralizeze pe toţi – prieteni și dușmani – şi care să-i lege definitiv pe acoliţii dânsului de destinul lui. Nu, nu e vorba de numirea d-lui Liviu Pop în Guvern – acesta e un lucru atât de nesemnificativ, încât doar o parte (cea cârtitoare) a presei şi a dăscălimii îl înregistrează. Nici debarcarea Preşedintelui nu e o soluţie: d-l Dragnea are mai multe avantaje din menţinerea d-lui Iohannis la Cotroceni – în primul rând cel al unui ţap ispăşitor pentru toate eşecurile guvernării. Preşedintele PSD-ului va trebui să facă nefăcutul ca să se impună mai întâi în faţa oamenilor lui. Căci aceştia i-au dat cecul în alb, nu votanţii – puţini la număr faţă de cei care au preferat să stea acasă. Va trebui să facă nefăcutul şi, cu toate acestea, să rămână la putere, ba chiar să şi-o consolideze. Cred că acesta e, acum, pariul președintelui PSD-ului: unul care ţine şi de ce, şi de cum. Dânsul e cel cu spatele la zid, nu Preşedintele. Și asta deoarece noua clasă a secretarelor şi a şoferilor va fi dispusă, la cel mai mic semn de slăbiciune, să-l schimbe cu un altul, şi mai feroce. Căci, de data aceasta, puterea nu mai poate fi pierdută. Din slăbiciune a pierdut-o Iliescu (acceptând “tranziţia paşnică”), din slăbiciune a capitulat (în faţa “structurilor”) Constantinescu, din slăbiciune (şi ieftin orgoliu) au eşuat Năstase şi Ponta şi tot din slăbiciune (pentru o persoană) a ratat şi Băsescu. Timpurile acelea s-au dus. Secretarele şi şoferii ştiu bine că dacă nu sunt parlamentari şi miniştri, nu sunt nimic – doar nişte casnice şi nişte pensionari într-o căsoaie pe care, într-o bună zi, le-o va lua DNA-ul sau băncile. Ei nu au nimic de pierdut, ci doar de câştigat pariind pe d-l Dragnea. Numai de dânsul depinde dacă va fi în stare să-i conducă spre mai mult. Şi, pentru asta, nu trebuie să ezite. Faptul de-a nu ezita în momentul critic îl deosebeşte pe şeful adevărat de cel de tinichea. Contextul internaţional – şi mai ales cel regional – e suficient de vag pentru ca lovitura d-lui Dragnea, dacă e bine calculată, să reuşească. Dacă e bine calculată – căci nu doar stăpânirea de sine, ci şi calculul (care înregistrează rece – dar corect – “pagubele colaterale”) contează. Curajul şi calculul pot face din d-l Dragnea o realitate. Acum e doar o promisiune şi modalitatea cea mai eficientă de a eşua e aceea de a persista indefinit în această condiţie. Lovitura pe care va fi nevoit s-o dea va trebui să fie scurtă, radicală şi irevocabilă. Nu ştim care va fi această lovitură; un lucru e cert: miza ei – à la longue – trebuie să fie perpetuarea şi transformarea în “drepturi” ereditare a privilegiilor noii clase. Dacă reuşeşte, această mişcare poate fie relansa procesul “modernizării forţate” a României (pe modelul Rusiei, al Turciei, mai nou al Ungariei), fie întroarce ţara într-un feudalism fanariot. Dar, de asemenea, dacă va fi realizată, siajul ei va dura cel puţin două generaţii. Dacă nu, vom mai şti despre d-l Dragnea tot atât cât ştim astăzi despre – de pildă – d-l (Tudor) Mohora.

Să nu ne înşelăm! Pentru cei mai mulţi “republica autoritară”, “modelul iliberal”, “dictatura majorităţii” nu înseamnă nimic. Oamenii vor continua să lucreze ca mai înainte, îşi vor face afacerile, “se vor descurca” precum mereu, “vor pune mâna” pe ce le cade, vor da mai departe şpăgi, vor truca examene și diplome, vor ţine chefuri şi se vor îmbăta, se vor ciondăni între ei, însă îşi vor plăti obolul Cezarului. Cei cărora nu le va conveni, vor pleca din ţară; nu-i nici o pagubă, alţii – veniţi din toată lumea (d-l Dragnea e filoxen, cum ne-a demonstrat-o) – le vor lua locul la plata impozitelor şi la susţinerea noii caste. Copiii acesteia din urmă vor pleca şi ei: la Eton, la Sorbona şi la Stan(d)ford. Cei ce se vor întoarce de acolo, vor vorbi cu accent, vor fi intelectuali subţiri (dar şi “oameni de lume”), cu sursele conservatorismului la degetul mic. Şi, aproape inevitabil, se vor căsători cu odraslele actualilor intelectuali critici, realizând – în sfârşit! – sinteza pe care vituperaţiile de azi nici nu ne lasă s-o bănuim. Iar ireconciliabilii de astăzi, ajunşi bunici şi cuscri, vor merge mână în mână cu nepoţeii, la târgul de Crăciun din Piaţa Independenţii (sau a Rivuluției). Căci, pe de o parte, toate poveştile au un final frumos, pe de alta, istoria ne arată că pe la noi aşa s-au împăcat mereu “clasele antagoniste”.

Să nu ne înşelăm! Noi, indignaţii de azi, arbeiter-ii de mâine, vom vărsa şi noi o lacrimă atunci. Dacă vom mai fi. Şi dacă ne vor mai rămâne lacrimi.

Distribuie acest articol

121 COMENTARII

    • Era semnificativ mai pronuntata disperarea atunci. Acum, pentru electoratul de centru-dreapta exista oportunitati mult mai mari pentru a-si pune viata in ordine aici in Romania. Ai spitale, scoli private din ce in ce mai bune, ai oportunitat de angajare sau de afaceri care pot fi foarte lucrative. Gasesti servicii din ce in ce mai specializate cu oameni care vor sa faca lucrurile bine. Gasesc finantare ieftina, ceea ce nici nu intra in discutie atunci. Cu putin efort si inteligenta si stoicism in anumite situatii balcanice poti duce o viata boema aici. Unii poate uita cum arata Bucurestiul sau Transilvania atunci, este diferenta de la cer la pamant, vizibila pentru cei care au lipsit de aici sau strainilor care ne-au vizitat atunci si din nou recent, aceste regiuni chiar s-au transformat. Cel mai important avantaj ramane inter-conectivitatea cu europa care creeaza numeroase oportunitati.

      Ni se da exemplul de privatizari esuate, dar de ce nu vorbim despre oportunitatea reala a industriilor respective de a fi competitive astazi? Romania produce in industrie, astazi, mai mult decat in orice an din comunism, de departe si mai are si un sector al serviciilor care dubleaza acest rulaj. De ce uitam repede de industria care s-a dezvoltat aici in ultimii 15 ani de zile, de la electronice, la componente auto si IT. Cred si eu ca s-au dus dracu’ combinatele chimice a lu’ Ceasca si ce alte produse de 2 lei se faceau pe vreme aceea pentru ca erau vise ude ale unor oameni rupti de realitate. Industriile respective nu aveau cum sa supravietuiasca, sa exporte competitiv in economia globala pentru ca a disparut cererea pentru ce produceau. Economia Romaniei astazi, chiar si slaba fiind, este ancorata intr-o piata libera enorma si asta in sine este cea mai mare oportunitate pe care o avem. In 2000, speram sa fim unde suntem astazi.

    • Alt destept de elita. Domnul autor a uitat ca lumpen-proletarii au inceput cu insasi elita lor – Iliescu, Brucan, Roman, samd. Si care au avut fara indoiala grija mare sa mearga mai departe lucrurile in sensul lumpenilor de care este atata de detasat domnul autor. Nu va este rusine sa mintiti romanii de 75 de ani? Sub comunisti i-ati mintiti si v-ati crezut elite, acum mintiti mai avan, si va credeti elite. ACEST proces nu s-a termina. Caci oamenii nu prea aveau de unde alege. Dar speram ca se va termina si el odata.

  1. Cea mai lucida, taioasa si profunda analiza a situatiei actuale pe care am citit-o pana acum. Am ramas fara cuvinte. Si fara sperante.

    • Doamnă O, răspunsul dvs este mult prea complet ca să mai adaug și eu ceva.
      Mulțumiri și profundă stimă dlui Maci

    • Daca renunti la speranta, nu o mai ai :-)

      Dar cred ca e mai bine sa o tii in viata.

      In definitiv, Romania a trecut prin perioade incomapabil mai grele si multi dintre cetateni au trecut prin perioade dificile in viata lor, chiar si dupa 1989.

      Totusi, daca niste alegeri ucid speranta, ce sa mai zic daca ar fi sa spunem, un razboi pe aici….

  2. Atentie dle Maci articolul este foarte bun dar este pacat ca totusi sunt in situatia sa cenzurez ceva si sa-mi exprim o rugaminte: incetati odata(aviz si pentru mult altii) sa confundati pensionarul cu asistatul social.
    Multi pensionari nu-si primesc integral contributia inapoi in perioada de pensionare. De fapt cei mai multi si daca s-ar restitui atunci cred ca CAS s-ar dubla.
    Insa adevaratii asistati sociali(aia care refuza sa munceasca daca nu le dai castig de profesor sau chiar de medic) l-au adus pe Dragnea la putere din cauza indiferentei celor care produc si CAS si CASS si alte multe impozite si care au stat acasa. Dar poate ca est mai bine asa sdesi este loc si pentru mai rau adica sa pierdem si „cadrele” alea de referinta care desi nu sunt bine umplute cu valoare, totusi exista.

    • As avea o singura precizare: este adevarat ca pensionatul nu este asistat social,dar numai daca iese la pensie la limita de varsta. In conditiile in care in Romania,guvernele au incercat sa rezolve problemele aparute o data cu restructurarea marilor firme de stat, prin pensionari anticipate, a creat automat un asistat social disimulat in pensionar…Sunt foarte multe persoane care au iesit la pensie la 45-50 de ani. Ca sa nu mai vorbim de pensiile speciale( vezi pensiile militare)…

    • Nu ati citit atent textul domnului Maci: ” … şi crearea – PRIN PENSIONARE ANTICIPATA – a unei enorme populaţii de asistaţi social …”. Autorul are dreptate! Unii dintre acestia abia acum au ajuns (sau au depasit cu cativa ani) la varsta legala de pensionare.
      Ca sa nu mai amintim de unii care sunt scosi la „pensie” la 45/50 de ani, au venituri (pensii) la valori de neimaginat pentru cei care muncesc in economia privata si carora statul le permite sa „munceasca” in continuare in institutii bugetare (eu stiam asa: pensia reprezinta un venit ce se asigura celor care, datorita varstei, nu mai au capacitate de munca), cumuland „pensiile” nesimtite cu salariile si mai nesimtite. Si ce mai vuiet a fost cand Boc le-a interzis acest cumul, atentie, lasandu-le insa deschisa posibilitatea de a cumula pensia de la stat cu salariul din domeniul privat. Se pare insa ca astora nu le plac decat „veniturile” bugetare.
      Asa ca, pentru mine, nu ma va convinge nimeni ca cei care ies la pensie inainte de varsta de 65/63 sunt altceva decat asistati social, evident cu anumite exceptii ce tin de conditii grele de munca si nu de conditii „speciale”

  3. Citind acest text m-a cuprins o furie iremediabilă.Cauzată de neputinţă şi de constatarea că am pierdut o mare parte din viaţă asistân la o luptă între limbrici.Dezastru-numele tău este România!
    Totuşi,două stări sufleteşti nu-mi dau pace:
    -Unde am greşit?
    -Cine-i de vină?
    Iar simplul răspuns că „e din vina altora” mă înfurie şi mai rău,pe mine contra mea.Ce am făcut eu să nu se ajungă aici?Sau ce am făcut prost?Simt o vină morală indefinită care mă înfurie până la iraţionalitate.Fiindcă,orice s-ar zice,TOŢI suntem de vină!

    Oare,se mai poate repara ceva?Şi,mai ales,CUM?Cu democraţia,iată,am dat greş.Acest popor nu este apt pentru democraţie.Doar,se pare,DICTATURA ar mai putea schimba ceva în bine sau şi mai rău.Asta e,cred că poporul vrea dictatură!Iar PSD se pregăteşte să-i ofere ceea ce doreşte poporul.

    Înfrânt,nu am decât să zic ca în finalul romanului „1984” al lui Orwell:Te iubesc Mare Frate pesedist!

    • Pana la urma, avem libertatea partidelor, vot universal, stat de drept, justitie independenta.

      Nu a venit la putere NSDAP sau partidul comunist, ci un partid anume (nu zic de stanga, ca nu e).

      Si ce daca? Un mandat are 4 ani. Daca in astia 4 ani toti cei care doresc altceva nu vor face decat sa se planga, atunci va cistiga acelasi partid.

      Sigur, trebuie inteleasa o oarecare dezamagire. Si deznadejdea este un sentiment uman, sa nu aruncam cu pietre. Dar din deznadejde e o cale de iesire, usa e deschisa. Dar trebuie sa apesi pe clanta.

      Adica, daca renunti la lupta, nu ai ce sa mai astepti. Iar renuntarea din buna voia ta nu e vina altuia.

      • De aceea sunt alegeri, să trimitem la luptă(politică)pe alții în locul nostru (iar dacă suntem convinși că nu e nicio luptă, nici măcar de antrenament, atunci mai zicem „pas”).

      • Se zice ca diavolului i-a reusit cea mai mare victorie in momentul cind a convins lumea ca nu exista.
        Tot asa si psd-ul…a reusit sa se prezinte ca fiind un partid, mai bun sau mai rau (chestie ce depinde de preferintele si simpatiile fiecaruia), un „simplu” partid la rind cu altele…ceea ce il legitimeaza sa participe la alegeri, sa formeze majoritati parlamentare si sa propuna guverne, legi, ordonante, oameni in posturi …etc.
        Adevarul e ca lucrurile nu stau asa, psd prin metamorfozele sale fsn-pdsr este urmasul direct al pcr – organizatie criminala si opresiva. Asa ca si bunicul sau – pcr – psd este o organizatie mafiota, criminala si opresiva (doar ca nu mai foloseste metodele anilor 50).
        Transfigurat in partid „cu drepturi egale” pcr/psd continua opera de distrugere pauperizare si imbecilizare a acestei populatii – mai ales impiedicind-o sa devina natiune.
        Sincer imi doresc ziua in care carnetul de membru psd sa fie suficient pt o condamnare la puscarie de 5 ani.

        • Oamenii isi formeaza o parere despre un partid (sau o forta pseudo-politica – pentru a vorbi aceeasi limba cu Dvs) din ce vad pe la TV, din ce mai citesc pe internet si din discutiile din anturaj. Puterea interna decide mesajul, decide ce trebuie sa se vada. Dar asta nu inseamna ca se vede tot :-).

          Orice organizatie are si forte interne, nuante si chiar fractiuni. Pana si in PCR au fost, unii istorici spun ca si in NSDAP….

          ===

          Principala problema este insa ca sistemele politice cu 2 partide sunt – multe- democratii avansate, cu mecanisme eficiente de auto-aparare.

          In democratii emergente este cam periculos sa ai partid dominant, pentru ca nu se pot apara.

          Revine societatii sarcina de a sustine si – in final – vota contra-fortze.

          Dar in conditiile in care bocetul, vaietul, acuzatiile inlocuiesc agenda pozitiva iar dezbaterea se poarta in jurul persoanelor, nu a planurilor de actiune, e cam greu de crezut ca se va schimba orientarea.

          Atitudinea revansarda – de genul „sper sa fie arestati toti membrii partidului XYZ” nu face decat sa intareasca acel partid, deoarece si fortele interne reformatoare vor fi descurajate si vor dori – omeneste explicabil – sa stranga randurile in jurul unor lideri cvasi-mafioti.

          De-asta e important sa fie mentinut si incurajat dialogul.

        • Imi permit sa scriu ca este mai grav decat ati scris Dvs.

          P$D-ul este un partid al mafiotilor si de aceea prima lor tinta lor este Ministerul de Justitie+DNA+CSM.

          Nu degeaba Presedintele a avut un mesaj atat de explicit la adresa mafiotilor care doresc sa ofere libertate celor care ocupa inchisorile si nu sunt prea bine gazduit de catre acestea.

          Mai mult – este clar ca Ghita, seful unei importante comisii din structura fostului Parlament, desi monitorizat cu mare atentie de catre Politia Romana a reusit sa le scape si inca nu stim pe unde sta dumnealui… Nu este permis intr-un stat de drept, intr-un stat european, intr-un stat care este membru NATO sa nu reusesti sa prinzi un circar natang daca toate dispozitivele instituttionale ar fi fost functionale/operationale…

          Carevasazica – chestiunea este mult mai grava.

          A doua tinta a mafiotilor P$Disti a fost si este economia – contractele banoase si multimea de societati comerciale cu actionar majoritar statul roman care sunt si au fost capusate.Incet si sigur s-a ajuns la blocarea unor institutii – vezi ce s-a intamplat cu CFR-ul, RADET-ul si mai nou RATB-ul, asa ca sa enumar cateva societati la care povestile au circulat mai mult prin presa. Sa nu uitam si marea afacerea inca nerezolvata HEXA PHARMA…

          Pot sa scriu fara sa imi tremure mana ca este vorba despre un grup MAFIOT care doreste de multa vreme sa conduca in interesul clicii sale Romania.

          Acest lucru afecteaza cetatenii simpli si pune in pericol securitatea nationala prin crearea unor brese in sistem – de neacceptat daca dorim sa ne pastram statul de tara civilizata, membra NATO si a UE.

          Nu a fost in istoria recenta a RO un partid mai nociv prin forta si dinamica sa decat P$D-ul.
          Este nociv pentru actioneaza impotriva interselor pe termen mediu si lung si afecteaza ireversibil prosperitatea romanilor.

          De ce nu intelege romanul niste chestiune care pot sa para elementare?
          Pentru ca exista un bun aparat de propaganda care nu inceteaza – acolo trebuie inchis robinetul de urgenta.

          Apoi iesit in spatiul public constant si prezentate situatii si lectii.
          Nu se a intampla nimic in primele 6 luni, dar in timp rezultatele vor aparea – cel putin asta este parerea mea.

          Membrii fostului guvern Ciolos ar trebuie sa fie primii care sa iasa in fata si sa prezinte evolutii si situatii si sa lase sa se desfasoare acum imbecilii care cred ca se vor opri intr-un ciot atat de mic numit bugetul 2017…

          In rest numai de bine sa auzim!

    • NU ma enervati prea tare – nu cred ca ajuta.

      Parerea mea este ca s-a crezut si inca se mai crede ca democratia singura o sa ne aduca laptele si mierea. Ei bine, nu este asa! Nu este numai vina noastra, a celor mai marunti de aici din RO, este o vina mai mare – este o lipsa de prespectiva si lipsa de plan pe care nici alte tari mai importante si mai puternice nu le-au intuit. Este parerea mea – subliniez.

      Cred ca s-a exagerat in anumite puncte de vedere – unul dintre ele care imi revine usor in minte este privatizarea societatilor de stat – care consider ca este un proces normal si firesc – dar modul in care a fost implementat in RO a creat o situatie foarte grea de exemplul in orasul Braila unde 3, cele mai mai trei companii, au fost dintr-o data inchise si propuse pentru privatizare. Nu pot descrie dezastrul din acel oras.

      In acelasi timp cred ca nu a existat suficienta expertiza pentru a sti ce sa pui in loc si cum sa pui…Dupa experimentul comunismul adus cu forta, a existat un alt tip de exepriment care a condus la serioase pagube umane si pe care nici acuma nu reuseste actuala societate sa le puna la loc…

      Dar cel mai mare dezastru s-a intamplat in invatamant – am mai spus-o si o sa o repet mereu – invatamantul a inceput sa decada din momentul in care Ceasca a impus cele 10 clase obligatorii si atunci profesorii au uitat ca sunt profesori si su trebuit sa treaca niste loaze… Multi profesori buni au parasit invatamantul si posturile libere au fost ocupate de neica nimeni.

      Exemplu concret – un lacatus – vecinul meu – care a fost profesor pentru indemanri practice – a ajuns acum sa fie director de scoala generala dupa ce a parcurs un sistem accelerat de instruire – adica intelegerti Dvs, ceea ce vreau eu sa spun – si acum este domnul Director.

      Sunt si alte exemple – toate au condus la erodarea cunostiintelor resurselor umane si la lipsa de respect pentru munca, cinste si valoarea obtinuta corect.

      Mafia care a pus gheara pe conducerea tarii a repus in locuri caldute pe multi slabi pregatiti si uite unde am ajuns – sa beneficiem acum de niste loaze pe post de ministri.

      Da, din punctul meu de vedere, a existat o vina: in aceea in care am acceptat tacit sau cu indiferenta NON_VALOARE la job sau in scoala. NU AM CERUT SOCOTEALA pentru mizeriile care ne-au fost servite si care inca ne sunt servite.

      Dar cauza majora este una legata de incapacitatea de a aprecia corect modul in care sa rezolvi problemele intr-o societate care se afla in tranzitie intr-un sistem. Problema exista si ramane – inca nu are un leac prevazut.

      Dar ceea ce este in controlul nostru este educatia copiiilor nostri si celor aflati de jur imprejurul nostru. Pe aceea ii mai putem incerca sa ii schimbam si poate, dupa indelungi cazne sa si reusim.

      Cam atat – scuze pentru asa un text lung – sunt pe fuga si nu am reusit sa sintezez in mai putine cuvinte ceea ce vroiam sa scriu.

      • Fiecare poate face cate ceva.

        Din pacate, foarte multi sunt nerabdatori, doresc ca de maine sa fie bine si, daca se poate, doar prin efortul altora, nu si al lor.

        Sunt perfect de acord in ce priveste dezastrul din invatamntul romanesc drept cauza a neimplinirilor si intarzierilor.

        Si, da! Putem cel putin sa ne educam copiii intr-un mod sanatos, chiar daca asta inseamna uneori (sau adesea) sa venim in contra celor expuse de scoala. Dar nu numai asta se poate face.

        Este esential ca democratia are nevoie de efortul tuturor, fiecare are cate ceva de facut.

        Si, da! Trebuie sa acceptam ca si in democratie vor exista saraci, muritori de foame, vor fi accidente si pierderi.

        A incerca sa elimini in totalitate acestea inseamna sa iti doresti comunism sau fascism.

        Stiu ca suna cinic, dar – tocmai – sa nu ne amagim crezand ca putem sa avem Raiul pe Pamant si ca asta s-ar putea face prin „expertiza”. Sau ca Democratia este un precursor al Raiului.

        • Da – democratia nu este un precursor al Raiului.

          Dar democratia este cea care asigura sanse egale persoanelor si lasa camp liber de manifestare a libertatilor individuale si a adevartelor dezbateri.

          Democratia este singura care are si accepta bucla de feed-back ceea ce face posibila evolutia, sper io, spre mai bine a oricarei societati.

          Regresul pe care io inregistreaza acum RO este dezastros.

          Prima limitare a libertatilor a fost chjiar in interiorul P$D-ului.
          A fost limitarea membrilor din Maretul Partid Conducator sa isi spuna parerea fata de persoana care urmeaza sa fie desemnata ca Prim Ministru. Ceea ce a urmat cred ca a aratat ca Falnicul Conducator face nici cat 1 ban…Profesorul meu de limba dsi luteratura romana avea o expresie: te-ai aruncat ca un leu in lucrarea scrisa si ai terminat ca un marunt banut…

          • Mai degraba as vedea evolutia Romaniei ca si evolutia unor actiuni la Bursa: scadareile si cresterile locale conteaza putin. Importanta este tendinta generala, pe termen mediu si lung.

            Democratia nu scuteste de asemenea scaderi, nu e o curba ce creste in fiecare punct al sau :-)

            • De acord, dar…

              Dar cu cat limitiezi puterea raului in organism cu atat ai mai multa putere sa te dezvolti si sa cresti.Imi este foarte greu sa accept aceasta intoarcere.

              Vad multi oameni slabi in jurul meu, prea slabi, cred io, pentru a rezista in batalia cu raul care pare ca nu se mai sfarseste …Personal nu abandonez dar nici nu imi face placere aceasta lupta dusa de multe ori cu mijloace ieftine, care prind prea repede in capsoarele unora…

              Fac si io ceea ce pot – si atat!

    • Greseala a fost atunci cand clasa educata , care se considera depozitara valorilor euro atlantice si a idealurilor morale ale natiei s-a lasat sedusa de gandul revansard care suna asa: CE-AR FI SA AVEM UN ILIESCU DE DREAPTA ?! Atata doar ca UN ILIESCU ramane UN ILIESCU. Si chiar mai ult de atat. Pentru ca o analiza cinstita nu poate face abstractie de faptul ca din 2004 , adica de 13 ani, Ion Iliescu a pierdut orice acces direct la vreun buton si a facut asta din proprie vointza. Ca sa nu mai spun ca pacatele sale se localizeaza exclusiv pana in anul 1996. In timp ce Traian Iliescu nu numai ca a cauzat in mod constant atomizarea dreptei , dar pare a continua nestanjnit opera destructiva si in prezent , fara a exista vreun semn ca ar avea de gand sa si ia vreo recreatie. Aclo este deci greseala – in momentul in care , mai ales dupa prima sa alegere ca Presedinte clasa educaa l-a vazut ce poate si in loc sa se ingrijoreze, s-a bucurat.

      • Dezvoltarea socio-economica nu este un apanaj al dreptei. Sa crezi asa ceva ar insemna sa iti doresti o conducere autoritara de dreapta…

        Este cumva natural ca iesiti dintr-o dictatura cumplita sa ne dorim sa avem o viata mai buna cat de repede si, mai ales pentru toti. Ceea ce a condus la ceea ce stim cu totii ca a condus.

        Dreapta romaneasca nu se coaguleaza ideologic. Desigur, ca si in alte parti, dreapta are si serioase dificultati in a-si explica maselor propria ideologie si in a obtine o aderenta pana la urma.

        Nu as spune insa ca non-actiunea politica (sau actiunea distructiva, cum vreti sa o luati) este o problema a „elitelor” din Romania. Sau, oricum, nu doar a lor.

        O societate democratica nu se imparte in elite si telespectatori…

      • Gresilele se corecteaza la vot.

        Nu am avut impresia ca boborul a sesizat vreo gresela – nici la Iliescu si nici la Basescu, Tariceanu sau chiar nici la Alinutza Tanara Mamica.

        Oricum ramane o amintire Iliescu –
        astia care inca sunt activi in fruntea mizeriei – oameni apasati de dosare – Dracea, Monta, Tariceanu – astia sunt cu probleme.

      • La ce clasa educata va referiti? Nu inteleg. Exista in Romania o clasa educata si mi-a scapat mie? In fapt, daca va uitati la statistica, vedeti ca Romania era printre cele mai inapoiate state europene in 1940. 80% populatie rurala. Sa nu uitam ca noi am avut o Jacquerie in secolul XX! Da, deci acolo eram. Sigur, acest lucru nu era foarte vizibil pentru ca aveam o elita extraordinara. O elita care, incepand cu 1848 a tarat efectiv tara dupa ea in dezvoltare. Aceasta elita era perfect integrata in spatiul european si putea sa se descurce onorabil oriunde in lume (dupa cum s-a vazut, Ionesco, Cioran, Eliade, etc). Dar era, totusi, foarte subtire. O mica elita deasupra unei mase aflata in evul mediul. Ei, cand au venit comunistii nu a fost nimic mai simplu decat sa distruga complet aceasta elita. In alte tari (vezi Cehia) nu a fost posibil. Acolo ar fi insemnat sa omori 80% din populatie. La noi? Au umplut puscariile si au masacrat oameni extraordinari, altii au reusit sa fuga terorizati, cei mai multi dintre ei nu au revenit niciodata. In fine, cativa au ramas, timorati, speriati ca pot intra oricand in puscarie fara sa indrazneasca sa spuna nimic. Dupa 1989 urmasii vechii elite efectiv nu contau. Numeric, nu erau nici 1% din populatie. Sigur, mai sunt cativa urmasi spirituali (Plesu, Liiceanu, Patapievici), s-a mai intors cate unul (Djuvara) dar astea sunt exceptii si aproape ca i-am enumerat pe toti. Chiar si ei au ramas socati de ce s-a intamplat, nu au putut progresa impreuna cu lumea, sunt blocati intr-un interbelic etern. In rest, elita romaneasca este formata din fosti comunisti, urmasii fostilor comunisti. Nu cred ca exista prea multi reprezentanti ai „elitei” romanesti care sa poata numara macar 3 generatii de intelectuali (sau macar oameni conectati la viata citadina – cum scad standardele) in familie. Evident, nu exista maestri, este un dezastru generalizat. Ganditi-va la „Nasul”. Vito Corleone este un mafiot convins. Are forta dar nu stie altceva. Suntem inca la generatia lui. Liviu Dragnea, Traian Basescu, Adrian Nastase, ei sunt Vito Corleone. Ei, cand vom ajunge la nepotii educati la Harvard ai lui Vito, atunci ne vom civiliza. Mai avem vreo 50 de ani pana la momentul respectiv.

        • @Alexandru Multumesc pentru comentariul Dvs (si celorlalti comentatori, desigur) Este foarte interesant ceea ce spuneti. Am utilizat ”clasa educata” si ”elita” ca termeni de lucru adecvati platformei Contributors. M-am referit astfel la publicul tinta al platformei, dar daca o nu o spuneam asa riscam sa nu trec ecranul, daca ma intelegeti ce vreau sa spun. Probabil ca analfabetismul originar a contat , dar si alfabetizarea industriala comisa de comunisti la pachet cu injectarea unor ”valori” etice adesea dicutabile cand nu erau toxice dea binelea au contribuit la ceea ce avem in prezent. Sa speram ca va exista o derulare a generatiilor normala cum preconizati si Dvs si dl Maci , ca se va junge la o generatie a III a Harward si mai ales ca Harvardul insusi nu va intra in declin si nu va vinde reodata diplome. PS Absolut remarcabile accentele Dvs ironice care insotesc raportarea la Vito Corleone ca la un patriarh biblic si enumerarea celor 4 nume standard ale eliei.

  4. Trista radiografia „dupa 27 de ani” dar corecta, dupa cum tot adevarat e ca suntem la sfarsitul unui ciclu istoric si deci in momentul cand orice e posibil.

    Sperantele din 1990 s-au transformat in deziluzii, in rispirea accelerata a tarii, in colaps demografic, in dezindustrializare si depopulare masiva prin emigrare in urma pierderii locurilor de munca, in colonizare economica cu multinationale a ce mai exista (resurse, banci, distributii, retali), coruptie generalizata si jat al averii publice (privatizari, retrocedari, falimentari), si in general lipsa unui orizont de asteptare, a unui viitor individual si familial proiectat (imaginat, sperat) in tara numita Romania.

    Romania e o tara parasita si la propriu si la figurat de catre proprii cetateni.

  5. analiza dvs. a ultimilor 27 de ani de democratie in Romania este corecta.Ar fi bine s-o citeasca si actualii sefi ai tarii (soferi si secretare) !!! Felicitari pt.articol!

  6. Un articol interesant, mai degraba o satira reusita.
    Chiar daca aceasta sintagma ar fi o metafora nu cred ca in Romania au castigat in decembrie clasa secretarelor si soferilor. Aceste categorii profesionale au o pondere foarte mica in masa electoratului. A castigat clasa bugetarilor si a pensionarilor, iar ultima include fosti mineri, forjori, strungari, militari, juristi, si chiar profesori universitari (ultimele trei categorii fiind cei cu pensii mari).
    Atat secretarele cat si soferii lucreaza predominnat in sectorul privat si nu prea au ce castiga din promisele cresteri salariale.
    Fraza dvs „lumpen-proletariatul acelui timp a ajuns, în sfârşit, la putere.” reflecte o superioritate care nu va sta bine. Lumpen-proletariatul de care vorbiti sunt sau au fost parintii dvs si ai altora care scriu sau citesc pe Contributors.

    • Vreau sa fiu bine inteles: nu imi arog nici o superioritate si nu doresc sa incarc peiorativ sintagma „noua clasa a secretarelor si a soferilor”. Ma refer la un fenomen social asupra caruia nu stiu sa se fi oprit cineva: in speta la masa absolventilor de liceu de dupa 1990 (dar si din perioada anterioara) care, inainte de liberalizarea universitatilor, nu au putut urma studii superioare. De ce? Pentru ca, pe vremea aceea, in facultati se intra cu examen si, de-a lungul anilor de studii, se cadea pe capete. Se intra printr-un examen serios si cei care confirmau aveau sansa de a fi sustinuti cu burse – indiferent de mediul din care proveneau. Totusi, pastrandu-se numarul mic de locuri alocate specializarilor universitare (cel putin pana prin 1995 – 1996), putini erau cei care ajungeau aici. Majoritatea elevilor terminau liceul si-si cautatu ceva de lucru, si asta pe fondul descompunerii industriilor socialiste. Si majoritatea si-au gasit si lucreaza cinstit – aici sau afara. Sunt insa si unii care au preferat „sa se lipeasca” pe langa un potentat, sa-i fie „fete de casa” sau „baieti de curte”, sa invete – de la sursa – ticurile puterii (si, ca atare, sa dispretuiasca teoria ei), care s-au vazut promovati „oameni de incredere ai sefului” (adica cei ce se ocupau de contabilitatea multipla, de transporturile confidentiale si de atatea altele) si care, parte din propriu orgoliu, parte impinsi de sef, au facut pe la 30 de ani si o facultate, trei masterate (dintre care unul in mod necesar la „Academia” d-lui Oprea si, evident, un doctorat in „managementul securitatii nationale”. Cand „seful” a ajuns „lider local” au intrat in CA-ul unei Agentii, apoi, cand tot seful a fost „promovat la centru”, au saltat „pe lista”. Viata lor a oscilat – si oscileaza – intre „combinatii” si „evenimente oficiale” (cele doua nu se exclud reciproc) si marele lor talent consta in a cunoaste pe toate lumea. De mai mult nu au nevoie si, deopotriva cu trufia celui care s-a ajuns si cu resentimentul celui care stie de unde a pornit, nici nu sunt interesati de mai mult. Sunt oamenii lui „ce zice sefu'” si „sa vedem ce pica”, batosi ca „s-au realizat” si dispretuindu-i pe toti cei care n-au trecut (cu „succesurile” lor) pe la „scoala vietii”. Nu (mai) sunt unu – doi, de contrast si de amuzament, ci o multime, un pluton compact pe cale de a dobandi „constiinta de clasa”. Si sunt peste tot: si la d-voastra in casa, in dosul ecranului televizorului. La ei m-am referit.

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

      • descrierea pe care ati facut-o se potriveste aproape oricarui politician european, nu stiau daca chiar mondial. Un singur exemplu marele Martin Schulz, mare smecher la EU, acum s-a retras,nu are nici macar bacalaureatul, asta fu sincer. In schimb o multime de politicieni nemti au fost prinsi cu „pontisme” adica doctorate facute cu copy and paste.

        Se pare ca numai asemenea caractere au sanse sa faca cariera politica.

      • Hoooo Mihai,linisteste-te te rog. Avem idei diametral opuse vizavi de universitate in perioada de dinainte de 89. Si tu stii bine despre ce vorbesc. Despre marii ingineri care dupa 23 de ani de proiectare nu reusesc sa ‘deseneze ‘ un surub. Valabil in toate domeniile. Asa ca lasa-ma cu faza asta ca se pica pe capete. E prea tarziu si nu am nici un chef sa mai combat ideile tale prin argumente, totusi teoria ta e falsa.

        • @Ovi,

          Pe vremea impuscatului existau cateva facultati elitiste in care se intra greu si se iesea si mai greu.

          Una dintre ele este Facultatea de Electronica din Politehnica. Se pica pe capete la examene,

          Si acum imi aduc aminte de un curs infernal de Circuite Integrate Digitale a lui Gheorghe Stefan care dintr-o serie de 100 care intra la examenul din Anul III, numai o mana (3-4) lua examenul din prima si toti cu note mici. Si asta in conditiile in care examenul se dadea cu materialele pe masa.

          Cum se stia ce era facultate de varf? Imediat dupa ce a picat comunismul multi dintre asistentii de la Electronica au plecat sa lucreze pentru firme din Silicon Valley.

          La fel era si cu Automatica si Calculatoare, Informatica de la Universitate si Cibernetica de la ASE.

    • Mie mi s-a părut limpede că, ironic, autorul a folosit „secretarele și șoferii” pentru a „personaliza” un anumit nivel de școlarizare/cunoaștere-plafonare/viziune și mai ales frustrare. Iar asta, presupun, fără intenția de a-i ironiza sau pune în dificultate pe cititorii ai căror părinți n-au putut să facă decât asemenea activități până în ’89.
      Dacă ar fi ales, spre exemplu „coafezele și cizmarii”, sau ” zidarii și minierii” apăreau alte conotații și mai nepotrivite, fiecare meserie manuală având și perfecționiști, în timp ce grupul ales sugerează îndată preferința pentru bârfă, invidia, …

  7. Sunt super-satul de bocete si plans de mila.

    Sunt nenumarate cai si mijloace prin care se poate construi o tara mai buna pentru copiii nostri.

    Atat cat se poate pe o platforma, una din aceste cai este schimbul de opinii despre ceea ce se poate face.

    Nu vorbesc aici despre pseudo-solutii gen iesit in strada, ci despre posibilitratile de actiune.

    Una dintre ele este apelul la tanara generatie din partidul ce a castigat alegerile. Cei batrani imbatranesc si mor. Asta e legea firii. Dar cei tineri trebuie sa se pregateasca, inclusiv in ce priveste politica.

    Ori, ce vad ei in discursul de dreapta (presupun ca de dreapta este, sau macar are asa, o adiere de dreapta…:-): vaiete, plansete, indemn la plecarea din tara, critica sinistro-deznadajduita…

    Doresc tinerii din partidul care a castigat sa se automutileze socio-politic? Eu cred ca nu.

    • Sunteti extrem de naiv d-nule Dedalus.
      Tinerii din partidul care ca cistigat alegerile se impart in 3 mari categorii>
      1. lupi tineri si ff flaminzi ce lipaie la picaturile de singe improscate de pe mustata seniorilor
      2. genuni adinci mentale si umane – sa fii TINAR si sa te inscrii /votezi/sustii PSD-ul este o contradictie de termeni ..ceva trebuie sa fie defect la tine in cap sa iti anagajezi energia tineretii in sprijinul partidului lui iliescu, a mineriadelor, a lui nastase, ponta…
      3. tabula rasa din pdv psihic si cu un nivel de inteligenta sub limita normalului – bieti bipezi fara orizont, inteligenta, cultura – le fct creierul doar cit sa le asigure functiile vitale, un fel de zombie
      care au fost, sunt si vor fi vesnic materialul din care se modeleaza slugile.
      Deci nu tinerilor ce sustin psd trebuie sa va adresati – de acolo nu aveti ce astepta.
      Suntem creatorii necazului nostru. E doar vina noastra. Nu am iesit in strada si nici macar la vot.
      SA NU NE AMAGIM – tot ce ar fi trebuit sa facem era sa ne folosim libertatea dobindita in 1989 in folosul nostru. NU am facut-o. In fata unui popor care isi stie istoria si libertatea – nu ar fi existat nici iliescu, nici nastase, nici Tapul, nici conventia impotenta, nici Ponta, dragnea sau sebastian ghita. Am risipit 27 de ani …si nu am invatat nimic. Vom mai risipi inca 270, si daca nu invatam, nu invatam…asta este.
      Solutiile sunt doar personale – fie in tara sau in afara ei.
      Succes!

      • Pana nu demult, in SUA a fi tanar insemna sa fii „de stanga”. Naom Chomsky, Che Guevara…

        Se si spunea „Daca nu esti de stanga cand esti tanar si de dreapta cand iti deschizi afacerea, inseamna ca nu esti sanatos la cap!” :-).

        Nu neg faptul ca in interiorul unui partid sunt tineri de orientarile descrise de Dvs. In oricare partid.

        E ca si in societate: daca nu sunt hoti, criminali, impostori in jurul tau inseamna ca ai murit si ai ajuns in Rai.

        Acum, exista si opinia conform careia PSD nu ar fi un partid de stanga, si chiar ca nu ar fi un partid. Insa, afirmatia nu are prea multa substanta in conditiile in care nici o grupare politica din Romania nu are o orientare ideologica (ma rog, in afara de cea fascista, care e comuna, dar asta e alta discutie).

        Asteptarile noastre de la 20 de ani istorie postdecembrista sunt cam mari. Cand comunistii au preluat puterea tot le-a trebuit vreo 20-30 de ani, si ei au folosit metode autoritare, au fost ajutati de forte politice externe etc.

      • De acord cu dvs. Se pare ca Poporul Roman este condamnat la starea de subordonare fata ca alesii sai. Conditia fireasca si anume subordonarea alesilor in favoarea Poporului nu poate fi impusa de un Popor semi-inconstient, needucat, neevoluat, a carui naivitate este comparabila cu cea a copiilor prescolari. Poporul trebuie sa fie constient, cu o structura morala puternica, imuabila si, in special, interesat in determinarea propriului sau viitor. In mod cert nu asta este cazul nostru.
        Ne lasam cu usurinta mintiti, amagiti si, mai ales, nu avem forta necesara sa luptam consecvent. Cel mai mic efort, in special cel mental, ne plictiseste, ne oboseste si dam din mana a lehamite.
        Cu o astfel de atitudine nu reusesti nimic in viata, decat sa te tarasti ca o rama, sa ramai la nivelul inferior al speciei umane.
        Intotdeauna m-am intrebat de ce sportivii nostri, desi uneori au performante cu care se poate mandri oricine, nu reusesc sa se impuna in finala competitiei si pur si simplu isi pierd „nervul”.
        Poate ca asta este caracteristica acestui popor, lipsa de determinare, de concentrare, de persistenta in intesitate a efortului de-a lungul actiunii respective. Asta justifica urcusurile si coborasurile acestei natii, toate functie de Conducatorii pe care i-a avut.

        • Cred ca mai este ceva.

          SI nu suntem singurii care ne bataim asa – in functie de conducatorii pe care ii avem.

          O natie este puternica daca oamenii ei au un tel puternic definit in capsoarele lor si daca au si puterea fizica si materiala sa isi implineasca telurile.

          Dvs. ati punctat numai o parte – incapacitatea psihica a romanilor.
          Dar chiar daca ai determinare mentala si nu ai alte putilinte atunci ajungi cam tot pe acolo, poate un pic mai departe. Putinta asta, in viziunea mea, este data de o rezistenta fizica si o anume putere materiala.

          Cati sunt cei care pot duce tot acest greu in bune conditii pana la capat?
          Nu prea multi si de aceea sunt asa de putini care reusesc sa mearga mai departe, mai repede si mai bine.

  8. 1. Am aflat cum va „gasi” Dragnea banii pentru programelul lui de guvernare!

    Nu va gasi banii ci va avea explicatii: „oamenii responsabili” ai lui Dragnea din Guvern au gasit deja o „lipsa” de bani din Buget deci GATA S-AU „DUS” PROMISIUNILE ELECTORALE ale PSD-ului

    Ati vazut ce simplu era?

    2. Ati vazut cum isi pune PSD si ALDE directorii de scoli la loc? Prin niste decizii in interiorul Educatiei!

    Ministrul a declarat ca profesorii care nu promovat concursul, dar au fost directori anterior, să poată fi numiți temporar directori, până la organizarea unui NOU CONCURS! Va dati seama ce concurs va fi ala…

    Exista acum 3509 directori PSD care nu au luat examenul si trebuie pusi la loc!

    Ati vazut ce simplu era?

    PSD si ALDE au distrus tot ce facuse deja Ciolos printr-o semnatura pe o foaie scrisa de secretara!

    GATA PSD A INLATURAT OAMENII pregatiti! S-A ANULAT in 10 minute reforma inceputa in Educatie!

    3. Ati vazut cum inlatura PSD si ALDE impozitele diferentiale? O amana pe 2018 si spune ca „Cota unică rămâne dar vor fi introduse NOI FORME DE IMPOZITARE pe venit”!

    Ati vazut ce simplu era?

    Ne da bani la pensii si salarii insa introduce alte taxe ca sa recupereze banii!

    GATA PSD A DISTRUS si micile mariri salari/pensii reusite de Ciolos!

    4. Ati vazut cum anuleaza PSD reforma din infrastructura? Ciolos reusiste sa anuleze CNADNR unde se cuibarisera toti copiii, amantele, prietenii, rudele mafiotilor. Ciolos i-a adus pe aia la Minister in CNAIR ca sa poata sa ii supravegheze.

    PSD si ALDE au prins momentul cu zapezile astea si l-au dat jos pe seful lor si numesc un om PSD si ALDE in varful grupului asta. Alt guvern ar fi demis Ministrul insa ei au inlaturat ce le-a convenit!

    Ati vazut ce simplu era?

    PSD si ALDE AU DISTRUS INCEPUTUL REFORMEI Ciolos in INFRASTRUCTURA printr-o foaie scrisa de secretara Ministrului pe un colt de masa ca sa il concedieze pe cel care putea sa tina micii mafioti sub control!

    5. Urmeaza LEGEA AMNISTIEI ca sa isi scoata toti mafiotii din puscarii si sa isi anuleze dosarele!

    Ministrul Justitiei a mentionat ca crede ca ar merita sa discutam in Parlament despre asta.

    Ati vazut ce simplu este?

    O sa dea o lege care sa anuleze aproape tot Codul Penal!

    6. PSD si ALDE vor LEGALIZAREA DROGURILOR si vor sa puna deoparte Agentia Antidrog fiindca drogurile sunt una dintre marile afaceri mafiote. Daca COPIII VOR AVEA VOIE SA SE DROGHEZE atunci mafia drogurilor va iesi din inchisoare!

    Ati vazut ce simplu era?

    LASI COPIII SA SE DROGHEZE si atunci iti scoti din puscarie toti traficantii de droguri!

    Aveti copii? Cum ar fi sa il vedeti cu urme de ace de seringa folosita la introducerea drogurilor in corp? Cum ar fi sa va moara copilul in coma de la supradoza de droguri?
    Distribuiti ce v-am scris eu aici prin toate grupurile si pe la toti prietenii ca sa inteleaga in ce gunoaie incepem sa ne zbatem! Celor care au votat PSD si ALDE le pare rau sau nu? Cei care nu au votat inteleg de ce trebuiau sa voteze!

  9. Sigur ca un ciclu istoric s-a terminat, desi as indrazni sa spun ca nu ne-am amagit prea mult.
    Daca este sa facem apel la memoria „inceputului” si sa ne uitam doar la PNL, nu cred ca domnul Cimpeanu ne-a dezamagit prea tare, era destul de usor de inteles ce reprezenta.
    Apoi toate „aripile” PNL- tanara, Cerveni, etc- au fost altceva decat viclenii politice si tehnici de supravietuire? Sa mai pomenim de Tariceanu si de USL?
    Revenind la situatia de azi, cum putea PNL sa provoace o emulatie a votului cu sceneta „Victor iti copiaza temele, Liviu iti fura sandvisul”, chiar daca metafora este destul de exacta?
    Imi pare rau, dar protagonista scenetei era exact la nivelul secretarelor şi al şoferilor, doar ca adresanti, inregimentati deja intr-un cadru organizatoric „adecvat” lor, tropaiau deja cu gandul ca vor ajunge acolo unde visau sa fie…

  10. trist dar adevarat. panem et circenses. pe ce se bazeaza dictaturile ? in primul rind pe ciomagari si propaganda / mass media. imi amintesc un meci de fotbal. niste trogloditi tuciurii (sub tricolor) neputindu se intrece sportiv cu adversarii, ii scuipau sau se aruncau spectaculos in careul de pedeapsa. trebuiau sa cistige cu orice pret, doar erau cei mai buni, regii / fachirii balonului ! spre deliciul rontaitorilor de seminte din tribuna care exultau ori de cite ori „baietii” obtineau faulturi nemeritate : ii facusera pe prostovani si i inselasera pe arbitri ! la sfirsit, jivinele care comentau (cei ce insoteau „baietii” pe daiboj pe oriunde n lume acestia se deplasau ) conchideau patetic : arbitriii ne au mincat meciul sau „baietii” vor cistiga campionatul lumii (dupa caz)

  11. Ca literatura sau, ma rog, pamflet e bine. Minus analiza economica :PIB, productia industriala si agricola, la fel si castigurile populatiei sunt mult peste anul 1989 ! Si chiar termenul „dezindustrializare” nu e optim, socotind contributia productiei industriale la PIB …
    Analiza politica e insa magistrala. Atata doar ca „prabusirea” liberalilor are un punct de plecare precis : cardasia Ponta-Antonescu, alinierea de catre guparea Patriciu-Tariceanu a liberalilor la interesele – politice, materiale, geopolitica – ale fostilor comunisti grupati in PSD. Si o opozitie emasculata in fata Alegerilor !
    Nu e cazul totusi sa disperam ! In politica totul se poate schimba, daca nu de la o zi la alta macar de la un ciclu la altul. Oameni activi, capabili, energici se vor pune in miscare, forte care sa se opuna unei dictaturi se vor structura si coagula. PNL trebuie sa aiba cat de curand un congres si alegeri democratice ! USR, pornit bine desi cam tarziu va creste si se va organiza in teritoriu. Nici Dacian Ciolos nu si-a spus ultimul cuvant in politica. Si mai este institutia Presedintelui, cu uriase responsabilitati pe care sunt convins ca nu va ezita sa si le asume !

    • Va multumesc pentru observatii. Nu sunt un specialist in economie, dar atunci cand ma gandesc la industrie ma gandesc la ceea ce – pe vremea mea – se numeau „ramuri industriale” (de pilda constructia de masini) domenii care presupun mai multe sectoare, organizate deopotriva pe orizontala si pe verticala, in care se parcurge intregul drum de la proiectare si la prelucrarea materiei prime pana la asamblare si la desfacerea produsului finit. Din cate inteleg in asta consta superioritatea Germaniei si, mai nou, a Chinei in economia mondiala si tot asta deplang statele care si-au pierdute sectoare ale industriei furate de valul „delocalizarii”. Stiu ca in Romania ponderea industriei in PIB e semnificativa, insa s-ar putea ca acest lucru sa ne arate nu cat de mare e aceasta pondere, ci cat de fragil e PIB-ul nostru. Caci – dupa cate citesc eu – traim intr-o economie de lohn si de productie a unor subansamble (sau de asamblare a altora produse in alta parte), prinsi nu atat intr-un circuit industrial la scara globala, cat intr-unul al mainii de lucru ieftine. In aceasta logica si Sierra Leone – de unde parca se scoteau faimoasele „diamante insangerate” – ar putea fi considerata o tara industrializata deoarece mineritul (ce da caceste diamante) e o ramura industriala (si creeaza locuri de munca)! Si totusi, parca e o deosebire intre Germania si Sierra Leone!

      Cu toata consideratia,

      Mihai Maci

      • Nu ați greșit cu nimic stimate domn, iar observațiile care v-au fost făcute de comentatori nu sunt după opinia mea fundamentate. După cum am arătat altundeva în cadrul acestei platforme, puterea de cumpărare a majorității populației este mai mică decât în 1989, iar referirile la PIB sunt irelevante, cum este neimportant venitul mediu (avut în vedere drept argument de către cei care stăruie în a demonstra cât de bine trăiesc românii astăzi), atât timp cât coeficientul GINI în România este unul dintre cele mai mari din Europa. Altfel spus, foarte puțini au venituri foarte mari, în timp ce foarte mulți au venituri foarte mici. Media este așa cum a spus-o profesorul G Moisil.

        Dezindustrializarea despre care vorbiți s-a petrecut întocmai, mai ales în cursul anilor 1990. Ponderea industriei la alcătuirea PIB este mare pentru ca a scăzut ponderea celorlalte sectoare. Agricultura, bunăoară. După cum excelent ați observat, sistemul de irigații a dispărut, legumicultura a rămas fără sere, pomicultura a înregistrat scăderi succesive ale producției, iar zootehnia a suferit ba de gripă aviară, ba de pestă porcină. Ceea ce mai produce agricultura sunt cerealele, dar care fiind de proastă calitate, nu pot fi folosite la panificație, unde se importa materia primă, ci la furaje și rachiu. Piscicultura a dispărut, de asemenea etc.

        Ceea ce se petrece acum este o REINDUSTRIALIZARE, după ce fabricile din anii 1990 au fost furate pur și simplu. De fapt, nici nu este în sine rău că nu avem o industrie atât de diversificată precum în 1990 (ar fi ineficient), dar, odată cu mărirea cererii de bunuri și servicii este o oportunitate ca ele să fie produse într-o proporție mai mare în România, determinând consolidarea creșterii economice, dezvoltare și progres (creșterea pe consum este doar un impuls, scurt, dat economiei) și mai puțin importate. Dacă producția românească se orientează către bunuri și servicii în domeniul de înaltă tehnologie, a informației spre exemplu, foarte bine, dar este necesar să crească producția de „orice se cere” și putem realiza în mod competitiv. Pot fi servicii de turism, ori cârlige de rufe, nu contează, doar să fim competitivi pe piețele internaționale.

    • Cistigurile populatiei sint mult peste nivelul anului 1989 din cauza banilor trimisi in tara din diaspora si a ajutoarelor europene. Sa nu ne facem prea multe iluzii !!!

  12. Eu inca ma amagesc , am copii la scola si le cunosc colegii , sunt extraordinari , probabil o parte din ei vor ceda compromisului dar per total gasesc ca sunt generatii mai bune decat noi cei crescuti si traiti partial in comunism.

  13. Romania nu a avut democratie occidentala si nu a avut capitalism nicio zi dupa 1989.
    Poate doreati sa scrieti despre Romania democratiei originale si a capitalismului de cumetrie.
    Cind o sa avem legile libertatii politice din occident, atunci o sa incepem si noi sa avem parte de democratia occidentala.
    Pina atunci constatati niste efecte, plecind de la niste cauze incomplete.

      • Bună ziua, domnule Ion Adrian,

        1) Modul de adresare normal este domnule Iordache, nu domnule Virgil. Așa se vorbește între oameni care se respectă.

        2) Fără auzi în adresare, suntem pe un forum public.

        3) Indiferent de situație un lider de opinie trebuie să pună problema constructiv. Vedeți comentariul domnului Lalu mai jos pentru un exemplu mai elaborat.

        gânduri bune,

        • Uneori limitele celor pe care -i apreciez ma intristeza la granita cu enervarea intelegand de ce suntem unde suntem.Intelegand odata in plus. :)

          • Dacă mă idolatrizați greșiți. Orice om are limite. Dacă cereți ca cei pe care îi apreciați să nu aibă limite înseamnă că puneți o presiune imorală asupra lor. Dacă nu mai apreciați oameni pentru că au limite înseamnă că vreți raiul pe pământ, iar asta au vrut comuniștii.

            Învățați să acceptați că orice om are limite, și dumneavoastră și ceilalți.

            Nu luați asta ca pe o confirmare asupra faptului că e bine să ne batem pe burtă în public. Rămân la părerea că e preferabil un discurs în ton cât de cât formal.

            Cu apreciere,

    • De acord! Noi suntem aia cu „bucurosi le-om duce toate …”.
      Cum dracu facem de tot ajungem in perioade ce trebuie „trecute” si nu in cele ce trebuie pastrate?

        • Sanatoasa gandire, domnule Iordache! Numa’ buna pentru dezvoltare.
          Pe principiul ca daca va rupeti un picior, e bine, ca nu vi le-ati rupt pe amandoua si daca va doare capul, e bine ca nu aveti doua.

      • Pai cam asa a fost intotdeauna la romani: trecutul e „glorios”, viitorul e „de aur”, doar prezentul ne face unele probleme…..

  14. O analiza alerta,bine construita ,cu traseul corect urmat si cu indicatori de recunoastere pe masura..
    Ramane indescifrat motivul pentru care sistemul ticalosit adus de Iliescu prin pastrarea structurii organizatorice statale ,cu reguli cu tot a reusit sa domine,aproape netuilburat ,desi la fiecare data a terminarii unui ciclu si inceputul altuia ,bilantul era tot mai distrugator,tot mai evident in planul diabolic de inavutire fara munca . Unde erau vectorii de opinie din industrie,economie,cultura si invatamant care sa se impotriveasca? Unde ne era elita,inteligenta romaneasca care recunoscand devoratorii sa se ridice prin cuvant si actiune impotriva barbariei?? Sau poate nu am avut ??. Eu cred ca erau si atunci ca si acum, inrolati si rasplatiti ,cu functii ,cu onoruri,cu privilegii sau facilitati ca si azi.Adica cumparati.

    Strategia si politica de baza ale acestui partid au constat in folosirea demagogiei sprijinita pe minciuni frumos ambalate. Prin manipulare si dezinformare.Prin desfiintarea din fasa a fiecarui opozant sau miscari opozante ce le-ar fi stat in cale.. Au intrat prin crima la Putere si au ramas ,prin forta ciomagului si obedienta mediei care le-a propulsat minciunile si i-a infasurat in straiele imparatului .. Nu in ultimul rand perfidia de partid a conceput atragerea oricarei forme organizatorice de grup ,prin cumparari nerusinate ale liderilor sindicali,ale ONG-urilor,ale societatii civile ,ale pensionarilor ,categoriei de populatie subventionabile ,ale revolutionarilor ,ale rezervistilor..cultelor ,cadrelor didactice,artisti si oameni de arta ,academicieni ,scriitori..etc.
    Nu se face nici o trimitere cu privire la ilegalitatile si abuzurile ajunse aproape la dictatura ,savarsite in special de majoritatea parlamentara care le oficializa ! Si ,nu in ultimul rand modul in care PSD stie sa isi pregateasca variante de rezerva ,in cazul esuarii unui plan. Sau chiar generatii ..trecute pe la Inst.Sincai
    In acest moment constat usurinta cu care populatia admite impostura pSD ,dar si a locului unde se afla capo del tutti Liviu Dragnea . Nepasarea si indiferenta elitei intelectuale ,lipsa unei voci viguroase ,rationale care sa dezavueze ilegitimitatea actului electoral ,a carei victorie defiinteaza democratia !
    PSD-ul este cel care a emis si aprobat o lege electorala care incalca Constitutia si drepturile fundamentale ale omului – PSD -ul isi asigura anticipat victoria ! In ce stat democratic minoritatea poate detine Puterea impotriva unei majoritati ?? Doar intr-unul totalitar !
    Smecheria a fost simpla si trecuta cu vederea de toata lumea : cuvantul alegator(inscris inn liste ) a fost inlocuit prin cuvantul votant . Daca o minoritate de 18 % poate reprezenta poporul suveran ,am calcat in picioare litera si spiritul Constitutiei.(PSD in cunosc
    tinta de cauza – autor al abuzului ) DE CE A FOST POSIBILA acceptarea acestei modificari in legea electorala ??Pentru ca nu avem doar nestiutori,dar cei care cunosc au inchis ochii si au acceptat . In acest mod PSD si-a asigurat castigarea alegerilor .

    Un alt exemplu il constituie accederea lui liviu Dragnea la sefia Camerei Deputatilor .. Un condamnat penal este probat a fi un om care a infaptuit o infractiune.In cazul lui Dragnea chiar una foarte grava .In baza Constitutiei (vezi si decizia Curtii din iulie 2016) un condamnat nu poate exercita nici o functie de demnitate in stat . Si ,totusi ,fraudulos si mai ales pus acolo prin decizia deputatilor majoritari,Dragnea este ilegitim. Legla,orice activitate a domnului Dragnea din Camera deputatilor este nula de drept . In final MERGE SI ASA ?? da,merge .. putem sa ne lamentam sau sa judecam la rece restaurari,reveniri sau perpetuari la scaunul puterii..Vivat impostura si minciuna ,tot inainte .Nimeni nu cracneste in front.

    • Întrucât ați menționat o chestiune „indescifrabilă” îndrăznesc să încerc o explicație. Acceptați, vă rog, scuzele mele dacă-i veți găsi imperfecțiuni. Regimul Iliescu-Roman-Năstase s.a. a configurat sistemul kleptocratic de astăzi, care se autoconservă cu ajutorul resurselor furate [inclusiv de la mine]. Pentru înlăturarea lui este necesar ca democrația românească să fie mai puternică, iar nivelul conștiinței civice a cetățenilor români mai ridicat.

      Autorul vorbește despre sfârșitul unui ciclu, prin statornicirea definitiva a acestui Sistem [corupt]. Nimic nu este definitiv pe Pământ. Doar că pentru a destructura sistemul este necesar a-i limita mijloacele de exercitare a puterii. Dl Dragnea este doar o marionetă, nicidecum „El Capo”, iar istoria îl va uita la fel ca pe dl Năstase samd. NU PSD este răul suprem, caci kleptocratii au marionete în toate partidele. Indiferent care formațiune politică ar câștiga alegerile, în funcțiile publice, cele din care sunt alocate resursele, se vor afla oamenii lor. Ei extrag resursele [local] și le livrează Sistemului, fie prin intermediul partidelor politice, fie prin serviciile de informații șamd.

      Societatea poate acționa asupra mijloacelor de menținere/exercitare a puterii kleptocratilor urmărind, bunăoară, modul de administrare a resurselor. Spre exemplu, verificând legalitatea finanțării partidelor politice (numeroase mărturii au relevat că firmele private au fost obligate să finanțeze partidele, pentru a obține contracte comerciale – a se vedea PDL). Apoi, legalitatea finanțării mass-media (numeroase mărturii au relevat că firmele private au fost obligate să finanțeze posturi TV – a se vedea România TV). Apoi, legalitatea finanțării operațiunilor serviciilor de informații (există mărturii care pun la îndoială legalitatea activității „pușculițelor SRI”, spre exemplu – a se vedea Hexi). Apoi, este necesar ca asupra serviciilor de informații să existe un control parlamentar real și efectiv. Pentru aceasta este necesar ca parlamentul să fie constituit din cetățeni onești, carevasăzică, este necesar ca românii să desemneze reprezentanți de calitate în parlament. Ori, pentru asta este necesar ca cetățenii să fi ajuns la un anumit nivel de conștiință civică. Condițiile menționate fiind îndeplinite, ar exista premisele ca principiile statului de drept să fie respectate, separarea puterilor și independența justiției să fie reale șamd.

      Se poate controla legalitatea celor de mai sus înainte ca procesul democratic pe care l-am descris să aibă loc? Da, în condițiile în care există MCV, iar activitatea DNA, spre exemplu, este protejată prin apartenența țării noastre la UE și NATO. Prin urmare, Justiția are un rol major, ceea ce face ca infractorii să o atace furibund, pe de o parte. Pe de altă parte, este necesar să crească rolul societății civile, căci, chiar dacă vom reuși să ajungem la o organizare democratică a societății românești, similară celei occidentale, va trebui să ne apărăm democrația prin acțiuni cetățenești în afara ciclului electoral, la fel cum fac occidentalii, altfel, riscul pierderii democrației există oriunde și oricând.

  15. Citesc cu interes articolele dvs. si va consider o persoana respectabila si bine intentionata.
    Ma simt de aceea obligat sa va impartasesc impresia mea persistenta ca gresiti partial in prezentul articol si am sa va explic de ce, fara sa am desigur pretentia infailibilitatii.
    Desi interesant, articolul dvs. musteste de frustrarea intelectualului „surdiplômé” care se mira ca puterea politica se ofera, ca o tarfa, oricui numai lui (sau celor ca el) nu.
    Acel intelectual care inca nu a lamurit in sinea lui aparentul paradox ca, fie chiar in democratie, puterea nu a apartinut aproape niciodata mintilor cele mai luminate pe care le-a dat cunoasterea umana la momentul respectiv.
    Dar asta e, Socrate n-a condus niciodata Atena iar un Aristotel a fost in cel mai bun caz doar magistrul unui Alexandru Macedon.
    Probabil ca asta nu sunt capabili sa inteleaga cei care se hranesc si se construiesc din generozitatea cunoasterii uman(ist)e : puterea politica sa ia pur si simplu, puterea nu se daruie precum cunoasterea.
    Contempland istoria umanitatii putem realiza rapid ca puterea a revenit, statistic, mai intotdeauna celor care au cutezat sa intinda mana si sa o apuce mai degraba decat celor care s-ar fi considerat poate mai indreptatiti sa o detina.
    Cu alte cuvinte – si spus neaos romaneste – celor care au avut coaie.
    Faptul ca, in Romania, cei „dotati” par sa numere printre ei surprinzator de multi fosti soferi si secretare spune multe despre valoarea elitelor noastre…
    E probabil angoasant dar asta e conditia umana : poporul prefera sa fie condus de o secretara cu coaie decat de un intelectual fara (unii merg pana la a afirma ca ar fi un pleonasm aici).
    Jeanne d’Arc nici macar nu detinea dimploma de secretariat : era o biata tarancuta care in alte vremuri ar fi urmat probabil Liceul Agricol local.
    Si totusi oamenii au urmat-o.
    Si apropo : cei care au urmat Liceul Agricol sau Industrial sunt persoane 100% respectabile si in plus ei fac parte dintre romanii care au cele mai putine motive sa roseasca pentru situatia in care se gaseste tara acum, spre deosebire de majoritatea „marilor constiinte” ale natiei.
    Inca o data tin sa va afirm respectul meu pentru efortul dvs. in slujba adevarului si insasi furia care transpare din articolul dvs., desi gresit orientata cred eu, va onoreaza fiindca arata in fond ca va pasa de oamenii tarii asteia.

    • Cel mai inteligent cedeaza primul este o zicala draga intelectualului roman mai ales “surdiplômé”.
      SI daca intri intr-o „disputa” cu unu mai … terre-a-terre care vrea sa isi impuna vederile (gresite!) intelectualului roman iti va reprosa ca nu ai avut intelugenta sa cedezi. Ca esti prea orgolios etc (chiar daca este virba despre orgoliu profesional vs pareri amatoricesti)

      Ori din cate se stie soferii profesionisti au asa … o stare de retinere sa acorde prioritatea chiar si atunci cand e prevazuta de Codul Rutier. Asa ca in restu cazurilor (neprevazute de Codul Rutier) castiga!!!! Fiindca nu cedeaza primii ….

  16. Ce buna analiza, rezonez cu ea pentru că terminând liceul în 89 am trăit în ambele sisteme și pot spune că lucrând în mediul privat din 1996, constat instabilitatea in care aceste supraviețuiește. As spune mai degrabă nu secretare și șoferi ci parvenitii sistemului bugetar. Discuția e simpla, eu mai am 19 ani de cotizat și muncit în timp ce colegii mei care au intrat în structuri au ieșit de 8-9 ani sau se pregătesc să iasă la pensie! Alții au intrat în sistemul de stat și sunt bine mersi acolo de 20 de ani feriti de orice fara răspundere și griji. Aceștia sunt oamenii lui Dragnea, cei care au trecut prin instituțiile statului au ascultat șeful și au făcut orice pentru că așa i s-a cerut. Ei sunt cei care au dreptul să ia spaga, sa dea șefului, sa ia in numele lui și nu li se pare nimic anormal. Ei sunt Adrenii Severin actuali și din păcate ceilalți au de ales doar plecarea din tara sau individualismul pentru suprvietuire. Situație e mai tragica decât oricând, datorita faptului că generația mea și-a pierdut speranța in viitor, așteptăm să trecem și de asta și mâine nu va fi mai bine, dar trebuie reușesc să mă descurc.

  17. Domnule Maci, proştii nu pot conduce nimic. Nici macar un chioşc. Nu mai vorbim de un guvern, o ţara. Ei nu se pot perpetua la conducere, pentru ca in scurt timp colapseaza. Faptul ca avem astazi un guvern de soferi si secretare, dar si un parlament asisderea, nu e intimplator. Ei au o misiune. Vor face lucruri pe care dumneavoastra si cei asemenea nu le-aţi fi putut face niciodata. Despre aceste lucruri ar trebui sa va ingrijorati si sa va puneti intrebari, nu despre perpetuarea la putere a soferilor si a secretarelor. Ei nu se pot perpetua. Ei se pot, daca e nevoie, inlocui imediat cu altii. La fel de proşti.

    • Chapeau!
      Repet si eu: ” …Vor face lucruri pe care dumneavoastra si cei asemenea nu le-aţi fi putut face niciodata. Despre aceste lucruri ar trebui sa va ingrijorati si sa va puneti intrebari…” :|

  18. O analiză bună, interesantă, doar că parțială prin aceea că acoperă cam o treime din populația adultă a țării.
    Puțină aritmetică sociologică: noua categorie ieșită acum la lumină, lume măruntă, rudimentară și însetată de putere, ca avangardă a tuturor profitorilor impostori și predatori, nu cuprinde mai mult de 6 milioane de suflete, cu tot cu populația captivă aferentă (electoral, ei nu pot niciodată mobiliza mai mult de 3,5 milioane)
    La polul opus, tinerii urbani educați, doritori de civilizație, merit și occident (au votat USR) nu sunt mai mult de 2 milioane.
    Plecați din țară mai sunt vreo 2,5 milioane.
    Până la împlinirea a 18 milioane, cât este populația adultă (dintr-un total de 22 milioane cetățeni români), rămân vreo 7,5 milioane, care nu sunt nici chiar așa, dar nici altminteri.
    Așadar, doar o treime de România este cum textul o descrie, ce-i drept însă, aflată la putere dar mai ales stilistic prevalentă.
    Comportamentul electoral mozaicat și volatil al unui bun sfert din alegători din toate categoriile arătate face însă ca la alegeri cu participare mică să se impună acea treime a României descrisă aci.
    De reținut doar atât: nu ei sunt majoritatea, deși se silesc să pară.

    • Probabil ca din cei 7.5 milioane „lipsa”, bazinul real este de ~ 5 milioane. Din 1992 incoace, participarea la alegeri nu a depasit 75% (si in 1992, numarul celor plecati in strainatate era mult mai mic). Dar altfel analiza este corecta.

      • Sondajele de opinie au aratat ca si daca cetatenii ar fi participat la procesul electoral in numar mai mare, rezultatul privind fotmatiunile politice alese pentru a-i reprezenta in parlament ar fi fost aproximativ acelasi. Asadar, „sa nu ne amagim” in legatura cu asta.

  19. Va multumesc foarte mult pentru acest articol!

    L-am citit ca pe o cronica e vremurilor ce vor veni.

    Din pacate… esecul clase politice post 1989, coroborata cu lipsa de educatie a romanilor in spirit civic, este unul total.

  20. mi se pare cam melodramatic acest text! Vom trece si peste asta. Sigur ca Dragnea va incerca sa isi perpetueze conducerea, sa isi conserve privilegiile (ale lui si grupului lui), dar eu am prostul obicei de a spera. A spera ca inca mai sunt oameni cu capul pe umeri in tara asta. In plus, sa nu uitam totusi ca lucrurile se fac si desfac la Bucuresti, si nu la Oradea. Iar la Bucuresti grupul neclientelar PSD e mai mare decit in alte parti, iar asta conteaza in momentele politice majore. Bucurestiul nu depinde de PSD cum depinde Teleormanul sau Vasluiul, iar asta are importanta sa (vezi Colectiv).

  21. domnule; descarca te mai bine mai des ,da mai scurt ! ha ha meriti sa fi citit, da limiteaza te domnule la un numar mai mic de paragrafe
    stii ceva : dumneata pornesti de la niste premize false ptr ca esti romin si ii ca aia cu 1+1=2
    daca ai intelege cum s a vrut formarea poporului romin,daca ai putea accepta ca de fapt nici poate 10% din romini nu au vrut nici o revolutie,daca ti ai deschide ochi si ai accepta ca poate si dumneata te afli unde te afli datorita sistemului valoric dupa care se conduce societatea multilateral dezvolatata a romanicai,atunci raspunsurili la dilemele dumitale ar veni usor

  22. „Restitutio-in-integrum” a fost o aberatie, dar si drepturile litigioase. As fi preferat niste restituiri proportionale limitate la cateva sute de mii, hai 1 milion de euro in cazul Malaxa etc. atunci in ’90. Ar fi avut un avantaj competitional fata de restul populatiei aflate in degringolada.

    • Domnule, restitutio-in-integrum nu a fost o aberatie. A fost insa un principiu care nu s-a aplicat niciodata, decit in privinta imobilelor cu valoare relativ mica, asa cum vreti dvs. Restul au fost furate de securisti, adica de statul roman care le-a atribuit securistilor. Daca exista o lege clara, asa cum spuneti ca ar fi fost normal, nu se mai putea fura nimic.

    • George .A fost o premeditare nu o aberatie. Cei care au conceput si au semnat legile restituirii au fost constienti pentru ce si cui servesc ele.Interesanta ar fi o cercetare a momentelor in care au fost emise si ce premier a semnat ( se cere avizul guvernului ) acordul!.Am intelege de ce Casa regala detine azi munti si paduri ,palate si proprietati private de excelenta.In conditiile in care actul de abdicare nu este anulat si regele nu este rege!.Cum s-a retrocedat mosiile grofilor maghiari si cate hotarari de instanta s-au eliberat ,in baza acelor legi.S-au gasit nereguli la ANRP ,dar absolut nimeni nu a analizat ca ele erau incadrate in texte de lege abil construite..I cum nimeni nu a aparat bogatiile naturale ce apartineau intregului popor sa nu ajunga in mainile speculatorilor intermediari.

    • NU – trebuie sa existe si a existat.

      Au fost si cazuri care au fost despagubite – aici este insa o alta meteahna.
      Nu intru in amanunte pentru ca articolul nu face referire si la acestea.

    • Si, domnule George, daca dvs. ati fi avut de primit inapoi ceva retrocedari, probabil ca nu ati mai fi spus ceea ce spuneti mai sus…

  23. Cred că trebuie să începem prin a le spune secretarelor şi soferilor că asta sunt: secretare şi şoferi, si să-i trimitem mintenaş la … calapod .
    Prea multe reminiscenţe de pe vremea când eram doar „pătura” care învelea clasa muncitoare, să nu-i fie frig :)

  24. Nu, d-le profesor, nu ne amagim, din pacate. Da, asa e, secretarele si soferii au ajuns sa faca legi, sa fie ministri si sa ne dea lectzii. Si, sincer, nu e vina lor. E, intai, vina celor ce i-au legitimat prin vot, cei mai multzio dintre ei de o mai prosta calitate si conditzie umana. Ce alta caracterizare se poate face asistatzilor sociali, majoritatea simpli rozatori de fonduri – care vin tot de la platitorii de taxe si impozite…-, beneficiari de asistentza medicala la fel ca si ala care plateste sute si mii de lei la CAS? Macar secretarele si soferii ajunsi „sus” au muncit undeva, au produs cumva ceva. Dar cei din categoria asistazilor sociali care i-au votat? Astia doar mai vor ceva bani pe daiboj, cum se spune pe la noi, adica pe degeaba. Si traiesc bine-mersi, si voteaza, evident, pe aia care le dau acei bani. Deci iata prima categorie de de alegatori ai soferilor si secretarelor. Prosti, dar multzi, spuse Lapusneanul…
    O alta categorie este cea a pensionarilor. Intr-o tzara in care acestia sunt mai multzi ca salariatzii, este normal. Ce nu e normal este ca au calcat si calca peste „cadavrele” celor care urmeaza, pe motiv ca „au dreptul la mai mult”. Au. Dar ca sa sacrifici pentru asta viitorul copiilor si nepotzilor tai e o dovada de un egoism cumplit, de o rautate fara margini. Nu m-am asteptat la asa ceva, dar am ajuns sa o vad si pe asta. Am pensionari in familie si m-a durut atitudinea respectiva. Nu stiu de unde si pana unde „eu am dreptul” a devenit axioma lor personala – parca numai ei au muncit… – si faptul ca trece peste dreptul altora nu conteaza. Si uite-asa, reluam replica Lapusneanului catre Motzoc…
    O alta categorie mare care au votat secretarele si soferii sunt cea a bugetarilor. Nu contest importantza medicilor din spitale, a intatzatorilor sau a profesorilor. Dar cand vad armata de soareci de birou de la ghisee care vesnic te tzin la coada, vesnic te privesc plictisitzi, sictiritzi, de parca-ti fac un hatar cand isi fac treba – cum si-o fac -, care se uita dupa spagutza ca dupa nu stiu ce, mi se face sila. Iar medicii, sau dascalii nu sunt nici ei totzi de mare calitate umana. Dovada este acceptarea tacita a mizeriei din spitale, despre care stiu si medici si asistente, mafiile crancene din sanatate, care nu permit nici unui „neavenit” sa treaca de veto-ul lor si altele asemenea. Ca sa nu mai vorbim despre distrugerea sistematica a invatzamantului pentru stramt-folosul unora, la care au consimtzit intr-un fel sau altul si cei care si-au dat seama ca e o catastrofa. Dar pentru banii lor au tacut. Si la vot i-au consfintzit tot pe acei soferi si secretare de care vorbeam. Pentru bani. Am auzit prea des lucrul asta ca sa fie vorba de vreo greseala.
    Dar, dincolo, de votanzti, cei mai vinovatzi sunt cei care au stat acasa. Nu vreau sa cred ca pe listele alea electorale au fost numai hotzi, smenari, dl. Dragnea si ai lui soferi si secretare. Nu o fi cea mai buna solutzie, dar mai bine votez un necunoscut decat sa legitimez prin ne-votare pe cei nedoritzi. Macar am incercat. Dar cei care nu au incercat ce scuza au? Pentru mine, niciuna. Si sunt la fel de vinovatzi ca aceia care asteapta sa „ciupeasca” un leu in plus, nu conteaza in detrimentul cui. Pentru ca nu potzi inventa bani in buget. Ii aduni pe cei care trebuie, daca ai de unde sau imprumutzi. Deja se vede ca se iau de la altzii ca sa se dea la unii. Iar „fumigena” cu „lipsesc 10 miliarde de lei din buget” e cusuta cu atza alba rau. Nu cumva guvernantzii actuali cauta un acar Paun, ca sa justifice ca „nu sunt bani” si sa o ia mai moale cu mariri si gratuitatzi de tot felul?!??? Dar asta e alt subiect….
    Revenind la cei ce nu au votat, absentza care doare la prima vedere e a tinerilor. Am vazut studentzi venitzi acasa „pentru vot”, care au stat bine-mersi in cluburi si au lasat votul „babalacilor”, dupa dura lor exprimare. Sunt de condamnat, aparent, dar… Daca am fi in locul lor, am vedea ca au dreptate. Pentru ce tzara sa voteze? Aia a secretaelor si soferilor ajunsi parlamentari si ministri prin „bunavointza” votantzilor pomenitzi? Calitate ioc in Parlament, in Guvern, in institutzii platite de noi…Si a fost inca de pe listele de vot, intr-un fel. Iar tinerii au si vor avea ceva ce multzi nu mai au: posibilitatea de a pleca incotro vad ochii. Si o si fac multzi dintre ei. Si cei care au mai sperat ceva la votul asta au primit o grea lovitura. Stiu, pentru ca sunt in situatzie: copiii mei vor pleca din Romania. Au sperat, dar mi-au spus limpede ca li s-a terminat sperantza. Nu-i condamn. Daca as avea anii lor, as pleca si eu. Dar noi, nataraiii care mai ducem tzara asta in spate si avem o varsta nu mai putem pleca. O sa ramanem captivi in iadul asta. Iad legitimat prin vot de cei care se multzumesc un 100 de lei in plus, aruncatzi ca un os catzeilor de cei ajunsi sus, inclusiv secretare, soferi si alte personaje sinistre, de tip Dinu Paturica , care abia asteapta sa inhatze o ciosvarta grasa din „cadavrul” numit Romania….Asa tzara, asa alesi….
    Nu, domnule profesor, nu ne amagim. Doar ne uitam neputinciosi cum se destrama si ce a mai ramas din visele noastre de libertate, democratzie, bunastare, competitivitate…

  25. citindu-l pe domnul maci mi-am adus aminte de anii de scoala. atunci am citit ceva asemanator ca substanta , oarecum mai atractiv ca prezentare, scris de un popa – amploaiat la guvern pe nume nicolae filimon pe la optsutepashopt: nenorocirile unui slujnicar, cu partea a 2-a in ”ciocoi vechi si noi”. daca nu ne obosim sa cititm istoria sintem condamnatzi sa o retraim. ne maninca fanariotii. din nou.iar un cuza nu se vede.
    multumesc autorului, mi-a facut placere sa-l citesc
    ps : solutia mea ca individ a fost fuga din tzara. rusinoasa da’ sanatosa dupa cum vad.

  26. Am stat sa ma gandesc ce sa va spun ca sa nu va supar si ca sa ajung la dumneavoastra. Mai oameni buni, nu va mai plangeti. Va rog sa nu o luati ca pe o jignire ca nu urmaresc sa atac pe nimeni. Lasati analizele, lasati bibliotecile, iesiti din universitati, iesiti din tara, iesiti din profesia in care se intampla sa fi terminat o facultate si incercati si altceva, traiti o vreme, ingaduiti-va sa esuati, sa faceti un job in care sa nu fiti buni Incercati o afacere, cumparati o bucata de pamant, construiti o casa cu mainile voastre. Faceti va rog si ALTCEVA decat ceea ce faceti de ani de zile – sa traiti in capetele voastre si sa analizati excesiv toate fleacurile. La naiba, exista multa diversitate pe lumea asta dar n-o veti putea aprecia pana nu iesiti din cercul acesta vicios al acelorasi actiuni si ganduri vechi de ani de zile.

    Unii sunteti mai in varsta decat mine. Imi permit sa va spun totusi, din perspectiva meseriei pe care o am – sunt medic, ca victoria PSD-ului in alegeri este un fleac pe langa un cancer, un infarct, un copil mutilat sau nascut cu o boala rara desfiguranta sau intens chinuitoare. Exista numeroase tari in care lucrurile merg mult mai rau decat in Romania. Auzeam in seara asta la stiri ca un pacient a asteptat aici in Marea Britanie timp de 36 de ore pe un carut intr-un departament de primiri urgente pana sa i se acorde ingrijirile medicale de care avea nevoie. PSD-ul nu este nici inceputul si nici sfarsitul si nu tot e rau. Dragnea este un muritor ca toti ceilalti. Nici el si nici Liviu Pop nu au un aspect prea sanatos. Dati-o naibii de jelanie si traiti un pic!

    • „La naiba, exista multa diversitate pe lumea asta dar n-o veti putea aprecia pana nu iesiti din cercul acesta vicios al acelorasi actiuni si ganduri vechi de ani de zile” – sper (dar nu cred) sa nu suparati foarte multi. Asa este! Unii parca traiesc perpetuu in anii 90. In ast timp, traim cea mai lunga perioada de pace, siguranta si dezvoltare economica (da, domnilor, astazi cu salariul minim te duci si te intorci cu avionul de vreo doua ori la Londra) din istoria tarii, dar unii isi traiesc viata in cicluri electorale.

    • Euthanasia e functionala in Canada, Luxemburg, UK, Switzerland (Dignitas,AiD, PAS,Exit) si dedicata si copiilor prematuri si multor estropiati, cancerosi etc, imposibil sa nu stiti, daca sunteti medic in UK.
      Politica pastreaza speranta nu medicina dv…populista!

  27. Asa e : sa nu ne amagim! Dar nici sa picam in nihilism, privind cum ne loveste soarta!

    Nu trebuie sa uitam ca 60% din electoratul din Romania, a ales sa stea acasa si sa priveasca circul electoral la TV. Din fericire, ei sunt cei care au iesit in strada dupa #Colectiv si l-au dat jos pe ponta. Nu cei care si-au exprimat votul! Astia nu pot fi prostiti de nimeni!

    Nu trebuie sa uitam ca dragnea liviu – infractor condamnat definitiv – nu a reusit sa atraga nici un elector de la PNL, desi acesta e pe punctul de a se dezintegra! Majoritatea „zdrobitoare” care a votat psd este formata din aceeasi 60% pensionari din mediul rural preponderent, aceiasi 30% analfabeti functionali si aceiasi 10% oportunisti, totalizand 2,5-3 milioane cetateni, adica 18% din electoratul cu drept de vot. Si iliescu tot atat avea cand a castigat alegerile! Nu s-a intamplat mare lucru!

    Traim vremuri interesante!

  28. Din articol cred ca puteau lipsi:
    -pensionarii= asistati social;
    -lumpen proletariatul anilor `90 = cei ajunsi azi la putere;
    -soferii si secretarele conducatorii de azi (dna Tereza-Brindusa Palade spunea intr-un articol ceva despre „strungari si tinichigii”).
    Mi se pare mie sau e cam mare dispretul fata de pensionari, soferi, strungari ori tinichigii? oare ar fi mai bine tarii fara ei? sau trebuie pusi la colt pentru a-si cunoaste locul :P
    (Nu degeaba cind cineva a spus ca scolile noastre scot prea multi filozofi si prea putini tinichigii, lumea subtire s-a scandalizat: e nevoie de filozofi si dottori, nu de tinichigii. Ca uite, astia ajung la putere :P )
    In Polonia, Solidaritatea a reusit rasturnarea comunismului pentru ca a fost „o solidaritate” intre tinichigii, strungari, electricieni si alti lumpeni, cu intelectualii.
    Articolul, in mare parte, arata o realitate dureroasa.
    @ Lucifer
    intreaba:
    „-Unde am greşit?
    -Cine-i de vină?”
    As indrazni sa raspund: nu a gresit nimeni, si nimeni nu e de vina.
    Dupa `89 nu am plecat toti cu aceleasi ginduri, sperante, idei; Iliescu si ai lui au reusit sa propage nu modelul suedez, ci confuzia totala (unde-i generatia lui? dar Melescanu din ce generatie face parte, ori Dorneanu de la CR)
    Unii vor restaurarea monarhiei cu principele Duda, si ne mint ca principesa de Bourbon-Parma a fost „regina Romaniei”. Vrem doar sa ni se dea „o tara ca afara”, nu avem rabdarea sa edificam ceva. S-a aderat cu voiosie la Noua Republica, s-a trecut cu acelasi pas vioi la Forta Civica, apoi la M 10, la osanale pentru „guvernul meu” (tehnocrati intr-o tara cu parlamentari alesi).
    Pe multi ii caracterizeaza „inocenta versatila”: nu doar politicienii trec in pas vioi de la un partid la altul, urmariti si traseul unor intelectuali, care au intrat in politica sau comenteaza de pe margini. Nu au rabdarea concurentei, vor repede fonctii. Sau vor functii doar ca tehnocrati, fara sa se implice in polica; e murdara polica :P
    Unii jurnalisti dupa ce si-a lustruit o statuie, sint mai rai decit politicienii: mint si dezinformeaza, caci vor si ei un coledzi, ori chiar se cred „cîini de paza” (la cine-i plateste). Detinatori ai adevarului absolut.
    Daca ma intreb si eu:
    „-Unde am greşit?
    -Cine-i de vină?”
    Cred ca nu trebuie sa lovim doar in politicieni, strungari, tinichigii, secretare si soferi.

    • Nu pot lipsi pentru ca e adevarat.

      Pensionari = asistati social. Da, pentru ca pensiile lor sunt platite de necunoscuti care platesc taxe si impozite, nu din contributiile lor la pensie. Contributiile lor de acum 30 de ani nu dau NICI UN DREPT asupra veniturilor unor persoane care nici macar nu erau nascute. Da, sistemul e prost gandit, sistemul i-a facut asistati sociali.

      Soferii si secretarele. Cunosc personal cel putin un caz in care secretara unui senator a promovat (pe sub birou) in politica pana a ajuns intr-o pozitie suficient de inalta incat sa se manjeasca atat de mult incat sa o salte DNA. Mi-a povestit-o direct, in fata, pe vremea cand eram buni prieteni si inca era doar secretara de senator. Conform ei nu e nici pe departe un caz rar. Si mai sunt si cazurile in care soferul lui X a ajuns director intr-o institutie de stat cand X a ajuns ministru, s-a intamplat si se intampla in continuare. Un bun prieten al fratelui meu a ajuns demnitar fara sa fi avut niciodata o experienta in domeniul respectiv doar pentru ca un prieten al lui a ajuns intr-o pozitie suficient de inalta incat sa isi „ajute” prietenii. In guvernarea lui Ciolos, chiar.

      • @ Adrian B,
        doar afirmatia ca pensionarii sint niste asistati social (cu argumentele puerile pe care le aduci) ar fi suficient sa nu ti se raspunda. Eventual un raspuns glumet: de nu ai mai ajunge sa fii „asistat social” ca pensionar :P
        Frumoasa argumentatie cu dovezi: „Cunosc personal cel putin un caz…” Nu te ingrozi: Caligula si-a facut calul Senator ;)
        Si mai gasesti si pe la Sfinta UE, cite un exemplu.
        Desi mimam ca sintem ingroziti de dottorii plagiatori, manifestam un dispret visceral contra strungarilor, tinichigiilor, ori celor ce duc hirtia igienica la toaleta.
        NB,
        cind vorbesti despre strungari, tinichigii, secretare si soferi care au ajuns sa ne conduca, este civilizat sa dai citeva (nu unul!) exemple concrete, nu sa arunci anatema pe profesii.

      • Pe logica asta și un cont la bancă ne transformă în asistați social. Orice credit sau asigurare. Pentru că folosim banii unor necunoscuți, care uneori nici nu au de ales (de exemplu unele asigurări sunt obligatorii).

  29. Eu nu m-as alatura, inca, unui cor al bocitoatelor (care-si fac prezenta simtita si pe contributors.ro).
    Cortina de fier a Razboiului Rece se muta catre Est, iar Romania este camp de batalie. Ceea ce se intampla pe scena politica (si mediatica) romaneasca reprezinta partea vizibila a iceberg -ului si fiecare „protuberanta” care iese deasupra apei are sub apa o baza. Bazele astea nu sunt asa greu de identificat si pot fi erodate. Important este ca iceberg -ul sa nu se rastoarne.

    Dupa mine, ar fi o dovada de naivitate sa crezi ca ceea ce s-a „cladit” in 50 de ani se poate demola in 25. Forta electorala se afla inca in mana generatiilor trecute, nostalgice si orientate catre prezent, nu catre viitor, iar generatiile pentru care viitorul conteaza nu par interesate de politica. Coroborata cu o oferta politica sub genunchiul broastei, aceasta stare de fapt a generat rezultatul alegerilor din decembrie. Alegerile au fost corecte, Romania a votat, cei ce au venit la putere au o lista de promisiuni de indeplinit si o gramada de guri de hranit. De aici plecam, dar sfertul de secol ce s-a scurs din ’89 si pana astazi nu a fost degeaba. Cei ce au ochi sa vada au inteles ca exista si altceva, dincolo de propaganda si de izolare informationala, ca s-ar putea si altfel. Romania de astazi este membru UE, membru NATO si partener strategic al SUA. In plus, are si internet de viteza si cu acoperire mare. :)
    Sa avem parte de pace si de intelepciune! Sa ne pastram capul pe umeri si inima la locul ei! „It ain’t over till the fat lady sings”…

    • Multumesc! Ma bucur sa vad ca nu sunt singurul care incearca sa mai domoleasca corul bocitoarelor.

      Societatea invata din experienta, nu din tratate. Este si aceasta o experienta. Guvernarea erodeaza, orice ai face.

      Este foarte important ca tinerii din partidul care a castigat sa stie ca daca au viziunea social-democrata, aceasta este legitima, chiar daca, evident, dreapta nu va fi niciodata de acord cu ea.

      Acesti tineri au obligatia morala sa lupte pentru ceea ce ei cred. Lupta include si eliminarea de pe tabla de joc a persoanelor pentru care interesul propriu este totul si care au creat in acest moment imaginea unui pseudo-partid capturat de forte ce pun interesul personal pe primul loc.

      Asa cum este nevoie de o dreapta cu asumarea ideologiei respective (cel mai probabil conservatoare, dar e drum lung de facut), la fel si stanga are nevoie de o inlocuire a comunistilor cu social-democrati reali. S-ar putea ca lupta stangii sa fie chiar mai dificila…

      Suntem intr-un moment de asumare a politicului, in ciuda celor care fug de el cat pot (il includ aici si pe Ciolos, care crede ca o societate poate fi condusa de ONG-uri – dreptul domniei sale sa o creada, dar poate ca ar fi bine sa inteleaga ca drumul asta duce la anarhie, ca doctrina politica).

      Daca in 4 ani se vor naste doua partide reale, adica 2 partide cu orientari ideologice clare, asta vom vedea. Dar nu se vor naste in nici un caz din nori, ci din eforturile noastre – adica ale mele, ale tale, ale Constributors etc.

      • „…guvernarea erodeaza…” , intr-adevar, dar acesta nu este singurul factor care poate favoriza schimbarea. Am mentionat in comentatriile mele mai muti astfel de factori, dar am subliniat ca, spre deosebire de autorul articolului, nu cred ca ne aflam la sfarsitul unui ciclu istoric, mai ales in sensul pe care il vede domnia sa.

        Un factor de schimbare deosebit de important, nementionat aici, este „defectarea” membrilor Sistemului. Fie li se urca bunastarea la cap si incep sa se supraevalueze, fie se simt nedreptatiti la impartirea prazii…Evenimentele recente din Servicii, spre exemplu, confirma importanta acestui vector de schimbare. Uneori sensul schimbarii poate fi socialmente pozitiv…

  30. Analiza este foarte ineresanta, dar totusi incompleta. PSD a cistigat mai ales la sat, nu la oras, iar in tot textul dvs, nu este pomenit elementul esential al celor expuse in articol: Securitatea !!! Securitate care a impinzit si satele, nu numai orasele. Poate ca toti primarii ceausisti erau si securisti, dupa cum si alte persoane din primarii, si pina la ciobanii din crestetul muntilor. Este foarte probabul ca si Becali sa fi fost securist, pentru ca astfel se explica mult mai simplu ascensiunea sa. Deci, fara pomenirea Securitatii, si a efectelor ei distrugatoare asupra societatii romanesti (inclusiv asupra SRI de astazi), articolul nu este decit pe jumatate relevant.

  31. Nu e dracul chiar atat de negru. Ma uitam la recentele inzapeziri la televizor, ceea ce fac mai rar, si am vazut trei tipuri de oameni la stiri. Niste poze cu niste jandarmi, soferi, no-name, plini de zapada si gheata pe fata, care au marsaluit efectiv pe drumurile blocate ca sa le elibereze, vedetele tv care comentau din caldura postului lor, si vedetele politice care au iesit „fliu-fliu” sa faca imagine si sa rezolve niste polite (fliu-fliu e legat de imaginea ministresei de la interne care a identificat un prefect vinovat, nu de tot ce e rau in tara, ci de faptul ca era prea ocupat ca sa-i raspunda la telefon doamnei).
    Cat credeti ca cei care produc efectiv ceva, primul tip amintit, ii vor mai rabda pe celelalte doua specii parazite? Eu banui ca la un moment dat le vor spune ia mai duceti-va in mama voastra si puneti si voi mana pe o lopata. Lopata generica inseamna sa produca ceva util, economic vorbind.
    „Paine si circ” incepe cu paine, comunismul a falimentat economic, de asta a cazut. Daca restul telespectatorilor pot fi prostiti usor, ramura activa a societatii nu chiar la fel. Si colectiv a aratat ca sunt si alte metode prin care poti ramura activa poate influenta lucrurile (hint: paza demnitarilor e realizata de ramura activa, nu de scuturi umane de pensionari si asistati)

  32. Tabloul realizat de dumneavoastră societății românești are câteva zone de umbră. Îndrăznesc, dacă îmi îngăduiți, să accentuez unele tușe, fără a insista, pentru că o face suficient presa, cu numeroase detalii.

    Imaginea generală a României este de stat în care instituțiile democratice sunt prezente și funcționează în masura în care există alegeri libere, asigurând alternanța la guvernare, cu o economie capitalistă bazată pe proprietatea privată, dominată de un grup de persoane foarte bogate, care au capacitatea de a influența în mod decisiv, prin acte ilegale și imorale, întreaga activitate politică și economică a țării. Este o kleptocrație, un stat captiv, aflat în mâinile foștilor membri ai aparatului de partid și ai Securității și a apropiaților lor, unii din străinătate. Serviciile de informații (în număr mare) sunt mijloace indispensabile de menținere a puterii, mass-media reprezintă intrumentele de manipulare a cetățenilor, iar politicienii pe care îi votăm sunt marionetele lor.

    „Să nu ne amăgim!” …textul dumneavoastră este o amăgire. Victoria d-lui Dragnea este un efect de suprafață, dar nu din pricina sfârșitului unui ciclu istoric, ci din cauza pe care am arătat-o mai sus, anume, că dl Dragnea, asemenea d-lor Ponta și Ghiță (care-i sunt prieteni), este unul dintre interpușii prin care kleptocrația își exercită puterea. Le oferă resurse pe care să le administreze în beneficiul ei (inclusiv în mass-media) și îi sancționează in cazul în care visează la independență, sperând că vor putea face pasul catre clasa conducătoare, ori administrează resursele în interes personal.

    Votul românilor a fost manipulat în interesul kleptocratiei de către serviciile de informații, prin politicieni, cu ajutorul presei și mijloacelor de informare online; manipularea este un fenomen global, după cum a avertizat de curând un oficial CIA.

    Modelul de Stat construit în urma Revoluţiei a vizat, ca obiectiv esențial, transferul averii publice în proprietatea privată a celor care constituie astăzi kleptocrația. Aceasta s-a făcut programatic si instituțional, cu sprijinul important al FPS, APAPS, AVAS. Câteva persoane din aceste instituții au fost cercetate/condamnate, dar niciodată nu a fost exprimată magnitudinea fabuloasă a furtului din averea publică prin intermediul lor. Statul actual este disfuncțional în primul rând pentru că doar astfel cei care l-au acaparat îl pot menține captiv, iar acesta este la rândul său o cauză a disfuncționalitații, într-un cerc vicios.

    Era firesc să fie privatizate bunurile care nu puteau fi administrate eficient de către stat, însă tocmai privatizarea în scopul obținerii eficinței economice a fost pretextul jefuirii averii publice. Contraexemplul fabricii Dacia este fabrica ARO, autoturism competitiv pe plan mondial, care ar fi putut avea un succes comercial superior Daciei pe piețele internationale. Numeroase alte exemple de jaf în sectoare economice profitabile, inclusiv in servicii/turism (ex. stațiunea Herculane), transport naval/pescuit (ex. flota maritimă) au fost prezentate pe larg în emisiuni TV gen „Iubita Românie furată”. În covârșitoarea parte din cazuri nu este vorba despre ineficiența economică decât în măsura în care s-a manifestat în procesul economic corupția, care reprezintă, într-adevăr, unul dintre cele mai grave eșecuri ale pieței. Procesul de dezindustrializare s-a înfăptuit în România prin furtul fabricilor, născăndu-se astfel kleptocrația, sub oblăduirea regimului Iliescu-Roman-Nastase, ulterior cu reprezentanți în toate partidele politice.

    Feudalii, baronii și conții locali sunt doar marionete care EXTRAG resursele și le pun la dispoziția clasei conducătoare, reținând partea care li se cuvine, iar derapajele sunt sancționate. Ne amăgim singuri dacă credem că noi, cetățenii, schimbăm un ciclu istoric. Nu se schimbă nimic, cel puțin până la atingerea nivelului de maturitate civică de care este nevoie pentru o acțiune de tip „mani pulite” românească.

  33. Buna ziua, domnule Mihai Maci! Va multumesc pentru articolul in care faceti radiografia societatii noastre si a clasei politice pt cei 27 de ani care au trecut de la caderea comunismului. Va multumesc si pentru delicatetea si rabdarea dumneavoastra de a reveni asupra unor pasaje , care poate nefiind corect intelese au deranjat orgolii si au starnit reactii. Cu articolul dumneavoastra sper sa avem norocul sa provocati o noua perspectiva in societatea noastra, perspectiva bunului-simt. Si daca bunul-simt va fi unul din vectorii societatii noastre atunci putem spera la o viata decenta bazata pe valori si respectarea valorilor, bazata pe o educatie adevarata, pe munca cinstita si pe respect. Am in suflet multe ganduri, idei, am stari patetice si disperate fata de ceea ce se intampla in societatea noastra. Ce vreau aici de fapt, vreau sa imi exprim indignarea in fata dumneavoastra si a cititorilor dumneavoastra, fata de afirmatiile domnului Cozmin Gusa de aseara, cand a spus ca cei care critica noua guvernare pe diverse retele de socializare sunt cei platiti de altii sa o faca si ca nu ii ia nimeni in considerare, ca are incredere in domnul Dragnea si spera sa stie sa isi gestioneze puterea. Deasemenea, si-a exprimat in mod repetat ideea ca este necesara o lege a amnistiei si gratierii pt ca cei care au corupt si au furat sa vina cat mai repede, sa nu isi piarda afacerile si sa ne creeze locuri de munca. Domnul Gusa avea momente cand ne asigura ca acestia se vor intoarce inteleptiti si pusi pe treaba, si nu mult dupa aceea, ne spunea ca nu are garantii cum se vor comporta. Mai mult, tot pe aceeasi lungime de unda cu analistul politic,domnul Cozmin Gusa, domnul Cumpanasu, sambata, ne spunea la acelasi post de televiziune ca nu se sfieste sa spuna, intr-un mod teatral,ca este un apropiat al lui Liviu, dupa care, vrand sa arate ca respecta uzantele, se corecteaza si il numeste domnul Liviu Dragnea! Acum eu, ma mir (dat fiind ca sciind pe o retea a internetului, nu am capacitatea sa inteleg politica si societatea in care traiesc!), de ce domnul Cumpanasu nu si-a facut publica apropierea de domnul Dragnea (noul carmaci!) inainte de alegeri?! Ma mai intreb, de ce domnul Cozmin Gusa cand s-a gandit la amnistie si gratiere nu a nominalizat si pe cei care fura din bancomate, pe cel care fura din magazine, pe cel care fura in general! Acestia nu fac parte din aceeasi societate, tara, ei nu au acelasi statut cu cei pe care i-a enumerat? Nu pentru toti e aceeasi masura, la aceeasi acuzare si pedeapsa pt aceeasi infractiune, de furt, nu e valabila amnistia si gratierea?! Pe ceilalti, de ce nu i-a enumerat?Probabil ca domnul Gusa ne transmite ca tot in „ferma animalelor” suntem – „toate animalele sunt egale, numai unele sunt mai egale decat altele”. Deci, domnule Mihai Maci, asa cum ne-ati spus, „Sa nu ne mai amagim”! Cu respect si consideratie astept urmatoarele dumneavoastra articole!

    • Vectorii de imagine prin mass-media menționați de dumneavoastră se află în contingență cu marionetele sistemului kleptocratic românesc. Ei sunt prin discursul și atitudinea lor pe aceeași lungime de undă cu câte un serviciu sau o fascie a serviciilor de informații din patria noastră. Lărgindu-vă aria surselor de informare, veți putea evalua mai obiectiv atât veridicitatea declarațiilor lor, cât și fidelitatea față de grupurile de interese cărora le aparțin și pe care le veți identifica cu ușurință.

  34. lung articol si multe comentarii discutabile, cand nu sunt doar de preamarire – d’l Maci apare ptr unii ca si Ceahlaul, un urias cu fruntea’n soare..
    da, Romania are un traseu sinuos, cu multe generatii pierdute, cu multe generatii pe marginea carora se poate comenta doar in genul Filimon Sarbu, ce naste din pisica soareci mananca; asta ne e soarta, un popor de educatie principiala rudimentara, in care prea mult timp necesitatea de supravietuire a fost singura filozofie de viata. dupa cum se spune, omul nu alege mocirla ptr ca vrea sa traiasca in mocirla, ci ptr ca nu i se arata de mai bine. si aici ajungem la principala problema: intelectualitatea si calitatea ei, rolul ei fundamental in diseminarea valorilor si principiilor de care cel putin e constienta teoretic, cat si de stindard al emanciparii neamului; neamurile mari au avut personalitati care si-au pus cand a fost necesar viata in slujba celor multi. La noi intelectualul e pretentios si i se pare ca e indreptatit sa pretinda. Nu poti da vina pe Jean din batatura ca sta cu sticla prea mult la gura, cand Papadopol e nerabdator si preocupat doar sa viziteze Europa – ma refer la papadopolii care au venituri suficiente sa poata face o diferenta intr-un partid bine intentionat; sunt mai multi decat ne imaginam, insa sunt burti verzi doar, asta ne e problema.

  35. Revin cu o completare la cele spuse acum cateva minute. Nu vreau sa ratez ocazia si sa il nedreptatesc pe domnul Octavian Hoandra prin omisiune. Dumnealui, in emisiunea de aseara cazuse in admiratie fata de stratega de la Interne. Spunea domnul Coandra ca el chiar o admira pe doamna ca e harnica, serioasa etc si ca se asteapta la fapte mari! Domnul Hoandra a fost sau este poet?! Am sa ma documentez. Oricum, „fara poezie viata e pustiu!”

    • Nu doar poet, trubadur…cântă ode. Pentru că falsează adesea, am încetat să-l mai ascult. Știți cum e cu arta/artiștii din mass-media, fiecare ascultător din public primește muzica care-i place (iertați-mi cacofonia, cred că mi-a scăpat…sau a fost intenționată). Alții privesc la telenovele. Eu mă uit cu plăcere la programele Discovery.

  36. Prea multe impresii si prea putine argumente bazate pe date. O boala cronica si, probabil, o cauza a situatiei in care am ajuns.
    Vorbiti de „depopularea ruralului prin reluarea urbanizării”
    Pe ca va bazati ?, ar intreba cineva:P .
    „Un milion de persoane au plecat din urban în rural în perioada 1993-2005
    Din acel un milion revenite în rural în anii 1993-2005, un sfert s-a întors în ruralul Moldovei. De aceea Moldova este regiunea cea mai importanta de origine a migrantilor pentru muncã si cu cea mai mare propensiune spre emigrare”
    Asa „zice” un studiu din 2007, de ex.
    Mai nou INS ne spune ca la 1 ian 2015 aveam in urban 56,44% din populatie iar in 2016 56,41% (in „lume”, ca medie, avem undeva la 54%)…vorbim inca despre o „migratie de retur” sau de subzistenta.
    Vedeti? Aici e buba, daca nu stim situatia si cauzele ramanem la …impresii.
    Daca ne uitam si mai departe vedem ca populatia imbatraneste, scade procentul celor activi
    „Populaţia aptă de muncă se va reduce cu 44%, până în 2060” zice INS-ul.
    Cum vom compensa asta? Acum nicicum :P
    Problema principala la noi e productivitatea (sunt destule date pe Eurostat), suntem la un sfert din media UE, de unde si salariile mici (muncim mult ca nr de ore, dar „outputul’ este mic)
    Productivitatea nu creste nici prin mariri de pensii, salarii sau alocari pentru investitii cu factor de multiplicare mic. Creste consumul (pe datorie), cresc importurile, defictele diverselor conturi nationale etc.
    Dar persista impresia ca deficitul bugetar este musai pentru ca banii se duc in dezvoltare, locuri de munca care vor compensa prin crestere economica bla, bla. O alta impresie de care se folosesc mai toti politicienii, uitand de dinamica datoriei publice, care creste, creste, mai rpaid decat cresterea in sine :P
    Cine si cum ar putea sa aduca aceste analize, date reale, singurele producatoare de solutii structurale? Un partid?
    Nu cred, nu ne amagim, inca nu a aparut acel partid care sa spuna lucrurilor pe nume, indiferent daca da , sau nu, bine. Poate ca nu nici nu exista asa ceva :P
    Atunci cum? Cine? Cum scapam de impresii? Cum putem sa aducem datele simplificate, pe intelesul oamenilor, date care sa argumenteze de ce nu putem avea salariile din UE si ce ar trebui sa facem ca sa le avem? De ce sistemul de pensii este practic un sitem de jaf legalizat?
    Asta e problema, sa nu ne amagim ca e alta!

    • „Cum putem sa aducem datele simplificate, pe intelesul oamenilor, date care sa argumenteze de ce nu putem avea salariile din UE si ce ar trebui sa facem ca sa le avem?”

      Asa ati comentat si ati intrebat!

      Parerea mea este ca „intelesul oamenilor” nu exista! (Oricum, nu in tara asta.)
      Este evident faptul ca avand asa un sistem de educatie care produce „subnutriti intelectual” si „analfabeti functional” (Promovabilitate BAC = aproximativ 50%), nu vom putea niciodata explica „pe intelesul lor”.
      Ei nu vor putea pricepe nimic! Ce date sa prezinti unei minti needucate sa gandeasca sistemic?
      Vor fi dominati de instincte primare si de vesnica obisnuinta a „descurcatului”!
      Cei care invata au luat, iau si vor lua in majoritate, calea emigrarii. Si uite asa nivelul de prostie si hotie va creste constant.
      Asa ne-a lasat comunismul si asa o sa ramanem. O natie cu mofturi multe si cu putine realizari.

      • Dacă ați organiza un referendum în tari creditate ca avansate în care ați întreba populația dacă este de acord cu o dublarea salariilor și pensiilor 80% din votanți ar fi de acord. Asta ca sa nu va faceți iluzii ca doar romanii au secretare și șoferi. Un coleg din UK a întrebat de ce nu triplare?
        Acesta este motivul pentru care în sistemele parlamentare mai vechi (am evitat deliberat cuvântul democratii) se organizează foarte rar referendumuri și în majoritatea cazurilor pe subiecte minore sau cu efect consultativ.
        Sa nu ne facem iluzii partide de secretare și șoferi exista și la case mai mari. Tocmai ne pregătim sa inauguram un lider promovat de aceștia.

        • domnule ! dumneata nu esti cinic, esti romin !
          ca prostia oricind va invinge la numar inteligenta, da ! da sa spui ca societatile civilizate au acelasi numar de ignoranti este ori manipulare ori proasta cunoastere

  37. Bun, 90% din cele din articol si din cele postate arata o dezamagire, o lehamite si un abandon pe baza auto-condamnarii: „asa suntem noi, romaniii!”.

    OK, si dupa ce de fapt mai toata lumea afirma in esenta ca este o fatalitate in joc si ca de fapt, nu s-ar putea schimba nimic, dupa aia toata lumea se plange: „De ce nu au iesit domle oameniii la vot?”

  38. ” lumpen-proletariatul acelui timp a ajuns, în sfârşit, la putere. Noua clasă, a secretarelor şi a şoferilor, e cea care a urcat pe culmile ruinelor comunismului”

    1. Secretarele si soferii NU sunt lumpenproletariat.
    2. S&S NU sunt un grup social nou, ci aparut de mai bine de o suta de ani si aflat in plina expansiune inca din anii ’30. Nu e deloc un fenomen nou ascensiunea politica a unor protejati extrasi din marea masa a servitorilor de catre potentatii zilei.
    3. S&S NU sunt nici macar o clasa. Nu in sensul marxist. Si oricum a venit vremea sa aruncam la lada de gunoi terminologia si conceptele marxiste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Maci
Mihai Maci
Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro