joi, martie 28, 2024

Sa onorezi un asasin numit „Che” Guevara (Updated)

„O joy of creation,
To be!
O rapture, to fly
And be free!
Be the battle lost or won,
Though its smoke shall hide the sun,
I shall find my love–the one
Born for me!”–Bret Harte, „What the Bullet Sang”

„The essential and disastrous quality of the twentieth-century political messianism is evident exactly in this coincidence between work for life’s highest ideals and the creation of the totalitarian state.”–William Pfaff, „The Bullet’s Song: Romantic Violence and Utopia”

Stanga radicala este din nou in ofensiva. UNESCO a decis sa includa scrierile lui Ernesto „Che” Guevara, revolutionar de profesie, criminal politic si posedat ideologic, intr-un Patrimoniu Cultural Global intitulat „Memory of the World Register”. Nu neg ca aceste scrieri, asemeni celor ale lui Lenin, Stalin, Hitler si Mussolini, ar trebui pastrate undeva, dar nu in registrul valorilor culturale, ci in acela al barbariei totalitare.

http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/the-politics-of-resentment/

Idolatrizarea lui Guevara tine si de nelinistea reala a personajului, de deznodamantul insangerat al aventurii sale, integrat cu celeritate in martirologia stangii, de nimbul unui etern inadaptabil, al unui melancolic incorigibil. Asa l-am vazut eu la 16 ani. Nu doar eu, sa amintesc aici admiratia pe care i-a purtat-o, in acei ani, Antoni Macierewicz, unul dintre marii disidenti polonezi, co-fondator al KOR (Comitetul de Aparare a Muncitorilor). Macierewicz a rupt de decenii cu mitul Guevara si cu orice propensiune stangista. Este azi unul dintre cei mai activi politicieni conservatori din Polonia, un sustinator consecvent al decomunizarii. Nici Macierewicz, nici eu, nici atatia altii, nu stiam atunci, in 1967-1968, ca Guevara avea mainile patate de sange. Noi vedeam proscrisul justitiar si altruist, o combinatie de Byron, Monte Cristo, Bakunin si Trotki, disperatul imbatat de speranta, tasnit parca dintr-un poem de Nerval, el era de fapt calaul. Nu stiam de rolul sau in executiile sumare, in lichidarea opozitiei democratice din Cuba, in constructia sistemului terorist. Nu fac decat sa descriu acel moment istoric si atractia exercitata de figura lui Guevara. O atractie pe care, daca nu as aminti-o, nu as fi corect nici cu cititorii, nici cu mine insumi. Astazi insa stim, iar romantizarea acestui personaj nu mai are nicio scuza. Era gata sa omoare, a si ucis, in numele justitiei revolutionare, care, conform doctrinei marxiste, nu are nimic de-a face cu justitia statului liberal. A sustinut terismul statal si nu a dovedit nici urma de compasiune pentru victime ori pentru famillie lor. Ucidea cu sange rece. Nu stiu daca l-a citit pe Camus si mai ales, chiar daca l-a citit (erau contemporani, el era cultivat, il admira pe Sartre), nu cred ca a inteles semnificatia morala definitiva a acestor cuvinte, o palma pe obrazul teroristilor de ieri, de azi si de maine: “Se pun bombe acum in tramvaiele din Alger. Mama mea s-ar putea sa fie in unul din aceste tramvaie. Daca aceasta este justitie, atunci o prefer pe propria mea mama”.

Era un posedat al revolutiei, altruismul era de fapt mimat, ii pasa doar de o umanitate abstracta, nu de indivizii concreti, in carne si oase. Clocotea in el o ura feroce in raport cu „lumea veche”. Febra lui era una mesianica. Marx era Dumnezeul sau, el era profetul desemnat (uns) de Istorie sa declanseze marea furtuna purificatoare. Nu stiu daca l-a citit pe Georges Sorel, dar gandea in termeni similari cu acesta apocalipsul revolutionar. Cum a devenit legenda? Parte prin mecanismele propagandistice ale stangii internationale, parte pentru ca, in raport cu bonzii comunismului de tip sovietic, aparea ca un mesager al adevaratului, neadulteratului spirit revolutionar. Ei cautau cel mai convenabil modus vivendi. El aflase, in agonia finala, un eroic modus moriendi. La cateva luni de la moartea sa, studentii parizieni si cei din Mexico City il transformau in icoana. Era de fapt a doua sa moarte, convertirea in fetis si in afis. Guerilele latino-americane de orientare castrista l-au venerat, dar au inteles ca incepea atunci un nou anotimp strategic. El fusese simbolul a ceea ce s-a numit foco guerrillero al revoltei rurale, al „revolutiei in revolutie” (titlul celebrei carti de Regis Debray). Venise vremea guerilelor urbane, a miscarilor de tip Tupamaros si Montoneros. Spre a relua o dihotomie propusa candva de Arthur Koestler, stanga il prezinta drept marele yoghin al unei revolutii cataclismice. El a fost in realitate un comisar dedicat unui singur scop: exterminarea inamicilor, reali dar mai ales imaginari, premisa intemeierii unui fals paradis terestru.

Ma intreb cum se simt reprezentantii Romaniei la UNESCO. De fapt, nu ma intreb. Premierul tarii se numeste Victor Ponta, admirator declarat al noului Neceaev, aventurierul asasin Ernesto „Che” Guevara, fondatorul politiei secrete si al Gulagului cubanez. Daca in anii 60 nu se stiau toate crimele acestui „mantuitor”, azi ele sunt stiute de oricine vrea sa se informeze. Nu mai ai cum sa-l venerezi, daca mai o urma de moralitate, drept un idealist din categoria „purilor si nobililor”. Directoarea generala a UNESCO, Irina Bokova, a fost o privilegiata a nomenclaturii, este o militanta activa a Partidului Socialist din Bulgaria, mandra de rolul tatalui ei, Gheorghi Bokov, redactor-sef la „Rabotnicesko Delo”, organul oficial al dictaturii lui Todor Jivkov. Decizia UNESCO de a adauga la Registrul sau Mondial scrierile lui „Che” Guevara, cel care a justificat, a aprobat si celebrat nucleele de guerila drept „masini de ucis”, este obscena. A fost el insusi, cum a demonstrat Alvaro Vargas Llosa, o masina de ucis. Indemnuri la omor, la vendeta sociala, aceste scrieri nu apartin niciunui tezaur umanist. Dimpotriva.

http://www.independent.org/newsroom/article.asp?id=1535

http://www.independent.org/store/book.asp?id=61

Cum ar suna o „recuperare” similara a scrierilor ideologului nazist Alfred Rosenberg? L-ar onora UNESCO in acelasi mod pe Joseph Goebbels? In Romania, secretarul general al Comisiei Nationale UNESCO este Ani Matei, fost presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti, mentionat in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale. Nu mai comentez aceasta situatie aberanta. Dar ambasador la UNESCO este un mare intelectual, un om care nu si-a ascuns convingerile anticomuniste, fondatorul Partidului Aliantei Civice, autorul „Dreptului la normalitate”, presedintele Uniunii Scriitorilor, directorul „Romaniei Literare”, profesorul N. Manolescu. Cum vede el aceasta situatie intr-adevar grotesca? I se pare normala? In primavara anului 1991, la o conferinta internationala tinuta la Timisoara pe tema „Putere si opozitie in societatile post-comuniste”, dl N. Manolescu a comparat comunismul cu o tumoare maligna. Imi amintesc si acum, cu un fior admirativ, discursul sau. L-am citat in cartea mea „Reinventarea politcului. Europa de Est de la Stalin la Havel”.

Dl Manolescu nu poate crede ca Vaclav Havel ar fi acceptat aceasta ignominie. Eu nu pot crede ca el, figura marcanta a intelectualitatii critice din Romania, o va accepta, renuntand sa-si ridice glasul in semn de protest. Tocmai pentru ca il respect, tocmai pentru ca ii cunosc opiniile despre ce-a insemnat totalitarismul, astept cu maxima nerabdare sa aud ce are de spus. Banuiesc ca nu sunt singurul care asteapta.

„With an impeccable instinct for venerating murderous thugs, the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (UNESCO) has now added to its Memory of the World Register the writings of Cuba’s Ernesto “Che” Guevara. That means that the documents generated by Che during his bloody career will now be treated as historical treasures, protected and cared for with the help of UNESCO. What’s next? The teachings of Stalin and Pol Pot?

For those who know nothing about Che except that he wore a beret, smoked cigars and continues to turn up as a splash of radical chic on t-shirts and adolescent wall posters, UNESCO’s move might sound reasonable. But if you bother to learn anything about who Che really was, or what he did, that impression curdles fast. Writing on Slate in 2004, author Paul Berman gave an excellent summary of Che’s character and career:

Che was a totalitarian. He achieved nothing but disaster. Many of the early leaders of the Cuban Revolution favored a democratic-socialist direction for the new Cuba. But Che was a mainstay of the hardline pro-Soviet faction, and his faction won. Che presided over the Cuban Revolution’s first firing squads. He founded Cuba’s “labor camp” system — the system that was eventually employed to incarcerate gays, dissidents and AIDS victims.”

Berman went on to say, “The modern-day cult of Che blinds us not just to the past but also to the present … I wonder if people who stand up to cheer a hagiography of Che Guevara … will ever give a damn about the oppressed people of Cuba — will ever lift a finger on behalf of the Cuban liberals and dissidents.”

Well, not at UNESCO they won’t. Che’s works were nominated for UNESCO’s special attentions by Cuba and Bolivia, and to be added to the UNESCO Register the nomination had to be endorsed by UNESCO’s director-general, Irina Bokova. You might suppose that as a former Bulgarian government functionary, from the days when Bulgaria orbited the Soviet Union, Bokova would be aware of the horrors behind Che’s radical “cool.” But Bokova appears to suffer from a longstanding infatuation with Cuba’s repressive regime. Just last November she dropped by Havana to sing the praises of Cuba’s educational system — either oblivious or indifferent to the censorship and dreary ideological indoctrination that are the hallmarks of Cuban schooling.”

http://pjmedia.com/claudiarosett/unescos-grotesque-embrace-of-che-guevara/

https://www.contributors.ro/cultura/cine-a-fost-ernesto-che-guevara-un-portret-analitic-pentru-victor-ponta/

Pe site-ul „In linie dreapta” citesc aceasta relevanta si revelatoare interventie a jurnalistei israeliene originara din Romania, doamna Rodica Grindea:

„Încă în urmă cu vreo 15 ani, a început, în accepția stângii mondiale, „reabilitarea” lui Che Guevara. În Israel, la radio și la televiziune (de exemplu, pe canalul de telenovele pt. midinete „Viva”), se transmitea, în interpretarea cântărețului grec Iorgos Dallaras, cunoscutul cântec devenit șlagăr. Secretarul de redacție al publicației la care lucram pe-atunci, mult regretatul Iosif Petran, mi-a cerut ajutorul, pentru un articol în care ironiza și demola această cretină mistificare. I-am tradus refrenul șlagărului care glăsuia „Aquí se queda la clara/ La intrañable transparencia/ De tu querida presencia/ Comandante Che Guevara” („Aici rămâne imaculata și luminoasa transparență/ a iubitei tale prezențe/ comandante Che Guevara”!) Credeam că între timp, stânga mondială s-a mai maturizat totuși, dar acum o văd că rămâne cu aceeași psihologie idolatră a neconsolatei midinete, ajunsă între timp o decrepită bătrână stângistă!”

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/vladimir-tismaneanu-sa-onorezi-un-asasin-numit-che-guevara/

„Che” Guevara a fost un fel de Felix Dzerjinski al revolutiei castriste. A-l venera este ca si cum ai venera Ceka, GPU, NKVD etc Merita ascultat acest cantec despre „tovarisci Beria”, alt „idealist” marxist:

http://www.youtube.com/watch?v=3dRTeF5nsSI

Distribuie acest articol

151 COMENTARII

  1. Nu am nici o indoiala de incultura crasa a doctorului Ponta. Chestiunea se complica in cazul dr. Ponta pentru ca aceasta incultura este amestecata cu o vicioasa dorinta de epatare. Acesta face orice pentru a se remarca cu orice pret., chiar dezvaluind secrete de stat cum a si facut-o dealtfel dupa aducerea lui Hayssam in tara. Incepe sa ma deranjeze din ce in ce mai mai mult jurnalistii si comentatorii critici la adresa lui Ponta care inconstient pun gafele lui dr. Ponta pe seama inexperientei sau imaturitatii. Acestia nu realizeaza ca individul este un capcaun politic ce si-a depasit de departe in hidosenie cei doi mentori, Iliescu si Nastase.
    In cazul profesorului Manolescu situatia este grava si nu de ieri, de azi. Acesta a facut de-a lungul timpului mai multe afirmatii socante ce nu exprimau nicidecum pozitia anticomunista declarata. Chiar recent l-a aparat fara a aduce argumente pe noul si marele anonim director al ICR de acuzele referitoare la lipsa realizarilor in cultura. Am citit in schimb interviul acestui Lilian Zamfiroiu si pot declara ca acesta este un individ cu o mentalitate tipica de lucrator la Externe de pe timpul Impuscatului. Este incredibil cu ce dezinvoltura scoate porumbei pe gura si nu realizeaza ca se pune singur intr-o situatie ridicola.
    Astept si eu reactia lui Manolescu in cazul Ani Matei.
    Despre UNESCO ce sa spun?! Nu face decat sa reflecte organizatia mama ONU.

    • Incultura cui ? Hai sa fim seriosi, nici d-ta nu pari mai rasarita… dar de la dl Tismaneanu ma asteptam la mai mult.

      Che Guevara n-a fost mai asasin decat alti asasini pe care-i sarbatorim astazi (Stefan cel Mare, de exemplu, a fost si sanctificat intre timp). Analiza facuta lui Che in acest articol este una simplista, naiva, superficiala si lipsita de orice forma de obiectivitate.

      Personalitatea lui Che s-a conturat pe fundalul nenumaratelor abuzuri comise in America de Sud si girate / sponsorizate de catre USA. De exemplu inlaturarea brutala (de catre CIA) a presedintelui guatemalez (ales democratic) Jacobo Arbenz (o consecinta directa a Doctrinei Monroe de a elimina din America Latina influenta fostelor puteri coloniale si de a instaura hegemonia USA asupra resurselor si fortei de munca ale acesteia). Lovitura de stat si atac terorist la care Che a fost martor.

      Che a fost un rau necesar intr-o perioada tulbure, marcata de violente extreme (chiar si inainte de aparitia sa), violente initiate si sustinute constant de adversarii sai ideologici … perioada in care nu era nicio alta alternativa viabila la el.

      Ca va place sau nu, Che este versiunea Sud-Americana (moderna) a unui William Wallace, Robert Roy MacGregor, Alexander Nevsky, Jan Zizka, Michael Collins sau Francisco Madero (cu defectele si specificul sau, desigur)

      • Sigur, si bolsevismul a fost un „raspuns” la raul istoric al tarismului, Hitler la injustitia Tratatului de la Versailles si cate altele. Nu pot decat sa reamintesc aici cuvintele lui Camus: „Niciunul din relele pe care totalitarismul pretinde ca le vindeca nu este mai rau decat totalitarismul insusi”.

        • Lucid (cica) de mai sus este un exemplu elocvent al unui invatamant dominat de marxism. Un student rus in anul al 6-lea de doctorat in stiinte politice ce studiaza in Canada, imi apunea cu o convingere Putinista ca Stalin a fost necesar; ca, desigur, a facut crime dar acestea sunt justificate; ca tirani ca Stalin sunt necesari. Atunci l-am intrebat daca nu cumva si tirani precum Hitler sunt necesari.Raspunsul a venit in acelasi ton deconcertant, nesigur insa datorita nepotrivirii cu ideologia ce i-a fagocitat sufletul: a zis ca depinde din ce punct de vedere privesti. Nu stiu cu ce se ocupa Lucid dar rusul de care vorbesc este un caz extrem de periculos intrucat ipochimenul va preda intr-o universitate mai devreme sau mai tarziu.

        • „Frumoasa” analogie domnule Tismaneanu. Va raspund cu o replica din Bjarne Stroustrup (si care are mult mai mult fundament si suport empiric decat citatele date de dvs, chiar si cele din Camus :) ) „Proof by analogy is fraud”

          Problema aici este data de faptul ca se fac comparatii relativ superficiale, emotionale si fara nici un fel de rigoare. Se ignora total variabile de mediu extrem de importante (critice as putea spune), iar rezultatul unor astfel analize nu poate fi decat „at best a shadow of the truth and at worst a complete fabrication” (Edward Byrne).

          Una dintre aceste variabile de mediu despre care vorbesc este magnitudinea, alta este rolul/impactul: Che nu poate fi in niciun caz comparat cu Hitler sau cu Stalin (in logica, artificii retorice ieftine de acest tip poarta numele generic de Reductio ad Hitlerum).

          1) In cazul lui Che (desi ceea ce ati amintit despre el este, in mare, corect) se ignora aproape total si contextul in care acesta s-a format. Che nu a fost un Outlier (precum Hitler sau Stalin) … nu a transformat iadul in care s-a format si care i-a slefuit personalitatea intr-un iad mai rau, mai brutal, sau mai vicios decat era.

          2) Daca ne uitam doar la cifre (ex: numarul de morti) din perioada respectiva si la evolutia lor (cifrelor) pana in ziua de azi, influenta lui Che aproape ca trece neobservata: in Guatemala, Salvador, Honduras, etc, numarul de omucideri, chiar si in ziua de astazi este cam intre 40 si 90 pe an (la suta de mii de locuitori) asta inseamna mai mult decat in Irak, Afganistan sau Somalia (zone de razboi).

          3) Chiar daca toti mortii din perioada Revolutiei Cubaneze + anii urmatori (vreo 5000 pana in 1959, conform Jacob Bercovitch, Richard Jackson sau Joel D Singer + 3200 intre 1959 si 1962 conform The U.S. State Department, etc) i-ar putea fi atribuiti lui Che, daca ar fi sa judecam relativ la numarul din crime din perioada aia (year-after-year), aportul lui Che are fi cam intr-o deviatie standard fata de mediana.

          4) Daca repetam rationamentul si in cazul lui Fulgencio Batista (dictator sustinut de USA din perioada ce a precedat revolutia cubaneza) o sa observam ca in cazul acestuia se remarca o crestere a numarului victimelor in randul civililor (majoritatea atribuite regimului lui Batista) cu cel putin doua deviatii standard fata de mediana.

          QED !

          • Ma bucur ca sunteti de acord ca ceea ce am amintit despre „Che” este in mare masura corect. Nu am sustinut ca putem pune semnul egalitatii intre numarul de crime ale revolutiei castriste si cele din URSS si China. Ar fi absurd. Dar putem compara intentiile si strategiile inspirate de ideologie, inclusiv procesele-spectacol, intemeierea unui regim terorist, propaganda ubicua, universalitatea delatiunii. Restul, cu alt prilej :)

            • „putem compara intentiile si strategiile inspirate de ideologie, inclusiv procesele-spectacol, intemeierea unui regim terorist, propaganda ubicua, universalitatea delatiunii”

              Desigur !
              Astfel de exercitii sunt binevenite – insa doar atata vreme cat suntem constienti de limitarile modelului (analizei) si le si prezentam ca atare (sau macar nu incercam sa construim generalizari sau analogii, care nu pot fi sustinute doar de aspecte precum cele enumerate mai sus de dvs, oricat de tentant ar putea fi asta).

            • Iar „ma obligati”, sa fiu de acord cu D-stra D-le Profesor.
              Daca „Che” ar fi avut posibilitatile lui Stalin, crede ca ar fi facut – poate – cam acelasi numar de victime, sau poate mai multe. In numele cui, al carei ideologii, cum spuenti D-stra, au ucis? In numele aceleiasi (sau ff apropiate) ideologii, si aceluiasi scop. Si atunci de ce sa-i diferentiem doar dupa numarul celor ucisi? Ca au fost deosebite conditiile, i-au diferentiat, si numarul celor care le „stateu in fata”, sau in git. (scuze de expresie!) Dar tot mari criminali se numesc, si trebuie repudiati, dar nu exclusi din istorie. Traim in secolul XXI si crima trebuie condamnata, de orcine a facut-o sau o face. Chiar si de Stefan al nostru Cel Mare. Sau de Tepes.

          • Stimate Lucid,
            Sa gasesti argumente atat de sec-sofisticate in apararea unui golan criminal e ridicol. Evidenta crimei nu are nevoie de analitici inutile ci de putine cunostinte de istorie, bun simt critic si, ei bine da, de luciditate!

  2. In asteptarea lui Godot !

    „…sînt permanent jignit, umilit, lovit, în cele mai sacre și intime convingeri. Mai puțin de către politicieni, cît de cei ce ar trebui să-i țintuiască pe primii precum niște gîndaci într-un insectar și să-i disece metodic, nemilos, pentru a înțelege cît mai mulți întreaga turpitudine a organismului național-comunist.

    Atît de vechi și atît de vivace.”

  3. Un popor ignorant este simplu de manipulat,el va crede pe cel care vorbeste mai tare,va repeta ceea ce suna mai pompos,iar cand va purta un T-shirt rosu care arboreaza chipul lui Che,o va face doar pentru ca asorteaza cu…sosetele,evident!!
    Pe un om fara educatie,care detesta scoala si orice autoritate,il puteti face sa creada orice,si chiar il puteti convinge sa faca tot ce doriti,cu conditia sa-i vorbiti pe „limba lui”!
    Ceea ce se intampla azi in Ro nu este deci intamplator,ci mi se pare consecinta fireasca a procesului de distrugere masiva care s-a inceput in urma cu 23 de ani,atunci cand noii „auto-imputerniciti” l-au prins pe Dumnezeu de un picior…:atatea bogatii fara paznic,atata putere la indemana si un popor care nu cerea altceva decat pasapoarte(???),era o ocazie de ne ratat!!!Si n-au ratat-o!
    Scoala romaneasca a fost sistematic distrusa,institutiile statului concepute anatagonic,astfel incat sa fie vesnic ocupate cu capra celuilalt,si intre timp cei happy-few „si-au distribuit” tara linistiti,fara sa fie deranjati de careva,nici atunci,nici azi si probabil ca nici maine…!?
    In 1989 perspectiva ca Ro sa ajunga coada cozii in Europa era inimaginabila…azi este o realitate incontestabila!
    In 1989,dupa ce s-a eliminat cu mult curaj(???) dictatorul analfabet,perspectiva ca Ro sa aiba un prim ministru plagiator si mandru de asta,era de domeniul fanteziei morbide,azi este realitatea pura!”Da,dar e poliglot!” sopteste admirativ poporul analfabet…
    S-a intors roata….

  4. Pai sa recapitulam putin: nazismul a avut parte de procesul lui, iar partidele naziste au fost scoase in afara legii. Comunismul, nu. Implicit, comunismul a fost (este?) perceput ca acceptabil. Imi vine greu s-o spun, dar lumea pare sa fie de acord cu ideea ca e in regula sa omori milioane de oameni, atata vreme cat o faci in interiorul granitelor tale (luati afirmatia ca pe o descriere grosiera).

  5. „Preşedintele Anunării Generale a ONU, Miguel D’Escoto din Nicaragua, a spus astăzi [5 spetembrie 2009] în Havana că liderul cubanez, Fidel Castro, este “cel mai bun discipol al lui Iisus”. “Fidel este pentru mine, astăzi, cel mai bun discipol al lui Iisus. Am avut privilegiul de a fi lîngă el, de a-l observa, a-l vedea, şi este un bărbat îndrăgostit de justiţie, fraternitate, solidaritate”, a spus fostul preot sandinist.” http://inliniedreapta.net/onu-fidel-castro-este-cel-mai-bun-discipol-al-lui-iisus/

    Rămîn îndatorat – cred ca toată lumea îi este datoare – lui Fidel Castro ca unui om care şi-a dedicat viaţa practicînd şi promovînd fără răgaz SOLIDARITATEA cu oamenii asupriţi din întreaga lume.
    Mai mult decît un erou, Fidel Castro este este omul care se apropie cel mai mult de statutul de sfînt în lumea noastră plină de suferinţă.
    http://patrupedbun.net/presedintele-adunarii-generale-a-onu-fidel-castro-e-aproape-un-sfint/

    Parerea mea e ca din ONU ar trebui sa iasa toate statele civilizate, sa ramana un club al tiraniilor islamiste si comuniste.

    • Vai ce naiv sunteti sa-l ridicati pe Fidel Castro in slavi. Am fost in Cuba acum 7 ani si am constatat cu ochii mei, stand de vorba cu oameni si observand. Toate portretele lui Fidel de peste tot erau inlocuite inca din 2006, cand el mai era inca la putere, cu cele ale lui Che Guevara, intrucat Fidel a stat la carma Cubei peste 50 de ani, de doua ori cat Ceusescu si deci teoretic a avut timp sa distruga Cuba de doua ori mai tare. Pentru a-si disimula rolul nefast avut, intai a incropit o campanie de revers al cultului personalitatii, lasandu-l in fata in toate cladirile guvernamentale, pe Che, pe cel pe care l-a izgonit din Cuba in anii lui de glorie, intrucat se temea de el, fiindca devenise atat de popular. Doi an mai tarziu Fidel a facut pe marele bolnav, in felul acesta avand scuza de a-l lasa la conducere pe fratele sau mic, Raul, ca sa poata sa-i spele putina, in caz de nevoie. Havana arata jalnic, in afara unor palate vechi intretinute cumva, cu mari greutati financiare. Peste 80 de cladiri pe an se prabusesc intrucat nu sunt bani pentru a fi intretinute sau refacute. Daca iesi putin din centru orasului, din pietele publice si intri pe stradute secundare, poti observa usor mizeria cladirilor neingrijite de zeci si zeci de ani si evident mizeria umana asociata cu ele. Doar sistemele sociale sunt adecvate, in sensul ca oamenii de rand nu trebuie sa plateasca nimic, dar conditiile de spitalizare sunt subumane.

      • Cred ca este o confuzie. Dl Andries, daca am inteles eu bine, nu propunea aici o apologie a lui Castro, ci opusul ei. Foarte utile informatiile pe care le oferiti despre situatia sociala si economica din Cuba. Fidel nu l-a izgonit pe Guevara: erau doua sabii intr-o teaca, „Che” era incapabil sa se adapteze ritmului birocratic, era un rebel perpetuu, il adora pe Fidel, dar nu stia si nu putea sa fie vioara a doua. Intr-un fel, cele doua carisme rivalizau si erau incomatibile. Guevara se sufoca in universul unei revolutii inghetate, tot mai „imburghezite”. El nu putea sta locului, nu suporta stabilitatea, era existential depeizat, dezradacinat, visa o noua aventura, Fidel a profitat de aceasta pasiune si l-a lasat/ajutat sa-si urmeze calea. Un element care nu poate fi neglijat: Guevara nu era cubanez. Poate ca daca ar fi fost columbian ori venezuelian, lucrurile ar fi stat altfel, dar era argentinian. Sti, desigur, cum sunt privinti argentinienii in America Latina: sunt invidiati, dar nu iubiti. Sunt priviti ca aroganti, diferiti, au accent specific, yo devine jo etc Ce vreau sa spun? Ca in elita comunista din Cuba lui Fidel, „Che” era un corp strain. Prin biografie, prin cuiltura, prin aspiratii.

        http://hydepark.ro/articol/articol/portret-de-pseudo-izbavitor-ernesto-che-guevara-1928-1967-1131.html

        • Ah, dar stiti ce vor spune „the useful idiots”, ca situatia din Cuba e atat de jalnica din cauza embargoului nemilos impus Cubei de USA.
          Iar cand cineva il citeaza pe Mandela, inseamna ca e cazul sa vorbim despre altceva, ca incepe lumea sa o ia pe aratura. Pe mine m-ar amuza nespus daca lui Putin cel jucaus i-ar veni ideea sa scoata de la naftalina dosarul Mandela.

  6. Si aici problema nu ar fi atat de complicata daca ar exista informatia care sa circule nestingherita, necenzurata, in termeni reali si necosmetizati sau mascati!!….Este adevarat, WIKIPEDIA este la indemana oricui, dar nu poti cere unor oameni din comuna fa-i cu mana sa acceseze nu stiu ce site-uri acolo unde nu este rezolvata nici pe departe problema apei potabile fara sa mai zic de canalizare si alte facilitati!!
    Amintiti-va ce soc a avut planeta in momentul in care Hruschov a dezvaluit crimele comise de Djugasvili la un congres al p.c.u.s.!!

  7. Nu cred că Che Guevara poate fi apreciat prin prisma unei judecăți clare pe care o putem avea despre naziști. Iarăși nu cred că putem privi istorica contemporană din America de Sud și America Latină doar ca o luptă monocoloră între bine și rău unde binele ar fi SUA și aliații săi iar răul URSS și Cuba. Adevărul e că progresiști- în sensul real al cuvântului- au fost cei de partea stângă a imaginii.
    Pe de altă parte, imaginea lui Che este formată în jurul său ca martir al unei revoluții perpetue care este mult mai sigur de sorginte maoistă. Atunci când l-a refuzat pe Castro și a plecat să facă guerillă imposibilă în Bolivia Che nu mai avea nici un fel de legătură cu un marxism bine temperat. Practic, la UNESCO este dorită doar legenda, categoric nu omul și nici chiar scrierile sale- care presupun că sunt la fel de plicticoase ca și cele ale lui Mao- de unde se inspiră.

  8. Este o mare confuzie si de aceea oamenii care sunt in aceasta stare maxima de confuzie trebuie rapid inlocuiti.

    Iata ca se anunta un program ambitios si o platforma dedicata „Culture of Peaceand Non-violence”. Oare cum se leaga acest program cu Che Guevara????

    UNESCO anunta:
    The need of a new programme on Culture of Peace and Non-Violence

    In its essence, the culture of peace and non-violence is a commitment to peace-building, mediation, conflict prevention and resolution, peace education, education for non-violence, tolerance, acceptance, mutual respect, intercultural and interfaith dialogue and reconciliation. It is a conceptual as well as a normative framework envisaged to inspire thoughts and actions of everyone. Therefore, it requires cognitive as well as the emotional abilities to grapple with our own situation in a rapidly changing world as well as with the emerging world society. This aim entails not just more factual knowledge, but also the broadening of our consciousness and the willingness to develop a new awareness, a new way of being in this world, a new “mental mapping”.

    Nu imi ramane decat sa protestez impotriva unei asemenea absurditati ca onorarea unui asasin.

  9. Este onorata etica revolutionarului – bazat si pe textele lui Fidel Castro – incredibil – remarcabila baza stiintifica….

    Mai jos doua exemple prin care se justifica acordarea acestui loc in patrinomiul universal:

    Thus his genuinely Marxist work, linked to the world’s best revolutionary thought and praxis, is without a doubt a most important heritage for present generations, in addition to his internationalist legacy, his ethics and therefore his enormous social and historical commitment, key to understanding his transcendence and universality.

    ” And there is no doubt that the worth of his ideas, his ideas both as a man of action and as a man of thought, a man of pure moral virtues, of unequaled human sensitivity, a man of impeccable behavior, are and always will be of universal value” (Che: A Memoir by Fidel Castro, Political Publishing House, Cuba, 1998, pp.64-65).

  10. „The documents include original manuscripts from his youthful Motorcycle Diaries days and his diary from the mountains of Bolivia where he was executed by that nation’s military in 1967.

    They will now be protected and cared for with the help of the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation.

    The Memory of the World Register comprises nearly 300 documents and collections from five continents. Guevara’s works are among 54 new additions this year.”

    Ernesto „Che” Guevara a fost o personalitate remarcabila a secolului XX, a carui influenta nu poate fi obliterata. Generatiile care vin pot, acum, sa-l cunoasca, fara filtrul interpretarilor ideologice sau judiciare. Faptul ca il detestam, ca si pe Hitler sau Stalin, ne obliga sa-i perpetuam memoria.

    • Domnule profesor Manu, exista, veti concede, o etica a memoriei. Alfred Rosenberg a fost, spre a relua cuvintele Dvs, „o personalitate remarcabila a secolului XX”. Ca si Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot, Ceausescu, Beria, Castro, Himmler, Hitler, Kaltenbrunner, Heydrich, Mussolini, Ion Antonescu, Horia Sima, Corneliu Zelea Codreanu etc

      Considerati ca UNESCO ar trebui sa perpetueze memoria lui Rosenberg, „fara interpretari ideologice sau judiciare”? Pentru cei care nu stiu, Rosenberg a scris o carte cu idei criminale, biblia paranoiei rasiste, unul din textele de baza ale doctrinei national-socialiste, „Mitul secolului XX”. A fost membru al camarilei lui Hitler si ministru pentru teritoriile ocupate din Est. A fost condamnat la moarte si spanzurat la Nuremberg. Scrierile lui „Che” Guevara ar trebui pastrate intr-un Muzeu Memorial al Catastrofei Comuniste in veacul XX. Un muzeu la fel de necesar precum Muzeul Memorial al Holocaustului:

      http://www.ushmm.org/museum/exhibit/focus/rosenberg/

      Eu unul nu am nimic altceva de adaugat.

      Mentionez aici o carte importanta:

      http://www.hup.harvard.edu/catalog.php?isbn=9780674013780

      • Memoria faptelor/scrierilor/vietilor celor care ne-au facut rau, sau care reprezinta Raul, este la fel de importanta pentru omenire ca a celor care reprezinta Binele. Poate chiar mai importanta, daca ar fi sa luam in consideratie faptul ca porunca „Nu uita” (Deut. 25) se refera la Rau. La urma urmei, ce reprezinta multe din cartile dumneavoastra, daca nu un memorial al Raului?

        • Nu este vorba aici de cartile mele, ci de o organizatie mondiala, sustinuta din bugete guvernamentale, care considera ca aceste scrieri ar apartine tezaurului cultural al umanitatii. Din punctul meu de vedere, ele apartin „tezaurului” urii, violentei si barbariei. Daca UNESCO ar initia un asemenea „tezaur”, cu precizarile de rigoare, n-as avea motive de revolta morala. Dar, repet, fara asemenea delimitari cat se poate de clare, includerea lui Guevara in acest tezaur este scandaloasa, o proba de politizare extrema a acelei organizatii. Maine ne vom trezi ca vor include si Carta Hamas si/sau „Procoalele Inteleptilor Sionului”…

            • Glumiti? Atunci de ce exista comunitati de memorie, muzee, filme documentare etc? Perceperea Raului este spontana? Memoria se transmite fara niciun efort de memorializare? Sighetul si Yad Vashem sunt inutile?

            • faptuirile bestiale au nevoie de punere in context printre altele pentru a nu mai seduce si alte minti mai neajutorate.. Imaginea la care va referiti este semnificativa pentru cineva care cunoaste istoria universala ; pentru cineva foarte tinar si dintr-o tara izolata nu va semnifica acelasi lucru si nu va avea impact. Asadar publicarea ca premiere, ca recompensa a scrierilor unui scelerat si inca de catre UNESCO, ar trebui sa trezeasca o reactie mult mai energica, la nivel guvernamental. din partea lumii civilizate (nu sint pentru corectitudine politica) deoarece UNESCO e platit de guverne, nu se autofinanteaza.

            • Dl Tismaneanu, nu va mai pierdeti timpul cu oameni ca Peter Manu, admiratori ai criminalilor in masa ca Che Guevara. Ei ar trebui sa se intoarca pe siturile securisto-mogulistice gen Jurnalul National, Cotidianul, Ziaristi Online. Acolo vor fi intre prieteni: Mircea Platon, Roncea, Nistorescu, Vadim. Sau se pot duce la mai tinerii CriticAtac.ro, se vor simti la fel de impliniti :)

            • @ Costin Andries

              Eu spun ca il detest pe Guevara, dumneavoastra spuneti ca sunt un mare admirator al lui. Un participant ma trimite in Cuba, dumneavoastra la CriticAtac sau la blogul lui Victor Roncea. Altul stie ca locuiesc intr-o „gated community” si ca am votat pentru Obama. Inca unul e convins ca sunt adept/sustinator a lui Ponta. Cam multe personalizari, si toate neadevarate, nu credeti? .

            • il detestati pe Guevara asa cum se detesta diferitele secte de comunisti intre ei, din punctul meu de vedere nu se pune. Aveti mult mai multe idei in comun cu el decat aveti diferente. Comentariile insinuante si alunecoase mie de cei susnumiti mi-au amintit. Fara suparare, acolo va veti simti mult mai in largul Dvs.

      • Buna ziua!
        Stimate domnule Tismaneanu, eu, asa, de capul meu (atata cat ma duce) cred ca a venit vremea sa revizitati (ca sa folosesc un termen drag Dvs) coordonatele pe care se misca/s-au miscat, cu precadere in ultimele 12-14 luni, lunile astea pline de diverse evenimente, doua personaje din „anturajul Dvs electronic” (si poate nu numai electronic, nu am eu de unde sti): unul este ex-amicul (asa il numiti Dvs) si cel de-al doilea este probabilul viitor ex-amic al Dvs, recte autorul postarii la care taman ati raspuns. E posibil sa aveti surprize. Pot fi si mai explicit, daca simtiti nevoia. Ideea de baza trebuie ca o stiti: „Daca este mai mult de o coincidenta”…
        In legatura cu articolul:
        1. Ce mari asteptari aveati de la UNESCO, de la ONU, de la FAO :) etc? Nu va e clar pe ce maini au incaput aceste organizatii si cam care mai este relevanta lor?
        2. D-l Manolescu de la UNESCO-RO taman ce-a dat tarii nu cat mai mult carbune, ci pe adjunctul sau; pentru a fi „pus” sef la ICR (a propos, ati citi interviul domnului? Tare de tot!). Asadar, vine o vreme in viata omului, chiar daca il cheama Manolescu, cand se acumuleaza oboseala de toate. Cel putin asa cred, caci altfel „daca este mai mult de o coincidenta”…
        Sincera mea stima!

        • Multumesc pentru mesaj, no reason to worry :) Incepand din 1983, deci de cand am transmis primul text la „Europa Libera”, am tot avut de-a face cu diversi „binevoitori” si cu destule „coincidente”. Unii imi spuneau sa nu mai pierd vremea cu chestiunile romanesti, ca era vorba de o tara „fara viitor”. Cand a demarat „Agora”, revista alternativa de cultura condusa de Dorin Tudoran (am fost redactor, alaturi de Paul Goma si Michael S. Radu, un scurt timp a fost redactor-sef adjunct Mihai Botez), n-au lipsit atacurile insidioase, calomniile imunde etc

          Cate un sociolog ajuns in State cu bursa Fulbright, fost coleg la IPCT, imi telefona sa ma indemne sa nu confund „patria si poporul” cu familia Ceausescu. Comandamentul „Dumnezeu si Patrie” (din serviciul de dezinformare aflat in subordinea generalului Iulian Vlad) imi trimitea scrisori cu texte huliganic-obscene. Unele era in „versuri” gen „Ma-ta te-a scurtat de…/Noi o sa te scurtam de tartacuta”. Nu trebuie sa fi studiat la Fletcher School ca sa stii cui serveau si cui servesc asemenea intoxicari. Mi-am dezvoltat doua simturi: cel al proportiilor si cel al umorului.

          Serios vorbind, poate va va interesa aceasta cronica doamnei Tania Radu:

          http://www.revista22.ro/354ara-presedintilor-29171.html

    • „faptul ca il detestam…ne obliga sa ii perpetuam memoria”. Domnule Manu, de unde rezulta aceasta obligatie tocmai pe dos? Obligatiile de acest tip sint morale, ori d-voastra invocati un obicei moral al omenirii in general pentru cineva profund imoral, personaj care incita la crime pe baza de ura de clasa (cu nimic mai prejos decit cea de rasa). „Twisting logic and feelings” ca sa-ncapa in viziunea noastra ideologica.

    • Domnul doctor Manu face o confuzie surprinzatoare : daca, din pacate e adevarat ca nu putem sa-i evitam pe Hitler si pe Stalin cind vorbim despre secolul XX, nu le „perpetuam memoria” de trista amintire, ci, pur si simplu, scriem istorie ! „Perpetuarea memoriei” implica un art de respoect pe care cele doua odioase personaje nu le merita in niuci un caz.
      La fel, nimeni nu poate scrie istoria revolutiei cubane fara a mentiona crimele lui Che Guevara, tortionar si asasin care nu numai ca dadea ordin sa se utiizeze tortura si sa fie asasinati opozantii politici, ci participa activ si cu placere ! Cind scrii despre alt doctor asasin, doctorul Pétiot,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, care asasina evrei, n-o facem pentru a perpetua memoria asasinului, ci pe cea a victimelor !

        • Inseamna ca ati inteles perfect sensul articolului d-lui Tismaneanu, care are o forma indreptatita si acuta de alergie la preferatii/eroii dvs. Asta nu v-a impiedicat, insa, sa bagati mai sus niste gargara, asa, profilactic, ca orice suferind (de ce ziceti dvs ca suferiti). Mai aveti si alte maladii nedeclarate?

      • Sper ca nu va lasati amagiti de semantica. Aducerea aminte nu e intotdeauna un omagiu.

        Am spus clar ce cred despre Guevara, De aceea nu vreau sa il uit. Si nici nu vreau sa- i dispara scrierile intr-un fond secret, cum era in timpul comunismului cel de la Biblioteca Academiei. Numai acolo erau, de exemplu, articolele antisemite ale lui Eminescu sau Paulescu. Odata desfiintat fondul secret, s-a facut lumina si Raul a putut fi perceput, in toata uratenia lui, de oricine a vrut sa-l vada.

    • Coane Petrica, de ce nu te muti in Cuba tata…ca vad ca esti mare iubitor de revolutionari! E misto sa te dai stingist, obamist (un fel de ponta american, desi evident pastram proportiile) si revolutionar in America este? Mai greu e in Cuba…Poti sa-ti iei si baietii ca am vazut ca te lauzi ca au fost educati frumos…”sa dea cu pumnul in gura” (citat din Petrica Manu), in cel mai pur spirit chevist..m-am lamurit si cu dumneata…si cind ma gindesc ca te-am admirat sincer, cind ziceai ca ai refuzat sa te inscrii in PCR (eu chiar am crezut…asa sunt eu mai naiv). Imi retrag admiratia…nu te-ai facut comunist, pentru ca, acum e clar, nu te-au primit aia in partid din cine stie ce motive, nu pentru ca ai refuzat matale sa te inscrii in PCR din prea-multa fibra morala asa cum tot sustii pe-aici…ipoteza aceasta s-a subtiat considerabil, dupa ultimele comentarii pe care le-ai produs…sper ca nu te-or fi ajutat pacientii (atunci ar ma fi o scuza) la elaborarea acestor teorii …
      PS. Vad ca negatiomismul in Aula Academii Romana te-a deranjat pina peste poate, (cum e si normal de altfel)…in schimb proslvirea unui criminal comunist, si in in aula, ci la UNESCO, asa ca sa stie tot globul te umple din e indignare…
      PSS. Va dau un pont: comentariile dv s-ar potrivi ca o manusa pe blogul lui dr. ponta si detinut a. nastase…cred ca ati primi cele mai multe like-uri…

      • Absolut dezgustător. Stimate domnule Tismăneanu, dacă aveți pretenția că reprezentați un reper în cultura românească, ar trebui să renunțați la astfel de ”susținători”. Pentru că cineva nu e ”pe linie” devine pur și simplu ”coane” și i se recomandă să se mute în Cuba ? SIncer, mi-a făcut plăcere orice fel de dialog cu dvs. dar consider că domnul …. nu este mai bun decât ”flăcăii” generalului Vlad (nu merg atât de departe cu supozițiile). Dvs. sunteți într-adevăr un reper de decență în răspunsul la comentarii- și tocmai de aceea ar trebui să faceți un efort suplimentar, descurajând ”coane” și alte trageri de șireturi cu țintă.

        • As propune sa ne pastram cu totii cumpatul. Decizia UNESCO este scandaloasa si poate genera reactii emotionale. Dar pe acest forum as pretui limbajul cat mai putin inclinat spre procese de intentie. O precizare: nu am pretentia de „reper in cultura romaneasca”. Sunt un intelectual care gandeste autonom.

          • Îmi cer scuze, dar nu aveți ce face. Fie că suntem de acord sau nu cu ideile dumneavoastră, deja constituiți un reper.

        • Maestre, vad ca ai reflexe de informator si dumneata, m-ai si pirit domnului profesor…Si eu vorbesc politiocos (BTW, „Coane” insemana „cucoane”, „boiere”…pai nu eu ma laudam ca locuiesc in exclusive communities, si-asa si pe dincolo, dom’ Manu se falea…de’ ca asa-s boierii, ori socialistii de caviar for that matter) ca dom’ Paul Aligica te numea simplu „troll”….Nu te mai alinta sub pojchita subtire de pseudo-cultura politica, ori de alt fel , pe care pretinzi ca o stapinesti…stiu Google-ul e mare…cu admiratorii lui ponta si marga e de prisos orice dialog, parerea mea….Ia uite dom’le unde se ascundea fibra etica a natiei…
          PS. Las-o mai usor cu „trasul de sireturi” domnu’ doctor in protectia muncii…ca nu stiu cine pe cine trage…

      • Draga Guardian, cine isi poate inchipui un Muzeu al Holocaustului fara o copie din Mein Kampf? Cum se poate intelege mai bine cultul personalitatii, decat citind poemele de circumstanta al lui Adrian Paunescu?

  11. Nu are nici o importanta cine esti ci cum esti perceput.
    Comunicarea in masa poate sa albeasca sau sa pateze si poate sa desfiinteze oameni dar si sa creeze mituri.

    Exemplu:
    -Pe cine crezti tu ma ? Pe cadavrul de Corneliu Coposul ? Nu vezi ce fata de mort are ?
    Asa a tratat mass media pe Corneliu Coposu.

    Specialistii ar putea sa argumenteze si sa arate si alte exemple.

    Important este cine scrie istoria si de fiecare data acesta este invingatorul adica, Stalin, Iliescu, Ieltin.

  12. Domnule profesor, in 1991 revista CATANENCU scotea un numar din Scanteia, iar la stiri externe cap de coloana era „acordatea premiului NOBEL pentru pace lui … Jasser Arrafat . Gluma a fost foarte reusita, insa in 1994 gluma devine realitate. Pai atunci ce sa avem noi cu un biet martir, ucis fara proces, ingropat fara popa, departe de Cuba postnatala, de Argentina lui draga, si pangarit de fotografii paparatzoshi, care l-au facut celebru dealtfel.

  13. O remarca de ansamblu: Celor mai multi, scrisul furios le aminteste de mania proletara. Probabil, apropos de etica neuitarii, pentru ca nu este atat de mult de cand furibunda unda mentala propagata de comunisti a prins in ghearele ei intelectualitatea.

    Cateva observatii pe text:

    a) Scrierile cuiva care a fost invins sau ucis politic nu ar trebui sa impartaseasca aceeasi soarta. Retinopatia politica, care a provocat in trecut revolutii culturale si eliticid, trebuie sa se loveasca, acum si in viitor, de un Mare Refuz. Ceea ce incrimineaza cel mai mult prezentul este tocmai argumentul politiei politice, inchisorilor, asasinatelor.

    b) Nu trebuie confundati atletii Eliberarii cu profetii Razboiului (in ultimul caz nu este nevoie de nume, pentru ca lista este lunga, inclusiv cu exemple actuale). Salturile intre situatii extrem de diferite nu sunt un semn de proportionalitate si echilibru. Oamenii normali au dreptul sa refuze sa fie calauziti de catre orbi, de catre cei orbiti de politica.

    c) Respectul fata de un om de cultura decurge din pretuirea operei acestuia. Cand insa ii ceri sa-ti devina o cutie de rezonanta pentru opiniile politice proprii, respectul declamat este fals. Ceea ce apreciaza cel mai mult creatorii de cultura este independenta, probabil pentru ca ei stiu cel mai bine ca atunci cand privesc sau judeca lumea cu ochii sau capul altcuiva, inceteaza de a mai fi liberi.

    • Sper ca va referiti la scrierile lui „Che” Guevara :)
      Erau intr-adevar furioase acele exhortatii belicoase, glorificari ale virtutilor pretins purificatoare ale violentei: „Sa cream doua, trei, multe Vietnamuri” etc Lui Guevara, Tito i s-a parut prea reformist, chiar capitulard. Nici macar Mao nu era destul de revolutionar pentru el. Nici Ben Bella. Marele panseu guevarist este o tautotogie de o cumplita banalitate si nu mai putin cumplita nocivitate: „Datoria fiecarui revolutionar este sa faca revolutia”.
      Ati avut bunavointa sa cititi macar unul din linkurile oferite aici? Ori vizitati acest forum pentru a face propaganda? In acest caz, mi-e teama ca ati gresit adresa.

      • V-ati construit raspunsul pe un singur cuvant, si acela introductiv, eludand ideile de fond din observatiile pe text. Virtutile dialogului si dezbaterii chiar exista, cu atat mai mult cu cat supunerea unor opinii personale reactiilor publice, cu un forum unde comentariile nu sunt oprite, tocmai acest lucru il urmareste, de a largi paleta discutiilor, de a vedea cum sunt primite de cititori. Nu este obligatoriu ca un autor sa raspunda tuturor cititorilor, dar atunci cand o face ar fi „onorant”, pentru ca tot vorbiti de ea in titlu, sa o faca cu argumente. Va doresc o zi buna in continuare!

        • D-le Filip:
          Observ ca sunteti capabil sa va explicati foarte frumos. Pacat insa ca nu aveti nimic concret de spus … ambalaj mare si fain dar continut …nu prea :).

  14. dar sa il onorezi pe Franco sau pe Pinochet asa cum au facut pentru mai bine de trei decenii conservatorii americani este moral domnule tismaneanu? dar miile de intelectuali de stanga ucisi in Argentina, Chile sau Nicaragua cu buna stiinta de dictatorii sustinuti de americanii conservatori nu starneste compasiune? apoi regimul taliban care a adus moartea a zeci de mii de oameni in Afganistan sustinut de americani incepand cu anii `70 este sau nu condamnabil? v-am mai spus sunteti duplicitar….aveti o obsesie impotriva stangii si sunteti prea lax cu dreapta…evident ca che guevara este un criminal si cine il sustine, sustine de fapt un regim criminal dar este un criminal cum este si George Bush de exemplu…
    PS: nu sunt americanofob (am fost dintotdeauna pro-european, pro-american cum sunt si ruso-fob, religiofob, comunisto-fob si mai ales conservator-fob) insa nu suport dublele standarde..daca vreti sa criticati totalitarismele v-as sfatui sa incepeti cu cele dreapta nu exclusiv cu cele de stanga…altfel pareti un politruc ce face campanie interesat

    • In anii 50, cand se protesta impotriva terorii din tarile stalinizate, inteligentsia de stanga riposta: „Dar negrii din America?” Nu am vazut ca UNESCO sa propuna includerea in acel patrimoniu a „scrierilor” lui Trujillo, Franco sau Pinochet. Daca o vor face, voi scrie in semn de protest. Pentru moment, e bine sa ne amintim ca doua rele nu fac un bine. Si sa fim mai putin nervosi, daca se poate :) De ce sa incep cu dictaturile de dreapta? Lenin a venit la putere inaintea lui Mussolini. Deci, chiar si cronologic, incep cu cele de stanga. Inteleg sa fiti sovietofob, nu stiu de ce suntei mandru ca sunteti rusofob. Iar la conservatori ii incadrati si pe Burke, Tocqueville, Benjamin Constant, Maiorescu, don Sturzo, Adenauer, Hayek, Mises, Aron? Politruc a fost cel despre care scriu. Unul dotat cu mitraliera.

      • ce spunea inteligentsia anilor 50 nu justifica abuzurile si crimele impotriva umanitatii facute de americanii conservatori incepand cu anii `70…mai mult simplul fapt ca vorbiti de termenul Inteligentsia pe care il asociati stangii (pe care eu il consider peiorativ) arata faptul ca vedeti aprioric in stanga un rau absolut ceea ce ma intristeaza intrucat par a va lipsi nuantele…nu sunt rusofob ci mai degraba putinofob si ce inseamna putin in politica si societatea rusa actuala..in schimb cunosc niste rusofobi hard in persoana celor de la inliniedreapta pentru care pareti a fi o adevarata egerie…
        data fiind studiile mele de stiinte politice am citit inclusiv autorii conservatori la care faceti referire (cum v-am citit si pe dumneavoastra) si desi nu le neg calitatile intelectuale nu m-au convins niciodata ca doctrina conservatoare ar fi viabila sau mai buna decat cea progresista ( o chestiune de gust si de libertate academica)…il prefer pe Mill, Paine, Rawls, Lincoln, Atlee, Giscard d `Estaing, Lyndon Johnson sau Franklin D. Roosevelt.

        • Istoric, inteligentsia este un concept care trimite catre stanga, indeosebi spre aceea radicala (revolutionara). In raport cu tot ce inseamna spirit burghez, inteligentsia s-a situat si se situeaza adversarial. Cunoasteti, presupun istoria Republicii de la Weimar, o constructie cu multe probleme, fireste, dar una liberala, europeana, moderna, toleranta. Inteligentsia a facut tot posibilul pentru a o delegitima. Nu spun ca oameni ca Bertolt Brecht au facut posibiula ascensiunea nazismului, ar fi o nerozie. Dar oameni ca el au atacat cat le-a stat in puteri capitalismul liberal si au vazut in fascism „ultimul stadiu al capitalismului”, o neghiobie absoluta. Era de bon ton in inteligentsia sa dispretuiesti Republica de la Weimar, „sistemul”. Timp in care, partidele totalitare se pregateau sa ia puterea. Cand nazistii au luat-o (nu prin revolutie violenta, ci prin actiune parlamentara), inteligentsia a trebui sa-si faca bagajele. La inceput, au crezut ca Hitler nu va rezista mai mult de un an sau doi, maximum cinci. Locuiau in hotele, la Paris si la New York, pentru a nu deveni sedentari, a nu se atasa de locuintele din surghiun.

          Cred in valorile individualismului civic, deci v-as ruga sa ma cititi si sa-mi judecati opiniile in raport cu ce scriu eu, nu cu ceea ce scriu altii. Nu cred ca pe site-ul la care va referiti veti intalni rusofobie in sensul unei reactii alergice la tot ce inseamna traditia rusa. O traditie care ii inlude pe Saharov, Soljentin, Elena Bonner, Serghei Kovaliov. Veti gasi insa critici justificate la adresa leninismului, stalinismului, putinismului, dughinismului etc Acolo a aparut textul meu despre disidentul rus Iuri Glazov. Dar as zice ca e binevenita o revenire la subiectul articolului.

          • categoric ca stiu istoria republicii de la Weimar pe care o consider un model aproape ideal de guvernare pentru anii `20 si nu numai…tocmai valorile republicii de la Weimar incerc sa mi le asum (care nu sunt nici radical socialiste dar categoric nici conservatoare) ci mai degraba social-liberale (sa nu uitam ca republica de la Weimar este o constructie social-democrata si liberala)…ascensiunea lui Hitler s-a datorat mai degraba conservatorilor care priveau cu suspiciune social-democratia si liberalismul….nu intamplator Hitler inainte de alegerile din 1933 s-a si aliat cu conservatorii cu care impartaseau aceeasi atitudine anti-franceza si chiar antisemita …
            in orice caz apreciez deschiderea dumneavoastra pentru republica de la Weimar …
            nuantand lucrurile veti descoperi ca in realitate sustinem aproape aceleasi principii desi nu s-ar crede…multumesc pentru ca ati raspuns mesajelor mele..nu mai deranjez o vreme :)

    • Referitor la pseudonimul pe care l-ati ales va spun ca din pacate militantismul pro-gay a fost din pacate in intregime acaparat de ideologia marxista. Acum ceva referitor la comentariul dvs.
      Nu vad motivul pentru care-i cereti autorului sa discute dictaturile de dreapta atata timp cand este bine stiut ca prof. Tismaneanu este specialist in regimurile comuniste si Europa de Est. Cu toate acestea dansul a spus de nenumarate ori ca nu este diferenta intre tiranie de dreapta si stanga. Ca tiraniile transcend ideologiile si ca elementul comun este raul pe care acestea il propaga si-l materializeaza in genocid.
      Acum va rog sa reflectati putin la pozitia pe care ati exprimat-o in comentariu incercand sa explicati urmatoarea situatie: de ce nu vedem nici un musulman din Pakistan, Afghanistan sau sau Palestina protestand impotriva Rusiei si Chinei privind refuzul acestora de a interveni in Siria pentru a stopa crimele phihopatului Assad? Nici un steag rus sau chinez ars in fata camerelor Al Jazeera (nu sustin asemenea manifestare dar acesta le este obiceiul). Nici macar bietii sirieni nu-i injura pe rusi ci tot pe americani ca nu le dau arme.

      • azi am primit citeva poze in care grupuri de zeci de musulmani se roaga in strada,unde fireshte trebuie oprita circulatzia,in New York.

      • asumarea politiclor pro-gay nu mai este demult apanajul exclusiv al stangii…avem atatea exemple de state unde inclusiv centru-dreapta a generat politici pro-LGBT ( de la David Cameron in UK, pana la Merkel in Germania ca sa nu vorbim de statele Benelux sau Scandinave unde atat dreapta cat si stanga sustin deja de ani buni cauza LGBT)…apoi stanga mainstream s-a rupt de marxism demult…deci este usor caraghios sa mai vorbim de marxism in Partidul Laburist in UK sau in partidul Democrat american…
        Mai mult, inclusiv in Romania politicieni asumat de centru-dreapta au avut o atitudine destul de gay-friendly (vezi Basescu, Macovei sau Cristi Preda)…
        stanga a si profitat de nisa creata pentru a promova LGBT in ideea ca dreapta care este mai conservatoare, mai legata de traditie si de religie a fost mereu mai evaziva in asumarea acestor probleme…nu e asadar nimic de condamnat ca stanga si-a jucat mai bine cartea in Occident si a castigat alegerile cu tema asta ( vezi Obama, Hollande)…dar asta nu inseamna ca doar marxismul sustine LGBT ci o intreaga pleiada de persoane de la liberal-conservatoari pana la cei radical-socialisti…doar nu vreti sa insinuati ca Obama, Cameron sau Merkel ar fi marxisti..:)
        PS: eu sunt social-liberal (nu USL!), dar undeva la centru-stanga..
        o seara buna!

        • Cred ca nu exagerez cand am pretentia ca macar pe acest site comentatorii sa tina cont de semantica frazelor si intelesul cuvintelor din comentarii sau articole; ca sa nu mai vorbesc de ignorarea unor cuvinte cheie cum se intampla in cazul dvs. si comentariul meu anterior. Am spus „militantism” si nu politici publice pro-gay; diferenta e enorma si esentiala.
          Nu mi-ati raspuns insa la problema pe care v-am sugerat-o. Si ma vad obligat sa specific ca nu am adresat-o pentru a insinua apartenenta dvs. la politica USL-ului sau stangii ci am considerat ca opinia pe care ati exprimat-o este rezultatul intoxicarii datorita trendului general din media de azi.

  15. Domnule profesor, precum am mai spus, sint intr-o perioada f.f. intensa .De aceea, spre regretul meu ( si, sper , al Dvs.) , pina luni , nu pot participa la discutii . Dar sper sa nu-mi duceti lipsa – precum vad azi aici, sint multi care imi calca pe urme :lol:

  16. Citeodata, nu pot sa ma abtin. Citesc: „Directoarea generala a UNESCO, Irina Bokova, a fost o privilegiata a nomenclaturii, este o militanta activa a Partidului Socialist din Bulgaria, mandra de rolul tatalui ei, Gheorghi Bokov, redactor-sef la “Rabotnicesko Delo”, organul oficial al dictaturii lui Todor Jivkov”. Aha, deci dna. Bokova a fost o privilegiata a nomenclaturii pentru ca tatal sau a ocupat o pozitie de seama in cadrul acesteia si, prin urmare, a beneficiat de toate avantajele care decurgeau din apartenenta la o familie din aceasta casta. Acum, ma intreb si eu: dar D-voastra ce ati fost, dle Tismaneanu? Nu va reproseaza nimeni ca nu ati mincat salam cu soia alaturi de noi, prostimea – cel putin eu nu fac asta – si nimeni nu ar trebui sa raspunda pentru optiunile parintilor, bune sau rele, cum au fost ele, dar cred ca de la un moment dat chiar se intrece orice masura. Este adevarat ca parintii D-voastra nu au fost in prima linie a nomenclaturii PCR, ca Leonte Tismaneanu a fost chiar exclus din partid, la sfirsitul anilor ` 50, parca, pentru intrarea in coliziune cu linia politica a lui Dej, dar sa fim seriosi, ati facut parte din aceasta casta privilegiata, a copiilor membrilor nomenclaturii. Si asta n-ar fi nimic rau in sine, nu D-voastra ati ales asta, dar a le reprosa acest lucru celorlalti copii ai castei mi se pare strigator la cer. Dupa cum este la fel de aberant a le reprosa ca nu se dezic intru totul de faptele si linia politica urmata de parintii lor. Nu toti pot sa se impace astfel cu trecutul si cred, de altfel, ca nici nu este cea mai potrivita linie in acest sens.
    Nu pot decit sa-mi cer scuze pentru comentariul care nu se refera la subiectul principal al articolului, fata de care nu as avea nimic de obiectat – cu exceptia faptului ca a-l compara pe „Che” cu Beria mi se pare cu totul excesiv – dar acesta este aspectul care m-a deranjat cel mai mult din toate cele de mai sus.

    • Caz clasic de substituire a subiectului in discutie prin „discutarea”, adica atacarea autorului. Cum spunea un mare istoric roman, dl Serban Papacostea, conteaza ce-au facut oamenii atat inainte de 1990, cat si dupa. Nu as fi amintit de biografia de familie a doamnei Bokova daca prezentul ei (activa politic in Partidul Socialist, continuator al PCB, simpatii pronuntate pentru Cuba castrista) nu s-ar situa intr-o vizibila si usor dovedibila continuitate cu acele afinitati, optiuni si practici. Cred ca incercati sa utilizati, deloc elegant, disponibilitatea mea pentru dialog pentru a deturna discutia. Nu e cazul.

  17. Lasitatea intelectualilor de stinga si a celor „neutri” continua sa nasca monstri. Un anumit rau se cintareste cu jumatati de masura, reinjumatatite pina la minus infinit, pina la inconsistenta absoluta. Inainte de a fi un rau necesar, raul este rau. Ce a fost si este necesar in America de Sud si cine poate vorbi cu acuratete si onestitate despre asta?
    Poate cubanezii, literalmente lihniti de foame dupa caderea Uniunii Sovietice; oarecum repusi dupa donatiile lui Chavez, dupa acceptarea pe insula a intreprinderilor straine de turism (ceea ce a adaugat la postulatul cunoscut si la noi „ sa furi de la stat nu e furt”, corolarul „ nici de la intreprinderile straine nu e furt”), dupa deschiderea intermitenta a supapei emigrarii (echivalent a mai multe ajutoare de la rudele din strainatate, mai multe locuinte libere, si mai ales, bisnita in stilul cunoscut de cei mai putin tineri), plus prostitutia pe scara mare. Suficient de repusi ca sa nu reactioneze, ca sa lase spatiu aberatiilor post-comuniste.
    Din pacate, nu pot raspunde „guerrilleros” morti pentru un ideal confuz dar violent, cu mutra lui Che ca un drapel de procesiune religioasa; nici victimele lor.
    Poate ar trebui intrebata guerrilla actuala transformata, tot dupa caderea Uniunii Sovietice (deci a sursei financiare si armamentiste) in retea de narcotrafic. Mai de curind, Chavez a incercat sa le restituie „statutul” ideologic, dar deja umblasera cu miere si continua sa se linga pe degete. Schimbul etichetei modifica continutul? Cind se numeste „guerrilla” e buna sau macar justificata in cafenele reale sau virtuale din Europa si America de Nord; cind se numeste narcotrafic e rau, dar protejat de guverne sud si centro-americane alineate „socialismului secolului XXI”.
    Cum s-a spus mai sus, informatie depre geniul criminal a lui Che Guevara se gaseste oriunde, dar filmul de larga circulatie, tricourile si alte embleme consolideaza imaginea contrara, il sanctifica.

  18. Ooops! Hai s-o demascam pe Bokova! Dar CINE nu a vrut ca egipteanul Hosni sa fie ales DG la UNESCO si a impins-o in fatza pe bulgaroaica? Si DE CE? Oare din motive CULTURALE sau….? Aud?
    Cat despre Che, moartea i-a salvat imaginea pentru posteritate. Ceva gen „Voila une belle mort!” spus de Napoleon in Voina i mir vazandu-l pe printzul Bolkonski zacand infasurat in steag la Austerlitz. Che e un mit inca greu de explicat – poate in secolul urmator.
    Altfel m-au distrat doi imbecili: unul care-l compara cu….Aleksandr Nevski (!!??) si altul care-l declara criminal „in masa”. Ca si prostia, imbecilitatea e egal distribuita si de o parte si de alta si in cazul acestui fascinant personaj care alfabetiza si vindeca tot atat de firesc precum ordona executiile.

    • Off the topic: avem acum aici doi forumisti, „Lucid” si „lucid”. Eu unul sunt putin deconcertat :)

      Despre „Che”: mitul contine elemente taumaturgice si le oculteaza pe cele criminale. Cand aveam 16 ani, in octombrie 1967, am fost socat sa aflu de moartea lui „Che” in Bolivia. Nu am plans, cum sustine cineva care nici macar nu ma cunostea pe vremea aceea, dar am simtit o mare tristete. Era o figura romantica, parasise o importanta pozitie guvernmamentala, un desperado al unei revolutii imposibile, o cpmbinatie de Trotki si Byron. Apoi am citit in „Secolul XX” un grupaj (atent selectat) din scrierile sale. Imi amintesc o maxima de certa inspiratie religioasa: „Orice om adevarat simte propriul obraz palma primita de oricare alt om”. Am citit apoi (in franceza) scrierile sale despre „Omul Nou” si am inceput sa am mari dubii. Mi se parea o gandire descarnata, asemenii utopiilor traditionale, imi amintea de Cernisevski cu al sau personaj Rahmetov. Pe masura ce-am citit mai mult de si despre el am pierdut orice inclinatie idealizanta.

      • Stimate domnule Tismăneanu,

        Che a fost un perdant, Cuba a avut de câștigat. Este pe undeva de înțeles pentru că fără nici un fel de supărare- Castro a ales comunismul pentru că n-a avut sprijin în partea cealaltă. Dacă nu mă înșel foarte tare Galleano- în Memoria Focului spune că liderul micuțului partid comunist din Cuba- pe vremea lui Batista- era cam pro Batista. Faptul că câteva zeci de revoluționari debarcați de pe Granma au reușit să cucerească Cuba- și să o mențină după vreo 50 de ani de embargo- e un lucru de admirat. Faptul că un popor- care nu este spălat pe creier precum nord-coreenii -a acceptat și acceptă regimul castrist- e de înțeles- atâta vreme cât WIN-WIN e de partea lui Castro.
        Che a adoptat politica maoistă- și la momentul decesului nu mai avea nimic în comun cu Cuba în general- sau cu marxismul în special. Ar fi de interes poate- o analiză mai detaliată a ce a însemnat maoismul pentru anii 60- de la Indonezia lui Sukarno și până la baricadele din Parisul anului 1968. Refuzul înțelegerii contextului a caracterizat toate mișcările maoiste- inclusiv cea condusă de Che. Și cam toate au sfârșit într-un dezastru. Pe de altă parte un marxism temperat a fost pe val- și încă mai e- de la Lula și până la Morales. Oricât de stupid ar părea omul simplu vrea să trăiască mai bine- și e dispus să facă orice pentru asta. Americanii au lipsit de la această lecție- sprijinind tot ce înseamnă dictatură de prost gust în SUA. Asta încă de pe vremea lui Machado sau a lui Sandino- ca să nu mai vorbim de un Zapata – care n-a avut absolut nici un fel de legătură cu comunismul.

        • 1. Stanga „ortodoxa”, pro-sovietica nu facea nicio miscare fara acordul Kremlinului. Este adevarat, Blas Roca, secretarul general al PC din Cuba, nu a sustinut expeditia Granma si ceea ce-a urmat. URSS se afla in plina „coexistenta pasnica”, Nikita Sergheievici vizita SUA si refuza sa imparta cu Mao secretul armei nucleare. Dar a avut loc apoi ceea ce Irving Louis Horowitz a definit drept stalinizarea Revolutiei Cubane.

          2. Cum in Cuba nu au avut loc alegeri libere, nu stiu pe ce va bazati spunand ca poporul accepta dictatura castrista. daca ati citi blogurile independente, existente si dinamice, in pofida prigoanei, ati avea o alta parere, cred.

          3. Logistica misiunii lui Che in Bolivia a fost integral conceputa si sustinuta la Havana. Va indemn sa (re)cititi istoria OLAs si a Tricontinentalei, dar mai alses scrisoarea finala a lui Guevara catre Castro. Ambele organizatii, cu sediul la Havana, au fost tentative de reconstituire a unei Internationale combatante de tip Comintern. Ambele au esuat odata cu falimentul foco-ului lui Guevara. De adaugat ca nu doar taranii bolivieni nu l-au sustinut pe „martianul” aterizat cu grupul sau in munti spre a-i „elibera”, dar nici PC din Bolivia („Jurnalul” relateaza destule altercatii cu comunistii „ortodocsi”).

      • „Off the topic: avem acum aici doi forumisti, “Lucid” si “lucid”. Eu unul sunt putin deconcertat ”
        :)

        Asa se pare, dar numai unul dintre noi este cu adevarat Lucid (si la propriu si la figurat) … si nu e cel care scrie urlat :)

        Cat despre asemanarile nastrusnice (in ochii celor ce nu sunt familiari cu Inferenta Bayesiana, Distributii sau alte instrumente moderne de research/investigatie) dintre Che si alte figuri istorice, as indrazni sa recomand (pentru inceput) research-ul / modelele cantitative construite la Harvard Cultural Observatory (sub conducerea lui Erez Lieberman Aiden si Jean Baptiste Michel).

        PS: foarte corecte trasaturile pe care’ i le-ati gasit lui Che si pe care le amintiti mai sus. Individul era – cel mai probabil – o personalitate din Clusterul B (as spune Charismatic Psychopath, daca ar fi sa ma bag la un calculated gamble pe tema asta).

        O seara buna !

  19. “I could write a thousand years and a million pages about Che Guevara.”
    -Gabriel Garcia Marquez-

    ‘Che Guevara’s feats in our continent were of such magnitude that no prison or censorhip could hide them from us. Che’s life is an inspiration for every human being who loves freedom.We always honor his memory’
    -Nelson Mandela-

    ‘His Life is a shining example for youth whose struggles are moved by the desire to build a new world’
    -Graham Greene-

    ‘Che Guevara, at the prime of his live and the height of his fame, went to flight in the Congo. In that fleeting, anonymous passage through Africa, Che Guevara was to so sow a seed that no one will destroy’
    – Gabriel Garcia Marquez-

    ‘Che was the most complete human being of his age’ He lived his words, spoke his own actions,and his story and
    the story of the world ran parallel‘
    -Jean Paul Sartre-

    The Struggle of Guevara against the US was the struggle of the Spirit against Matter
    -Ernesto Sábato-

    • Poate explicati ce-ati vrut sa demonstrati aici. Ca oameni inteligenti (Mandela si Sabato) pot sa se insele? Nu e nimic nou in asta. Scriitor de mare talent, Greene detesta capitalismul liberal din ratiuni care cer o discutie aparte. Cititi cartile despre vizitatorii Utopiei scrise de Paul Hollander, Michael David-Fox, David Caute, Angelo Mitchievici si Codrut Cosntantinescu, veti gasi puzderie de exemple ale orbirii. Stiti ce scria Romain Rolland despre Stalin? Cum il ridica in slavi? Stiti ce scria Bernard Shaw despre Stalin, Hitler si Mussolini? Despre Garcia Marquez si opiniile sale politice, passons. Imi amintesc de un distins politolog francez, Maurice Duverger, care, la un moment dat, gasea de cuviinta sa laude Albania lui Hoxha. Ori de unii cunoscuti politologi care au acceptat sa faca parte din comisia tezei de doctorat (la LSE) a fiului lui Qaddafi, succesorul prezumtiv al unuia dintre cei mai odiosi dictatori ai lumii. Nu discut ca era fiul cui era, ma intereseaza ca el insusi nu era un prieten al societatii deschise, desi scria (oare chiar el?) despre sociteate civila globala. Oricum, citatul din Sartre, daca este real, spune totul despre mizeria morala a intelectualilor in veacul XX. Ori a multora dintre ei. Pentru ca au existat si Mandelstam (Osip si Nadejda), Brodsky, Koestler, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Orwell, Milosz, Steinhardt, Silone, Patocka, Valladares, Soljenitin, Saharov, Bukovski, Havel, Gauck, Michnik, Goma, Haraszti, Kuron, Kolakowski, Zbigniew Herbert, Danilo Kis, Elena Bonner etc etc

      Da, Sartre si Simone de Beauvoir au pactizat cu Castro, dupa ce tacusera penibil in anii 50 pe tema Gulagului. De fapt, mai grav, nu tacusera, ci se pronuntasera public impotriva celor care denuntau genocidul stalinist. Imi amintesc de Claude Lefort, un mare ganditor de stanga, dar anti-autoritar, care imi spunea ca nu poate suporta sa auda osanale la adresa lui Sartre. Avea dreptate. Stiti, sper, de ce si cum a rupt Camus cu Sartre si cu revista „Les Temps modernes”. A fost stigmatizat si calomniat pentru ca spunea adevarul, in timp ce Sartre mintea fara jena. Cititi cartea lui Tony Judt, „Past Imperfect”. Tot de Judt, tradusa in romaneste la Polirom, „Povara responsabilitatii”. Nu stiu daca citatul din Sabato e real, ori este o facatura. Faptul ca il dati in engleza ma cam pune pe ganduri…

      • Kunzle, David – „Che Guevara: icon, myth, and message”, UCLA Fowler Museum Of Cultural History 1997, 1998
        Autorul:
        http://www.dictionaryofarthistorians.org/kunzeld.htm
        Opera, („pliantul”, adica) poate fi gasita (si) aici:
        http://www.amazon.com/Che-Guevara-Icon-Myth-Message/dp/0930741595
        Pagina 19:
        Che was the most shining of this revolutionary struggle – what Ernesto Sabato called „the struggle of the Spirit against Matter”.
        Aha! Asa se nasc legendele, deci: dintr-o brosura de expozitie, direct in pixul lui Sabato, deci si in capul lui; aproape c-a si spus-o :) , ce mai! Mai e nevoie de vreo zece publicatii sau/si de vreo zece saituri care sa intretina confuzia si gata legenda! Ah, ca David Kunzle nu e Sabato? Mai conteaza asta?
        Proba indirecta, ca la adunare, o gasiti aici, mai in josul paginii (e acelasi link cu cel dat intr-o postare anterioara, doar ca … mai clar):
        http://books.google.com/books?id=IrzwoZgQC1MC&pg=PA14&lpg=PA14&ots=Iswm1uePsX&dq=&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false

        Asadar, domnule Tismaneanu: la Sabato nu era Volga, era bicicleta etc nu mai intru in detalii.
        In fine, in opinia mea, in toata treaba asta cu Guevara, mai interesant decat orice este ca suntem contemporani cu nasterea si gonflarea unui mit; cine e interesat (or mai fi si din astia), poate vedea si poate incerca sa inteleaga, asa cum am incercat eu mai sus, cu „citatul” din Sabato, un mecanism care nu pare a avea niste reguli stricte. Si ce bine ca nu are!
        PS: De mare succes articolul de azi/ieri! Plus ca pareti in forma…
        Stima mea!

        • Va multumesc mult. Problema este ca inventatorii de citate stiu ce fac, deci actioneaza deliberat necinstit. Oameni nu au timp sa verifice aceste lucruri, se merge pe incredere si buna credinta. Poate tineti minte cum in „Observator Cultural” o universitara a nascocit un citat atribuit lui Horia Patapievici. I s-a atras atentia ca a comis o grava frauda. S-a aparat pe un ton agasat spunand ca este in fond irelevant daca dl Patapievici a spus sa n-a spus acel lucru (o enormitate cat Alpii!), ceea ce conteaza ca „ar fi putut sa o spuna”. Ca in procesele de la Moscva, nu conteaza culpabilitatea „subiectiva”, importanta este aceea „obiectiva”. Asa se ajunge la falsa logica a crimelor de gandire…

          • Pai nu cumva domana la care va referiti e mare profesoara de literatura? „Ar fi putut spune” ziceti..hmm…din putinele si limitatele mele cunostinte de gramatica romaneasca, asta se cheama conditional-optativ, ba mai mult conditional-optativ perfect…si tot dupa vagile mele cunostinte de gramatica, conditionalul-optativ( ca de aia se cheama asa doar!), exprima o situatie ipotetica…pai cum dreaq, vorba AVP-ului. Nu stiu, n-am vazut articolul, poate era marcat cu „stintifico-fantastic”, in care caz, imi cer scuze anticipat :-)

            • Va salut!
              Vin si eu la festin cu ce se mai gaseste prin casa :) .
              http://www.observatorcultural.ro/Povestea-unui-fals-citat*articleID_25017-articles_details.html
              Nu numai articolul in sine e tare, in special daca stii despre ce e vorba, dar si (sau mai ales) comentariile. Pe prima pagina am remarcat al doilea comentariu (cel semnat Alcazar – Vineri, 4 Martie 2011, 22:24): explica exact „obiectivul/subiectivul” culpabilitatilor, situatii amintite de Dl Tismaneanu mai sus; ar mai fi bun si cel de-al saptelea comentariu (semnat, Dorian – Duminica, 6 Martie 2011, 15:25), ala explica bine si pe scurt situatia in care se aflau toate personajele la un moment dat (ca o fotograma, asa). Mai sunt si alte comentarii interesante, bineinteles.
              In fine, stiu ca tema este conexa, dar nu m-am putut abtine, cred ca e importanta si interesanta, mai cu seama ca in vremuri nu prea indepartate s-au dat lupte grele chiar aici, pe Contributors, in legatura cu acest „fenomen”. Ma opresc in acest moment, gata, scuze de deranj!
              +
              Erata la mesajul despre Kunzle, caci acum am vazut:
              „cine e interesat (or mai fi si din astia), poate vedea si poate incerca” este fara virgula, fireste :) . A ramas asa fiindca m-am hotarat in ultima clipa sa folosesc parantezele in loc de virgule, iar una dintre virgule nu s-a sters. Asta e!
              Sanatate tuturor!

      • V. Tismaneanu : ” Poate explicati ce-ati vrut sa demonstrati aici. ”

        In english , there is an old saying : it speaks for itself and it speaks volumes :!:

        However, if you prefer a shorter one : it goes without saying :!:

        And I trust that , at least this time , you understand.

        • Nu m-am dumirit. Nu fac parte dintre cei care iau afirmatiile politice ale lui Sartre, Garcia Marquez sau Graham Greene drept litera de evanghelie. As spune chiar ca le iau cu mai mult decat a grain of salt :) Sunt convins ca daca ati face o cautare adancita, ati gasi elogii similare venind de la Harold Pinter, Dario Fo, Carlos Fuentes, Aragon si cine stie cine altcineva. A propos, nu exista si vreun poem de Pablo Neruda in memoria lui El „Che”? In fine, intreb si eu, chiar a scris Ernesto Sabato acele randuri?

    • @Clarice
      Deci cum e cu acel citat, ii apartine sau nu lui Sabato? Daca da, ar fi firesc sa-l contraziceti pe cel care v-a contrazis, daca nu, ar fi cazul sa va recunoasteti eroarea. Eu nu am putut intra pe linkul pe care l-ati dat.

      • @ ALX Eu nu am fost de fata cind Sabato s-ar fi pronuntat exact cu aceste cuvinte , daca asta sugerati :lol: Dar nici nu am scornicit citatul , ci l-am preluat de aici :

        http://www.hey-che.com/people-about-el-che-guevara-en/

        Il gasiti sub foto Che si copil . Sint si alte citate acolo , , apartinind altor personalitati . O parte le-am reprodus initial. Pt. rest , va las placerea de a le descoperi singur :wink:

        @ Vladimir Tismaneanu Am oferit acele citate pt. a sugera cum personalitati de prim rang si care au jucat un rol major in gindirea sec. XX au inteles sa onoreze persoana publica a unui revolutionar de profesie, A REAL TRUE BELIEVER –- adica ceea ce dvs. numiti , cu referire la decizia UNESCO , drept „onorarea unui asasin „. Ni plus, ni moins …..

        Este vorba de aprecieri facute in toiul evenimentelor , fara a cunoaste ce va fi in sec. 21 . Sint aprecieri referitoare la un om care a preferat ACTION in loc de a despica firul in patru , un om ce nu a stat in fotoliu analizind faptele altora ci a facut istorie si a adus speranta unei intregi generatii (generatia ‘ 60 , dar nu numai). Citatele apartin unor oameni care au observat atent ce se intampla in jurul lor , oameni care nu isi risca prestigiul de dragul unei aprecieri de complezenta. Pe ei am putut a-i cita. Nu am putut cita, din pacate , strigatele de revolta ale studentilor francezi iesiti in strada , in evenimentele ’68 , cu efigia Che drept simbol. Nici strigatele de revolta ale studentilor americani, in marile revolte din campusuri din anii ’60 , care au culminat cu procesul „Chicago 7” . Exista milioane pe intreaga planeta care au avut , si continua a avea nevoie, de un reper moral in lupta contra inegalitatii si injustitiei –de asta exista mitul Che, ca punct de referinta .

        Deci , pe scurt , am sugerat oferind acele citate ca UNESCO a avut o motivatie solida in masura luata . SI ca nu e nevoie de opinia lui Manolescu , nici de altele , mai mult sau mai putin (dez)interesate :wink:

        • Stimata doamna Clarice Starling/Sitmate domnule Hannibal Lecter,

          Cu tot respectul, argumentul autoritatii nu are valoare. Iar Sartre ca autoritate politica nu face doi bani pentru multi dintre noi. Un om care a mintit privind GULAG-ul pentru a nu-i face sa dispere pe „proletarii de la Renault-Billancourt” era, moralmente vorbind, un poltron. Ma exprim bland. Claude Lefort si Cornelius Castoradis erau mult mai duri la adresa lui. De Camus nu mai vorbesc.

          Guevara a ales actiunea? La fel au facut si legionarii. Ati citit romanul lui Dinu Pillat „Asteptand ceasul de apoi”? Nu nutreau si ei cultul mortii, nu celebrau sacra moarte revolutionara? Mantuirea prin sange? Nu urau si ei „cretinismul parlamentar”? Studentii francezi il ridicau in slavi si pe Mao, in acel naucitor mai ’68. Chiar figuri de seama ale anticomunismului de azi au trecut, din pacate, printr-o faza maoista. N-am ascuns ca il admir pe Raymond Aron. Spre deosebire de bietul Sartre care nu mai stia cum sa intre in randul revoltatilor, sa fie acceptat pe baricade, Aron a avut curajul sa scrie realist, lucid si, da, extrem de critic despre ceea ce Habermas (da, Jurgen Habermas!) a numit die Scheinrevolution (pseudo-revolutie). Cum si Adorno s-a delimitat de fanatismul unei miscari care ii amintea prea tare de anii 30. Cele mai sumbre asteptari ale lui Adorno si Habermas privind „fascismul rosu” (terrmenul e al lui Habermas si provine din dezbaterile stangii anti-staliniste a anilor 30) s-au adeverit in aventura criminala a „RAF”. Sigur, Andreas Baader si Ulrike Meinhoff voiau si ei actiune directa, frematau istoric/isteric si trepidau revolutionar. Ce mai contau cateva cadavre de burghezi imputiti? (reproduc terminologia lor) Nu condamnase Rosa Luxemburg social-democratia traditionala drept un „cadavru imputit”?

          http://www.humanitas.ro/humanitas/a%C5%9Ftept%C3%A2nd-ceasul-de-apoi-0

        • @Clarice
          OK, m-am linistit. Ar fi fost dezamagitor sa fi spus Sabato asa ceva. De altfel, nimic nu-l recomanda pentru o asemenea ineptie.

  20. Arareori revolutiile sunt „de catifea”, ele presupun in general violenta, varsare de singe, teroare si tot tacamul. Marii revolutionari, cei „de teren” in special, au pe constiinta o gramada de crime, dar fara ei am trai in continuare bine merci in sclavagism( chiar daca nici capitalismul nu e mult diferit). Ce te faci insa cand vezi ca state cu un „glorios” trecut criminal precum Germania si Statele Unite conduc lumea? Auschwitz si Dachau sau Hirosima si Nagasaki au fost prea repede uitate. Criminalitatea economica la nivel de stat e ultima „gaselnita” in materie; mai „curata”, mai sigura, mai eficienta, nu te ucide in mod direct, dar te inscavizeaza in mod sigur…

  21. Foarte bun si documentat articol. Este o usurare sa vezi ca in Romania de astazi exista si jurnalism de calitate cu oameni bine informati si onesti in privinta adevarurilor istorice care, in timp, incep sa se stracoare prin sita deasa a cenzurii politice din timpurile respective.

    Din nefericire omenirea si-a celebrat din totdeuna cei mai mari asasini si criminali istorici incepind cu Ghinghis Han, Alexandru cel Mare, Napoleon, Stalin, etc. Pina si noi il veneram pe Stefan cel Mare care a dus peste 40 de razboaie omorind intre timp toata floarea Romaniei. Il dispretuim insa pe Radu cel Frumos care a platit tribut si a salvat viata a sute de mii de romani care nu au mai pierit in razboaiele care ii fac faimosi numai pe generalii cuceritori!

    Che a fost unul din criminalii patologici ai timpurilor moderne. De acea nici nu a suportat sa faca munca de birou oferita de Castro. El nu se pricepea la construirea unei societati, era specializat in distrugerea lor. Din acest motiv a si parasit Cuba ca sa creeze havoc in alta parte a lumii, sa destabilizeze un alt stat Sud American si, in viitor, toat ce mai raminea!. Medic de profesie, dintr-o familie in care nu a cunoscut nici-una din mizeriile impotriva carora si-a declarat „lupta”, isi satisfacea nevoia de adrenalina ucigind in numele sfint al „revolutiei”. Revolotionar fara credinta, fara patrie (el fiind Argentinian), falsificator al juramintului Hypocratic, acesta a fost veneratul Che Gevara, „El Comandante”. Pina si Castro si-a dat sema intr-un tirziu de ce sarpe a crescut la sin.

    Este timpul ca omenirea sa-si re-evalueze „eroii”.

  22. Daca Manolescu va avea vreo reactie morala, sint gata sa-mi pun toata cenusa lumii in cap si sa recunosc ca sufar de un pesimism bolnav si care-mi denatureaza perceptiile. Nici dupa ce-i fortati cu acest text o reactie, nu va spune nimic. Nu a spus niciodata nimic, iar cei care spun sau macar ar vrea s-o faca, sint taxati drept „imaturi”. Manolescu are o moralitate de opereta, superficiala, fara nici o radacina reala. Niciodata nu-si va prejudicia o pozitie comoda pentru o idee, in schimb va avea intotdeauna suficiente resurse stilistice incit sa ridiculizeze respectiva idee, ca sa se dezvinovateasca implicit. E un caz trist, dar nu foarte complicat psihologic. Insa acest caz trist este tipic pentru intelectualitatea din Romania, care-l admira neconditionat pe Manolescu si se comporta in consecinta dupa acest model pagubos pe termen lung. A demisionat cineva de la ICR in afara de Corina Suteu? Ati vazut vreun director de ICR din strainatate demisionind in fata abuzurilor lui Marga? Toata lumea tace si face frumos, caci asa e „matur”.

    • YES ! OUI ! RICHTIG !

      Căci spus-a Paul Goma:

      „Intelectualul român – de orice sex ar fi – se ocupă de slujba lui, de apartamentul lui, de cartea lui, doamne-fereşte să iasă-n faţă, să apere principiul carte, principiul libertate. El supravieţuieşte, rezistînd cultural, adică urmărindu-şi interesul, nu vreun păcătos de principiu.”

  23. 1) poate ca era mai nimerit daca autorul facea trimitere la site-ul UNESCO , unde se anunta introducerea acestor documente:

    http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/flagship-project-activities/memory-of-the-world/register/full-list-of-registered-heritage/registered-heritage-page-2/documentary-collection-life-and-works-of-ernesto-che-guevara-from-the-originals-manuscripts-of-its-adolescence-and-youth-to-the-campaign-diary-in-bolivia/

    Astfel, s-ar fi inteles motivatia si consecintele acestei initiative , care e cit se poate de benigna si nu are nimic de-a face cu propaganda, agitatia politica, manipulari, etc.

    2) pt. cine e curios , poate studia intreaga abordare a acestei colectii , aici :

    http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/flagship-project-activities/memory-of-the-world/homepage/

    unde, la categoria „projects” se poate urmari orientarea pe zone geografice, etc. Se poate observa ca au fost incluse , din Marx , manuscrisele ” Manifestul Partidului Comunist” si „Capitalul” . Trebuiau si acestea sa fie supuse cenzurii , precum cere autorul pt. manuscrisul jurnalului lui Guevara ? Trebuie cumva scoase si mutate in ceea ce autorul propune a fi un
    ” Muzeu Memorial al Catastrofei Comuniste in veacul XX. ” ?

    3) V. Tismaneanu : ” Era o figura romantica, parasise o importanta pozitie guvernmamentala, un desperado al unei revolutii imposibile, o cpmbinatie de Trotki si Byron. Apoi am citit in “Secolul XX” un grupaj (atent selectat) din scrierile sale. Imi amintesc o maxima de certa inspiratie religioasa: “Orice om adevarat simte propriul obraz palma primita de oricare alt om”. ”

    Tocmai am primit in dar (nu pot spune de la cine :wink: ) un exemplar din editia PRINCEPS – DELUXE a lucrarii memorialistice a prof. Tismaneanu. Si , desi am cautat cu asiduitate macar o mica referinta la acest episod care , se pare, l-a marcat pe autor pina in ziua de azi , nu am gasit nimic. Nici macar la index :lol: http://goo.gl/2qHcyB

    Pentru cineva care s-a aplecat asupra fenomenului numit „Scoala de la Frankfurt ” si a criticat atitudinea de non-combat a acesteia , sugerind necesitatea unei abordari revolutionare REALE ,– intruchipata tocmai de Guevara , ca sa nu mai amintesc de RFA ( Andeeas-Ulrike) , vizitati, ca si Che , de catre Sartre –- aceasta omisiune din memorialistica (adica din memoria perceptiilor) pare cel putin surprinzatoare. Sa fie doar o mica scapare sau e ceva mult mai serios ?

    4) re. update. Nu cred ca acel comentariu (si nu interventie) a dnei Rodica Grindea este , asa precum sugereaza autorul ” relevanta si revelatoare ” . Unei persoane care se exprima , despre stinga mondiala cum ca ” … rămâne cu aceeași psihologie idolatră a neconsolatei midinete, ajunsă între timp o decrepită bătrână stângistă! ” nu ii pot spune decit :take a hard look in the mirror ! Se poate aduce un graunte de nisip cind e vorba de fumatul unui tanar religios, dar cind discutam despre curente de gindire contemporane e nevoie de ceva mai mult . Chiar daca , pe malul Mediteranei , meduzele par a nu reactiona !

    • Bine ati revenit, domnule Hannibal Lecter, intelesesem ca sunteti ocupat(a) pana luni. Ori poate ati lasat-o pe distinsa Clarice sa va tina locul. Probabil ca ati rezolvat rapid presantele probleme. Eu credeam ca aveati „Lumea secreta” de luni de zile. Banuiesc ca ati mai comandat un exemplar, doar ati spus ca o considerati „cartea anului”. Nu am cunostinta de o „editie princeps” si „deluxe” a „Lumii secrete”. Ne puteti oferi detalii? Daca exista, ma voi grabi sa cer editurii sa-mi trimita si mie, ca autor, cuvenitele exemplare. Daca nu, ce sa inteleg?

      Pentru informarea Dvs, Karl Marx nu a organizat detasamente teroriste care au executat sute, poate mii de oameni. „Che” Guevara a facut-o. Karl Marx nu a exaltat criminalitatea oarba. A comis numeroase erori, a deschis calea pentru ceea ce unii autori numesc sociocid, dar nu a infiintat o politie secreta, nici macar un „partid de avangarda”. Sunt ultimul care sa neg ca ideile lui Marx au avut consecinte dezastruoase, dar nu confund filosoful cu asasinul. By the way, good faith, indeed…

      As mai adauga ceva: eu scriu articolele mele, le semnez cu numele meu, mi le asum. De ce nu faceti si Dvs acelasi lucru? Ce va impiedica? Nu credeti ca dezbaterea de pe acest forum este una onesta? De ce incercati sa o aruncati in derizoriu? Intreb si eu, cum v-au intrebat si altii, de ce aceasta fixare pe scrierile mele, indeosebi in ultimele 12-14 luni? Nu vi se pare putin bizara?

      • :) … si uite asa a aparut si al treilea… Numai ca despre acesta erati deja avertizat de catre mai multi cititori/comentatori, inca de acum vreo doua-trei articole (cred ca era chiar cel cu „good faith”, nu mai caut acum, stiti Dvs mai bine). Scriu si rad in vremea ce scriu, fiindca voiam sa vi-l „demasc” eu, in cel mai pur stil guevarist, mai prin crucea noptii, asa, pe la ceas de culcare. Conta si daca stiti sau nu filmul, ca „filmul” sigur il cunosteati. Ma rog, in final s-a dovedit ca ati vazut filmul asta deja (ambele variante :) ), v-ati si prins si mi-ati stricat surpriza :) . Si asta, paradoxal, ma distreaza tare si chiar ma bucura. Despre personajele „filmului” nu pot spune nimic; de aseara, de cand m-am prins eu, am o oarece greutate in a reusi sa calific atare comportament, o spun cat se poate de serios si de sincer.
        Toata stima! Sa fiti sanaros si tare!

      • Domnule profesor Tismaneanu,
        „Intreb si eu, cum v-au intrebat si altii, de ce aceasta fixare pe scrierile mele, indeosebi in ultimele 12-14 luni? Nu vi se pare putin bizara?”
        Fixatia tine de pasiune, de transfer si contratransfer, de sincronizare empatica si nu de putine ori de regresie, de aparari in fata unor afecte, de probleme din trecut nerezolvate, de rani care sangereaza etc. Eu nu sunt in masura sa scriu cu detasare despre fixatii, am un model deja cronic de fixatie in familie – sunt peste 3 ani de studiu pe istoria dv., zeci de fise, zeci de pagini… zeci de discutii in contradictoriu cu solutia discutabila – anul sabatic, tacerea… este si aceasta spre bine.
        http://www.contributors.ro/cultura/inaltimile-suverane-hannah-arendt-amor-mundi-si-catastrofele-secolului-xx/#comment-143275
        http://www.contributors.ro/cultura/inaltimile-suverane-hannah-arendt-amor-mundi-si-catastrofele-secolului-xx/#comment-143437
        Raspunsurile la intrebarile Calei/HHH au darul de a dezvalui „cu masura” voluptatea punerilor in scena. De ce acele intrebari? Umbra, dar sa nu facem exercitii de psihologie abisala. Citesc cu detasare articolele dv, observatiile Calei pe textura prezentului in oglinda cu istoria dv personala. Am ajuns in punctul in care ma amuza consecventa, iar atitudinea domnului Hannibal Lecter a deschis un nou front :)

        • „O carapace de insensibilitate” cum spunea Freud.
          Pulsiunile îşi conservă forţa. Pe scena mentală, copilul din noi compune scenarii, cu ostentaţie sau discreţie croşetăm iluzia, dăm relief, punem nuanţe, intuim supleţe asociativă. Infantilul din noi nu are legătură cu vârsta fizică.

          Avem de ales între (1) apărările narcisice – idealizarea şi devalorizarea – ruperea de obiect, (adoraţiile au şi ele o durată de viaţă); (2) relansarea pulsiunii de dominare, angoasa de abandon, reorganizarea fixaţiilor, repliere şi (3) denegare şi refulare, dar refularea nu este ştergere şi nici distrugere.

        • Dr. Zen,
          ”Citesc cu detasare articolele dv, observatiile Calei pe textura prezentului in oglinda cu istoria dv personala. Am ajuns in punctul in care ma amuza consecventa”
          Detasare ce vine din retragerea ei pentru apus in Rusia, stiai data plecarii, pentru prima data doar dus. Ultima dara a fost mesajul postat in noaptea de 2 august. Alegerea intre cele trei stadii este pentru cei ce mai au timp sa aleaga, dar alegerea lor nu foloseste cu nimic la restul de timp ramas. Vei avea curajul, dupa moartea ei, sa trimiti acel manuscris lucrat pentru supervizare profesorului Tismaneanu? Am dorit sa fac publica dorinta ei, tocmai pentru a sti ca ai aceasta obligatie morala fata de ea. A vorbi cu detasare si la trecut despre acesti ani si acest rest de timp, despre ”vina tragica” este acel ”sa mori la timpul potrivit, cand nu mai poti lasa absolut nimic in urma”.

          Domnule Tismaneanu,
          Din fraza de mai sus, un singur detaliu va priveste direct, nu stiu daca si meritati acele ganduri, veti primi de la Zen, in cel mult 3-4 luni, o parte din materialul de supervizare al Calei, ce tine de dv, de ”fixatia cronica” cum a scris Zen. In prezenta mea, Zen a primit inainte de plecarea Calei la Vladivostok, acest manuscris.

          Cala,
          Te rog sa ma ierti pentru acest gest, dar tacerea ce urmeaza trebuie sa aiba o explicatie, desi stiu ca nu de justificari ai nevoie acum.
          Hagakure

      • Va raspund eu la intrebarile din ultimul paragraf. A astepta un raspuns de la Lecter/Clarice/etc nu cred ca are mare importanta intrucat onestitatea nu exista in comentariile acestui postac. Va apela probabil la dreptul la opinie si placerea dialogului intelectual cu dvs. Insistenta pe articolele dvs. si tentativele repetate de dezinformare a cititorilor prin varii metode releva clar o misiune de intoxicare si de diminuare a impactului articolelor dvs. Scopul principal este de-a induce o nuanta puternic relativista datelor precise si cunostintelor extrem de detaliate pe care le transmiteti prin articolele dvs. Obiectivul acesta nu se poate atinge imediat, cere timp pentru a sedimenta falsa opinie ca adevarul este relativ. De aici si insistenta de lunga durata a comentariilor care arata si o indelunga pregatire si documentare prealabila care necesita timp si efort, acest lucru indicand o activitate profesionala si nicidecum ocazionala sau recreativa.

        Ca sa concluzionez, va spun ca plozii Securitatii nu si-au incetat activitatea in ceea ce va priveste, ei preluand si continuind directivele institutiei mama atata timp cat „öbiectivul” Tismaneanu (nu stiu ce nume de cod v-au dat) nu isi inceteaza criticile la adresa unui sistem ce reprezinta chiar ratiunea existentei unei astfel de institutii de represiune; institutie ce a trecut cu bagaje si personal de partea continuatorilor regimului comunist. Cunoasteti mult mai bine ca mine ca acest lucru s-a intamplat si in cazul Monicai Lovinescu care continua sa primeasca telefoane de amenintare cu moartea mult dupa 1989.

        • Securitatea a fost desfiintata oficial in decembrie 1989. Dosarul meu, deschis in februarie 1983, imediat dupa prima transmisiune, sub numele meu, la „Europa Libera” (transmit si acum), a fost inchis (oare?) in mai 1990. Deci avem proba precisa ca nu a fost desfiintata. Detin toate aceste documente, ele se afla in dosarul meu pe care l-am obtinut, prin cerere oficiala, in 2006. Numele de cod al obiectivului VT: „Cain”. Probabil pentru ca eram (si, iata, raman) pentru ei, fratele renegat, tradatorul care urma/urmeaza sa fie pedepsit de cei care se cred imputerniciti de Istorie…

          Nu am idee de ocupatiile d-lui ce-si zice Lecter. Prefer sa le ignor. Dar este limpede ca are o singura peocupare notabila. Pe vremuri i se spunea misiune. Ceea ce „baietii” inspirati de Iulian Vlad, Rogojan, Nistorescu, Romosan, SRS, Buzatu, Corut, Talpes si alti magureni nu pot anticipa este ca exista si oameni care nu se lasa umiliti si imbecilizati. Nu toti suntem de vanzare. Nu toti suntem mancurtizati.

          Ati amintit-o pe Monica Lovinescu si va multumesc. In ziua cand am aflat trista veste a disparitiei ei, am pus Simfonia a VII-a, dirijata de Karajan si am plans.

          http://www.contributors.ro/politica-doctrine/am-fost-obiectivul-cain-despre-dosarul-meu-de-securitate/

          http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dan-tapalaga-vladimir-tismaneanu-turnat-de-prieteni-demonizat-de-securitate/

          • Asa cum am sugerat unui alt comentator mai devreme, incercati Beethoven interpretat de Wilhelm Furtwängler. In opinia mea e de departe cel mai bun. In plus va recomand Simfonia a 9-a, partea III (sau third movement). Primele 20 de minute reprezinta cea mai frumoasa compozitie pe care am auzit-o vreodata.

        • @ Julie Andrews

          Calm down, honey. „Nu se poate trăi, clipă de clipă, din ură şi fleac.” (Andrei Plesu, ieri, in 22).

  24. As avea un comentariu cu privire la riscul de a minimaliza posibilitatea ca Fidel sa-l fi trimis la moarte in Bolivia pe Che. Am ascultat des aceasta versiune „vox populi” cubana (inclusiv a lui Norberto Fuentes si alti fosti colaboratori ai castrismului, acum in exil) si mi se pare plauzibila.

    Era la relativ scurt timp (7 ani) dupa moartea „accidentala” a carismaticului Camilo Cienfuegos, si un alt accident ar fi fost ciudat. Cum spune si Vladimir Tismaneanu, misiunea in Bolivia era organizata si condusa din La Habana, dar… fara prealabila asigurare a sprijinului local. Foarte diferit de cele doua incercarri de debarcare in Venezuela (‘66 si ‘67). In ambele ocazii, PC din Venezuela si formatiile de guerrilla erau pregatite si in asteptare.

    Prima debarcare era destinate intaririi guerrillei locale cu elemente bine pregatite din armata cubana si il continea, intre altii, pe Ochoa, eroul militar din Angola, Etiopia si Nicaragua, devenit apoi incomod si executat in ’89. Din partea venezueliana era ghidata de Luben Petkoff (fratele lui Teodoro, pe atunci lider stangist, azi unul din criticii activi ai chavismului).

    http://www.analitica.com/va/sociedad/articulos/2947392.asp

    A doua debarcare era mai ambitioasa, vizind doborirea presedintelui Raul Leoni. Grupul care venea de pe insula era mixt, cubanezi (armata) si venezuelani (guerilla). Unul din putinii supravietuitori, Luis Fernando Soto Rojas, a devenit chavist dar a cam disparut in ultimul timp.

    http://www.noticierodigital.com/2011/01/soto-rojas-el-guerrillero-de-machurucuto-1967-alias-comandante-ramirez/

    In timpul acesta, ca un somnambul politic, Che se ducea in Bolivia cu o mina in fata si alta in spate sa ofere, in creierii muntilor, tractoare din stepa rusa in schimbul adoptarii ideologiei marxiste, in versiune violenta. Usor de imaginat reactia locala. Binenteles, misiunea era pe masura lui, aventuriera si belicoasa, dar nu avea nici o sansa de a se termina altfel de cum s-a terminat. De ce n-a fost trimis Che in Venezuela, tara mult mai importanta din punct de vedere geopolitic si cu un guvern democratic inca tinar si mai vulnerabil decit dictatura din Bolivia? Iata o intrebare care isi asteapta inca raspunsul.

    • Va multumesc pentru comentariul intr-adevar informat si clarificator. Din pacate, istoria stangii radicale este prea putin stiuta in Romania (si nu doar acolo). Pe fondul ignorantei istorice infloresc miturile, legendele, romantizarile.

      Castro a criticat vehement, in 1967, conducerea pro-sovietica (inca) a PC din Venezuela (Pompeyo Marquez-Teodoro Petkoff), partid legal, pentru „oportunism” si „capitulationism”. Banuiesc ca sovieticii nu incurajau o aventura in Venezuela. Dupa cateva luni, „Che” murea in Bolivia. Luben Petkoff facea parte din guerilele conduse de Douglas Bravo. Fratele sau, Teodoro Petkoff, a virat spre un eurocomunism avant la lettre, a criticat vehement invazia Cehoslovaciei in august 1968. In 1969, Brejnev l-a inclus pe o lista a „renegatilor”, cred ca in discursul de la Consfatuirea partidelor comuniste de la Moscova tinuta in luna iunie. Figurau pe aceeasi lista francezul Roger Garaudy si austriacul Ernst Fischer.

  25. Cu intirziere, caci sint in vacanta in strainatate, am citit raspunsul domnului doctor Manu, care-l aduce in discutie pe…Ion Antonescu ! Prelungeste confuzia sau face diversiune ?
    Domnul doctor ne informeaza – ironic ? – ca bronsita cronica de care sufera il face sa nu fie deranjat de un bust al lui Antonescu. Dreptul domniei sale ! Perpetuarea „memoriei” lui Antonescu printr-un bust al acestuia ar fi o abominatie, cum ar fi un bust al tortionarului Che
    Guevara ! O carte intitulata „Criminalul de razboi Antonescu” este insa o necesitate ! Pe cind
    o carte cu titlul : „Destramarea unui mit : cine a fost intr-adevar Che Guevara” ?

    @Lucid
    Imaginea lui Che Guevara, devenita o icoana mondiala, e datorita fotografului Alberto Korda. El a fotografiat pe conducatorii cubanezi, printre care Che, care asistau la o parada in Plaza de la Revolucion la Havana. Frapat de expresia lui Che, a izolat figura lui din fotografia colectiva, realizind astfel un portret post-factum. Faima mondiala a imaginii e datorata insa editorului italian de stinga Feltrinelli, care a realizat potentialul ei si care a declinat-o pe toate suporturile posibile. Multi adolescenti din lumea intreaga continue sa poarte T-shirts cu Che, fara sa aiba nici cea mai mica idee ca popularizeaza imaginea unui criminal.

    • @intelectual sovaielnic
      Salut!
      „Prelungeste confuzia sau face diversiune ?” Va atrag atentia ca una nu o exclude pe cealalta; mai mult, chiar se potenteaza reciproc. Iar raspunsul este „da” :) .
      „Domnul doctor ne informeaza – ironic ? – ca bronsita cronica de care sufera il face sa nu fie deranjat de un bust al lui Antonescu” (pe langa care sa treaca in fiecare dimineata – NM).
      Acum, in legatura cu bustul maresalului: n-ati inteles ca domnul doctor are bronsita si ca, prin urmare, expectoreaza excesiv? Nu ati priceput ca, in situatia data, acel bust ar reprezenta pentru domnul doctor exact locul unde l-ar apuca expectoratiile cele mai grele, locul in care sputa ar da navala ca un suvoi? Ca acolo ar fi, mai pe scurt, asa, locul in care ar scuipa d-sa in fiecare dimineata?
      Scuze daca deranjez, ma puteti anunta :) .
      Sanatate si voie buna!

  26. Domnule profesor,

    Dupa revarsarea de cultura din comentariile anterioare vin si eu cu o observatie de plebeu tehnicist: nu-mi place musamalizarea! De niciun fel – de dreapta, de stanga, parentala, politica, etatista, culturala, istorica, politicos-condescendenta, corecta politic, „spre binele meu” etc.
    Pur si simplu n-o suport! Iar cea mai buna metoda de a ma face sa caut, sa citesc, sa vad, sa experimentez, sa ma indoiesc este exact aceea de a-mi interzice sa fac aceste lucruri!

    Constiinta mi-e martora, n-am motive sa fiu de stanga! Mai mult, ma declar fara retineri liberal minarhist, deci imi repugna si resping din principiu orice fel de autoritate lipsita de fundamentare logica (iar pentru mine logica se confunda cu exercitiul drepturilor naturale). Cu toate acestea, reactia dumneavoastra a avut drept unic rezultat faptul ca mi-am trecut pe „to read list” scrierile lui Che Guevara… nu de alta, dar prea multa energie s-a consumat pentru a ma convinge sa nu o fac.

    • Cu deplin respect, mi-e teama ca ati inteles gresit sensul articolului si al discutiei. Nu am spus niciodata ca scrierile lui Guevara nu trebuie citite. Cum, ca sa intelegi nazismul, citesti „Mein Kampf”. Ca sa intelegi stalinismul, citesti „Problemele leninismului”. Ca sa intelegi leninismul, citesti, sa spunem, „Ce-i de facut?” Sigur, e recomandabil sa citesti si ce-au scris despre aceste volume autori precum Ian Kershaw, Leszek Kolakowski, Robert Conquest, Robert Service etc

      Problema, repet cat pot de clar, este includerea de catre UNESCO a acestor scrieri datorate unuia din profetii si practicantii violentei tiersmondiste (cititi ce scriau Jean-Francois Revel si Carlos Rangel despre „Che”) in tezaurul cultural codificat, prezervat, sanctionat etc de UNESCO. Studentii mei de la cursul despre marxism si post-marxism citesc Lenin, Trotski, Mao Guevara, Fanon, Cabral, Marcuse etc Dar ei citesc si Kolakowski, Walicki, Pipes. Exista o antologie editata de profesorul David McLellan despre scrierile esentiale ale marxismului care include fragmente din eseurile lui Gurvara despre „Omul Nou”. Nu va descurajez sa cititi Guevara. Nici prin cap nu mi-ar trece sa interzic cuiva aceste lecturi: nu am nici dreptul, nici inclinatia. Amical, daca imi ingaduiti, v-as indemna sa nu o faceti in vacanta, va stricati concediul :)

      • Înţeleg că atunci când aveţi nevoie să vină cineva să vă facă treaba murdară pe aici prin ogradă îi chemaţi pe cei de la ILD, că ştiu ei mai bine cum e cu ordinea, disciplina şi intimidarea. Desigur, dumneavoastră nu vă coborâţi la aşa ceva. Şi, de fapt, de ce să nu-i laşi să facă lucrurile la care se pricep cel mai bine ? :)))

        • Insinuarea este continuta in mesajul Dvs („Inteleg ca…”). Vreti sa polemizati cu cei care scriu pe site-ul ILD, nu aveti decat sa o faceti, dar nu aici si nu in acest mod. Ii „convoc” pe ei cam cum va „convoc” pe Dvs :)

          • Ei, eram galant şi voiam să spun că apelaţi la ei doar la nevoie. De fapt, adevărul e că celor de la ILD le-aţi lăsat cheile de la intrare şi se simt aici ca la ei acasă.

            ***Se pare că există persoane care au încercat să polemizeze cu cei de la ILD, însă nu ştiu să fi reuşit cineva. Şi nici nu ştiu de ce s-ar obosi cineva să facă asta.

            • Observ ca nu va impiedica nimeni sa va simtiti comme chez vous. Cat priveste cheile, cred ca hiperbolizati :) Iar acum, vorba lui H.-R. Patapievici, inapoi la argument

    • Ce musamalizare, domnule? Ce a fost falsificat in descrierea lui Guevara? Nu era comunist? Nu se semna Stalin? Nu a ucis oameni cu mana lui? Nu era un fanatic? Nu era un ticalos?

  27. Am exagerat, domnule profesor, si nu m-am gandit vreodata ca ati putea sa-mi interziceti ceva (si cu atat mai putin o lectura). Am vrut doar sa subliniez ca acceptarea sau respingerea reala nu pot avea la baza decat cunoasterea.

    Cat despre lecturile de vacanta, va precizez cu riscul de a va dezamagi: este singura perioada din an cand refuz sa citesc! In schimb, anul acesta mi-am propus sa compar integrala simfoniilor lui Beethoven in variantele Berliner Philharmoniker/Herbert von Karajan si Staatskapelle Berlin/Daniel Barenboim. Deocamdata stiu doar ca prima integrala este mai prost inregistrata (deh, 1963) dar inca nu mi-am format o opinie despre interpretare. Nu ca m-as pricepe dar parca mainierismul si rigoarea lui Barenboim nu fac casa buna cu revolta nativa a lui Beethoven… sau ca sa mu-mi desmint reputatia de plebeu, cam seamana cu ciorba de burta servita in cesti din portelan de Limoges ;)
    Oricum, va asigur ca dupa o „a noua” la volum realist, completata cu oaresce Paganini (London Philharmonic/Charles Dutoit/Salvatore Accardo) Che Whatever nu-mi mai creaza decat usoare dureri la basca! ;)

    • Faceti cel mai bun si frumos lucru. Imi amintesc cand am fost invitat, in 1996, la emisunea lui Iosif Sava. Incepea cu Karajan, simfonia a 5-a. Tot tumultul lumii, tot misterul existentei, vizibil si invizibil, se revarsa spre noi. Dl Sava era transpus, eram cu totii, invitatii, redactorii, tehnicienii de studiou, inmarmuriti. Se lasau cateva secunde de tacere grava, solemna, dl Sava murmura „Divin, domnule, divin”, dupa care venea o intrebare absolut neasteptata, care te lasa perplex… Vacanta cat mai placuta!

    • Ma scuzati ca dau buzna cu o sugestie. Incercati Beethoven interpretat de Wilhelm Furtwängler, cel mai bun dupa parerea mea.

  28. O tema care ar starni polemica oriunde in lumea asta – Che Guevara, multa sare si piper, adrenalina si patima, evenimente si personaje demne de Agatha Christie, comentarii, comentarii la comentarii samd. Realmente o placere de o savoare deosebita la ceas tarziu de vara (sincer).
    PS: ar fi fost legenda aceeasi fara:
    http://www.youtube.com/watch?v=Z9t2NNeCRt8

  29. Este de tot amuzamentul abaterea discutiei de la idei catre persoane, este tipica situatiilor cand nu poti face fata unei discutii cu argumente competitive. Probabil ca Dl. Tismaneanu nici nu-si da seama cat de mult seamana cu Dl. Lecter, nu ca „misiune”, fereasca sfantu’, ci ca informare si pasiune, care ar trebui salutate in egala masura. Astfel de tipologii comparabile echilibreaza orice discutie si evita mitologizarile. Cam asa se intampla intr-o comunitate deschisa a ideilor, cand apar tentatii de monopol, apar si reactii!

      • OK, si pe D-stra si pe Dl. Lecter va astept in continuare cu opinii si idei cat mai interesante, iar daca vor fi si in competitie castigul va fi cu atat mai mare pentru toti. Ma inclin in fata lui Hannah Arendt, o mare teoreticiana, care dupa cate stiu a teoretizat si conceptul de totalitarism. Dintr-o lectie care mi-a fost administrata recent am invatat insa ca pana si conceptele trebuie actualizate. Concret, la o critica foarte vehementa la adresa oricarei forme de totalitarism, cineva de mare altitudine stiintifica mi-a replicat, textual: „O societate care nu are controlul total asupra ei insasi este extrem de vulnerabila”. Era vorba, dupa cum avea sa-mi explice, de un control social, nu politic, care se actualiza din observatia ca bresele terorismului au fost sau sunt posibile in absenta „totalitarismului social”. La ploaia mea de linkuri si citate despre autori si opere din trecut, mi-a raspuns ca acestea pot ucide o discutie vie despre prezent, asemuindu-le cu un fel de pilule halucinogene care te impiedica sa vezi realitatea. Nu stiu cum e la Washington, aici e foarte cald, o mica digresiune poate fi invioratoare, ca pentru studentii care asculta o prelegere de la catedra. Multumesc pentru multe informatiiu noi pe care le-am aflat despre legendarul Che!

  30. Din link-ul postat de dumneavoastra:
    „Che Guevara, who did so much (or was it so little?) to destroy capitalism, is now a quintessential capitalist brand. His likeness adorns mugs, hoodies, lighters, key chains, wallets, baseball caps, toques, bandannas, tank tops, club shirts, couture bags, denim jeans, herbal tea, and of course those omnipresent T-shirts with the photograph, taken by Alberto Korda, of the socialist heartthrob in his beret during the early years of the revolution, as Che happened to walk into the photographer’s viewfinder—and into the image that, thirty-eight years after his death, is still the logo of revolutionary (or is it capitalist?) chic.
    Che products are marketed by big corporations and small businesses, such as the Burlington Coat Factory, which put out a television commercial depicting a youth in fatigue pants wearing a Che T-shirt, or Flamingo’s Boutique in Union City, New Jersey, whose owner responded to the fury of local Cuban exiles with this devastating argument: “I sell whatever people want to buy.”

    Cred ca introducerea scrierilor lui Che in patrimoniul UNESCO are mai degraba legatura cu observatia din paragrafele de mai sus, nu cu nu stiu ce complot comunist mondial. Un asemenea demers nu ar fi fost de conceput cu ani in urma, cand Che nu era inca un brand in cel mai pur inteles capitalist. Deci e normal sa va enervati pe superficialitatea gandirii celor de la UNESCO, dar nu mi-as face mari probleme ca asta ar duce la caderea capitalismului, dimpotriva, e un mod in care capitalismul recupereaza si inglobeaza asemenea simboluri ale unei parti a stangii, adica un mod de anihilare a acestuia.
    Si da, mi se pare stupid sa-l compari pe Che Guevara cu Beria, Hitler sau alti criminali in masa, chiar daca nu simt niciun fior nici vazandu-i celebra poza, nici citindu-i „scriererile”. Serialul cu Benicio del Toro e insa bun, dar e fictiune si orice asemanari cu persoanele reale e absolut intamplatoare.

    • De ce vi se pare stupida comparatia cu Beria? Nu a organizat Guevara Securitatea din Cuba? Nu a fost implicat in vanatorile de „contra-revolutionari”? Nu se credea si Beria un teoretician de vaza al marxismului? Ati citit cartea (compilatia apologetica) „Cu privire la istoria organizatiilor bolsevice din Transcaucazia”?

      • A se aseamana cu B, B are proprietatea C, deci A are proprietatea C, cam asa e cu folosirea comparatiei in loc de ratiune – de asta nu prea imi plac mie analogiile in general, pentru ca-s superficiale prin esenta lor.

        Retrag cuvantul „stupid” in ceea ce-l priveşte pe Beria, pentru că sunt, într-adevăr unele paralele care pot fi făcute cu acesta şi, din pleiada de criminali înşiraţi de dumneavoastră e probabil cel mai aproape de personalitatea lui Che. Si e posibil ca Che sa fi fost un admirator al lui Beria, asta nu-i transfera insa crimele sau felul de a fi. Diferentele sunt insa mult mai insemnate intre cei doi decat faptul ca unul era gruzin şi celălalt argentinian … Beria nu a fost niciodată un revoluţionar şi a fost un om al sistemului de la început, spre deosebire de Che. Iar acesta din urma nu a fost criminalul sofisticat care a brevetat sisteme de exterminare foarte eficiente, care era Beria. Se poate spune că Che Guevara a greşit enorm, ba chiar că a continuat să greşească ştiind că greşeşte sau refuzând să se pună în discuţie, ba se poate spune că a perseverat din greşeală în greşeală, că a fost un gambler care s-a jucat cu viaţa altor oameni cu aroganţa că face asta în numele unui adevăr superior. Dar şi-a asumat că poate plăti pentru greşeli şi nu a fugit de răspundere. Comparaţia cu Robespierre e poate mai potrivită.

        Ca Che Guevara e departe de a fi un model (oricum nu prea înţeleg la ce folosesc oamenii-model), sau ca mitul lui are picioare de lut asta e altceva şi cred că suntem amândoi de acord în mare asupra acestui fapt.

        Nu am citit „Cu privire la istoria organizatiilor bolsevice din Transcaucazia”, insa e prima oara cand aud de la cineva de o asemenea statura intelectuala ca Beria ar fi un teoretician de vază al marxismului.

        • Ce spuneam eu si ce-ati inteles Dvs: Nu se credea si Beria un teoretician de vaza al marxismului? Rastalmaciti o interogatie ironica intr-o afirmatie apodictica. Beria se credea teoretician, nu inseamna ca si era ori ca eu l-as considera un important doctrinar. Nici vorba. Tocmai de aceea am pus in paranteza cuvantul compilatie. De ce sunteti atat de convins ca Lavrenti Pavlovici nu a fost niciodata revolutionar? A fost activ in miscarea marxista clandestina din Transcaucazia. Ulterior a fost acuzat (pe nedrept, dar nu asta conteaza) ca fusese agent al politiei secrete. „Nu ca voi ca sa ma luad”, dar am recenzat in TLS biografia a lui Nikolai Ejov de J. Arch Getty si Oleg Naumov, am scris despre acesti sociopati care au condus politia secreta sovietica. Pentru cei interesati, o recomandare bibliografica:

          http://yalepress.yale.edu/reviews.asp?isbn=9780300092059&printer=y

          • Lavrenti Pavlovici avea 18 ani in 1917. De acord că oamenii se maturizau ceva mai repede pe atunci, dar cam ce fel de revoluţionar putea el să fie la vârsta aia? Che Guevara avea 29 de ani când a ajuns în Cuba şi avea deja o experienţă de viaţă destul de bogată. În stilul ăsta al comparaţiilor care văd că face carieră pe unele platforme, e cam ca şi cum ai spune că tânărul Ratzinger a fost la fel de nazist ca Himler pentru că – nu? – nu contează vârsta la care îţi începi cariera politică, ci cum ţi-o începi.

            • Iar cititi ceva ce n-am scris. Nu am spus ca Beria a fost unul din liderii underground-ului bolsevic (de fapt el era apropiat de mensevici). A intrat in partid, intr-adevar, dupa 1917, dar a fost activ (cu multe mistere privind acea activitate!) in luptele din Georgia dintre variile factiuni socialiste. Recurgeti la reducere la absurd: evident ca putem sa-i comparam pe Beria cu Himmler (ori invers) si nu avem nicio ratiune sa-l comparam cu Ratzinger. Putem sa gasim analogii intre conducatorii si/sau initiatorii politiilor secrete, de pilda intre Dzerjinski (extazul ascetic), Beria (cruzimea personala in raport cu „dusmanii poporului”) si Guevara (pana la un punct, fireste). Cand Ribbentrop a ajuns la Moscova, la Kremlin, pe 23 august 1939, Stalin l-a prezentat pe Lavrenti Pavlovici spunand: „El este Himmler-ul nostru”. Adevar graia „parintele popoarelor” :)

  31. Ma intreb in ce masura faptul ca Nicolae Manolescu este acum in Consiliul Stiintific al IICCMER ii va modifica perceptia in legatura cu Guevara.

  32. CHE GUEVARA A LUPTAT SI A MURIT PENTRU IDEALURILE SALE SI PENTRU ASTA IL RESPECT, INDIFERENT DE PREFERINTELE SI CONVINGERILE MELE POLITICE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro