Diversele scenarii de reconfigurare a Uniunii Europene – in special Europa „cercurilor concentrice” si „cu mai multe viteze” – starnesc emotii si controverse. Exista teoretic riscul ca la Summit-ul aniversar de la Roma din 25 martie, cei douazeci si sapte de membri ai familiei europene sa aiba douazeci si sapte de pareri ; dar oare sunt aceste pareri atat de diferite incat sa nu poata fi minim armonizate?
Cand apare riscul de impas, in cursurile de vanzari si negocieri se recomanda tactica „pasului inapoi”. Partile implicate in negociere sa renunte pentru moment la a mai insista pe atingerea exclusva a propriului obiectiv si sa aiba o privire de ansamblu asupra pasilor realizati pana in acel moment: ce au reusit partile sa agreeze, ce teluri comune au si mai ales care este – pana la urma – miza finala a negocierii. Un fel de recapitulare, un bilant al reusitelor comune, care sa aminteasca partilor implicate ca nu abordarea conflictuala e solutia ci atitudinea constructiva si realista.
Care este stadiul actual al negocierilor in Uniunea Europeana?
In primul rand, e imbucurator faptul ca Bruxelles-ul se gandeste la solutii, ca propune scenarii si iese din faza de negationism, inertie, auto-multumire si nici nu se cramponeaza de scenariul integrarii aprofundate si de idealul federalismului. Cetatenii europeni nu isi doresc o U.E. birocratica, preocupata parca maniacal de a standardiza, uniformiza si proceduriza totul, ci o U.E. friendly, flexibila, care sa tina seama de specificul fiecarei natiuni, cu frustrarile, traditiile, temerile ei – o transpunere in realitate a devizei In varietate concordia.
De ce ar trebui obligata o tara membra, care a achiesat deja la principiile si actiunile de baza ale U.E., sa implementeze intr-un termen constrangator anumite masuri, daca acestea nu se potrivesc specificului ei national? Exemple fara legatura cu politica, dar care scot in evidenta tocmai realitatea obiectiva a acestui specific national: cum ar putea Malta sau Grecia sa aiba in domeniul sporturilor de iarna aceleasi performante ca Suedia sau Finlanda? Cum ar putea tarile nordice sa aiba vinurile Romaniei sau Ungariei, ca sa folosesc si un exemplu ce ne avantajeaza…? Desigur, nimeni nu cere scandinavilor sa produca vinuri dulci sau meridionalilor sa fie campioni la schi, dar ideea este ca – dincolo de discrepantele evidente intre tarile UE – exista si discrepante mai subtile, mai putin vizibile, de care trebuie insa tinut seama in aceeasi masura. Exista in UE tari iesite din totalitarism acum 27 de ani, tari in care influenta Bisericii (catolice sau ortodoxe) este mai puternica – mai atasate conceptului „familiei traditionale” si mai putin exersate in convietuirea alaturi de comunitati islamice numeroase. Ar fi oare intelept ca lucrurile sa fie fortate?
Rationamentul invers este si el valabil : de ce trebuie ca tarile ce au cazut de acord sa implementeze anumiti pasi sa se impiedice de opozitia unei singure tari? (sau eventual doar a unei singure regiuni dintr-o tara, cum a fost cazul Valoniei in chestiunea Tratatului de liber schimb cu Canada) ?
In final, miza cea mai importanta este salvarea Uniunii Europene si a valorilor ei, cu consecinte benefice pentru toate tarile Europei, inclusiv pentru acelea care momentan se pot simti frustrate de unul sau altul dintre scenariile propuse.
Trebuie remarcat faptul oarecum ironic si paradoxal ca tocmai Europa – continentul cel mai eterogen, cu natiuni atat de diferite si cu interese divergente in trecut – si-a propus cea mai aprofundata forma de integrare. Insusi faptul ca Europa are o asemenea ambitie este expresia maturitatii democratice si a invatarii lectiilor trecutului.
Cele 4 „cercuri concentrice” relevante in structurile europene sunt :
- Membrii Uniunii Europene, in numar de 27, daca excludem deja Regatul Unit;
- Politica comuna de aparare si securitate sau CSDP (Common Security and Defence Policy), la care participa 26 de membri ai UE, Danemarca fiind membru cu „opt-out”;
- Spatiul Schengen – 22 de membri ai UE; nu fac parte din Schengen in acest moment : Romania, Bulgaria, Croatia, Cipru, Irlanda ;
- Zona Euro – 19 membri ai UE; nu fac parte din Zona Euro in acest moment : Romania, Bulgaria, Croatia, Polonia, Cehia, Ungaria, Suedia, Danemarca.
Fig. 1 – Europa „cercurilor concentrice”
Dincolo de faptul ca nu prea sunt concentrice – deoarece exista situatii extrem de variate in privinta unui stat sau altul – asa-numitele cercuri exista deja, iar recunoasterea lor la nivel oficial pare sa fie considerata exclusiv ca o forma de discriminare intre „centru” si „periferie”, intre „elita” si „marginali” si nu ca o adecvare la o realitate evidenta sau ca prim pas catre o Uniune mai flexibila. Este vizibil faptul ca unii lideri din tarile UE au o problema reala in a accepta aceasta situatie de moment – ca si cum ar fi vorba de o realitate eterna si ireversibila – desigur de teama populistilor si nationalistilor care nu ar rata ocazia de a vorbi din nou de „colonii”, de marginalizare si de tradarea intereselor nationale.
De fapt, marea miza si marea temere a statelor care nu s-au integrat intr-unul din „cercuri” este ca ele sa nu fie excluse din procesul de decizie specific acelui „cerc”. Trebuie observat ca aici exista doua categorii de state : cele care nu pot deocamdata sa se integreze in unele cercuri gen Schengen sau Euro si cele care nu isi doresc o asemenea integrare. Cele care nu isi doresc probabil nici nu sunt interesate sa aiba drept de vot si e normal sa nu aiba. Frustrarea apare in cazul tarilor care isi doresc integrarea in unul sau mai multe cercuri, dar inca nu pot sau nu sunt acceptate din diverse motive. Worst case scenario ar fi adoptarea propunerii ca aceste state sa nu aiba drepturi depline de vot in problemele specifice cercurilor din care ele nu fac parte, in ideea usurarii procesului decizional. Dar, chiar si in acest scenariu care nu ne-ar incanta, nu inseamna ca ar fi vorba de o excludere totala a statelor respective de la masa deciziilor:
– Ele vor participa la dezbateri, avand posibilitatea sa isi spuna parerea, sa influenteze decizia finala ;
– Vor avea drept la vot consultativ, care nu va fi luat in considerare la adoptarea deciziei dar va avea semnificatia lui, neputand fi ignorat de tarile cu drept de vot deplin ;
– ar putea cere sa li se acorde dreptul de vot daca indeplinesc cel putin o serie de conditii minime – ex. pentru zona Euro : intrarea in mecanismul preliminar ERM II, etc.
Problema este ca eventuala indepartare de procesul decizional a unor tari nu va rezolva contradictiile si nu va fluidiza neaparat adoptarea deciziilor. De cele mai multe ori chiar membrii „plini”, din interiorul „cercurilor”, sunt cei mai recalcitranti si nu isi indeplinesc angajamentele la care s-au obligat, in timp ce membrii aspirantii fac eforturi sa se alinieze cerintelor asumate. Ca exemplu, tarile fruntase in clasamentul respectarii celor 14 criterii monitorizate de U.E. in cadrul Procedurii de dezechilibru macroeconomic (Macroeconomic Imbalance Procedure – MIP) sunt Cehia, Polonia (ambele considerate a fi printre „recalcitrantele” Uniunii) si… Romania.
Ar fi intelept ca U.E. sa renunte la sintagmele interpretabile si generabile de frustrari – gen „mai multe viteze” si „cercuri concentrice”. Poate mai potrivita si – in fond – mai aproape de realitate, ar fi notiunea de „zone conciclice”, aflate adica pe acelasi cerc, la distanta egala de „centru” si nu ierarhizate dupa criterii elitiste. Asta inseamna o Uniune Europeana cu 4 componente si nu cu 4 paliere de performanta, a caror atingere nu va putea fi realizata de toate tarile membre cu aceeasi viteza.
Fig. 2 – Europa zonelor conciclice
Desigur, in functie de evolutiile si prioritatile viitoare, ar mai putea aparea si alte cercuri / zone, ceea ce ar spori diversitatea U.E., dar sa nu uitam ca si in S.U.A. exista diferente destul de mari intre state din punct de vedere al legislatiei. Ca un atribut al flexibilitatii viitoarei U.E., poate ar trebui gandite si bine definite mecanisme prin care nu doar intrarile, ci si iesirile din anumite cercuri sa fie mai clar reglementate, domeniu in care – sa recunoastem – Uniunea Europeana, desi exceleaza la capitolul proceduri, a ramas deficitara pentru ca pana acum nu prea s-a confruntat cu asa ceva.
Ce ar trebui sa-si propuna Romania sa realizeze, pentru a-si intari pozitia in cadrul UE, pentru a se apropia de cercurile in care inca nu a intrat si a nu risca o „marginalizare” de lunga durata : 1. intrarea cat mai curand in mecanismul ERM II, ca pas premergator aderarii la euro intr-un orizont de timp de (sa zicem) 5 ani si 2. admiterea indreptatita in Spatiul Schengen – fie si etapizat, incepand cu aeroporturile, obiectiv poate mai accesibil acum, cand lucrurile s-ar mai putea linisti in reticenta Olanda. Si, desigur, sa-si asigure drept de vot, daca nu in ambele zone cel putin in „cercul” Schengen. Mai ales ca U.E. s-a umplut deja de migranti – legali sau nu – iar Romania nu se afla pe ruta preferata a migrarii, spre deosebire de vremurile pecenegilor si cumanilor, din evul mediu timpuriu…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Asta seamana cu Teoria „Butuc si Spite”, veche de vreo 20 de ani – ca model de integrare.
Insa, NU rezolva problema necesitatii adancirii integrarii, din cauza amenintarilor externe, a mediului din ce in ce mai ostil in care evolueaza UE!
Exista din pacate inca tari europene (in general cele central-europene, dar si partea de sud – vezi Grecia) care sufera de un infantilism in abordarea integrarii EU. Tarile din centrul-vest a Europei (fondatoare EU) au o gandire diferita fata de surorile „periferice” nucleului dur. Sa intelegem bine cum sta atitudinea paguboasa Greciei de a trage de timp si a cauta in valtoarea populismui si a acarului Paun (cel care e vinovat de toate – in speta Germania cu trecutul nazist) tot felul de scuze sa pape banii EU si sa nu faca reforme (pensie babana la 55 de ani – chiar nu exista un minim de responsabilitatea ca nu ai de unde sa dai daca nu produci?) Jocul asta de a alba-neagra si cum sa ii facem din vorbe pe aia cu bani e de prost gust si in nici un caz nu trebuie privit ca pe o joaca cu „prostii” din EU. Unele tari din EU au devenit un fel de Gica-contra pe banii altora, cand nu le convine scot povestea cu „vreti sa ne ocupati, pohta cea mare a Frantei si Germaniei, sa ne transforme in tara de consum, etc – vezi parerile din comentariile altor articole). Si asta pe banii lor. Ii inteleg cand zic „GATA” – facem un nucleu dur, cine vrea sa participe, e bine-venit, cine se tine de soparlite, sa ii traiasca.
Uniune în diversitate e de la început conceptul EWG/UE. Nu a fost și nu e altfel conceput. Dubla majoritate „calificată (majoritatea guvernelor și majoritatea citoyenilor în UE27) e deja aplicată și rezolvă cele mai multe îndoieli „naționale” enumerate de autor.
Naționalismul estic e treaba lor. Ponderea economică a statelor din est (cortina de fier 1989) în UE27 e foarte mică și în economia globală total neglijabilă.
Percepția multor nimicuri standardizate la Bruessel are un pic de adevăr și o mare capacitate de oportunism politic la cei „frustrați”? Schengen e suspendat si e puțin probabil să fie rezelovat în cei 2-3 ani care decid restructurarea UE27. Deocamdată zona EURO nu are direcția decisă ( o uniune a datoriilor publice nu va avea trecere la electoratul în Olanda, Austria, Slovacia, la baltici, Germania, etc.).
… „..Cetatenii europeni nu isi doresc o U.E. birocratica, preocupata parca maniacal de a standardiza, uniformiza si proceduriza totul, ci o U.E. friendly, flexibila, care sa tina seama de specificul fiecarei natiuni, cu frustrarile, traditiile, temerile ei – o transpunere in realitate a devizei In varietate concordia…. „….
Standardele tehnice în inovație etc. nu pot fi realizate de un stat național „mic” cu decalaj mare. Inovația e de găsit în SUA la Apple, Microsoft, Google, Facebook, Amazon, etc. Copii lumii folosesc Word, Excel, Explorer, Acces, Outlook de mult timp fără ca un stat „național” să fi contribuit cît de puțin. 500 de companii multinaționale au peste 52 % BIP al lumii. Protecționism în iunie la G20 in Hamburg (Japonia e pentru comerț liber… China la fel…)? America first, D.T…..
Jean Ziegler, Elvetia („sofer” la Che Guvera cîndva în Geneva, se consideră comunist ca 1789 comuna de Paris, nu ca bolsevic &URSS) vede viitorul lumii în comunism. Cuba e paradisul lui în America Latină. Numai libertatea presei vine după victoria comunismului (în mai multe interviuri TV și în printmedii, m-a amuzat bătrînul comunist și creștin).Nimic nou. Libertatea expresiei, libertatea cuvîntului e ceva „occidental” exagerat? E atacată în Polonia (UE), Turcia (NATO), Rusia, China, Iran, Corea de Nord, etc. In SUA 2017 „fake news”?
Romania cu 1,x % din BIP UE27 vrea decizii „veto” la fiecare pas în zona EURO sau Schengen? Alte probleme …. interne? Prin constituția 1923 pînă azi s-a stabilit „stat național UNITAR centralizat”. E ceva de văzut 1919 ( 30 % minorități)- 1939- 1989 ? Cei 50 de ani 1939- 1989 de dictatură autohtonă (expropierea, deportarea și eliminarea evreilor, sașilor, șvabilor, purificarea etnică… .. „academicienii” 2017 fac apel pentru „un trecut mai frumos”… identitate națională?… naționalcomunismul ceaușist??…) au lăsat urme. Peste 3 milioane sezonieri /emigranți 1990-2017 nu sunt o problemă (copii romi cetățeni români la Paris?) de „migrație!”? Brexit!
… „… In final, miza cea mai importanta este salvarea Uniunii Europene si a valorilor ei, cu consecinte benefice pentru toate tarile Europei, inclusiv pentru acelea care momentan se pot simti frustrate de unul sau altul dintre scenariile propuse… „….
Văd altfel. Deciziile și punctul de răscruce a fost și este de găsit la Paris /Roma. Depinde de rezolvarea problemelor interne în Franța și Italia cum se va restructura UE27 în anii viitori. Indiferent de „suveraniștii- naționaliști” din est. Dubla majoritate!
Sunt optimist, merge ca și 1957- 12017: unitate în diversitate, niciodată negată și niciodată serios atacată de partenerii UE. Constituția UE (refuzată de stînga franceză și în Olanda) a fost o încercare. O eroare? Viteze diferite? Nimic nou.
Decalajul? O problemă la București?
Nu constitutia UE a fost refuzata in Olanda, ci modul in care olandezilor li s-a bagat sub nas un document de 800 de pagini si in doua saptamani trebuia sa spuna DA sau NU. Cum nu li s-a explicat nimic despre ce inseamna (in afara de blabla e bine pt economie, etc din partea politicului), cum e si firesc olandezii au zis „daca nu stiu despre ce e vorba, mai bine semnez ca NU”. Asta nu inseamna ca ei nu sunt pro-Europa. In plus statele din nucleul initial au cam inceput sa fie jenate de atitudinea celor din est si sud pe care ii vad neseriosi si cam cu mana intinsa la banii lor. Gresesc ei sau noi suntem cu doua fetze si mai mult ne facem „ca lucram” pe banii lor? Grecii nu au castigat nicidecum respectul vesticilor prin atitudinea lor „noi facem ce vrem, voi dati-ne banii. daca nu ne dati urlam ca sunteti nazisti, ca vreti sa ne dominati si jos capitalismul”. Romanii nu prea dau semne sa inteleaga ce e aia democratie, stat de drept si in loc sa se apuce de treaba au impresia ca daca stau in piata sa urle lucrurile se vor rezolva – fara o clara mobilizare la urme, mobilizarea civica din piata va fi frectie la piciorul de lemn a lui Dragnea care se va sinchisa din pix de societatea civica. Ungaria si Polonia o iau si ele pe drum gresit, vor in UE dar nu vor cu UE…pai frate, hotaraste-te. Vrei numai bani, insa nu iti pasa de democratie? (acine nu stie, OUG13 de la noi e mic copil fata de schimbarile constitutionale care se pregatesc in Polonia si Ungaria). Bulgarii? Aoleu… Cum sa nu te saturi de asa EU. Si cum ei totusi tin la proiectul lor, au zis clar „cine vrea sa aiba, sa si faca ceva pentru asta”. Deja sunt de treaba ca nu ne-au intors spatele si trantit usa in nas.
Eu cred că cetatenii din țările fostului lagăr comunist au moștenit lipsa de responsabilitate, de corectitudine, de profesionalism, de ambiție în a promova. Urmele comunismului încă se văd, dar vesticii sunt indulgenți și răbdători cu noi (se și simt vinovați că ne-au lăsat 44 de ani în ghearele URSS-ului). Ar fi cazul totuși să ne maturizăm, însă va trebui ca vesticii încet-încet să ajungă să ne considere egali cu ei, nu piața de desfacere si forță de muncă ieftină. Trebuie eforturi de ambele părți. Trebuie ca toate statele să aibă puteri politice egale în UE. Ce, dacă d-na Merkel va fi liderul autoritar al UE la nesfârșit, o să o doară inima la fel de mult de Sofia ca de Munchen si de Constanța ca de Hamburg? Nu cred.
Treba romanilor un poppor cu mare vechime autohtona europeana dar si cu dechidere spre cele patru zari :) este sa doreasca sa ajunga acolo unde merita sa fie, in inima Europei. depinde de noi cat de inimosi suntem in stare sa fim. Sa lasam Albionul in pace, ca daca Regatul Unit trebuie sa se dezmembreze poate ca est bine sa o faca, caci prea multa traditie bazata pe regicide si pruncucideri, pe Tower si alte asemenea poate ca trebuie sa ramana doar in cartea de istorie si lumea in viitor poate ca nu se va mai revendica de la ghilotina revolutiei franceze dar nici din ideologia de tip comunard.
O similitudine: in Romania sint acuzati taranii, pensionarii si asistatii social de ascensiunea PSD-ului (in doua rinduri de alegeri), iar in UE tarile estice sint acuzate de „lipsa de responsabilitate, de corectitudine, de profesionalism, de ambiție în a promova.”.
Primirea tarilor estice in UE s-a facut prin absenta de la urne cum s-a procedat in 2012 si 2016 in Romania?