joi, martie 28, 2024

Să se revizuaiscă CAS-ul, dar chiar să se schimbe ceva! Altfel, e păcat de eforturile noastre!

Poate ar trebui observat din capul locului că toată această discuție despre reducerea CAS din ultimele zile scapă din vedere tocmai fondul problemei. Aici nu e vorba dacă sunt sau nu bani să compenseze CAS-ul (evident, nu sunt!) ci dacă suntem pregătiți acum să ne asumăm (ca economie, ca societate) o asemenea măsură de politică economică și consecințele ei.

Mai întâi, despre o falsă problema ”locativă”. Până acum, despre mult ceruta reducere CAS s-a vorbit în termenii ”când spațiul fiscal o va permite” (o spunea și actualul guvern, prin primăvară, o spun acum oponenții măsurii).

Cred că e clar pentru toată lumea că o țară în care numărul de pensionari este (și va fi) mai mare decât cel al angajaților, în care atât pensiile cât și salariile sunt de mizerie, nu va avea niciodată suficient spațiu fiscal (bani, adică) cât să reducă, cu ochii închiși, fondul de pensii. Nu va avea, deci va trebui să-și asume niște costuri.

Dacă ne asumăm reducerea CAS trebuie să fim conștienți că dilema românească ”să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic” pur și simplu nu va ține.

Văd aici două întrebări:

1. E nevoie de revizuire acum? Răspunsul e clar: DA, acum cât încă mai are un efect. Acum e momentul să se revizuiască liniile mari ale fiscalității, ca pârghii de creștere economică! Mă uit doar la surorile noastre de ginte latină – Franța, Spania, Italia. Toate au probleme cu bugetele, șomaj mare, mai ales în rândul tinerilor, și economie blocată care nu prea produce perpective bune… Ce fac? Se gândesc ”mai bine stăm așa, nemișcați, să nu ne fie și mai rău?”. Ei bine, încearcă și ele tratamente ”bătrânești”: mai cu reducerea poverii fiscale de pe umerii angajatorului, mai cu stimulente pe anumite domenii… Și dacă surorile noastre mai dezvoltate gândesc așa, nu văd cum noi am putea sta cu mâinile încrucișate: reducerea fiscalității pe muncă ne ajută să respirăm mai ușor (nu știu de dumneavoastră, dar eu, unul, chiar am nevoie de o asemenea măsură, pentru că vreau să fac noi angajări! Și mă gândesc că nu sunt singurul care va face asta). În plus, chiar este momentul ca România să iasă cu o știre nouă pentru a atrage atenția investitorilor. Practic, de 10 ani, de la cota unică, sistemul fiscal n-a mai mișcat nimic la capitolul atractivitate. Ori 10 ani sunt o perioadă lungă, a mai venit și o criză (mare) între timp… investitorii au uitat de tine, au uitat că mai „trăiești”. Și cine vrea să vină la o economie fără vlagă/înghețată, chiar dacă are lumânarea FMI-ului la creștet?!

2. Despre ce schimbare vorbim, totuși? De fapt, cu toții ne așteptăm că ”urmează taxe mai mari după alegeri! Obișnuiți-vă cu asta!”. Am pus ghilimele pentru că acesta este chiar titlul unui comentariu recent din presa de la Londra, un avertisment clar pentru contribuabilii insulari. Și, nota bene, la Londra, economia chiar reîncepe să dea semne de revenire. Doar că lucrurile nu mai sunt ca inainte de criza – e, și la ei, o gaură mare între cât se încasează și cât ar trebui să se încaseze la buget. Și de unde se așteaptă creșteri? Evident nu este omisa zona taxelor pe proprietate.

Totuși, a apărut o schimbare de mentalitate la Londra și nu numai aici. Rupt de criză și cocoșat de taxe, contribuabilul mediu nu numai că vrea eliminarea, cu orice preț, a evaziunii fiscale, dar nu mai este tolerant nici cu incorectitudinea fiscală, cu așa numiții ”tax avoiders” – cei care ”evită să-și plătească (toate) taxele”, folosind în mod abuziv diversele portițe fiscale din legislație. Este o lume în care plătitorul corect de taxe este dispus să plătească un cost – să-i dea statului mai multă putere, dacă se angajează că, eliminând/reducând hoția și incorectitudinea, nu mai pune alte taxe, ba chiar începe să mai taie din ele.

Astfel, la Londra, Fiscul (HMRC) va avea puterea să intre direct în conturile acelui contribuabil care refuză sistematic să-și plătească taxele. Nu se mai duce în instanță, nu mai pierde timpul să aștepte verdictul. Fiscul a fost acuzat chiar în Parlament, săptămâna trecută, că vrea să fie mai presus de Carta Magna, acel document sacru care de 800 de ani protejează drepturile cetățenilor împotriva abuzurilor autorității. Răspunsul șefei HMRC – o adevărată mostră de umor englezesc modern: ”nu vom lua și banii de pâine. Ne dăm seama că debitorul are de unde să plătească, pentru că ne uităm pe cheltuielile pe care le-a avut în ultimele 12 luni”. Asta ca să fie magna clar de cum merg lucrurile în vremurile de azi!

Dacă treci Oceanul, de la 1 iulie a intrat în vigoare FATCA, acronimul programulului ”dragă-contribuabil-american-pot-să-ți-văd-toate-conturile bancare-peste-50.000-de-dolari-de-oriunde-din-lumea-asta-și-oriunde-te-ai-afla!” Și, apropo, Constituția SUA tot din Magna Carta își ia seva! (Nu mai pomenesc de faptul că, la New Yok și în alte state americane, rămâi fără permis de conducere dacă nu-ți plătești datoriile la stat.)

Lista acronimelor de modă nouă continuă. Iată-l pe BEPS – programul prin care sunt vânate prin scheme fiscale abuzive, prin care companiile pot să ”erodeze baza de impozitare și să își mute profiturile” prin tranzacții transfrontaliere. Sigur că, în acestă stare de fapt, vor fi și abuzuri, de data asta din partea autorității. Tot în bătrâna Anglie, intră în vigoare așa-numitul pachet ”plăți accelerate” care înseamnă că, dacă ai o dispută cu Fiscul pe marginea unei scheme de optimizare fiscală, va trebui să plătești în avans suma în dispută, înainte de a avea un verdict în instanță în cauza respectivă. Asta da… accelerare!

Prin urmare, conștienți că, dacă vrem să mai atragem cu ceva investitorii trebuie să acționăm rapid cu o măsură fiscală radicală – reducerea CAS. Conștienți că este putin probabil să nu se introducă noi taxe. Conștienți de acestea Guvernul trebuie să producă măsuri credibile și coerente care să aducă mai mulți bani la buget prin lupta împotriva evaziunii si incorectitudinii.

Or noi acum știm doar că urmează dezvoltarea analizei de risc generalizată la nivelul întregii activităţi de administrare fiscală, în baza informaţiilor de natură fiscală despre contribuabili, precum şi dezvoltarea aplicaţiilor informatice în vederea efectuării de analize ale rezultatelor acţiunilor de inspecție fiscală, în scopul confirmării criteriilor de risc şi a furnizării de informaţii pentru analizele de risc viitoare” (am citat din propunerile de compensare a reducerii veniturilor din CAS).

A tresărit cineva citind aceste vorbe? Orice mesaj în acest stil este sortit eșecului dacă nu spune clar că “avem și investim x euro în dezvoltarea sistemelor de control, știm și vrem să urmărim averile nejustificate/conturile nedeclarate, am motivat inspectorii fiscali să-și facă datoria ( înainte să se motiveze ei singuri), avem voința și știm cum să închidem portițele fiscale și să nu mai punem noi taxe!

Un mare englez, Churchill, spunea – ”nu lăsați o criză bună să se irosească în zadar!”. Să folosim momentul de acum pentru schimbarea adevărată – dacă doar creștem niște taxe ca să acoperim CAS-ul atunci chiar am pierdut și criza asta. Iar pe cealaltă, nu știu cum o mai apucăm.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Imi pare rau ca nu pot gasi acum un articol citit candva, mai pe la inceputul anului. Asa ca sunt nevoit sa citez din memorie si nici nu pot sa-l creditez pe autor. Era cam asa: toata tevatura asta cu cresterea bazei de impozitare si a gradului de la colectare are ca premisa faptul ca e bine ca statul sa aiba mai multi bani, ceea ce este complet fals. Eu unul sunt de acord cu aceasta afirmatie. Sa dam cat mai multi bani la stat pentru ca statul sa aiba ce cheltui aberant.

    • Pentru o vreme e bine. Asta pentru ca statul, prin reprezentantii lui, o sa vrea din ce in ce mai multi bani, la infinit, si asta pentru ca poate. Astazi statul se comporta ca in vechiul sistem feudal, impune dari cat poate de mari pentru ca reprezentantii lui sa poata sa fure cat de mult. In sistemul feudal taranii erau fortati cu arma, acum cu ANAF si puscaria, pe vremea aia se mai revoltau si mai casapeau cativa nobili, acum e cam greu pentru ca „pentru binele populatiei” regimul armelor si munitiilor face orice incercare de revolta sortita esecului.

  2. Apreciez initiativa de a scrie inca un articol pe aceasta tema, dar v-as ruga sa mergeti mai departe si sa propuneti solutii.
    – ce cheltuieli sa se reduca?
    – care va fi solutia la cresterea somajului in momentul in care salariul minim a crescut si unii angajatori deja si-au facut socotelile despre cati angajati isi mai permit?
    – credeti ca un angajator va veni in Romania pentru cand taxele sunt si asa foarte mari, iar nemultumirea angajatilor in crestere din cauza altor taxe introduse de guvern?
    – in afara costului inca relativ mic al fortei de munca (fata de Germania, de pilda) care sunt avantajele unei afaceri in Romania? Reprezinta o scadere de 5% a CAS o atractie suficienta pentru ca o companie sa ia in calcul Romania? Ma gandesc ca pentru industriile cu valoare adaugata foarte mica (gen textila) deja se duc mai in est, pentru cele cu valoare adaugata mare nu se vad cei 5%
    – exemplele cu SUA si Marea Britanie sunt doar ca sa spuneti „la altii e si mai rau, asa ca obisnuiti-va cu ideea ca statul nu da doi bani pe drepturile voastre”? SUA a avut grija sa isi pregateasca cetatenii prin inducerea de paranoia cu terorismul si alte baliverne, la noi nici macar alifie nu se foloseste

    • Asa cum inteleg eu administratia publica, avem niste angajati care lucreaza la Buresti si niste alti angajati care lucreaza la CJ care sunt reprezentantii celor de la Bucuresti.

      Asa ca se poate renunta cred la jumatate din cei de la Bucuresti. Pe langa reducerile de cheltuieli, am avea si stabilitate legislativa. Daca nu ar fi atatia birocrati la ministerul educatiei sau la ministerul finantelor credeti ca am fi avut OG cu 94 de pagini pt legea educatiei sau 500 de pagini pentru codul fiscal?

  3. „Rupt de criză și cocoșat de taxe, contribuabilul mediu nu numai că vrea eliminarea, cu orice preț, a evaziunii fiscale, dar nu mai este tolerant nici cu incorectitudinea fiscală, cu așa numiții ”tax avoiders” – cei care ”evită să-și plătească (toate) taxele””

    Nu stiu de unde ati dedus acest lucru, printre cunoscutii mei (atat angajati in sectorul privat cat si patroni de firma) majoritatea sustin ca fara evaziune fiscala nu se mai poate trai. Eu unul practic evaziunea fiscala oricand pot si nu ma simt „imoral” facand acest lucru – dimpotriva, consider ca este imoral ca statul sa-si insuseasca trei sferturi din veniturile mele fara a-mi oferi mai nimic in schimb. Iar argumentul ca statul „are nevoie” de bani ma lasa rece: majoritatea celor pe care-i cunosc au nevoie de bani, dar nu se simt indreptatiti sa-si jefuiasca semenii.

    • Era vorba de Londra.
      Iar afirmația că nu se poate trăi fără evaziune fiscală mi se pare exagerată.
      Că nu se poate trăi bine – asta se poate.

  4. Bugetul de pensii are un deficit urias, dar noi scadem CAS-ul, dupa ce am introdus noi taxe si supra-accize. Hai sa ne furam singuri caciula… sa nu dam nici o sansa unui viitor guvern sa rezolve concret aceasta problema.
    Trezirea! Impozitele sunt mari pentru ca sunt prea putini fraieri care accepta sa le plateasca. Comparativ cu alte tari „civilizate” nu avem o povara fiscala mai mare sau mai apasatoare.. doar o inegalitate evidenta in a o duce.
    http://www.heritage.org/index/explore?view=by-variables

    • ” Impozitele sunt mari pentru ca sunt prea putini fraieri care accepta sa le plateasca. „…

      De aceea ideea de a reduce impozitul pe munca si a-l transfera in impozitul pe proprietate este o solutie. O casa nu o poti ascunde. Evaziunea este mai dificila.

      • Impozitul pe proprietate e discutabil constitutional (inca nu a fost pus in discutie pentru ca era nesemnificativ ca valoare si nu si-a batut nimeni capul). Un impozit pe proprietate care este un procent X din valoarea proprietatii este nationalizare pentru ca daca nu ai venituri din care sa il platesti statul iti ia casa in 100/x ani. Daca ai venituri sa platesti atunci platesti impozit pe venit.

        Apoi, impunerea de taxe si impozite pare sa fie un spor national, dar de ce credeti ca „o casa nu o poti ascunde” e un motiv moral de a pune un impozit pe ceva ce e garantat prin constitutie (proprietatea)? Care e scopul confiscarii tuturor imobilelor din Romania de catre stat? Care e justificarea si ce va face cu casele cand oamenii nu vor plati?

        Si ce ii opreste pe oameni sa inceapa sa puna bombe in autobuze pana cand o sa inceteze nebunia socialista a impozitarii a tot ceea ce poate fi impozitat? Stiti, statul socialist e votat de Y% din alegatori, cei 100-Y sunt victime si au dreptul moral sa ia masuri de autoaparare prin orice mijloace pot. Un soi de rezistenta franceza din 1940-1944. Cei 100-Y cetateni care nu doresc sa plateasca taxe si impozite pentru serviciile pe care statul oricum nu le ofera la o calitate decenta (pensii sau sanatate) poate nu au chef sa plateasca pentru pensionari (nu au nici o obligatie morala fata de ei) si bolnavi (atata timp cat nu e o asigurare de sanatate reala, ci o taxa).

      • Impozitul pe proprietate este cea nai nesimtita forma de impozitare: nu numai ca respectiva proprietate a fost dobandita din bani deja impozitati dar nu exista nicio corelatie intre valoarea impozitului – calculat conform normelor in vigoare – si serviciile „gratuite” oferite de catre stat proprietarului. Cat despre faptul ca proprietatile imobiliare detinute nu reflecta nici pe departe veniturile, ce sa mai vorbim…

        Se pare inca ca pe dumneavoastra va preocupa mai mult „eficienta” colectarii taxelor decat justificarea existentei acestora. Cu parere de rau dar este o mentalitate de sclav pe plantatie, care doreste o metoda mai efcienta de biciuire a celor care nu culeg destul bumbac in loc sa se intrebe cum se poate aboli sclavia.

        Prin urmare, unii nu platesc mai mult pentru ca altii sunt „smecheri” si fac evaziune fiscala, ci pentru ca ei sunt „fraieri” si nu o fac. Starve the beast (daca stiti la ce ma refer)!

        • Intr-o lume ideala cred ca guvernele nationale sunt inutile.

          Chiar si in lumea asta in care traim cred ca cel putin administratia centrala poate fi redusa semnfificativ. De exemplu MEC cred ca poate pastra contabilii, cativa oameni care sa se ocupe de organizarea bacalaureatului (eventual angajati part-time) iar restul pot fi concediati. Sunt sigur ca profesorul X nici nu va simti ca au disparut „din sistem” 100.000 de birocrati.

          Revenind la subiectul de mai sus niste bani trebuie adunati. Chiar si in situatia in care cheltuielile bugetare actuale s-ar reduce la jumatate, restul banilor fiind lasati in economie prin scaderea impozitelor si eliminarea deficitelor din fiecare an.

          Realitatea a dovedit ca in Romania taxele principale (TVA, impozit pe venit, impozit pe profit) sunt fraudate intr-o veselie. Practic este unii platesc si pentru ceilalti. Nu cred ca ANAF-ul este capabil sa faca ceva in situatia asta. Teoretic, daca s-ar putea reduce evaziunea pe TVA, cred ca ar fi suficient pentru a se elimina in mare parte celalte taxe. De aceea cred ca prin taxa pe proprietate este o solutie pentru ca se ia cate mai putin de la mai multi. Pana la urma daca suni la 112 salvarea vine fara sa te intrebe daca ti-ai platit taxele.

          In momentul in care beneficiezi de „servicii” din partea statului si nu platesti impozite se chiama furt.

    • Nu cred ca deosebirea esentiala consta in numarul de fraieri – cu sau fara ghilimele – ci in ceea ce face statul cu banii primiti: atunci cand acestia dispar in buzunarele clientelei politice sau in programe sociale cu iz electoral, e clar ca ghilimelele aplicate termenului de fraieri nu-si au rostul. Sau altfel spus, daca platesti esti fraier!

  5. Stiti, nu exista Mos Craciun… imi pare rau, si eu as vrea sa existe.

    Oricat te-ai stradui, cu masuri de acest gen mare lucru nu obtii.

    Uite cateva idei mai simple:

    a) Puricarea Codului Fiscal si a normelor metodologice pentru a elimina toate balariile de exprimare care tampesc pe toata lumea

    b) Operationalizarea consultantei fiscal gratuite a ANAF-ului – are asa ceva, dar nu poate da raspunsuri ca lumea inclusive din cauza amintita la a)

    c) Simplificarea declaratiilor si obligatiilor microintreprinderilor (UE permite, dar noi avem practice doar eliminarea depunerii bilantului la a VI-a…)

    d) Cursuri de contabilitate in programa scolara sau programe extinse de educare a populatiei in acest sens,

    e) Cursuri de contabilitate pentru functionarii din ministere – dau avize dar nu pricep nimic, elaboreaza docuemtnatii de atribuire pentru licitatii dar habar nu au ce e aia TVA si cum se plateste, nu inteleg nimic din toata contabilitatea si tampesc toate firmele cu cereri stupide

    f) Popularizarea masurilor de sprijin fiscal (sunt multe , dar nu prea le stie lumea, asa ca degeaba sunt luate…)

    Si ar mai fi…

    In concluzie, pana la masurile geniale, macroeconomice, pana la marii economisti ai lumii si confruntari idelologice, puneti mana stimati politicieni si imbunatatiti administratia!

    Ca altfe, degeaba ar veni in Romania si toti economistii lumii, ca nea Caisa, Dorel si Gica de la Contabilitate nu vor reusi in veci sa le puna in practica maretele planuri … ;-)))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro