vineri, septembrie 22, 2023

Să plângem cu Becali, să râdem cu Angela Gheorghiu. Sau invers?

Întreaga presă din România este ocupată, din momentul condamnării și încarcerării sale, cu Gigi Becali. Nu se poate spune că nu e subiect de presă. Este. Privit corect, din perspectiva interesului public, subiectul ar trebui să scoată în evidență tangibilitatea marilor mahări corupți din politică, sau din fotbal, sau din business în fața justiției, faptul că jecmăneala din avutul public se pedepsește etc. Se mai poate aduce în dezbatere durata excesivă a procesului, lacunele codurilor de procedură sau ale legislației, tertipurile folosite de justițiabilii dotați cu putere și bani pentru a scăpa, în vreme ce se dau de ceasul morții în declarații cum abia așteaptă ei să își demonstreze nevinovăția ș.a.m.d. Prea puțin din toate acestea se poate vedea la televiziune. Masați la poarta penitenciarului zi, noapte, pe ploaie sau furtună, vajnicii reporteri ciugulesc cu nesaț grăunțe senzaționaliste: cum doarme Gigi, cu ce se bărbierește, ce televizor i se permite în celulă, cum jelește Steaua, ce zice mamă-sa, văru-su, popa. Un lamento sfâșietor pe toate ecranele, în tonalitatea minoră dată de politicienii noștri de la vârf, ca Ponta, Antonescu, Vadim Tudor și alți senatori sau deputați ”miloși”. Ridicat în slăvi pentru faptele sale de milostenie, Gigi Becali poate să își aștepte sanctificarea. Presa, cel puțin televiziunea, nu e interesată de sursa averii gigantice etalate cu trufie. ”Follow the money”, proiectul de investigație jurnalistică propus de Monica Macovei, nu stârnește deocamdată entuziasm. Nefiind la fel de bogați, spectaculoși și pitorești, ceilalți doi condamnați din lot, fostul ministru Babiuc și fostul șef de Mare Stat Major, Cioflină, nu sunt în atenția presei. În schimb se fac sondaje pentru  Gigi: harnicul (din gură) Pieleanu, la comanda RTV-PSD, dă ca sigur procentul de 54% telespectatori care vor eliberarea imediată a infractorului. Vine însă din urmă Ziare.com cu un alt sondaj, la fel de puțin elaborat, care zice că peste 80% din repondenți se opun unei eventuale grațieri. Bine că nu s-a pierdut complet umorul în jelania  generală. Kamikaze demonstrează la mișto cum vor arăta știrile fără Becali: ”Nici nu și-a instalat Gigi LCD-ul, că Siria a amenințat din nou Israelul” sau ”Gigi Becali este reprezentat la Bruxelles de Victor Ponta”. Avem și bancuri proaspete: ”Uite că, după ce a făcut schimb de terenuri, Becali o să facă schimb și de locuințe” și, o broderie cu trimitere la Adrian Năstase, ”Gigi Becali n-o să scrie nicio carte în închisoare, dar o să încerce să coloreze câteva”. România, ”Țara lui Satan”, cum o afurisea la necaz Gigi? Nu! Țara lui Salam (desigur, manelistul).

Tot la manele de jale și dor ar intra și interviul luat de Gâdea sopranei Angela Gheorghiu, în platoul Antenei 3. E regretabil că marea artistă s-a lăsat convinsă să intre într-o combinație compromițătoare, într-un dialog stânjenitor, unde n-a avut parte de respectul cuvenit, în mare contrast cu interviul luat de Marius Constantinescu la TVR Cultural în 2009, un interviu demn de a fi folosit ca exemplu la școlile de jurnalism. Tutuiala inadecvată, aplombul semidoct a lui Gâdea, bagatelizarea unei biografii prodigioase, tratamentul melodramatic, întrebările jenante, coborâte mereu la nivelul mondenităților ieftine, au tranformat interviul într-o mostră de jurnalism penibil, sesizat de artistă care s-a eschivat cât a putut pentru a nu lăsa să i se degradeze discursul, cu un zâmbet ironic sau aranjându-și stânjenită breteaua nărăvașă a rochiei. Nu e o surpriză ignoranța impetuoasă a lui Gâdea, gargaragiul de serviciu al Antenei 3, lipsa lui de cultură a mai fost demonstrată când a avut în față, ce-i drept mai rar, oameni de cultură autentici ca Pascal Bruckner sau Mihai Răzvan Ungureanu. Cu înaintași iluștri de genul Gabrielei Firea care încurca pe vremuri, tot la Antene, canzonetta cu aria, opera cu opereta și Marșul triumfal cu Imnul Regal, Gâdea e gata copt pentru scena politică. Acolo incultura și mitocănia nu riscă nimic.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. De fapt, vina apartine Angelei Gheorghiu. Chiar daca e plecata de mult timp din Rromanica, ar trebui sa fie minim informata cu privire la realitatile… aaa… culturale ( :) ) de la noi. daca a acceptat un interviu cu unul de teapa lui Gadea, a avut ce si-a dorit, vorba americanului.
    Daca eu vin caftit acasa poate ca sunt scuzabil, dar, daca fapta s-a petrecut la o lupta clandestina de ciini, nu.

  2. Angela Gheorghiu este minora? poate ca asta avrut.
    Sa-i fie de bine, nu vad dece as plinge pentru onoarea ei nereperata ;)
    Cit despre cei interesati de eliberarea ciobanului este normal sa aiba drept in Cetate: ei voteaza infractori ca parlamentari ori primari.
    Sa le fie de cap si lor.

  3. Da, stimata d-na Armanca, asa este : ne intrebam si noi, de ce d-na Gheorghiu (de cite ori au ascultat, unii, sau altii, Casta Diva, cu Anna Netrebko, Soledad Caballe, A.G., intr-o luna, ca sa vada ce avem?) a acceptat sa intre in haznaua media A3, cu dubiosul/libidinosul Gadea?
    Este o mare greseala a d-nei A.G. Poate ca pasiunea invinge ratiunea ( apropos, a meritat?) si ar fi pacat. Dragostea si admiratia mea pentru d-sa nu se pierde, doar sufera!
    Cit despre „celalalt subiect”, dau doar un citat scurt din d-l profesor M. Tolcea : „Mioritul”!; si gata!.
    Pentru mine, si , sper, pentru lumea putina , dar normala, acest mitocan/mirlan/baron/macho nu exista, si va inceta sa existe , definitiv, curind ,sper eu, si pentru bizonul electoral, si pentru p….e., cind le vom putea explica ce este el de fapt. Dar cind va fi asta?!?!?!
    Cind?
    Putem da un termen mai scurt decit cel al tortionarului Brucan? Moment zero, acum?

  4. Eh, exagerati, eu n-as pune deloc pe acelasi palier pe Angela Gheorghiu cu ciobanul becali.

    Angela Gheorghiu este o artista de talie mondiala si putin o intereseaza de cine e antena 3 sau gadea. Pentru ea, a fost important sa apara la tv si sa spuna ce avea de spus. Cancanurile trepadusilor nici nu conteaza…

  5. Pur și simplu nu știu ce să spun. Pentru mine articolul este o surpriză neplăcută.
    Fără să am cea mai mică afinitate pentru Becali sau Gîdea , , acest articol ,mai repede abordarea subiectului, nu sunt departe de oricare articol de can-can si bîrfă.
    Gestul Angelei este o alegere.Alegerea EI de a participa la emisiune.Mai mult, gestul si mai ales desfasurarea evenimentului a demonstrat că își asumă eventualele comentarii și consecințe, că poate si trebuie sa facă față diversității de situații la care o obliga pozița sa socială.Tradus se adaptează,s-a adaptat orcărui tip de emisiune sau interviu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro