vineri, iulie 10, 2020

Sa traiesti un cutremur la Washington: Primele impresii

Parea ca nu avem niciun motiv de ingrijorare de ordin seismic. Tocmai facusem un update la textul despre pactul Hitler-Stalin, scriam un mesaj pe acelasi subiect catre un bun prieten (o, Doamne, mi-am dat acum seama ca si-a pierdut parintele in cutremurul din ’77) si ma pregateam sa citesc cartea Cristinei Vatulescu despre „police aesthetics” in Rusia stalinista cand am retrait momente pe care le doream definitiv uitate. Mi-au revenit in memorie clipele de-atunci, cu Tita, cu Radu, cu Olga. Alec Ivasiuc disparut sub ruinele blocului Scala. Apelul lui Goma pentru drepturile omului, speranta ca se termina cu Ceausescu, tot ce-a urmat, greva anticomunista a minerilor din Valea Jiului, radicalizarea stalinista a regimului, distrugerea centrului istoric, isteria arhitectonica a kitsch-ului megaloman al lui Ceausescu, „Cantarea Romaniei”, foametea, frigul. Secvente care-ti defileaza in cateva secunde prin minte, revin fulgerator din cine stie ce strat ascuns al memoriei. Lampile care sa clatinau bezmetic, bunica lui Radu alergand pe o scara de bloc, vitrina prabusita din apartamentul de pe Iuliu Tetrat, rumorile despre un al doilea cutremur, telefoane in miez de noapte, ascultatul febril al „Europei Libere”…

Zidurile blocului nostru de pe Connecticut Avenue au inceput sa se zguduie. Intai am crezut ca a explodat boilerul de la subsol. Stam la etajul sapte, se simte al naibii de puternic. Usa balconului s-a deschis singura. Am alergat imediat sa vad ce face Mary (dupa o fractura de glezna in Romania, nu poate inca pasi), era in camera de-alaturi. Ne-am dus pana la lift, am decis sa ne intoarcem. C’est la vie…

Am deschis televizorul, am aflat de evacuarea Pentagonului, a Capitoliului, a cladirilor guvernamentale din Washington, DC, locuitorii din blocuri sunt sfatuiti sa iasa afara. M-am dus pana jos, multi vecini pe strada, femei cu copii, lume speriata. Epicentrul a fost in Virginia, la 90 de mile de Washington, am multi prieteni care locuiesc si lucreaza acolo. Telefon de la o prietena,voce pierduta, „Asta ne mai lipsea”. Intr-adevar, ultimul lucru de care aveam nevoie cu totii…

Am dat in fine, la telefon, dupa multe incercari, de Adam. Era cu prietenii sai la soccer practice. Fiind afara, n-a simtit cutremurul. Ne pastram calmul, lumea este pe strazi, se aud ambulante. La televizor se vorbeste de pagube in Catedrala Nationala, despre evacuarile de cladiri din New York. Suntem asigurati de catre National Weather Center ca nu se asteapta un tsunami. Multa lume a banuit initial ca era vorba de un atac terorist. Nu cred ca au fost victime, nu a fost ca la Los Angeles, nici ca la Bucuresti, dar totul a venit atat de subit, atat de neasteptat, atat de neverosimil incat socul psihologic nu poate fi subestimat. O zona ce parea sigura din punct de vedere seismic se dovedeste acum vulnerabila. Coasta de Est a ajuns sa traiasca anxietati similare Coastei de Vest. Cel mai important lucru, in asemenea situatii, este sa stii sa-ti pastrezi cumpatul, sa actionezi fara panica si sa ramai convins ca solidaritatea umana este de nezdruncinat.

http://tismaneanu.wordpress.com/2011/03/11/despre-cutremure-conditia-umana-si-problema-raului-martie-2011/

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Domnule Tismaneanu,

    Eu zic sa radeti, impreuna cu sotia, sa radeti cat de tare puteti de stupiditatea vietii si de precaritatea ei.

    Eu asa am facut in ’77 si-n ’86 si asta fac si astazi.

    Ma bucur ca sunteti bine.

    Cu deosebit respect,

    Luk

  2. L-am simtit de undeva de la etajul 2, in nordul New Jersey, nu departe de New York.
    Nu a fost chiar asa de puternic precum vad ca este pezentat in media. A fost poate putin mai lung decat ma asteptam. Eram intr-o sedinta, si dupa un moment de asteptare, am continuat sa discutam subiecte mai importante :)

  3. Scriu dintr-un zgarie ceata din San Francisco. M-ati pus pe ganduri… :)
    Sper sa nu aveti parte de aftershockuri mari. Sanatate!

  4. s-a simtit destul de bine si in NYC, mai ales pe la etajul 10-11. lumea, neobisnuita cu „fenomenul” a fost destul de afectata. totusi, 5.8 e putin :mrgreen:

  5. De ce a trebuit sa mergeti pana la americani sa va cutremurati d-nule VT?
    Puteati sa o faceti si in romania al fiecare pas. Si poate atunci reuseati sa re-evaluati situatia politica actuala pe care o sustineti cu drag. Apropo de comunism: cati din cei condamnati de d-vs (sau fii lor) sunt astzai la putere? Pe ei i-ati uitat se pare.

  6. Ingaduiti-mi, domnule Tismaneanu, sa divaghez putin pe marginea unui alt „cutremur”.

    Recentele declaratii ale presedintelui Basescu, cum ca n-ar dori ca PNL sa ramana in opozitie si dupa 2012, ma fac sa-mi imaginez scenariul urmator nu doar ca fiind posbil, ci chiar probabil.

    Mizez pe puterea de premonitie a domnului Lazaroiu si consider ca USL va obtine 40% in 2012, iar PD-L usor peste 20%. Chiar si cu UNPR, UDMR si minoritati, insa lipsindu-se de ajutorul populist al partidului DD, tot ar mai lipsi vreo 10 procente pentru ca PD-L sa ramana la guvernare. Prin urmare, TB va incerca din nou sa rupa alianta social-liberala, tocmai pentru a readuce PNL pe culoarul favorit. Pentru aceasta trebuie sa le promita ceva palpabil, care sa-i faca pe liberali sa renunte totusi la cea mai votata grupare politica, care l-ar putea sustine pe liderul liberal in 2014 la prezidentiale. Conditia PNL din 2008 pentru a reveni alaturi de PD-L era de a da premierul. In canditiile cand, de aceasta data, PNL n-ar mai putea spera la ajutorul unui PSD dornic de anticipate, este foarte probabil ca presedintele negociator sa accepte, pastrandu-si PD-L ca element de control.
    In conditiile cand premierul este liberal, s-ar putea sa schimbe cate ceva si prin institutiile guvernamentale, de exemplu sa inlocuiasca echipa de conducere de la IICCMER cu una avandu-l pe domnul Marius Oprea in prima pozitie. In aceste conditii, ati accepta sacrificiul demiterii, pentru a permite continuarea reformelor sau ati considera inlocuirea ipotetica drept un afront si o nerecunoastere a meritelor profesionale?

    In eventualitatea unui raspuns, va multumesc anticipat!

    • Desi este fara legatura cu subiectul articolului, va voi raspunde. Conform Hotararii de Guvern din februarie 2010, Presedintele Consiliului Stiintific al IICCMER, functie nermunerata, este o personalitate stiintifica numita de primul ministru al Romaniei. Va asigur ca, in conditiile in care un premier ar dori inlocuirea mea din aceasta pozitie, voi accepta acest lucru fara probleme. Expertiza mea in chestiuni legate de cercetarea si interpretarea totalitarismelor veacului al XX-lea nu depinde de aceasta pozitie, nici statutul meu de profesor la University of Maryland. Important este sa se continue activitatile de cercetare, memorializare si educationale la nivelul inalt la care s-a ajuns, nivel recunoscut si apreciat de toti membrii Consiliului Stiintific (lista o gasiti usor pe site-ul IICCMER, http://www.crimelecomunismului.ro).

      • Va multumesc atat pentru amabilitatea de a-mi raspunde, cat mai ales pentru calitatea raspunsului!
        PS. Nu am vrut sa insinuez ca experienta dumneavoastra sau statutul de profesor v-ar fi influentate de o eventuala demitere, ci faptul ca actiunea respectiva ar fi cauzata mai ales de motive politice, iar nu universitare, cum ar fi de asteptat. Iertati-mi, va rog, eroarea!

        • Mai mult, va incredintez ca as colabora fara rezerve cu oricine ar prelua, in conditiile presupuse, conducerea CS al IICCMER si ar continua investigatiile stiintifice despre regimul ilegitim si criminal. Cand spun oricine, sunt sigur ca realizati ca ma refer la personalitati dedicate analizei oneste si competente a dictaturii comuniste. Poate stiti, am facut parte din consiliul editorial al anuaruluii IICCR si din consiliul de garantie morala al INMER (lucruri care, din pacate, se cam uita). Cele doua institute s-au comasat in noiembrie 2009, n-am avut absolut nimic de-a face cu acea decizie. In februarie 2010, prin HG-ul amintit, IICCMER a capatat o noua structura si noi atributii, pe langa acelea din trecut. Ganduri bune, VT

  7. Din nefericire, desi au trecut aproape 10 ani, gandurile celor afectati de cutremur s-au dus prima data catre o explozie…

    Nu am reusit sa gasesc durata cutremurului, si chiar daca a fost de „numai” 5.8, fiind la suprafata, are un alt impact fata de cutremurile de adancime.

    Imi aduc aminte de cutremurul din ’77, eram la etajul 7, si am auzit un zgomotul urias, nu intelegeam ce se intamplam. Vedem luminile ca se inchis, dar ceea ce a fost cel mai ingrozitor, a fost durata extrem de lunga a cutremurului, aproape un minut, si mai ales o secventa scurta de la acel cutremur cand propagarea sa s-a facut in plan vertical, cu o frecventa destul de mare. Atunci am simtit sa sar pe loc, la etajul 7…Se pare ca aceea secventa a dus a prabusit blocurile…

    Nicu era in camera mea, pe coltul blocului. si invata. A povestit ca a vazut cum coltul camerei facea zig-zag-uri, cand spre centrul camerei, cand se latea in afara camerei. Totul dansa si nu se mai termina…

    Dar ce mai putem spune despre Japonia,sau despre Vanuatu care a avut, din nou, 2 cutremure de 7.0 in mai puitn de 2 ore.

  8. Si eu am simtit in Maryland, langa DC. A fost un moment socant. Desi am mai trecut prin cateva cutremure la Bucuresti (1986 si alte cateva prin anii 90s), experienta de ieri ramane una marcanta. Aproape o ora dupa incident am fost cam dizzy…..Bine ca nu a fost mai grav .Si chiar daca unele caldiri din DC au fost avariate ( inclusiv The Washington Monument, simbolul-ul orasului), cel mai important este ca nu au fost victime.

  9. Ah domnule Profesor Tismaneanu, tocmai trimisesem unui coleg american o lista de referinte academice despre comunism, inclusiv publicatiile dvs, cand a lovit cutremurul (si) la NY. Evident insa nimic nu zdruncina aici credinta in multiculturalismul socialist asa ca astept un nou cutremur, mult mai zdravan..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)