„Criza din Caraibe se poate repeta acum (…) Chiar s-ar putea ajunge la asta. Dacă lucrurile continuă așa cum sunt ele astăzi, este pe deplin posibil, prin logica evenimentelor, să te trezești brusc și să te regăsești în ceva asemănător (…) Va fi un eșec al diplomației în general, un eșec al politicii externe. Dar mai este timp să ajungem la un acord pe baze solide.„[1]
Serghei Riabkov, ministru adjunct de externe al Federației Ruse
BREF
•As tensions mount between Washington and Moscow over a potential Russian invasion of Ukraine, U.S. intelligence has found the Kremlin is planning a multi-front offensive as soon as early next year involving up to 175,000 troops, according to U.S. officials and an intelligence document obtained by The Washington Post. (…)
While Ukrainian assessments have said Russia has approximately 94,000 troops near the border, the U.S. map puts the number at 70,000 — but it predicts a buildup to as many as 175,000 and describes extensive movement of battalion tactical groups to and from the border „to obfuscate intentions and to create uncertainty.”
The U.S. analysis of Russia’s plans is based in part on satellite images that „show newly arrived units at various locations along the Ukrainian border over the last month” (…) – The Washington Post[2]
•At a meeting in Stockholm on Thursday, Russian Foreign Minister Sergey Lavrov and U.S. Secretary of State Antony Blinken presented utterly contradictory assessments of the situation in eastern Ukraine. Blinken insisted that the only risk of war was the threat of Russian military aggression. Lavrov said NATO’s eastward expansion was the threat.
They did agree that Putin and U.S. President Joe Biden would speak directly in the coming days. Russia has long wanted to set aside the Franco-German-sponsored peace talks with Ukraine (known as the Normandy format) in favor of a direct dialogue with Washington that would echo Moscow’s former superpower status. (…)
Even if Biden agrees to enter into direct negotiations with Putin, or if the U.S. was to take a formal role in an expanded Normandy process, there is little Washington can offer to meet Russia’s demands without undermining Ukraine’s sovereignty and territorial integrity — to which the U.S. and its NATO allies have pledged an ironclad commitment. – Politico[3]
•If Russia goes to war in Ukraine, it still needs to take a number of steps: establishing fuel supply lines, opening field hospitals and deploying air-defence systems such as the Buk that would protect its heavy weaponry and troops near the front.
Even as Joe Biden and Vladimir Putin were sitting down to talks meant to end the crisis, Russia was inching closer to being ready to launch a full-scale ground invasion of its neighbors. (…)
Putin may still decide not to launch an invasion, as he leaves troops near the front as leverage for negotiations. But Russian and western analysts are predicting that this military buildup – the second one this year – portends a series of future crises over Ukraine as Putin seeks to reverse its trajectory towards the west. – The Guardian[4]
•”At this point in time, Russia is choosing an aggressive posture vis-à-vis its neighbors. And as the European Union and its G-7 partners have made very clear, further aggressive acts against Ukraine will have massive costs for Russia,” European Commission President Ursula von der Leyen said Wednesday. (…)
Back in Brussels, EU officials indicated that there wasn’t much room for talks with Moscow. An EU diplomat, who did not want to be named due to the sensitive nature of the talks, told CNBC Wednesday that dialogue with the Kremlin „would only happen if the Ukraine issue was not on the table.” (…)
The main question is how far is the EU is willing to go. Critics say that the ongoing EU sanctions against Russia, implemented in the wake of the 2014 annexation, do not hurt the regime of President Vladimir Putin enough. – CNBC[5]
•The Ministry of Foreign Affairs published the draft agreements of Russia with the USA and NATO on security guarantees. (…) Moscow believes that it is necessary to officially disavow the decision of the 2008 NATO Bucharest summit that Ukraine and Georgia will become NATO members, as contrary to the commitment of the leaders of all OSCE participating States not to strengthen their security at the expense of the security of others.
On Wednesday, at a meeting between Deputy Foreign Minister Sergei Ryabkov and Assistant Secretary of State Karen Donfried, Russia officially handed over to the United States two documents – a treaty and an agreement that include Russian ideas on security guarantees. The Kremlin said that they are ready to immediately begin negotiations on the projects. – RIA Novosti[6]
CUM STĂ TREABA
Nimeni nu știe exact – și îi includ aici și pe Vladimir Putin, Serghei Șoigu și Serghei Lavrov – care va fi scenariul unei posibile agresiuni ruse asupra teritoriului – încă liber – al Ucrainei: (i) rușii nu știu pentru că, deși au informatori peste tot în Ucraina, nu au totuși o evaluare exactă a rezistenței pe care o pot întâmpina și nici în ce mod va acționa Occidentul în sprijinul ucrainenilor, sunt însă siguri că nu va mai fi la fel de simplu ca în cazul ocupării Crimeii; (ii) Kievul nu știe cât de copleșitoare va fi amploarea invaziei și dacă va putea rezista măcar 48 de ore, timp în care Occidentul să se mobilizeze pentru a ajuta în mod eficient; (iii) Occidentul (UE și SUA) încă nu au decis ce formă să ia sprijinul pentru Ucraina în caz de conflict deschis, adică economic și politic, sau inclusiv militar.
Poziția lui Vladimir Putin nu este una comodă, dar este în întregime rezultatul politicilor pe care le duce. Regimul său a supralicitat atât de mult tema „sferei de influență” din Europa, încât chestiunea a ajuns de fapt să depășească simplul apel la definiția liniei roșii pe care a enunțat-o: „Retrageți decizia din 2008, fără Ucraina și Georgia în NATO!”
Chestiunea „sferei de influență”, odată (re)lansată în negociere, nu are cum să se limiteze la Ucraina și Georgia, pentru că din 2007 încoace (dar mai ales după 2008), trupele Federației Ruse, în general deghizate în „omuleți verzi”, paramilitari ai comunităților rusofone sau mercenari „Wagner” s-au răspândit peste tot unde respectiva sferă de influență este revendicată de „echipa” lui Putin: Siria, Libia, sud-estul Ucrainei, Georgia, Armenia, Belarus, Moldova, Kaliningrad, Arctica și așa mai departe.
Federația Rusă, ca urmașă a URSS-ului a cărei destrămare este astăzi deplânsă de Vladimir Putin[7], este o putere în declin; anvergura sa economică și culturală este mult sub cea a fostei uniuni comuniste și singurul argument care susține politica sa internațională agresivă este cel militar.
Putin nu vrea ca rușii să-și aducă aminte de el ca fiind ultimul țar al Rusiei și atunci supralicitează atuul militar pentru a compensa slăbiciunile, inclusiv previzibila erodare a argumentului de mare furnizor de resurse energetice.
Narativul pe care se bazează asertivitatea crescută a Federației Ruse în ultimul deceniu este cel al puterii care ocrotește popoarele slave și pe cele ortodoxe, bazat pe doctrinele „panslavismului” și „panortodoxiei” de mijloc de secol XIX. Poate să pară absurd că la Kremlin cineva ar putea să creadă din nou că Rusia trebuie să fie „ocrotitoarea Ierusalimului”, că românii sunt „slavi de limbă latină” sau că „frații ortodocși greci” trebuie să fie apărați, dar (re)cultivarea acestor credințe poate avea un succes nebănuit, redeșteptând naționalismul rus și inventând o cauză care să facă din nou suportabil regimul oligarhic de la Moscova.
Când, acum câteva zile, Vladimir Putin afirma, ca răspuns la întrebarea „inspirată” a unui ziarist, că în 1991 „… a fost dezintegrarea Rusiei istorice sub numele de Uniunea Sovietică”[8], el nu făcea decât să repete argumentele din Op-Ed-ul publicat în iulie ac., sub titlul „On the Historical Unity of Russians and Ukrainians”[9]. Face confuzie voită între Rusia Kieveană și Rusia Moscovită? Și ce dacă? Sunt „panslavismul” și „panortodoxismul” niște marote revolute? Nu contează, atât timp cât servesc regimul.
„Russians, Ukrainians, and Belarusians are all descendants of Ancient Rus, which was the largest state in Europe. Slavic and other tribes across the vast territory – from Ladoga, Novgorod, and Pskov to Kiev and Chernigov – were bound together by one language (which we now refer to as Old Russian), economic ties, the rule of the princes of the Rurik dynasty, and – after the baptism of Rus – the Orthodox faith. The spiritual choice made by St. Vladimir, who was both Prince of Novgorod and Grand Prince of Kiev, still largely determines our affinity today.
Later, like other European states of that time, Ancient Rus faced a decline of central rule and fragmentation. At the same time, both the nobility and the common people perceived Rus as a common territory, as their homeland. (…)
Most importantly, people both in the western and eastern Russian lands spoke the same language. Their faith was Orthodox. Up to the middle of the 15th century, the unified church government remained in place. (…)
As a consequence, in the 16–17th centuries, the liberation movement of the Orthodox population was gaining strength in the Dnieper region. The events during the times of Hetman Bohdan Khmelnytsky became a turning point. His supporters struggled for autonomy from the Polish–Lithuanian Commonwealth. (…)
Over the course of the protracted war between the Russian state and the Polish–Lithuanian Commonwealth, some of the hetmans, successors of Bohdan Khmelnytsky, would <detach themselves> from Moscow or seek support from Sweden, Poland, or Turkey. But, again, for the people, that was a war of liberation. It ended with the Truce of Andrusovo in 1667.
The final outcome was sealed by the Treaty of Perpetual Peace in 1686. The Russian state incorporated the city of Kiev and the lands on the left bank of the Dnieper River, including Poltava region, Chernigov region, and Zaporozhye. Their inhabitants were reunited with the main part of the Russian Orthodox people. These territories were referred to as <Malorossia> (Little Russia).
The name <Ukraine> was used more often in the meaning of the Old Russian word <okraina> (periphery), which is found in written sources from the 12th century, referring to various border territories. And the word <Ukrainian>, judging by archival documents, originally referred to frontier guards who protected the external borders.”
Și așa mai departe. Concluzia lui Vladimir Putin?
„Today, the <right> patriot of Ukraine is only the one who hates Russia. Moreover, the entire Ukrainian statehood, as we understand it, is proposed to be further built exclusively on this idea. Hate and anger, as world history has repeatedly proved this, are a very shaky foundation for sovereignty, fraught with many serious risks and dire consequences.
All the subterfuges associated with the anti-Russia project are clear to us. And we will never allow our historical territories and people close to us living there to be used against Russia. And to those who will undertake such an attempt, I would like to say that this way they will destroy their own country. (…)
I am confident that true sovereignty of Ukraine is possible only in partnership with Russia. Our spiritual, human and civilizational ties formed for centuries and have their origins in the same sources, they have been hardened by common trials, achievements and victories. Our kinship has been transmitted from generation to generation. It is in the hearts and the memory of people living in modern Russia and Ukraine, in the blood ties that unite millions of our families. Together we have always been and will be many times stronger and more successful. For we are one people.”
Cum se traduc toate acestea într-o formulă de negociere? Simplu: armata rusă este masată la granița estică a Europei, în timp ce Ministerul Afacerilor Externe de la Kremlin pune pe masă cerințele sale. Formal, acest lucru s-a întâmplat, după cum relatează „RIA Novosti”, miercuri, 15 noiembrie ac., atunci când Serghei Riabkov i-a înmânat adjunctului secretarului de stat Blinken pentru Europa, Karen Donfried, două documente[10]:
(i) Proiectul de „Acord asupra măsurilor de asigurare a securității Federației Ruse și a statelor membre NATO”;
(ii) Proiectul de „Tratat între SUA și Federația Rusă asupra garanțiilor de securitate”.
Conținutul celor două documente a fost dat publicității de Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse prin intermediu agenției de presă RIA Novosti vineri, 17 decembrie ac., după ce secretarul general al NATO, cu o zi înainte, a respins cererile Federației Ruse.[11]
NU DACĂ, CI CÂND ȘI, MAI ALES, UNDE ȘI CUM
Analizând documentele ce conțin propunerile Federației Ruse, înțelegem mult mai bine că la Kremlin nu doar Ucraina este problema, ci faptul că Occidentul a răspuns în ultimele două decenii și jumătate aspirațiilor fostelor state comuniste și le-a integrat în spațiul din care fuseseră extrase cu forța la finele celui de-al doilea război mondial.
Propunerile respective sunt, în speță, o formă inacceptabilă de șantaj. Potrivit lor, de exemplu, România ar trebui să nu mai poată găzdui baze militare NATO ori baze militare americane, sau Scutul antirachetă de la Deveselu. De asemenea, forțele aeriene NATO care sprijină supravegherea spațiului aerian al României, ori capacitățile navale aliate nu ar mai avea ce să caute la noi.
Este evident că Federația Rusă a formulat cerințe inacceptabile pentru țările membre ale NATO și tot la fel de evident este că își explică poziția utilizând narativul despre care am vorbit mai sus, definindu-și astfel o „sferă de influență” din care nu doar Ucraina face parte, ci, iată, și România, Polonia, Statele Baltice, Cehia, Slovacia, Bulgaria sau Ungaria.
De pe această bază nu ne putem aștepta să se ajungă prea departe cu instrumente diplomatice. Este cheia în care trebuie să citim și avertismentele ministrul adjunct de externe al Rusiei, Serghei Riabkov. Vremea iluziilor cred că a trecut: Kremlinul împinge Europa la o confruntare, acest lucru este cert.
Sunt multe scenarii pe masă (vehiculate de mass media) în privința modului în care s-ar putea desfășura o confruntare militară, în situația în care Vladimir Putin ar da ordinul pentru invadarea Ucrainei, marea lor majoritate bazate pe evaluările armatei ucrainene.
George Friedman nu exclude, într-o analiză a sa[12], că Rusia ar putea ataca în Ucraina, dar identifică o serie de vulnerabilități în posibilele planuri de luptă ale rușilor, și anume:
(i) Problema logistică: Forțele armate ruse angajate în conflict vor desfășura manevre de mare intensitate și, pe măsură ce se vor apropia de Kiev, vor încerca să se dispună circular, pentru a înconjura capitala. Luptele vor crește în intensitate, iar trupele ruse vor avea nevoie întâi să fie masiv aprovizionate cu carburanți și alte produse petroliere. Apoi, va fi necesară aprovizionarea masivă cu muniție de toate tipurile. Toate aceste operațiuni logistice trebuie să fie perfect coordonate, pentru a nu opri înaintarea pe întreg frontul, lăsând astfel flancuri deschise.
(ii) Război pe un front larg, dus cu mai multe categorii de forțe: Acest tip de conflict nu a mai fost dus de armata rusă din al doilea război mondial. Deci nu se știe dacă comandanții ruși din teren au capacitatea de a acționa coordonat, în condițiile unui război real, pentru a-și atinge obiectivele strategice așa cum și-au propus.
(iii) Ce vor face americanii? „Probabil americanii nu vor încerca să intervină cu propriile trupe terestre. Dar cum este în sine esențial să câștigi timp într-o confruntare, americanii pot sprijini rezistența în fața înaintării trupelor ruse. Statele Unite ar putea transporta forțe poloneze (presupunând că vor dori) pe front, pentru a hărțui forțele ruse. Dacă ar alege să trimită trupe americane, ar forța Rusia să poarte un război pe o scară pentru care nu este pregătită. Dar cea mai temută amenințare ce poate veni dinspre partea americană sunt aviația și rachetele, care vor ataca punctele cheie de aprovizionare ale forțelor ruse. Pentru că într-o bătălie de tancuri, cum vor încerca să ducă rușii, aprovizionarea este esențială. Ca să prevină atacurile asupra liniilor de aprovizionare, rușii vor trebui să scoată din luptă aeroporturile de pe care decolează aviația americană și instalațiile de lansare a rachetelor de pe teritoriul altor state europene. Și când vor face asta, conflictul va escalada la o scară pentru care Rusia ar putea să nu fie pregătită.”
James Scherr[13] atrage și el atenția asupra faptului că amenințarea Rusiei este una cât se poate de reală, dar punctează și în legătură cu două aspecte cheie[14]:
(i) Rusia ca orice stat agresor, preferă să câștige fără luptă, asta însemnând că trebuie să determine ținta să cedeze la timp. Experții occidentali se înșală în analizele lor atunci când separă lucrurile, adică: intimidarea – sperii inamicul, dar nu ajungi la război – și conflict cinetic ar fi două aspecte separate. Dimpotrivă, crede, Scherr, conflictul cinetic este un mijloc al intimidării, deci cele două nu se exclud reciproc.
(ii) O intervenție militară a Rusiei, chiar și una dramatică, nu presupune în mod necesar o invazie la scară completă, așa ceva e chiar improbabil. Ar trebui să ne concentrăm pe eventualitatea unei folosiri limitate a forței, dar care să nu aibă un impact mai puțin dramatic decât o intervenție de anvergură. Totodată, obiectivul militar al unei intervenții, indiferent cum va fi ea, nu va fi acela de ocupare a teritoriului, ci de distrugere a forțelor militare ucrainene; punerea lor la pământ și crearea de panică; transmiterea unui mesaj clar, cum că orice investiții, sprijin american și șapte ani de muncă au fost făcute praf în câteva zile. Acesta e mesajul pe care Moscova s-ar bucura să îl trimită.
Plecând de la cele două analize, putem recapitula:
(i) În ianuarie 2021 ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, anunță într-o declarație publică că „Rusia s-a săturat” și transmite un avertisment Occidentului: dacă nu ne luați în serios, vă facem noi să procedați astfel. Avem mijloacele și le vom folosi;
(ii) În septembrie 2021, la exercițiile ZAPAD 2021, duse pe teritoriul Belarus, se simulează un scenariu de luptă care ar implica trecerea frontierei cu Uniunea Europeană;
(iii) În noiembrie 2021 izbucnește criza migranților de la granițele Belarusului și se testează coordonarea forțelor europene de răspuns și coordonarea politică;
(iv) 15 decembrie 2021, Federația Rusă inițiază negocierile cu Statele Unite, pe tema unui tratat bilateral și a unui acord cu NATO, fără să țină cont de solicitarea franco-germană de reluare a negocierilor în formatul Minsk pentru Ucraina. Cererile formulate de Moscova sunt respinse de NATO.
Probabil că, din acest punct, Vladimir Putin se simte eliberat de responsabilitățile diplomatice și se concentrează pe acțiunea militară. Cum, când, în ce mod vor fi lansate acțiunile și ce obiective ar trebui atinse.
Aplicând principiile enunțate de Scherr, cred că cel mai probabil ofensiva rusă ar putea viza zona Mariupol, pentru a crea culoarul de care Federația Rusă are nevoie pentru a-și consolida poziția în Crimeea, dar și pentru a ocupa și securiza zona de sud-est a Ucrainei.
În această zonă, Rusia se poate baza și pe o parte a etnicilor ruși, astfel că s-ar putea purta un conflict militar limitat, cu acțiuni rapide, în forță și care ar putea fi susținute logistic. În plus, o acțiune în zona de sud și sud-est a Ucrainei ar înlătura multe din vulnerabilitățile asupra cărora atenționează Friedman și poate susține un obiectiv ca cel enunțat de Scherr: o acțiune rapidă și devastatoare, cu care Vladimir Putin să poată jubila în fața poporul rus.
Singura necunoscută aici este dacă Vladimir Putin și comandanții săi vor fi tentați să poarte acțiuni și în zona Odessa, pentru a ocupa întreg sudul Ucrainei, unind astfel Rusia cu Transnistria. Acest scenariu interesează direct România și, evident, Moldova.
Odessa ar fi un trofeu mult mai important decât Mariupolul, pentru că este și mai greu de obținut. Dar ceea ce ar putea rezulta în urma unei ofensive reușite ar semăna foarte mult cu proiectul „Novorusia” și acest obiectiv nu trebuie exclus.
Întrebarea care poate să apară este de ce ar fi masat Moscova trupe în estul Ucrainei și în Belarus, dacă obiectivul al fi „Novorusia”? Iar răspunsul este simplu: ca să prevină, prin amenințarea unui atac total în Ucraina, o internaționalizare a luptelor pentru sudul și sud-estul Ucrainei.
Când ar putea acționa Rusia? Oricând. Dar nu înainte de a duce la paroxism o propagandă privind pericolul la care sunt supuși rușii din Donețk și Lugansk, ca să justifice intervenția militară.
Așa cum atenționează Scherr, atingerea obiectivului „Novorusia” nu este condiționată de negocierile pe tema „tratatului” cu SUA și a „acordului” cu NATO, dimpotrivă: cel mai probabil Kremlinul vede o acțiune militară reușită în sudul și sud-estul Ucrainei ca fiind o bază de negociere mult mai bună, mai convingătoare, decât simpla masare de trupe din nord-estul și estul Ucrainei.
SUNTEM PREGĂTIȚI DE O CONFRUNTARE SAU AȘTEPTĂM SĂ NE APERE ALȚII?
Un război ruso-ucrainean va atrage în mod cert și România, într-o formă sau alta, în conflict; lucru ce s-ar fi întâmplat și dacă nu am fi fost membri ai NATO. Desigur, antrenarea României în conflict depinde foarte mult de mișcările de trupe ale armatei a XIV-a staționată în Transnistria (redenumită acum: Grupul Operațional al Forțelor Ruse din Transnistria – G.O.F.R.T.), precum și de manevrele flotei ruse a Mării Negre la Gurile Dunării și zona Odessa.
Dacă Federația Rusă va declanșa o ofensivă armată în Ucraina, indiferent care vor fi obiectivele acesteia, implicarea forțelor G.O.F.R.T. va fi inevitabilă: fie că (i) forțele armate ucrainene vor acționa preventiv, atacând și ocupând cazărmile forțelor ruse din Transnistria și depozitul de muniții și echipament militar de la Cobasna (situat la 2 km de granița moldo-ucraineană); fie (ii) mult mai probabil G.O.F.R.T. va acționa coordonat cu forțele expediționare ruse care vor ataca Ucraina, pe direcția Odessa.
Implicarea forțelor armate ruse din Transnistria în conflictul din Ucraina va impune intrarea în alertă de luptă a armatei Republicii Moldova și, implicit, a unor categorii de forțe și mijloace militare ale României.
Este de așteptat, la acel moment, ca propaganda rusă să se intensifice și, de asemenea, ca activitățile de culegere de informații ale rețelelor deja constituite de serviciile de spionaj ale Federației Ruse, în special de GRU, să atingă cote maxime. România va fi la acel moment o țintă pentru Federația Rusă și va fi angajată în toate formele de agresiune (provocări) ce preced o astfel de ofensivă militară.
De fapt, acțiunile ofensive ale Federației Ruse în România nu mai sunt de mult o surpriză. Și, în parte, putem anticipa modul în care este planificată această ofensivă, dacă urmărim obiectivele de propagandă ale Moscovei legate de țara noastră. Pentru început, este foarte interesantă analiza topului personalităților din România pe care, anual, îl face publicația Sputnik; iată cum arată clasamentele din 2020 și 2021:
„Există și alte nișe folosite de Rusia, în special propaganda prin dezinformare pe rețelele sociale și falanga conservatoare a Bisericii Ortodoxe Române, care preferă tradiționalismul rigid de tip rusesc, în locul unui modernism moderat de extracție occidentală.
Întâlnirea ambasadorului rus cu primarii (…) indică o anumită permeabilitate a politicienilor români, dar în același timp și o strategie a Moscovei, care vrea să-și aducă adepții la vedere și vrea să cucerească noi simpatizanți, care în timp, vor putea deveni utili. Planurile Rusiei nu sunt doar pe termen scurt.” scrie Sabina Fati într-un articol de opinie publicat de DW[15].
Într-adevăr, lucrurile sunt legate unul de altul și, oricât și-ar dori unii sau alții să braveze sau să protesteze, nominalizarea lor în topurile Sputnik nu este neîntâmplătoare și nici benignă. Propagandiștii ruși nu fac nimic la întâmplare și cunosc destul de bine realitățile românești, încât să-și dozeze corect acțiunile, raportat la obiectivele pe care le urmăresc.
Prezența mai multor zeci de aleși locali la Ambasada Rusiei din București, vineri, 10 decembrie ac., nu reprezintă atât o reușită diplomatică a ambasadorului Valeri Kuzmin, cât o confirmare a faptului că propaganda Moscovei dă rezultate în România.
Simpla idee că ar putea fi separată asertivitatea politico-militară crescândă a Federației Ruse în regiune de dimensiunea cooperării economice reprezintă mai mult decât o naivitate din partea unor reprezentanți aleși, pentru că este o poziție culpabilă ce a servit intereselor agresive ale Kremlinului.
Presa a citat încercările primarului municipiului Alba Iulia, Gabriel Pleșa, de a-și scuza decizia prin care a dat curs invitației[16], în condițiile în care onorabil era să recunoască că a făcut o eroare și să-și asume că nu a încercat să se consulte instituțional cu oficialii Ministerului Afacerilor Externe înainte de a răspunde favorabil invitației ambasadorului Kuzmin.
În orice caz, după consumarea evenimentului, Ambasada Rusă a dat publicității un comunicat, unde consemna, printre altele: „The Russian ambassador called on the representatives of business circles in Romania to critically deal with the false accusations, put into circulation by the major trend media, mainstream, to Russia about some imaginary intentions to undermine the foundations of western democracy, and to approach the process of establishing commercial cooperation from the positions of a clear pragmatic calculation.”[17] Ca să fie clar pentru toată lumea, inclusiv pentru participanți, care erau de fapt obiectivele reale din spatele invitației.
Pe lângă naivități, România mai servește interesele Federației Ruse și în moduri mai concrete și mai periculoase pentru securitatea noastră națională.
În septembrie ac., fostul deputat moldovean Alexandru Slusari avertiza că în Transnistria „… combustibilul pentru tehnica militară pentru această armată o obține de la două companii transnistrene, care importă benzina și motorina din România prin Moldova, fără achitarea TVA și accizelor și cu ajutorul întreprinderilor moldovenești, care anual primesc bani grei din Transnistria. Cu părere de rău, până la ziua de azi, Guvernul nou așa și nu a eliminat această schemă nocivă sub toate aspectele pentru interesele Republicii Moldova. Și dacă armata rusă ar încerca să aducă carburanți direct din Federația Rusă, acest lucru ar fi putut blocat cu ajutorul Ucrainei.”[18]
O anchetă jurnalistică derulată de „Centrul de Investigații Jurnalistice Anticorupție” din Moldova[19] avea să confirme trei luni mai târziu afirmațiile lui Alexandru Slusari: Rusia, care nu poate livra direct combustibilii și produsele petroliere de care au nevoie forțele G.O.F.R.T., o face indirect, folosind inclusiv facilitățile companiei de stat Oil Terminal SA din portul Constanța.
Așa cum bine sublinia Iulian Fota, analizând „naivitatea” aleșilor locali care au legitimat acțiunea de propagandă pusă la cale de Valeri Kuzmin, de câte ori suntem puși în situația de a răspunde unei acțiuni suspectă că servește intereselor Kremlinului, ar trebui să devenim atenți și să ne punem întrebări: ale cui interese le servim de fapt?
„Atunci când știi că politica țării tale e deja complicată, că e o perioadă de revendicări, că sunt o serie întreagă de supărări pe tine, inclusiv pentru faptul că ai aderat la NATO și la UE, de ce să vii în întâmpinarea acestor demersuri, care nu sunt plecate dintr-o intenție corectă, onestă, bună față de România?”[20]
Apărarea patriei nu începe luând arma în mână; când armele vor vorbi s-ar putea să fie deja târziu. Ucraina se confruntă în exact aceste momente cu imensa presiune a unei iminente invazii armate a Federației Ruse și perspectivele de a-i face față cu arma în mână sunt absolut incerte. De ce am crede noi că am putea avea parte de un alt tratament?
Singura soluție este asigurarea unui front comun, alături de Ucraina, al tuturor statelor europene, dar mai ales al celor din est, care nu mai departe de opt decenii în urmă au mai avut parte de o invazie de la răsărit, cu urmările știute. Și, înainte de a ne întreba ce vor face alții pentru noi, să ne întrebăm ce facem noi înșine pentru a ne apăra. Pentru că, din ce se vede, până una alta nu facem mare lucru.
NOTE:
[1] https://www.economica.net/criza-de-la-granita-dintre-rusia-si-ucraina-moscova-nu-exclude-o-situatie-ca-cea-din-criza-rachetelor-din-cuba-sa-se-repete-atunci-cand-planeta-a-fost-in-pragul-unui-razboi-nuclear_548125.html
[2] https://www.washingtonpost.com/national-security/russia-ukraine-invasion/2021/12/03/98a3760e-546b-11ec-8769-2f4ecdf7a2ad_story.html
[3] https://www.politico.eu/article/ukraine-russia-donbas-region-nato-vladimir-putin-war-frozen-conflict/
[4] https://www.theguardian.com/world/2021/dec/12/russia-closer-to-war-ukraine-border-putin-buk-missiles
[5] https://www.cnbc.com/2021/12/16/eu-warns-russia-if-you-invade-ukraine-there-will-be-a-high-price-to-pay.html
[6] https://ria.ru/20211217/bezopasnost-1764226189.html
[7] https://moldova.europalibera.org/a/vladimir-putin-destr%C4%83marea-urss-a-fost-destr%C4%83marea-rusiei-istoriece/31606803.html
[8] https://moldova.europalibera.org/a/vladimir-putin-destr%C4%83marea-urss-a-fost-destr%C4%83marea-rusiei-istoriece/31606803.html
[9] http://en.kremlin.ru/events/president/news/66181
[10] https://ria.ru/20211217/bezopasnost-1764226189.html
[11] https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_190292.htm
[12] https://geopoliticalfutures.com/russia-and-ukraine-war-or-bluff/
[13] James Sherr OBE has been Senior Fellow of the Estonian Foreign Policy Institute at the International Centre for Defence & Security in Tallinn since 2019. He also is an associate fellow and former head of the Russia and Eurasia programme at Chatham House (2008-2011)
[14] https://universul.net/audio-in-ce-conditii-va-ataca-rusia-care-sunt-punctele-slabe-ale-kievului-ce-face-vestul-si-de-ce-situatia-actuala-din-ucraina-e-doar-un-popas/
[15] https://www.dw.com/ro/permeabilitatea-politicianului-rom%C3%A2n-%C3%AEn-fa%C8%9Ba-rusiei/a-60099466
[16] https://www.g4media.ro/primarul-din-alba-iulia-s-a-intalnit-cu-ambasadorul-kuzmin-pentru-cooperare-bilaterala-cu-rusia-in-contextul-tensionat-de-la-granita-ucrainei-ambasadorul-le-a-cerut-sa-tra.html
[17] https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/zeci-de-primari-romani-au-mers-sa-discute-business-la-ambasada-rusiei-iulia-fota-pentru-ei-afacerile-sunt-mai-importante-decat-tara-1769265
[18] https://dosarmedia.md/moldovenii-fraieriti-a-cata-oara-cat-costa-benzina-si-motorina-in-stanga-nistrului-slusari-a-venit-timpul-sa-fie-combatut-separatismul/
[19] https://anticoruptie.md/ro/investigatii/economic/offshore-ul-din-elvetia-si-motorina-ruseasca-pentru-transnistria
[20] https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/zeci-de-primari-romani-au-mers-sa-discute-business-la-ambasada-rusiei-iulia-fota-pentru-ei-afacerile-sunt-mai-importante-decat-tara-1769265
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Daca Romania ar avea lideri cu cap, Romania ar putea iesi foarte bine din ciopartzirea Ucrainei.
Sa nu ne facem nici o iluzie, Occidentul ne va lasa cu ochii in soare, asa cum a facut-o intotdeauna. Ne vor vinde pe noi, esticii, in speranta ca vor potoli foamea rusilor si ei vor fi protejati.
Autorul se mira ca unii politicieni romani sunt cu rusii, uitand ca regimul Ceausescu a fost rasturnat de rusi care au instalat la conducerea Romaniei un agent de-al lor ce a fost ales de 3 ori Presedinte al Romaniei de catre populatia spalata pe creier.
john70 induceți sau vă aflați în eroare. Ucraina este exact statul tampon de care România are nevoie – și Europa Unită în ansamblu. De ce mi-aș arunca plapuma de pe mine când bate crivățul?
In acest moment , nu putem anticipa daca Rusia va decide inceperea unor ostilitati de factura militara sau doar va incerca ocuparea prin forta a Ucrainei .Nu putem sti nici daca Rusia are ca scop doar ocuparea Ucrainei si daca nu cumva gindurile Rusiei si faptele vor merge mai departe de atit .Ce stim , sigur, este doar existenta unei amenitari transpusa in comasarea de trupe rusesti la granita cu Ucraina nestiind daca in contrapondere NATO si armata tarilor , ce fac parte din NATO (trebuie facuta o distinctie clara intre cele doua forte militare ),s-au pozitionat intr-o formula de confruntare si daca tarile riverane Ucrainei au inceput sa isi mute si ele trupele la granite.Nu stim nici daca culoarele de transport armament sau cele furnizoare de combustibil au fost luate , asa cum se zice , la tinta de fortele armate Ucrainiene si daca Ucraina a indentificat si directionat armamentul ,de mare putere distructiva, catre tinte sensibile din imprejurimile granitei .In mod normal fiecare tanc , autoutilitara , hangar de avioane sau elicoptere ca si structurile ce furnizeaza si transporta conbustibil vor fi primele distruse in caz de atac si de o parte si de cealalta .Tot ceea ce vedem acum este doar o plimbare a unor tancuri , avioane etc. etc. ce defileaza pe la granitele Ucrainei .Nici statele riverane Ucrainei ,nici NATO nu pozitioneza forte pentru apararea granitelor asa cum ar fi fost normal in caz de pericol maxim . Totul pare a se transforma intr-un joc al cuvintelor si al comasarii unor trupe , dar nu stim daca, la nivel de admistrare ,a capacitatilor armate rusesti ,exista si depozite de armament si munitie in preajma acestor trupe mobilizate la granita . In razboi tancurile si altele asemeni nu functioneza fara gloante . Totul ne arata o dorinta ce merge spre o intelegere ce va delimita , va demarca, UE de Rusia si de sfera ei de influenta . Rusii cer mult doar doar sa obtina ceea ce ii intereseaza cu adevarat .Nici Ucraina , nici Georgia si nici republica Moldova nu sunt membre UE si NATO . In urma consultarilor UE – SUA raspunsul va veni in mod clar si rapid la cele ce Rusia solicita in acest moment .Nu cred ca Rusia , avind in vedere raspunsul unitar al tarilor din UE si din NATO, se poate apuca de lupta cu un miliard de oameni ce dispun nu numai de forta NATO dar si de forta aliantei occidentale ce cuprinde si tarile membre NATO. Probabil totul se va incheia printr-o intelegere , pentru inca 50 de ani si unde se va incerca o resetare a discutiilor cu Rusia si o revigorare a comertului si aducerea in prim plan a unei formule de prietenie NATO- Rusia si UE ce nu va implica modalitatea de conducere statala prin impunerea unor formule politice.Rusia va renunta la unele cerinte dar este posibil ca si UE si NATO sa isi reconsidere politic deciziile ,ce tin de formula unui anume respect reciproc, fara a incerca vreo forma de influentare a modului de conducere a statului Rus ceea ce Putin chiar isi doreste .
Cum ar putea să fie ‘ocuparea prin forță a Ucrainei’ fără ‘ostilități de factură militară’?
Pretentiile Rusiei sint absurde. Rusia a ocupat Crimeea si a inglobat-o in Rusia si, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, a continuat cu invazia a inca doua provincii ucrainiene pe care le-a desprins de Ucraina. Acum da impresia ca ar fi pe punctul sa atace Ucraina si cere cai verzi pe pereti. Unde e logica de a discuta si mai ales de a face concesii unui agresor in serie care pretinde ca ii e frica sa nu fie agresat si incearca santajul? Nu zic ca discutiile ar face vreun rau dar nici nu vad unde ar putea duce.
Amenintarile americane cu taierea SWIFTului pt Rusia sint cit se poate de periculoase pt economia rusa si ar trebui sa-l potoleasca pe Putin.
Presupun ca nu se va intimpla nimic si ca e vorba doar de o testare a reactiilor occidentale, urmarita de altfel foarte indeaproape de chinezi care sint intr-o situatie aproape similara cu cea a Rusiei, desi pina acum nu au invadat vreun teritoriu ci doar au construit insule artificiale in Marea Chinei de Sud. Posibila invazie a Taiwanului seamana insa bine cu posibila invazie a Ucrainei.
Povestile lui Friedman sint si de data asta fanteziste (de obicei sint doar triviale).
De ce Ucraina? Un raspuns il dau autorii de mai jos (desi coruptia in Ucraina e departe de a fi eradicata):
https://foreignpolicy.com/2021/12/17/ukraine-russia-corruption-putin-democracy-oligarchs/
Why Ukraine’s Fight Against Corruption Scares Russia
The country’s democratization and its ongoing efforts to fight entrenched graft and cronyism are a threat to Russian President Vladimir Putin’s model of governance.
By Daria Kaleniuk, the executive director of the Anti-corruption Action Center in Ukraine, and Olena Halushka, a board member at the Anti-corruption Action Center in Ukraine.
Activists burn flares and smoke bombs during a rally in front of the High Anti-Corruption Court building, in Kyiv, on Dec. 30, 2020
Activists burn flares and smoke bombs during a rally in front of the High Anti-Corruption Court building, in Kyiv, on Dec. 30, 2020 GENYA SAVILOV/AFP VIA GETTY IMAGES
DECEMBER 17, 2021, 10:58 AM
Building democracy is not an easy task. Doing so while defending against the aggression of a neighboring country makes the job even harder. As U.S. President Joe Biden has announced a global crusade for democracy with anti-corruption as one of its pillars, Ukraine’s experience can teach the world a lesson or two.
Despite a deceptive and even pernicious feeling that the country is drowning in more corruption than ever before, the fact is that in some areas, such as transparency or monitoring of public officials’ lifestyles, Ukraine is now arguably far ahead of Western countries. As it faces huge corruption and challenges related to the rule of law, it has become the testing ground for bold and innovative solutions.
Ukraine’s corruption-related problems go back to the fall of the Soviet Union in 1991. When the state-planned economy collapsed, state enterprises went bankrupt and were privatized on the principle of “first come, first serve” amid lawlessness and chaos. This gave birth to oligarchy, which remains a roadblock to Ukraine’s progress.
In the 1990s, powerful businessmen took control over key sectors of the economy, such as energy and extraction of mineral resources. In the 2000s, in order to protect the sources of their megaprofits, they started building media holdings by gradually buying up existing media assets or opening up new ones to influence public opinion in general and electoral outcomes in particular. Moreover, their media applied both carrot and stick, praising loyal politicians and giving them a platform in popular talk shows, and punishing the disloyal. Consequently, parliament passing laws benefiting certain oligarchs was quite a common practice. This created a vicious circle of oligarchy while money siphoned from the Ukrainian economy was laundered through Western financial systems.
Simultaneously, the country’s judiciary and law enforcement institutions were broken. They often carried out political orders. In cases with no political sensitivity, investigators or judges were free to take bribes and make decisions at their discretion. Millions of dollars were embezzled on public procurements annually, including in such sectors as healthcare, infrastructure, and the military. The secrecy of ownership data (such as real estate, land, and company ownership) enabled corruption schemes by providing anonymity and shielding wrongdoings.
This chance for democratization is even more precious given that it is being defended by Ukraine’s servicemen fighting every day against Russia’s ongoing military aggression.
Viktor Yanukovych, Ukrainian president from 2010-14, was notable for his pro-Russian policy, building of a kleptocratic regime, and tightening of the screws on freedom of speech and peaceful protests. His refusal to sign the Association Agreement with the European Union in November 2013 and the announcement of Ukraine’s drift toward a Russia-led customs union triggered the Revolution of Dignity, which eventually forced Yanukovych to flee in February 2014, opening a new chapter of the country’s modern history.
That same month, Russia invaded Ukraine. So this chance for democratization is even more precious given that it is being defended by Ukraine’s servicemen fighting every day against Russia’s ongoing military aggression.
Since 2014, Ukrainian civil society groups, governmental reformers, and international partners have been crafting the country’s anti-corruption architecture. Experts advocated for the adoption of a host of laws, and then monitored their implementation and sustainability. Inspired by the experiences of Romania and Georgia, anti-corruption reforms were based primarily on two pillars.
The first one foresaw opening to the public as much state-controlled information (such as registries, or information on public procurements or state spending) as possible to shrink the space for corruption. The second was based on establishing independent anti-corruption institutions from scratch to prosecute top officials.
As a result, in 2015-16 the Ukrainian government opened state databases, including real estate, vehicle, land, and company registries. Public procurement was transferred to the online system ProZorro (which means “transparent” in English), which now saves up to 10 percent of the funds budgeted for each purchase due to the site’s auction approach, transparency, and competitiveness.
Since 2016, around one million public servants have submitted asset declarations to the electronic declaration system annually. They must report their and their family members’ incomes, assets, real estate, valuable property, corporate rights, beneficial ownership of companies, bank accounts, art, fur coats—and even hard cash stocked in closets or deposit boxes. If there’s a gross discrepancy between their lifestyles and income, they will face administrative or criminal sanctions.
These measures significantly empowered civil society experts and investigative journalists to reveal and expose corruption, thus elevating the risk for corrupt officials, who are sensitive to any public exposure of their wrongdoings. Also, these measures contributed to the country’s business climate, particularly via better protection of property rights.
Another ongoing process to digitize state services is simplifying the relationship between citizens and the state—which also narrows possibilities for corrupt behavior. The results are already being felt: Digitization in the city-planning and construction industry alone helps to save around $110 million annually, which previously had gone into the pockets of corrupt officials.
This radical openness gave birth to more anti-kleptocracy projects driven by civil society, such as a public national database of politically exposed persons—individuals who hold “prominent public function”—and their family members and close associates. These people include the president, ministers, members of parliament, top judges, and executives of state enterprises.
According to international anti-money laundering standards, the transactions of such figures should be monitored more scrupulously, and explanation should be provided for the origins of funds. Previously, in order to avoid this monitoring, politically exposed persons deliberately failed to report their status to financial institutions. Now, the database includes profiles of over 48,000 top officials and their associates, and dossiers on more than 30,000 affiliated legal entities. Ukrainian and international financial institutions, as well as law enforcement agencies, are using this information for due diligence measures and to investigate suspicious transactions.
Due to increased transparency and the work of new institutions, civil society, and journalists, more corruption is now revealed, reported, and investigated in Ukraine.
New criminal justice institutions have also been built in Ukraine, with a focus on hiring honest managers and staff who will then fight against high-profile corruption. Launched in 2015, the law enforcement body National Anti-Corruption Bureau of Ukraine (NABU) has already made enemies by sending 325 indictments to court. After going after top officials, including the then-incumbent head of tax administration, and looking into complicated cases such as the unprecedented $5.5 billion bank robbery scheme, NABU has proven itself capable and politically independent.
Due to increased transparency and the work of new institutions, civil society, and journalists, more corruption is now revealed, reported, and investigated in Ukraine. But real accountability is yet to come. The reality is that Ukraine still needs holistic reform to clean the courts of corrupt judges and finally enshrine the rule of law.
NABU is working hard, but it has won only a few dozen cases so far. The independent High Anti-Corruption Court, established with the help of a panel of foreign experts who scrutinized all candidates and greenlighted only those judges who met integrity criteria, became operational in late 2019.
Before it, criminal proceedings had been sent to ordinary courts, where they were successfully buried due to either corruption, a busy docket, lack of professionalism, or even the fear of standing up to powerful people. As the work of the High Anti-Corruption Court is gathering pace, more verdicts in headline cases such as the former tax administration chief are expected soon.
Nevertheless, Ukraine’s unreformed courts are still a threat. Key institutions, which make decisions on the hiring and firing of judges and disciplinary cases against them, were expected to dismiss corrupt judges but failed in this task. In reality, they protect crooks and punish whistleblowers. The solution to this problem is reforming judicial governance bodies with the engagement of international partners, a move that the Venice Commission, the Council of Europe’s judicial watchdog, has blessed. This reform is now underway in Kyiv.
Despite the exposure and closing of a number of corruption schemes, including those masterminded by oligarchs, the biggest fight against oligarchy in Ukraine is yet to come. A key institution that is expected to tackle monopolies and oversee market relations, the Anti-Monopoly Committee, does not have teeth to stand up to oligarchs due to the lack of independence and resources.
Based on Ukraine’s previous practices, the agency should be reformed with its leadership selected through a transparent, integrity-centered competition. It is also important to introduce the necessary safeguards to make groundless, abrupt dismissal of its leadership impossible.
Ukraine’s anti-corruption efforts offer a set of important lessons to transitional democracies seeking to overcome similar challenges—democracies such as Moldova, or other countries across the world where the window of opportunity might open suddenly after the power shift. The White House recently announced the establishment of an anti-corruption rapid response fund aimed at helping “new democratic and reform-minded regimes.”
In Ukraine, we have learned that overwhelming transparency is instrumental for corruption prevention, but accountability should follow promptly. If new institutions are established, necessary safeguards for their independence must be secured. In the case of Ukraine, these were integrity-based selections with foreign experts playing a crucial role in the decision making. Engagement of outsiders proved instrumental, as self-governance bodies or political appointees are often too tied to corrupt elites.
Comprehensive judicial reform should not be delayed, as other reforms cannot be sustained for long without the rule of law. And an efficient antitrust ecosystem is an instrument to eliminate the sources of ill-gotten gains for oligarchs and therefore limit their undue influence over policymaking.
Putin now threatens a large-scale invasion because Ukraine is successfully undergoing comprehensive domestic transformation and has the potential to trigger similar democratic reforms in Russia.
Despite the challenges Ukraine faces, it is a real electoral democracy that has experienced a peaceful transition of power and has genuine political competition, and it is closer than ever before to becoming a role model of successful democracy in action.
This is exactly what Russian President Vladimir Putin’s autocratic regime fears. Having tried to undermine Ukraine through military and hybrid aggression, Putin now threatens a large-scale invasion to destroy the country—not only because it is successfully undergoing comprehensive domestic transformation but, more importantly, because it has the potential to trigger similar democratic reforms in Russia.
If the West is serious about defending democracy, Ukraine is the right place to prove its words with deeds. Right now, Ukraine’s democracy is facing an existential threat from Russia. The biggest support the West could give to sustain domestic reform achievements would be helping the country hold its ground against external aggression.
This could be done by delivering more weapons to Ukraine and imposing harsh economic and political sanctions against the Kremlin before it makes further moves against Ukraine, and targeting Russia’s strategic corruption—a tool it uses to reach its geopolitical goals—by putting personal sanctions on oligarchs from Putin’s inner circle and their family members.
Modern Ukraine is a battlefield of the future against the past, democracy against autocracy. Losing Ukraine will mean losing the global war for democracy.
Why Ukraine’s Fight Against Corruption Scares Russia – din ciclul marile povesti ale serviciilor ….
De ce?
De asta : Iulia Volodimirivna Timoșenko , sipranumita „prontesa gazelor”, creditata ca ar fi strans numa 7 miliarde $ in cativa anisori, ex[remier al Ucrainei, condanata ptr coruotie ion 2010, eliberata in 2014.. eliberare ceruta de toata suflarea democratica a lumii civilizate cu apa calda. Ca sa poa sa fie eliberata a trebuit sa se elimine din codul de procedură penală articolul în urma căruia Iulia fusese condamnată….
Deja acest subiect, amenintarea permanenta pe care o reprezinta Rusia asupra comunitatii internationale, a devenit chiar enervant. Desi complexitatea lui imi depaseste cunostinetele mele in speta respectiva, am sa ma limitez la o singura afirmatie:
S-a vazut, destul de clar, cum conflictele inghetate lucreaza pentru rusi. O multime de popoare, fiecare cu aspiratiile sale proprii spre libertate si bunastare, formeaza tot atatea zone fragile, de conflict, in intregul tot. Efectele, s-au vazut: izolarea Rusiei si slabirea economica la limita destabilizarii si dezagregarii ca stat.
Cu ajutorul generos al Americii si vanzarile de gaz catre Europa, Rusia a reusit, intru-catva, sa-si revina economic si, prin accesul, vizibil sau invizibil, la tehnologiile vestice moderne, sa-si refaca forta militara pana la punctul de a redeveni o amenintare palpabila.
Reincorporarea Ukrainei, Belarusului si Lituaniei va constitui, in opinia mea, o sursa mult mai destabilizatoare de conflicte interne, sa-i zicem ultima agonie inaintea dezastrului.
S-a tot fluturat ca suntem in NATO, avem garantii si putem sa ne relaxam sa bem bere zi lumina si sa ne uitam la fotbal. Dupa parerea mea, chiar daca suntem in NATO trebuie avut capacitati proprii, si cel mai importanti o populatie pregatita pe model elvetian, american, israilian. Adica, sa sti fiecare sa acorde un prim ajutor, sa traga cu arma, ce sa faca in caz de ceva, cel putin teoretic. Pana vine NATO …
NATO a hotarat suplimentarea trupelor din Romania si Bulgaria, nu s-a mentionat numarul soldatilor, probabil de la 50 la 100 !!! iar inarmarea pe stil american, elvetian sau israelian dealtfel nejustificat, cine plateste ? poate ar fi mai inteligent sa rezolvam problema cautand propriul dialog cu rusii asa cum procedeaza neamtul sau francezul.
degeaba ai avioane si fregate, daca nu ai nimic pe teren
Asta suna ca doctrina lui ceasca: „razboiul intregului popor”.
Nu zic ca n-ar fi frumos ca tot poporul sa se ridice impotriva agresorului, dar ma indoiesc.
La o eventuala invazie a Ucrainei, nu ati dat un raspuns, ce va face NATO ? nimic pt ca NATO nu este atacata direct, orice miscare si implicare militara in favoarea Ucrainei putad declansa un razboi de anvergura mare, razboi de care nici Putin, nici SUA si nici NATO nu au nevoie.
Zilele trecute UE a anuntat cu multa emfaza masurile care vor fi adoptate, sanctiuni impotriva unor demnitari rusi, sanctiuni impotrivia trupelor paramilitare „Wagner”, inghetarea unor conturi, nepunerea in functiune a Nordstream si ca ultima optiune „nucleara” propusa de SUA, decuplarea Rusie de la SWIFT, ocordul de plati internationale, nici un cuvant despre actiuni militare.
Pe de alta parte parteneriatul Rusia si China a fost reconfirmat prin discutii directe intre Putin si Xi , Putin stiind foarte bine ca nu poate duce un conflict pe doua fronturi, unul european si altul asiatic.
Scenarile sus mentionate ale unui eventual atac nu sunt noi, ele au facut parte de la bun inceput din plan, din momentul in care a izbucnit conflictul din estul Ucrainei, mai tineti minte, Mariupolul si Odessa fiind luate de atunci in vizor.
In momentul in care Rusia s-ar angaja intr-o confrutare majora sa spunem cu NATO, fortele antirusesti din interioriul federatiei ar deveni extrem de repede foarte active, zona Caucazului fiind probabil prima care va exploda.
Probabil „omuletii verzi” isi vor intensifica activitatile in estul Ucrainei, cu armatele rusesti in spate fiind asigurat suportul necesar iar de „portavionul” Kaliningrad n-ati spus nimic, cum ar putea fi eliminata acesta enclava inarmata pana in dinti la nici 2 minute de zbor a unei rachete pana la Berlin, de Warsovia ce sa mai spunem si capitalele statelor baltice ?
Cel mai apropiat avanpost NATO este intardevar cel de la Kogalniceanu si Deveselu, o racheta din Crimea pana la Bucuresti facand cateva minute, Constanta si portul putand fi eliminate in cateva minute.
Cum va reactiona Turcia si va permita oare Erdogan ca de la bazele NATO turcesti sa fie efectuate misiuni impotriva federatiei ruse ?
Atat NATO cat si rusii au submarine nucleare, care va putea fi rolul lor intr-un conflict ? rachete asupra New Yorkului ? si a Moscovei ?
Am largit cadrul sa putem avea o imagine mai mare daca, doamne fereste, ard sigurantele decidentilor politici si militari rusi cat si NATO, merita sa incendiem mai intai Europa si SUA ?
Nu merita si nu este justificata nici o optiune militara, atat din partea rusilor cat si din partea NATO, ce este de facut concret ? cu toate ca rusii au un avantaj de partea lor, stiu ca NATO nu va interveni militar, vor accepta cele anuntate de UE si NATO in schimbul unor teritorii care ridica mai multe probleme decat aduc avantaje ? si va puteti inchipui cum ar putea Rusia ocupa Ucraina si Kiewul si cum ar putea sa administreze o tara de marimea Ucrainei in conditiile actuale ?
Situatia este tensionata, numai ca la nivel european nu exista un lider care ar putea discuta cu Putin, Macron ?
nu are anvergura iar Merkel este istorie, Borell sau von der Leyen, nostim ?
Chiar daca Putin ar dori sa negocieze ceva n-ar prea avea cu cine stiut fiind faptul, rusii nu discuta cu institutii, ei discuta cu persoane asa cum au discutat in trecut.
Singurul lider care ar putea sa-l influenteze, Biden, au discutat acum cateva zile, nu stim care a fost rezultatul si sper sa vedem o detensionare cat de rapid posibil.
Erdogan e ‘unpredictable’, dar sinucigaș nu este.
Noua ministra a apararii din Germania spune, este cazul sa fie impuse sanctiuni directe lui Putin si anturajul sau,
sa le interzica shopingul pe Champs Elysee, nu e gluma, se poate verifica.
Un articol extrem de amuzant… Senzatia mea e ca vestul il provoaca pe Putin si si-ar dori din suflet un conflict militar. Doar asa se mai iese din plictiseala si din multele crize, corona, clima, inflatie..
Oare cite emisiuni codoi ar produce un conflict arma? Dupa cit estiu nici armamentul vestic, ala care e, vai d ecapul lui, nu e prea ecologic. Ha, ha, ha,,,,
Analiza cu probabilitatea cea mai ridicata spune ca Putin cauta sa ocupe , sa creeze si sa consolideze zone tampon, care sa fie intre Rusia si Ucraina-inclusa in curand intr-o forma mai consistenta de parteneriat NATO.
Nato va intari tarile de la granita apropiata de Rusia.
SUA si UE vor sufoca economic Rusia.
Cam asa suna un viitor din ce in ce mai probabil.
Cam asa arata un raspuns logic la pretentiile rusilor:
The US Ambassador to Russia named 6 points that the Kremlin must fulfill for security in Europe
Associated Press
The American diplomat believes that Russia should withdraw its troops from Moldova, Georgia and Ukraine and restore the sovereignty of these countries.
Former US Ambassador to Russia Michael McFall has reacted to the Kremlin’s terms of reference to Russia’s draft US-NATO talks on security guarantees in Europe.
In his Twitter, the diplomat published a response to the Kremlin’s ultimatums.
McFaul’s requirements are contained in only six proposals:
1. Russia agrees to withdraw troops from Moldova and restore the full sovereignty of this European country;
2. Russia agrees to withdraw its troops from Georgia, refuses to recognize the independence of Abkhazia and South Ossetia, and restores Georgia’s sovereignty;
3. Russia agrees to withdraw troops from Ukraine, returns Crimea to Ukraine, ceases to support separatist forces in Ukraine and restores the full sovereignty of this European country;
4. Russia agrees to withdraw Iskander missiles from Kaliningrad;
5. Recognizing the importance of protecting personal and national security, Russia agrees to suspend the killing of anyone living in Europe, whether Britain, Germany or Russia;
6. Russia reaffirms its commitment to the agreements already signed, including the Helsinki Final Act, the Paris Charter and the 1994 Budapest Memorandum.
According to him, the points voiced by him do not contain details, but that is why negotiations are underway.
„Putin has made a list of his wishes. Here are my wishes. Now let’s start negotiations between these two documents, „Michael McFall concluded.
Germania, respectiv cea de a treia ministra, in serie a apararii, a rezolvat problema, ii va interzice lui Putin sa mearga la Paris pt cumparaturi de Craciun. Nu prea am inteles cum va putea armata germana sa indeplineasca aceasta sarcina!?
https://www.t-online.de/nachrichten/ausland/krisen/id_91347432/sanktionen-in-der-ukraine-krise-lambrecht-will-putin-das-shoppen-verbieten.html
Personal, dar strict personal nu crez prea mult in intentia rusilor de a ataca Ucraina ca apoi .. sa ce ?Sa ce ?
Doar „sa ii dea o flegma intre ochi si 2 peste bot” ? ?! Suntem pe maidan ? (Nu ma refer al Maidanu din Kiev!)
Scopul e prea ridicol, efortul prea mare, castigul .. inexistent sau chiar se poa prevedea o paguba totala (politica, economica …)
In acets sens – ce forte sunt masate de catre Rusia ? 100 – 120 mii ?
Bun suficente ptr a zdrobi opozitia armata ucraineana .. dar pe urma ?!
Dar pe urma .. ce? Teritoriul ala este nitel prea .. vast ptr 120.000.
O armata poate fi zdrobita prin superioritate tehnica si tactica . Dar pe urma ce faci?
120 mii mi se par insufucenti ptr ocupare .. si nu ar fi inteligent sa faci ocupatia cu armatya invingatoare.. Ca dupa vreun an …. armata aia devine mai mult o armata de jandarmerie coloniala si mai putin o armata combatanta.. De la Mariopol pana la Melitopol sunt cca 200 km … de la Melitopol la Herson .. alti 200. Cam belea daca populatia nu iti este favorabila …
Cat despre ofesiniva doar pe litiral .. scuze da asa o ……. idee .. creata mai rar. Iti ramane flancul nordic descoperit….
Si mai zic ceva . Odesa . Odesa …. Odesa este „plamanul” Ucrainei. O poti pahibi de celate portiri su nu ar fi decat „inconveninte”. Odesa insa …..
A incerca sa ocupi Odesa inseamna sa ii sleiesti pe ucrainieni sa o apere „cu dintii si cu ghearele” .. ba mai rau sa ii faci pe altii sa gandeasca ca totusi interventia militara …
Deci ce chichirez galceava ?
Eu zic ca careva pe la Kiev a ….. si a inceput sa „gandeasca” sa il imite pe Saakașvili ca tot e vorba de o Olimpiada in China!!!
Acu este adevarat ca in 2008 Gruzia avea dreptul „moral” de partea ei .. adevarat este ca si Ucraina poate pretinde ca.. insa .., scuze in relatiile astea importa forta militara!!
Da unii inteleg mai greu – de ex Saakașvili …
Nu, nu.. Rusia este un „pradator” natural de top… Dar pradatorii astia sunt si oportunisti .. si parca nu prea ii iese nimic din incurcatura asta
Si .. ca am scris boldit Eu zic samd . Adica strict parerile mele. Bune sau proaste sunt strict ale mele si nu invocati Spitnik samd …
A Da. Si nu imi cereti prea multa solidaritate cu Malorossia asta. Cu tatal nascut langa Cernauti, cu mama nascuta la Cetatea Alba si care a copilarit la Hotin …. SI mai ramane si oftica ca nici macar Insula Serpilor (o stanca, „obstacol de navigatie”) data pe PV intre parti neimputernicite
Oricum nu era mai bine ca acum 23 de ani sa fie BELLit Romania ciontruind 96 de elicoptere de atac?? Si sa nu fii taiat ci modernizat IAR 93 urile ?
„Singura soluție este asigurarea unui front comun, alături de Ucraina, al tuturor statelor europene, dar mai ales al celor din est, care nu mai departe de opt decenii în urmă au mai avut parte de o invazie de la răsărit, cu urmările știute.”
Apărăm – ca singură soluție la problema amenințării asupra României văzută de autor – cu devotament Ucraina, unitatea și suveranitatea sa, pentru cauza libertății și independenței față de Moscova!
Se ițesc, însă, două întrebări în mintea mea (și din câte știu, nu doar a mea). Anume, prima, ne manifestăm entuziasmul pentru că Ucraina (stat alcătuit artificial) are în componența sa – și luptăm să le mențină – teritorii istorice poloneze, slovace și românești (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, spre exemplu), făcute cadou de Rusia?
…Și a doua, vulnerabilitatea [extrem de concretă] reprezentată de instabilitatea politică generată de consolidarea cleptocrației în România, inclusiv prin inițiativele și demersurile Președintelui Iohannis, nu este cumva comparabilă, dacă nu mai mare pentru România, cu posibilele acțiuni militare ale Rusiei asupra Ucrainei despre care scrie domnul Cristian Felea?
@Constantin
Sunt sigur ca știți ca sunt câteva capitale – Moscova este printre ele – unde se considera ca și România este un stat artificial, constituit la Conferința de pace de la Paris.
Dar dacă dvs. ați ales totuși acest argument legat de statalitatea Ucrainei, și va înscrieți astfel cu argumentul în curentul revizionistilor, se cheamă ca susțineți implicit și teza din articolul meu: propaganda Kremlinului chiar da rezultate printre romani.
@Cristian Felea _ „Sunt sigur ca știți…”
Vă mulțumesc, domnule Cristian Felea, pentru atenția pe care ați acordat-o modestului meu comentariu.
…Și, la fel de sigur sunt că știți bine la ce mă refer.
Este adevărat că România este astăzi un stat slab, dar a căuta similarități între alcătuirea statală a Ucrainei și cea a României, ignorând carevasăzică istoria, de teama ifoselor domnului Viktor Orban, cred că este în mod evident mai aproape de interesele Moscovei.
Sărbători fericite, domnule Cristian Felea!
Crăciun fericit!
”Nimeni nu știe exact exact cum stă treaba”, așa că putem să o înlocuim cu ”narative”.
Unul din narativele favorite este: ‘Rușii vor invada Ucraina atacînd cu masive formații de tancuri ca în al doilea război mondial’.
Acest ‘narativ’ are mai multe avantaje: întreține imaginea colosului barbar care calcă în picioare, zdrobește, întreține imaginea colosului cu picioare de lut care vor fi zdrobite de rachetele ‘Javelin’, întreține imaginea incapacității comandanților care nu își vor putea coordona operațiile, întreține imaginea unei rezistențe susținute și efective a unor forțe eroice.
Experții militari (nu George Friedman) sînt de altă părere. Tancurile vor veni în ultimul rînd ca să curețe pachetele de rezistență dacă vor mai rămîne după distrugerea centrelor de comandă, comunicațiilor, aviației, bateriilor de rachete Javelin, dronurilor, în primele 30-40 de minute cu cîteva salve de rachete. Va fi un război ca în Georgia 2008.
Dronelor, nu dronurilor.
Hai să le zicem ‘uave’.
@Seraphim
D-le, „Experții militari (nu George Friedman) sînt de altă părere. Tancurile vor veni în ultimul rînd ca să curețe pachetele de rezistență dacă vor mai rămîne după distrugerea centrelor de comandă, comunicațiilor, aviației, bateriilor de rachete Javelin, dronurilor, în primele 30-40 de minute cu cîteva salve de rachete”. Păi exact așa (mutatis mutandis) era concepută o ofensivă în ww2. Ați uitat (mais c’est pas grave, serios vorbind) pregătirea de artilerie ptr.asigurarea superiorității in….câmpul tactic (cu trimitere la cei care s-au ofuscat aiurea la folosirea noțiunii de către gen.Dumbravă).
Așa a fost si in PL, FR, BE, NL, URSS and back again. Nu doar de germani ci si de JAP, UK, US și mai ales URSS.
Nici vorbă ca tancurile să fie primele. Sau mă rog, erau/sunt primele care trec la executarea de operațiuni în adâncime (la sol) pe teritoriul advers.
Exact așa s-a procedat și in Golf in ’91, Irak 2003.
O analiza plina de detalii. Dar dv.credeti ca tara mai are o politica externa adevarata?!!!. KJW.nu se pricepe la politica externa, nu am vazut nicio atitudine si actiune transanta. Iar guvernul nu a ascultat niciodata de adevaratii analisti politici in probl.externe, cum nu asculta nici de sfaturile celor economici si avem datorii mari. Ministrul de externe roman are politica nu vede si nu aude, sa nu supere pe cei de la Rasarit. Unirea cu R. Moldova se putea face de mai demult. Nu cred ca Nato va intervenii cu forte militare daca Rusia ocupa parte din Ucraina. Se va depasi statutul de razboi regional si va fi un motiv ca Rusia sa ocupe si alte teritorii care le revendica.
@Agora _ „Unirea cu R. Moldova se putea face de mai demult”
Adică, în perioada 1990-1993, sau deloc.
Cum în perioada 1990-1993 a fost la conducere regimul Iliescu (perioada de instaurare și consolidare a actualei cleptocrații), a rămas varianta „deloc”.
Să reluăm poveștile AUR sau PMP despre utopica unire este o abordare absolut nerealistă. Cel mai probabil, R Moldova urmează să devină membră UE și frontiera dintre ea și România va dispărea. …Pe termen mediu sau lung, adică, 25-50-100 de ani.
Bluf sau Ultimatum?
„front comun, alături de Ucraina, al tuturor statelor europene, dar mai ales al celor din est”? Asa este, oricum statele din vest prefera sa aiba mai degraba relații bune cu Rusia, decat sa ne ajute pe noi. De fapt, nici nu cred c-o vor face, asa cum n-au facut-o nici dupa 911 cand nu s-au implicat alături de SUA in războiul contra terorii. Romania trebuie sa-si consolideze apărarea impreuna cu americanii si sa nu se bazeze prea tare pe statele europene vestice. Astfel, vom transmite un mesaj puternic Rusiei, iar Putin se va gândi de două ori înainte să atace vreo țintă de pe teritoriul nostru.
Oricat v-ati jeli, nu cred ca noii membri din Est vor primi in continuare fonduri europene fara reforme. Caci noua competitie globala este un fel de razboi rece intre sisteme (liberalism vs iliberalism-oligarhic de partid) nicidecum un razboi intre popoare. Haideti si voi odata cu implementarea reformelor autentice si cu cu adoptarea valorilor euro-atlantice (stat de drept, justitie independenta, presa libera, libertati individuale, meritocratie, etc). Altfel, de ce v-ar apara si v-ar finanta in continuare contribuabilii din vest /occidentalii?
Nu cred ca Rusia va ataca Ucraina (in ciuda tuturor articolelor din diverse publicatii) pentru ca nu suntem intr-un context international din care ar putea trage vreun folos. Nu pot sa-mi imaginez ca Rusia se poate gandi la un razboi adevarat, conventional, „full scale war”, singurul pe care l-ar putea castiga dealtfel. Da, intr-un razboi conventional, Rusia probabil ca ar decima in scurt timp armata ucraineana asa cum ne arata diverse analize, dar in acelasi timp ar deveni un paria international si ar putea declansa chiar si o reactie oficiala de dezaprobare din partea Chinei. Sunt sigur ca ocuparea Ucrainei de catre Rusia urmata de o acceptare fortata tacita internationala ar putea fi interpretata ca un precedent pentru Taiwan, insa acesta este mult mai bine sprijinit international decat Ucraina si mult mai important in lumea globalizata de azi decat este Ucraina, din cauza capacitatilor de productie de cipuri electronice pe care le poseda si care ar afecta manufacturile tuturor in caz de razboi. Iar daca China chiar doreste sa ia oficial fata Rusiei si sa se profileze ca adevarata putere mondiala nr. 2, trebuie doar sa-i condamne actiunile din Ucraina. Stiri recente ne arata ca chinezii au reusit ( conform afirmatiilor lor …) sa depaseasca ultimul obstacol in dependenta lor militara fata de Rusia si anume fabricarea motoarelor de avioane. Am citit o stire recenta ca cel mai performant avion de vanatoare stealth chinezesc, J-20 ( J asta o fi venind de la germanul Jagdflugzeug?…) tocmai a intrat in productie de masa cu motoarele indigene WS-10. Pana la ocuparea Taiwanului, China ar putea fi mai atrasa de punerea la punct a Rusiei si de eventuala ridicare de pretentii asupra unor teritorii din Siberia locuite azi de populatii majoritare de chinezi, pe drept istoric, teritorii mult mai folositoare in viitor, decat mica insula a Taiwanului. Nu cred ca se poate exclude un moment Suez intre China si Rusia. China este dependenta si de pietele occidentale ( SUA si UE) ca sa-si tina forta de munca ocupata si de transferurie tehnologice occidentale ( mai ales din UE, in urma virajului strategic american din vremea lui Trump si continuat de Biden…), astfel ca scaderi ale burselor, consumului, increderii populatiilor, determinate de un conflict deschis in Europa si de radicalizarea pozitiilor ambelor tabere ( tabara occidentala si tabara autocratiilor ) nu mi se pare folositor pentru nimeni. N-as pune pariu ca China ar fi de partea Rusiei intr-un conflict cu Ucraina. Cred ca daca ar ataca Ucraina, Rusia ar fi lasata in off-side de toata lumea.
Brexitul a dus la strangerea randurilor in Europa si la cvasi-disparitia exiturilor de pe agenda politica publica a multor eurosceptici. Nici Orban , nici Kaczynscki, nici Marine Le Pen, nici Salvini nu mai vorbesc de exituri, acum au luat-o pe calea reformarii din interior, pe calea mentinerii statutului actual de zona libera de schimb economic, pe calea exacerbarii valorilor traditionale, nationale, conservatoare in fata „progresismului” bruxellez.
Daca este nevoie de catalizatori pentru ca civilizatiile occidentale sa se uneasca impotriva autocratiilor lasand la o parte orice divergente, atunci acestia sunt sigur ocuparea Ucrainei si potentiala repetare a acestui tip de fortare a dreptului international in cazul Taiwanului.
Rusia ar risca prea mult, un razboi nuclear impotriva Ucainei este de neconceput, un razboi conventional pe scara larga ar atrage oprobiul intregii lumi si sanctiuni economice majore, un razboi hibid prin proxy este riscant pentru ca o gramada de tehnica de lupta sofisticata poate fi anihilata de arme relativ ieftine, drone turcesti Bayraktar, rachete Stinger, rachete antitanc Javelin, etc… In conflictul Armenia-Azerbaidjan de anul trecut dronele turcesti au macelarit tehnica ruseasca din posesia armenilor, ecourile pierderilor sovietice din Afganistan nu s-au estompat inca, americanii si NATO in intregime pot reactiona prin furnizarea catre ucraineni de tehnica militara letala pe credit, si nu prin dislocarea de trupe, sunt foarte multe variabile pe care nu le putem cuantifica inca. O situatie neconcludenta ar pune cruce statututlui de mare putere militara a Rusiei.
Cel mai important lucru este cainca nu stim cum vor lupta ucrainenii pentru tara lor. Daca vor opune o rezistenta inversunata in stilul partizanilor yugoslavi, sunt sigur ca vor primi sprijin, poate mai putin pe fata, dar sigur vor primi sprijin international. Daca vor lupta ca armata fantoma a afganilor la recenta retragerea americana din Afganistan, atunci isi vor fi meritat soarta. Daca ucrainenii aleg sa lupte cu adevarat, chiar daca vor fi colesiti in prima faza, vor produce in timp daune ireparabile Rusiei, panslavismului, iesirea probabila de pe orbita ruseasca a sarbilor, revolta si caderea regimului lui Putin.
Cred ca Putin este intr-o operatiune de incercare de conservare a actualei economii bazata pe exportul de resurse primare in special energetice, controlata de servicii si oligarhizata, in fata asaltului economiilor de piata democratice, a Chinei si in viitor a Indiei. Nu mai poate da inapoi spre economia planificata de tip socialist, nu poate ajunge in situatia unei economii de piata controlata de stat si de partid ca si in cazul Chinei, nu va putea sa-si cenzureze si sa-si controleze poporul ca si in China desi incearca si nu doreste ca economia Rusiei sa ajunga in mainlile altora, in mana celor care au bani, fie ei europeni, americani, chinezi sau arabi… Daca i-ar pasa cu adevarat de poporul sau, ar trebui sa aleaga calea europenismului, caruia ii apartin ca civilizatie si in cadrul caruia ar fi o voce importanta.
Rusia ar putea intra in UE in viitorul apropiat…cu tancurile. Experții de la Pentagon au simulat un atac dinspre Crimeea asupra flotei NATO de la Marea Neagră, zona de coastă a României, iar in 7 minute ar fi distrusă total. Asta numim noi aparare NATO? Va dati seama ca ar trebui sa avem cel putin acelasi numar de sisteme de rachete și agregate ca rusii pentru a face fata unui atac. Nici Deveselu nu face fata. Stiti ce este hilar, faptul ca tot datorita rușilor suntem astazi liberi, membri UE si NATO. Daca Gorbachev nu vroia sa darame regimurile comuniste, ar fi putut iesi foarte urat in 89.
Doar o treime dintre ucraineni sunt dispuși să lupte împotriva Rusiei dacă aceasta invadează Ucraina
În perioada 3 – 11 decembrie 2021, sociologi din cadrul KIIS au intervievat un număr de 2.000 de persoane cu vârste de peste 18 ani din toate regiunile Ucrainei, mai puțin din Crimeea.
Rezultatele sondajului arată că 50,2% dintre respondenți sunt dispuși să ia o poziție în cazul unei invazii militare ruse în Ucraina. Însă doar 33,3% ar accepta să se implice în desfășurarea sau sprijinul direct al acțiunilor de luptă destinate apărării țării, ceilalți 21,7% fiind pregătiți doar să protesteze sau să exprime nesupunere civilă.
În același timp, aproximativ 20% dintre ucraineni nu ar face nimic în cazul unei invazii rusești, 14,8% ar pleca pur și simplu într-o regiune mai sigură a țării, 9,3% ar pleca în altă țară, iar 12,1% nu s-au hotărât încă ce poziție să adopte într-o astfel de situație.
https://www.defenseromania.ro/doar-o-treime-dintre-ucraineni-sunt-dispusi-sa-lupte-impotriva-rusiei-daca-aceasta-invadeaza-ucraina_614253.html
@Ioan
Cam așa.
Daca Europa ar avea lideri atunci acum ar fi nevoie de o intalnire intre Putin si Europa/NATO cu toate optiunile pe masa. o discutie deschisa astfel incat situatia sa poate fi detensionata si evitata escaladarea militara.
Opinia publica nu va fi informata intrutotul, speculatiile vor ramane , retragrea trupelor rusesti si NATO ar fi un prim pas real si vizibil care ar putea da sperante.
Este nevoie de acorduri clare si precise in urmatorii 2 ani astfel incat atat rusii cat si Europa/NATO sa primeasca garantiile reciproce astfel incat sa existe o convietuire pasnica.
Este nevoie de intarirea si dezvoltarea relatiilor economice intre Rusia si UE, relatii fara care nu poate exista siguranta si pace.
Bun, care este masa de negociere, Ucraina, Europa o doreste in randurile ei, Rusia doreste evitarea cu toate mijloacele.
Nu s-a discutat de neutralitaea acestei tari garantata atat de UE cat si de rusi, o tara care ar putea functia ca balama intre UE si Rusia, mai ales din punct de vedere economic.
Ce se intampla cu Crimea, occidentul pt linistirea spiritelor ar trebui sa.i recunoasca statutul, parte a Federatiei Ruse pt ca aceasta nu va renunta nici o data la „aceasta prada”.
Ce se intampla in estul tarii ? exista mai multe optiuni, anectarea completa de catre rusi fapt pe care acestia insa nu-l doresc, economic n-ar putea face fata.
Federalizarea Ucrainei ? astfel incat regiunile sa primeasca mai multa autonomie ?
Ridicarea sanctiunilor impotriva Rusiei si recunoasterea lui Lukaschenko care face parte din intreg ansamblul politic regional precum se rezolvarea problemei din Transnistria, a trupelor rusesti si al statutului zone respective.
Este nevoie masuri si de pasi concreti astfel incat situatia actuala sa poatea fi ameliorata, ramanerea pe pozitii principiale nu rezolva nimic si nici nu reduce pericolul unor conflicte militare.
Occidentul a facut greseli mari atat in trecut cat si in prezent, este intr-o situatie ingrata din care nu poate iesi doar daca face primul pas inspre Rusia obligandu-i pe acestia la urmatorul si asa mai departe.
Acum este un joc dea soarecele si pisica sau primul care muta a pierdut, asa nu se poate face politica externa dar este caracteristica vremurilor de astazi, ambigue, nesigure pt ca avem lideri politici cu acelasi convingeri care nu doresc sa-si asume NIMIC pt ca nu sunt lideri politici, sunt doar functionari publici, birocrati cu mentalitatea acestora.
..ba da, vor invada Ucraina, suficient cat sa poata controla exportul de gaze spre sudul UE, si sa controleze comertul pe M Neagra dinspre China. Basca bonus industria ucraineana masata taman in aria disputata (asa ca „prada de razboi”). Nu m-ar mira sa-i vad la Sulina, sustinand ca „apara” drepturile etnicilor rusi din delta, pentru a controla de fapt traficul pe Dunare si rezervele de gaze ale Romaniei din apele teritoriale romanesti. Oare, de ce n-avem noi acum corvetele alea de care vorbeam acum 6-7 ani?! Asa, ca n-a fost sa fie?!
Eu zic sa asteptam din nou poporul rus, eliberator!
Follow the money!!! pana atunci!
PS :azi era o stire ca s-a redus debitul de gaze prin Polonia la numai 4%!! Probabil vor sa arate ce se poate intampla in UE in cazul in care isi baga nasul NATO in „problema ucraineana”…. Asta, asa, pana „rezolva” Elon Musk problema cu energia verde-smarald, curata, nepoluanta si infinita.
Marea Britanie nu este dispusă să trimită trupe militare în Ucraina în cazul unei invazii pentru a lupta împotriva Rusiei. > (https://evz.ro/ucraina-abandonata-in-fata-invaziei-rusesti-o-mare-putere-europeana-anunta-ca-nu-va-interveni-militar.html)
Asa ca mi va fi nici o invazie ….
Si „sa ne pregatim de razboi” ?! Cand?
Sa dau un singir indiciu – acum mai avem .. vreo 2 duzini de piloti care teoretic pot zbura pe un supersonic. In 2000 aveam vreo 120-140 si inca cca 40-50 care puteau face rapid trecerea pe supersonic.
Si pilotul este greu de pregatit si f costisitor.
in primul rand trebuie material de calitate extra plus – sananate, reflexe, vaz , „nervi” . sa zic asa indivizi sanatosi cam la 120%! Rari ..plus inteligenta!!!
Apoi trebuie pregatit cca 1 an …..
Dupa 1 an este capabil doar sa zboare. Si sa moara eroic in lupta preum vaca la abator (expresie soldateasca ptr fara sansa) .
Si trebuie antrenament de lupta.. cca 200 de ore zbor/an minim. La 140 ore e cam discutabila calitatea „de lupta”.
Zborurile astea COSTA!! mai ales pe suprsonic ….
In fine fiecare aviin trebuieste revizuit dupa fiecare zbor!) , bibilit samd. Adica cere o gripa de mecanici .. Bunu profesionisti care nici ei nu se califca usor . ALti ani de pregatire
Mde.
Adica daca trebuie sa intri in rezbel anu viitor .. pregatirea trebuia inceputa cu minim 10 ani inainte!
Ce nu te Omoara te intareste!
Statele se distrug
mult mai usor
din interior,
decat atacandu-le din exterior,
direct ori mai perves.
Intotdeauna se vor gasi destui care sa le saboteze, cu maxima perversitate, din interior; fie din proprie initiativa, in cadrul a diverse asocieri – teritorial/ geografice chiar, in statul UNITAR, suveran si INDIVIZIBIL – fie instigati de diversi agenti. Evident ca pentru bani si diverse avantanje cel mai ades – deoarece oamenii sunt plini de pofte si nevoi in cel mai sarac, inapoiat si fara viitor stat din UE si nici nu prea stralucesc…
Iar daca ARMATA romina habar nu are nici azi cate trupe gata de lupta, cat si ce armament au rusii in TRANSNISTRIA la dispozitie – e vorba despre aceeasi armata care defileaza anual pe General Pavel DiImitrievici Kiseleff, prin fata AMbasadei Ruse… – inseamna ca evident e aceeasi armata care preluat modelul lui Radu cel Mumos!
Da, numai ca produsele petroliere obtinute de catre trupele ruse din transnistra din capul vostru de … sunt produse din PETROL RUSESC, aici, in proportii inspaimantatoare! DE CATRE companii apartinand unor state cu vadite simpatii rusesti – Lukoil, OMV, MOL, ROMpetrol (mai trece vreun petrolier gigant prin Bossfor?) – produse pe care voua vi le vand la suprapret, folosindu-va instalatiile si relatiile privatizat de nastase, ca sa simtiti pe pielea vostra cat de bine e sa traiesti prin ROMANIA din ce in ce mai PUSTIE ca orice alt tampon – noroc cu americanii!
Putem vorbi despre război și pace, deși ar fi mai nimerit să calculăm în raport cost-beneficiu interesele părților și până unde-i duce. Deși nu vor să recunoască, și potentații dansează la bară fixă, ca dansatoarele exotice de strip-tease. Comparația ține de jocul electoral, chiar dacă pare o crimă de Lèse-majesté. Vox populi, vox dei.
Sunt oameni în funcții care fac aceste calcule… deci vorbim până când aflăm rezultatul acestor socoteli, iar asta ne mai ocupă timpul.: either bullshit or real shit! Iar cei din servicii cam spun ce vor să audă potentații. Deh, interesele… => cognitive bias
Cam așa pare, ca să vă citez. Does it help?
Rusii in sus si rusii in jos, ca e la moda, dar cel mai mare pericol pt Romania sunt tot romanii. Mai precis gastile mafiote care de 30 de ani devalizeaza tot si au impins un numar necunoscut de romani in putere departe peste granite. Altfel, la subiect, daca rusii decid sa intre in Ucraina nu-i va opri nimeni. Declaratii garla insa vestul ne va vinde iarasi pe toti ca sa tina ursul multumit si pompand gaz. Daca am fi fost o tara de cetateni mai putin corupti si cu mai putin furt de caciuli, am fi avut deja arma atomica si am fi fost lasati in pace in veacul vecilor amin. Asta e de altfel si unul din motivele pentru care rusii sunt de neatins in propriile teritorii iar ucrainenii sunt practic pierduti (au renuntat la arsenalul atomic ex sovietic pentru „garantiile” impaciuitoriste ale vestului). Singurele garantii anti invazie sunt arma atomica si o natiune sanatoasa (la propriu si la figurat).
In rest, vad foarte multi autori ignorand cu gratie chestiunea atomica. S-a intamplat domnilor deja, americanii au plantat 2 pentru a scurta razboiul. Ne place sau nu este ceva de luat macar in calcul.