Doua stiri ne atrag atentia pe fluxul zilei la Hotnews. Prima ne descreteste fruntile. A doua ne face la inceput sa zambim, apoi sa ridicam din umeri, apoi… Sa le luam pe rand.
Stire mare pe Hotnews: Compania de consultanta a lui Roubini (Dr. Doom adaug aici, pentru ca nu e voie sa mentionam numele in mass-media fara precizarea tampa ca el si nimeni altul este celebrul „Dr. Doom” si fara explicatia imbecila, pentru ce ii zice asa: „Pentru ca a prezis…”)… In fine, sa reluam: firma de consultanta a lui Roubini a fost scoasa la vanzare “din cauza pierderilor estimate la doua milioane de dolari in acest an, potrivit CNBC, care citeaza surse apropiate situatiei. Compania lui Roubini a cunoscut o ascensiune rapida dupa infiintare, ajungand sa aiba 85 de angajati, insa continua sa piarda bani…. Nouriel Roubini, care se afla in Coreea in acest moment, nu a putut fi contactat, iar purtatorul de cuvant al companiei a refuzat sa comenteze.” Daca zice CNBC, probabil ca asa e…
Situatie interesanta. Fix saptamana trecuta, exact d-l Roubini prezicea cu patos ce si cum vine treaba cu viitorul capitalismului, autodistrugerea din interior a acestuia, profetiile lui Marx samd. Saptamana asta nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva d-l Roubini nu ar fi trebuit sa-si concentreze abilitatile premonitorii asupra propriei firme cu 85 de angajati si autodistrugerea din interior a acesteia. Adica sa lase naiba Capitalismul si angajatii sai, mult mai numerosi, si sa se ocupe de recuperea ramanerilor in urma la el in Intreprindere. Ma rog, problema de prioritizare, cum am zice in management science…
De unde se vede fie ca (a) e mult mai usor sa prezici viitorul capitalismul peste zeci si sute de ani decat ce o sa se intample martea urmatoare cu firma al carui boss esti; fie ca (b) Marx nu a zis nimic in lucrarile sale despre firma d-lui Roubini si deci nu avem nicio baza stiintifica sa facem predictii despre aceasta intreprindere, fie (c) conjunctia primelor doua puncte.
Sa ne oprim aici. Concursul de glume “Roubini si asociatii” este declarat deschis.
Nu e de gluma insa cu celalta stire mai sus pomenita. Tot pe Hotnews aflam ca “peste 100 de personalitati economice au semnat o scrisoare in care recomanda liderilor statelor din zona Euro să adopte o solutie europeana si nu o suma de solutii nationale la criza actuala, riscul fiind dezintegrarea zonei. Scrisoarea mai include o propunere de a stabili un singur minister de finanţe pentru zona euro care ar putea împrumuta în numele membrilor eurozonei. Printre semnatari se află 10 foşti preşedinţi şi prim-miniştri, 10 foşti miniştri de externe şi cinci foşti miniştri de finanţe sau ai economiei”.
“Noi, europenii preocupati, facem un apel guvernelor din zona euro să se declare de acord în principiu cu privire la necesitatea unui acord cu caracter obligatoriu care ar trebui din punct de vedere legal….etc. etc.”.
Pare o chestie serioasa si e pacat sa trecem peste ea nediscutata. Nu de alta dar maine-poimanie ne pomenim cu ditamai “trezorerie comuna” care s-ar putea împrumuta în numele meu si al dumneavoastra si nu stim de unde ni se trage. Nu zic ca e rau. Nici ca e bine. Zic doar ca e intelept sa nu lasam sa treaca astfel de mostre ale genului epistolar nediscutate. Ca asa am facut in trecut si uite in ce criza am ajuns. Sa invatam din istorie.
Mai tine minte cineva?
Mai tine minte cineva cum era promovat proiectul euro? Ce campanie de propaganda si cate “peste 100 de personalitati economice” au semnat pe vremea aceea scrisori asemantoare? Acum aflam ca designul intregului plan a avut probleme majore inca de la inceput si ca azi trebuie sa luam masuri “urgente” care vor indrepta greselile de atunci. Cine ar fi crezut?! Nu noi, care am citit si ne-am insusit cu piosenie scrisorile personalitatilor in cauza.
Mai tine minte cineva cum era promovat stimulul economic al lui Obama si cate “personalitati economice” dadeau cu subsemnatul privind bonitatea si certitudinea matematica a succesului sau? Acum aflam ca designul intregului plan a facut abstractie de lectiile a peste sase decenii de cercetari macroeconomice. Si ca a esuat. Dar ce conteaza? Intervenim acum cu un nou plan. Plan pe care, nu incape indoiala, se vor gasi sute si sute de personalitati sa-l sustina intr-o scrisoare deschisa, adresata altor personalitati.
Pe scurt, avem motive sa privim atenti la epistola in cauza. Avem un sentiment de deja vu. Cine si cum ne garanteza ca istoria nu se repeta?
In ceea ce ma priveste, am sa ma reduc la cateva comentarii rapide, improvizate la cald. Niste ganduri cu voce tare, cum s-ar spune:
1. Primul gand: Cine sunt domnii in cauza si pe cine reprezinta? Care e natura procedurala a documentului, care e populatia tinta?
Pare o scrisoare a elitei politico-birocratice-tehnocrate europene. Scrisa catre “guvernele din zona euro”. Deci elita politico-birocratica-tehnocratica europeana scrie o scrisoare deschisa… elitei politico-birocratice-tehnocatice europeane.
Bun. De ce? Speculam:
(a) E posibil ca sa aiba probleme de comunicare interna si atunci un mesaj public nu strica – cum ar veni, interfonul intre birouri nu merge si atunci iesi pe balcon si strigi: “Hei, guverne europene, asa si pe dincolo!”
(b) E posibil sa fie o ruptura, o tensiune in interior intre doua grupari. Adeptii centralismului European ataca la baioneta pe adeptii principiului national.
(c) E posibil – comme d’habitude – ca lucrurile merg intr-o anumita directie si un “plan de comunicare” cu publicul trebuie sa-l pregateasca pe acesta din urma sa accepte deciziile ce vor veni curand pe liniile indicate in scrisoare. Deci scrisoarea este dedicata norodului de fapt.
Si cu asta am ajuns la celalt gand, gandul doi. Legat exact de liniile indicate in scrisoare.
2. Al doilea gand: Personalitatile vorbesc de niste solutii la problemele curente. Sugereaza “consolidari”, “infiintari”, “dezvoltari “ etc. Intrebari:
In ce constau mai concret aceste solutii? Care sunt planurile, mai concret? “Sa facem o trezorerie europema” e ca si cum ai zice “sa facem un pod la Corabia-Olt”. Il facem. Facem si doua. Dar care e planul? Unde sunt ante-calculele? Din ce? Ce spune analiza de rezistenta a materialelor? Cati piloni? Sau nu-l facem pe piloni? Etc. Daca inginerii ar proceda in constructia de poduri cum procedeaza domnii “100 de personalitati economice” probabil ca randurile lor ar fi substantial rarite in mod tragic. Nu le-ar place asta. Cred. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face…
Demonstreaza planurile personalitatilor noastre ca promotorii lor au invatat ceva din experienta esecurilor altor “solutii” si “initiative” pe care ni le-au prezentat cu acelasi aplomb si certitudie si apoi s-a dovedit ca erau orice dar numai planuri bine gandite nu?
Care e designul insitutional al proiectului, mai precis? Exista sau nu exista? Unde sunt studiile pregatitoare? A facut cineva o analiza exploratorie a planului (conditii, implementare, implicatii)? Daca da, unde este? Sa vedem si noi si sa discutam.
Exista o analiza de fezabilitatate politica? Are cineva o idee, un scenariu cu implicatiile politice pe termen mediu si lung? Sau ne pomenim in cativa ani cu alta “criza” si alta scrisoare care cere aplicarea “urgent” de noi solutii?
Ce implica economic si intitutional implementarea solutiilor propuse? Exista costuri? Care sunt trade-off-urile? Exista efecte perverse anticipate? Exista o ante-evaluare aici sau nu? Sau asteptam iar sa se intample si apoi sa spunem: “Uite ca la asta nu ne-am gandit! Ce chestie domnule! N-are nimic insa, rezolvam noi. Ia sa scriem o scrisoare…”
Putem continua lista. N-are rost. Cititorul a prins deja ideea. Pe scurt, ideea e ca orice problema pe care elita politico-birocratica-tehnocratica europeana o creaza, tot ea o desface simplu: creeind o alta problema. Si e clar ca din problema in problema, rostogolindu-le de la an la an si de la deceniu la deceniu, se rezolva toate. Keynes a zis ca pe termen lung suntem oricum morti. Asa ca totul e bine cand se termina cu bine.
Totusi:
Exista sau nu un design insituitional la toata povestea asta? Sau de fapt avem de a face cu o mare improvizatie bazata pe acelasi reflex al elitelor europene centralizatoare de putere si control? O improvizatie pe care suntem invitati sa o inghitim iar sub semnul “urgentei” ?! E o intrebare simpla.
• Daca nici acum nu am invatat ca politica, instititutiile si cultura conteaza pentru designul oricarei politici economice, cu atat mai mult a uneia pan-europene;
• Daca nu am intelels nici dupa toate intamplarile recente ca atat creditul cat si moneda in sine sunt constructe institutionale, ca analiza si scenariile macroeconomice sunt un exercitiu abstract si ca arhitectura institutionala si politica este cea care da structura si directie fluxurilor macroeconomice;
• Daca iar uitam ca parghiile monetare si fiscale sunt mecanisme fragile prinse in arhitectura complexa si putin controlabila a dinamicii mai largi a structurii unui sistem economic;
• Daca ne facem ca nu vedem 50 de ani de Public Choice care ne explica in amanunt patologia interventiei birocratice si politice in sisteme economice comparate si de ce aceste patologii trebui anticipate in orice calcul a costruilor si beneficiilor unei masuri politice;
• Daca iar facem scapati 200 de ani de studii de economie politica, o intreaga literatura ce explica negru pe alb inseparabilitatea practica, aplicata a politicului de economic si ce inseamna sta in termeni de implicatii pentru politica economica;
Daca vrem deci sa facem tabula rasa, sa facem abstractie de toate cele de mai sus si altele ca ele, sa-i dam bataie. Ce rost mai are discutia? Cu sau fara scrisoarea
personalitatilor economice tot aia e…
Daca insa credem ca cele de mai sus au ceva relevanta, atunci sa discutam un pic. Si o buna discutie ar putea incepe de la intrebarea deja pusa mai sus, pe care o repet ca sa nu incapa confuzie: Exista sau nu un design insituitional serios la toata povestea asta? Unde sunt analizele pregatitoare si unde sunt scenariile si proiectiile alternative implementarii designului?
Altfel spus, daca tot vreti sa renuntam la toate atributele si functiile managementului economiei nationale si sa le transferam la Bruxelles sau Berlin, atunci macar dati-ne niste argumente solide pentru asta si o garantie intelectuala minimala ca istoria nu se va repeta peste cativa ani.
Nu de alta dar momentan se pare ca nu ne-a prins rau ca decidentul nostru economic national a avut totusi un relativ control asupra politicilor monetare si ca oamenii nostri de la Banca Nationala au putut sa opereze pe timpul crizei in parametrii sistemului economic national. Si n-a fost chiar rau ca am avut si ceva spatiu de manevra lasat cu politicile fiscale, nu? Ca si in cazul securistilor nostri nationali, s-a dovedit in ultimii ani ca iata, n-a fost o idee chiar rea ca nu i-am externalizat pe toti la Bruxelles. Ca in partea asta de Europa, plina de Mari Vecini cu Mari Idei si Mari Ambitii, prinde bine sa ai pe ce sa pui mana si sa te sprijini la o adica. Dar, ma rog, asta e o alta discutie, diferita si totusi legata de tema de azi. O lasam pe alta data.
Nu vreau sa fiu prost inteles – si cu asta inchei: Nu sunt impotriva ideii sustinute de eminentele personalitati. Poate ca e o idee buna. Pur si simplu nu stiu. Asta e tot. Ca mine sunt probabil mii si milioane de oameni potential direct afectati de propunerile domniilor lor.
Ii rugam atat: Ajutati-ne sa intelegem. Ne propuneti o “constructie europena”. Aratati-ne planul, calculele si proiectiile aflate la baza acestei constructii sau macar dati un semnal clar ca ele exista undeva. Scrisoarea dumnevoastra nu face asta. In cel mai bun caz nedumereste. In cel mai rau caz irita.
……………………………………………………………………………………..
Nota-anunt
Un inceput de discutie publica serioasa ar putea avea loc intr-o dezbatere publica organizata de ISP si Fundatia Hans Seidel si care va avea loc chiar saptamana aceasta la Hilton. Detalii aici.
Prilejul este dat de lansarea unei carti de interviuri scoasa de Cristi Patrasconiu la Humanitas in colectia Cultura Libertatii si ilustrata de Devis Grebu. Nu ma sfiesc sa o numesc excelenta. Se pare ca va fi un adevarat eveniment public. Mergeti daca puteti. Vorbitori vor fi: Monica MACOVEI, Sever VOINESCU, Teodor BACONSCHI, Cristian PREDA, Mihail NEAMŢU, Sebastian LĂZĂROIU, Traian UNGUREANU, Ionuţ POPESCU, Dan C. MIHĂILESCU, Ioan STANOMIR, Cristian GHINEA, Radu PARASCHIVESCU, Valeriu STOICA,, Klaus SOLLFRANK; Cristian PĂTRĂŞCONIU.
In plus, inteleg ce la Cristi Patrasconiu ca exista un numar de exemplare ce se vor distribui gratuit. Deci daca mergeti, faceti cum faceti si ajungeti devreme.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
se dau si pixuri? da fulare?
Dupa IQ, neamtule, dupa IQ: sau carte sau pix sau fular. In ordinea asta, descrescatoare.
Fularul pare asigurat. Pixul nu e sigur… Dar pentru un cititor vechi si drag mie, cred ca vor face o exceptie. Conteaza si pe pix.
Subiectul 1 : in SUA s-a inventat conceptul fresh start. Pierzi… o iei de la capat.
Subiectul2: In UE s-a inventat birocratia .
Concluzie: unii merg inainte, altii bat pasul pe loc cu talent .
PS: sunt european si …. m-am saturat de discutii.
final: felicitari ptr ca ai o perceptie buna
Surprise :-)
http://www.wall-street.ro/articol/Economie/110788/Cum-a-fost-pusa-la-cale-scrisoarea-celor-96-Ion-Sturza-Initiativa-a-venit-de-la-George-Soros-si-am-vorbit-pe-email.html
In acelasi spirit… imi amintesc de prima vizita pe care am facut-o la Bruxelles acum citiva ani. Pe
langa gara Bruxelles Midi, multa, multa populatie imigrata, de origine africana, care nu parea s-o
duca prea bine. Dar pe cladirea Comisiei – in cartierul european – un afis urias despre cat de mult
ajuta UE tarile africane. Contrastul mi s-a parut frapant: UE nu pare capabil sa asigure un nivel de
viata corect propriei populatii de origine africana; dar se lauda sus si tare ca ajuta la greu Africa!
Am fost, am vazut, si… am uitat. Dintr-un reflex salvator: daca nu uitam, nu stiu la ce concluzii
eurosceptice ajungeam. Asa, am ramas un euro-idealist: e mai bine pentru starea psihica generala…
Predictiile unui „expert” in platitudini de talia lui Roubini seamana leit cu scenariile apocaliptice ale „eco-nazis” privind incalzirea globala, rebotezata (de ce oare?) „climate change”.
Au aceeasi valoare ce tinde vartos spre zero barat, si unele si altele, indiferent de parfumul optimist sau apocaliptic cu care se dau dimineata apostolii ghicitului epistemologic.
Pai cohortele de tiganci ce-or sa mai ghiceasca daca Monsieur Roubini s-a apucat sa dea acatiste economice la tot boboru”? Mama Omida et comp.. ce parere are? Se intampla ceva rau sau ceva bun in ieconomie? Au ba?
:)
In conditiile acestea, nu vad rostul Romaniei in UE. Ideal ar fi o alianta puternica cu Polonia, Cheia, Unigaria etc (daca Ungaria termina odata cu tampeniile ei transilvaniste) si mai departe SUA Canada daca in SUA alegerile din 2012 aduc apocalipsa partidului comunist american, pardon Partidul Democrat ceea ce pare sa devina din ce in ce mai posibil. Din seria cretinismelor era un tip aici pe Hotnewes care repeta compulsive expresia „daca vrem sa ne asezam la masa bogatilor trebui sa accepta euro”. NU, nu, nu vreau la masa bogatilor, nu vreau euro cata vreme Franta, Anglia si Germania mai voteaza socialisti. A accepta euro e egal cu a ne condamna la viitorul comunist luminat.
pai daca franta, anglia si germania (votind socialisti), valideaza viitorul comunist… hai sa ne intoarcem spre est la succesurile capitaliste ale chinei si rusiei. e simplu, ii punem la putere pe poanta si chuky si s-a rezolvat.
E placut sa incepi ziua de lucru citind un asemenea material, al unui autor care-si pastreaza spiritul proaspat si capacitatea de a privi lucrurile din unghiul relevant de vedere…
ma deranjaza insistenta pe „national”. de ce nu judetean, sau municipal sau satesc? de ce ma rog aratam mereu cu degetul structurile europene ca fiind rele, corupte, samd si apoi ii dam cu nationalismul ca solutie?
poate ca si americanii ar trebui sa renunte la uniune si sa mearga pe state? pai cred ca tocmai asta e modelul pe care Europa il urmareste…
apoi, poate ca grupul respectiv are si detaliile cerute, doar ca nu le ataseaza documentului. poate ca sint anexe pentru specialisti. la urma urmei, politica se face prin reprezentanti, nu prin referendum.
legat de Obama… sa nu uitam ca planul de redresare prin bailout a fost lansat de onor guvernul republican inainte de expirarea mandatului lui bush. asta nu inseamna ca-l aprob pe Obama.
Pentru că domnii precum Aligică se simt mai diferiți de europeni, prin ortodoxia lor, prin libertinajul în afaceri etc.. De aia mai au nevoie de un scut „național”. De fapt este suficient un scut municipal, pentru București.
nu inteleh. guvernul nostru romanesc nu se imprumuta in numele meu ca roman? de ce sa nu se imprumute si „guvernul european” in numele meu de european? nu aici e problema. structurile se schimba, asta e sigur. ideea e ca s-a inceput prost. nu se incheaga nimic cu UE asta. tot carpeli. in plus nu prea inteleg, poate-mi explica cineva, DE LA CINE NE TOT IMPRUMUTAM??? adica unde sunt banii astia pe care nu-i avem dar ii au altii? de pe Marte?
Pai este simplu. Unii economisesc, altii cheltuie. Cand ai multi bani este mai usor sa ii inmultesti. In plus, cand cheltui bani care nu is ai tai ii si mai usor. Si decalajele apar inevitabil.
Culmea e ca mai dam si premiul Nobel acestei tagme pentru contributii deosebite la evolutia omenirii.
Sa auzim de bine !
Uneori, in economie e mai usor sa prevezi ce va fi peste 5-10 ani, decat peste 2-3 luni. De ce? Pentru ca factorii care determina viitorul pe termen scurt si pe termen lung sunt diferiti.
Foarte bine zis. Tendința apare din oscilații, din care poate jumătate sunt în sens contrar, uneori chiar de mai mare amplitudine decât cele în sensul de pe termen lung. Și în general ideile marilor economiști sunt acoperite de hărmalia politică, mai ales a acelor polticieni cărora nu le convine viitorul. Există suficienți economiști care au zis bine ce au zis, care sunt reeditați cu adăugiri, respectați peste secole.
Sunt de acord ca intrebarile dvs sunt legitime si la obiect (in bunul spirit eurosceptic) dar in momentul acesta ne ingrijoram degeaba pentru ca:
– scrisoarea in cauza se adreseaza tarilor euro, ceea ce nu este cazul Romaniei;
– in scrisoare se vorbeste despre o solutie interim, de urgenta (ce pacat ca nu ati publicat si scrisoarea ca sa stim pe ce comentam) pentru ca situatia nu mai suporta amanare, si pentru a evita noi trageri de timp penibile de tip Slovacia a carui guvern a dovedit maximum de iresponsabilitate cand au preferat sa foloseasca votul pentru fondul de salvare pentru a-si plati polite interne (declaratia lor conform careia daca guvernul demisioneaza, ei vor vota fondul in urmatoarele 4 ore!!! dovedeste din plin „grija” lor pentru pensionarul slovac care trebuie sa plateasca din pensia lui de 300 euro, pensia grecului de 1200 euro…);
– in afara faptului ca, in „buna” traditie europeana vom avea destul timp sa analizam si sa despicam firul in 16 despre ideea si implicatiile unei uniuni fiscale, este clar ca in momemtul de fata avem nevoie de o mana de fier care sa conduca actiunea de salvare a zonei euro pentru ca implicatiile unui esec sunt uriase pentru tot mapamondul; pur si simplu nu mai este timp de mofturi si fasoane si nici de aruncat vina unii pe altii. De altfel, acesta va fi un test crucial pentru viabilitatea EU, in general, si a zonei euro. De asemenea, comparatiile propuse in articol sunt limitate de faptul ca ne referim la o organizatie fara precedent in istorie: UE…. asa ca vazand si facand, gresim si invatam….
De acord cu tine intr-o anumita masura. EU trebuie salvata dar, si exista un dar, cei vinovati trebuie NEAPARAT sa plateasca. Ca sunt grecii, asta este. Ghinion. Dar daca nimeni nu plateste pentru situatia de fata atunci nu sunt de acord cu salvarea acestora indiferent de implicatii. Pentru ca greselile fara vinovati vor conduce doar la viitoare greseli tot fara vinovati. Nu este vorba de aruncat vina unul pe altul aici. Este vorba de platit. Nimeni nu vrea sa isi asume responsabilitatea si nici vina. Si tocmai din acest motiv eu as lasa Grecia sa cada (si cred ca asta este finalul).
Mda, dr. Roubini este o inventie oportuna modernitatii noastre, nu prea mai avem rabdare sa ducem rationamentele pana la capat, ne displace rigoarea. Sigur, stanga si media (o exprimare pleonastica), nu au facut decat sa ne livreze confortul mental inventandu-l pe dr. Roubini. Ne este mult mai usor sa acceptam profeti, clarvazatori etc decat sa acceptam ca micile noastre certitudini sunt eronate, ca aceste erori nu rezista unui examen logic riguros.
Cred ca ar trebui sa ne intrebam daca problemele cu care ne confruntam nu ar putea fi putut fi evitate, daca nu am fi putut afla a priori ca institutiile pe care le construim sunt sortite esecului. Oameni apropiati de gandirea economica austriaca, Guido Huelsmann de exemplu (iar acesta nu face decat sa continue idei ale lui Rothbard care la randul lui a continuat munca lui von Mises etc), ne-au avertizat asupra erorilor si au prevazut cu exactitate problemele cu care ne confruntam in prezent utilizant instrumentele logicii economice, au descris in detaliu alaltaieri efectele de azi ale deciiziilor proaste luate ieri. Desigur, modul lor de rationament ne pare noua, oamenilor moderni, oameni care au interiorizat patologia freudiana si consecintele keynesiene ale acesteia, innaceptabil si refuzam sa le acceptam concluziile. Von Mises a scris la inceputul anilor 20 o carte pe care daca n-am fi ignorat-o am fi reusit sa evitam carnagiul inerent impunerii unui sistem economic nefunctional, discipolii lui von Mises au scris nenumarate carti si eseuri care ne-ar fi permis sa renuntam la social democratie inainte de falimentul acesteia. Totusi, preferam sa nu distrugem statele social democrate – acum falimentare – din Europa si America de Nord, cautam scuze potrivite, ne ascundem capul in nisip inventand personaje precum dr. Roubini.
Textul domnului Aligica de mai sus este scris in spiritul timpului in care traim, intrebarile pe care le propune autorul tradeaza o viziune institutionalist – pozitivista. Cred ca o baza episemiologica solida, deschiderea catre scoala austriaca ar putea sa ne ajute sa evitam erori tragice, anume erori usor de evitat dpdv euristic dar care sunt in acelasi timp grave, erori ale caror consecinte ne vor distruge, erori pe care le vom face negresit.
Este adevarat, firma de consultanta a lui Roubini a avut pierderi. Concluzie: toate ideile lui Roubini sunt gresite.
Solutii:
Firma de investitii speculative a lui George Soros a fost de succes. Concluzie: sa construim o economie bazata pe speculatii financiare.
Pe plan local, Becalii este un om de afaceri de succes. Ar trebui sa ii cerem sfatul in privinta modelului economic de urmat.
Si exemplele pot continua.
Ideea lui Roubini sa incerce sa-si vinda firma pana nu o falimenteaza cu totul nu e gresita de loc. Iar implicatiile logice ale acestei constatari pot continua. Nu indefinit . Pentru ca are si logica o masura si o limita a ei.
poate ca raspunsul exista deja…
http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/110824/Seful-grupului-care-conduce-lumea-din-culise-la-Bucuresti-Bilderberg-un-guvern-secret.html
Eu – om simplu din popor nu inteleg o chestie. De ce incercam sa intelegem prin prisma stiintei actele iresponsabile ale unor nebuni? Acestia fiind politicienii in general (de dreapta/stanga) si clasa corporate/finance?
Sunt cumva aceste clase (politica/business) pline de PhD’s, de premianti Nobel, etc? Poate nu stiu eu, dar nu cred! Si daca ar fi – oare teoriile astea s-ar putea aplica cu precizie matematica in realitate? Pana la urma le pasa lor de doctrine, teorii – in afara de propaganda ieftina din fata guvernatilor? In afara de faptul ca ii fac pe unii sa se sfasie intre ei pe forumuri si sa propovaduiasca alba / neagra – nu vad care este rezultatul acestor discutii mult prea teoretice.
Si alta treaba – pana la urma Roubini asta a estimat cat de cat corect ce o sa vina; de ce sa ii dau in cap? Ca ataca o anumita stare de lucruri evident nefasta dar care nu le place unora care sunt de dreapta? Ca are niste predictii care nu convin unei parti a spectrului politic?
In ce priveste Obama – nu ne da si noua cineva niste alternative? Sigur se putea si mai bine – dar care sunt exact solutiile alea alternative care s-ar fi putut aplica? Are cineva GARANTII 100% ca reusesau aceste solutii? Daca nu – de unde domnilor vrajba asta??
referitor la nota din subsol: daca cei intervievati in cartea domnului Patrasconiu sunt pitici ai Albei ca Zapada, mai ca m-as face ajutor de pitic. Regret ca nu pot participa la eveniment. Cu siguranta voi cumpara cartea. Mi-a placut si precedenta. Succes!
Pentru ca am ceva formatie de istoric, eu ma uit in istorie. Si constat ca succesul Europei nu a fost dat de marile constructii politice ci de cele de marime medie. Cele mari au fost falimentare. Cititi Braudel, Wallerstein, sunt accesibilii si in limba romana. Cat CE a fost o piata libera a fost o constructie buna pentru ca marea posibilitatea de exprimare a actiunii economice libbere. De cand UE se vrea un suprastat nu a facut decat sa adauge birocratiei statelor o birocratie inca si mai ineficienta si mai deresponsabilizata celei deja existente la nivel statal. Vom face o noua trezorerie, foarte bine, dar pe asta cine o va salva, pentru ca nu va inmulti bogatia in Europa. E o gandire ca in bancul ” cine are cate doua paturi sa dea la cei care au cate una ca sa aiba toti la fel”.
Uniunea ar trebui sa se gandeasca la piata libera si sa lase in pace finantele, si standrdele de producere a pricotiptilelor ca nu de asta a fost facuta.
Pe mine unul m-a obosit toata povestea asta cu criza europeana a datoriilor.
Din primavara lui 2010 o tot lungesc, prefacandu-se ca fac ceva ca sa rezolve problemele cand de fapt nu au facut nimic. Au dat doar niste imprumuturi la niste guverne, au redistribuit niste bani si atat.
EFSF-ul acela e o momeala aruncata pietelor. Cand s-au plictisit de jucarie, i-au rugat pe slovaci sa ii scape de ea…si gata.
Din primavara lui 2010 nu s-a facut NIMIC!!!!!!!!!!!
Poate ca unii din semnatarii acelei scrisori sunt frustrati ca si mine si vor sa se faca o data ceva. Din pacate, toata treaba asta incepe sa miroasa a o manipulare la nivel european, in favoarea unei decizii deja luate. Vor sa aduca populatia europeana intr-un stadiu de lehamite in care sa accepte orice………Nu imi place deloc.
Se pare ca pana la urma slovacii au votat EFSF-ul.
Va dati seama ce chestie?…..
FELICITARI !!!
A-ti scris un articol care mi-a captat atentia, a fost foarte bine dozat in intrebari LEGITIME care au fost ca un dus rece peste „efervescenta” evenimentelor (crizei) din jurul nostru.
Va urmaresc de ceva timp si pot spune ca sunteti o prezenta f. bine-venita (din punctul meu de vedere). Iar in ultima vreme, parca mai ales de la acel articol despre aberatia „obiectivitatii” jurnalistului chiar ati ridicat multe intrebari legitime ce merita „rumegate”.
FELICIT si este BINEVENITA o minte care sa indemne la calm, calcul riguros si analiza /studierea avantajelor + dezavantajelor, care sa indemne la echilibru si ponderatie.
Toata aceasta efervescenta a „unirii” imi aduce aminte despre o scena din filmul „Star Wars”, episodul 3 in care senatoarea Leia Organa spune vis-a-vis de abolirea republicii si instaurarea imperiului galactic:
Uite asa, „IN ROPOT DE APLAUZE DISPAR LIBERTATILE NOASTRE !!!”
––CITEZ cateva vorbe din articol care mi-au placut––
1. „Pare o chestie serioasa si e pacat sa trecem peste ea nediscutata. Nu de alta dar maine-poimanie ne pomenim … si nu stim de unde ni se trage. ….. Sa invatam din istorie.”
2. „Exista sau nu un design insituitional la toata povestea asta? Sau de fapt avem de a face cu o mare improvizatie bazata pe acelasi reflex al elitelor europene centralizatoare de putere si control? O improvizatie pe care suntem invitati sa o inghitim iar sub semnul “urgentei” ?!”