vineri, aprilie 12, 2024

Săbiile tăioase din Orientul Îndepărtat

Pe nesimtite si in afara atentiei publice, captivate de dezvaluirile WikiLeaks, Statele Unite impreuna cu Japonia au inceput acum trei zile unul dintre cele mai mari exercitii militare pe care le-a vazut Orientul Îndepărtat dupa sfarsitul Razboiului Rece. Al doilea in ultima luna, dupa exercitiul cu Sud Coreenii, acest exercitiu incearca sa atraga atentia tuturor statelor din regiune ca interesele principale ale Statelor Unite sunt in aceasta regiune si nici vorba ca America sa le abandoneze.

“Sabia Taioasa” sau Keen Sword este de obicei un exercitiu care are loc la fiecare doi ani si la care participa fortele armate ale Japoniei si unitati din armata americana apartinand Flotei a VII- Pacifice. Asa cum bine mentioneaza cotidianul rusesc, Pravda, de obicei acest exercitiu este limitat la o prezenta de maximum 25 de mii de militari, 20 de nave de razboi si 300 de avioane de lupta – “Keen Sword 2011” este   unul special. Anul acesta participa 44 de mii de militari, 60 nave de razboi si 400 avioane de lupta.

Cine cunoaste flota a VII-a intelege destul de usor felul in care abordeaza americanii acest exercitiu. Grupul de lupta expeditionar “Essex”, care participa la aceste manevre, numai dispozitiv de aparare nu poate fi numit. Dimensiunile acestor manevre militare arata clar cateva lucruri interesante:

1. Administratia Americana este extrem de ingrijorata de situatia din aceasta regiune si nu vede nici un motiv de a-i lasa Chinei întâietatea militara in zona Pacifica.
2. China si Statele Unite nu s-au inteles in privinta Coreei de Nord care ameninta stabilitatea din regiune.
3. Japonia se simte amenintata direct de potentialul nuclear si de rachetele balistice aflate in arsenalul militar Nord-Coreean, asta ca sa nu discutam de sentimentele Coreei de Sud.
4. Mai mult ca sigur ca in viitorul apropiat Japonia isi va revizui Constitutia care ii limiteaza structura armatei si potentialul militar. Si Americanii si Japonezii inteleg bine  necesitatile acestor schimbari.
5. Un mesaj clar Chinei sunt si observatorii militari Taiwanezi care au fost invitati la acest exercitiu.

Ce se va intampla mai departe depinde de negocierile care vor avea loc intre China si Statele Unite, dupa ce fiecare din aceste puteri vor pune pe masa adevaratele doleante. Mai mult ca oricand problemele economice ale planetei nu pot fi independente de crizele strategice si miltare. Sa speram ca rezolvarile crizei nu vor fi insotite de conflicte militare. Doamne Ajuta!

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Chiar daca US au Army si USMC prinse deja in conflicte, US Air Force si Navy ar avea resurse pentru un (nou) conflict.
    Nici unul dintre cei 6 actori din zona (NoK, SouthK, US, China, Japonia, Rusia) nu-si doreste o confruntare armata. Motivele sunt in principal de natura economica (pentru SouthK, US, China, Japonia) si pierderile mari in vieti (SouthK). De asemeni regimul NoK ar cadea foarte repede in caz de conflict armat, undeva de ordinul saptamanilor.

    Probabil in „jocul” din zona (Asia/Pacificul de Vest), astfel de manevre/exercitii aduc un pic de initiativa. Poate US doreste sa nu amane prea mult subiectul NoK. In cazul Taiwanului, in conditiile mentinerii tendintelor actuale, peste 10 ani US nu va mai putea impiedica China sa-si impuna vointa. Poate se doreste „rezolvarea” intr-un viitor scurt a potentialului distructiv al NoK, pana ce Taiwanul nu devine o chestiune fierbinte. :)

    • Salut CFG,
      nici eu nu cred ca este vorba un posibil conflict. Fiecare isi arata muschii. China nu a facut nimic cu Nord Coreea. Americanii le arata pisica. Parerea mea ca vom asista in 2-3 ani la o schimbare a Constitutiei Japoneze, urmata de o inarmare masiva. Asta ar fi si o solutie de criza pentru ambele parti!

      Cred ca de asta data chinezii au jucat gresit!

  2. @Theophyle

    China a jucat la cacealma mizand parsiv pe cresterea economica fara precedent si pe interdependenta pietelor occidentale/mondiale (toti depind de China/China depinde de toti).
    Poate gresesc, dar jocul Chinei mi se pare la fel de parsiv, cu efecte de bumerang zic eu, ca si jocul Rusiei, care santajeaza energetic o Evropa mai dezbinata ca oricand!

    China nu poate (oare?) scapa de complexele comuniste. Desi la putere e un regim autoritar, in continut…China e o tara mercantila prin definitie, capitalista pana la ultimul bob de orez!

    Tocmai de aceea adminsitratia de la Beijing ar trebui sa dea de pamant cu defectii aia din North Koreea si sa forteze (sunt convins ca au posibilitatea!) unificarea peninsulei sub egida statului sud -coreean!

    Sigur, diferentele (economice) dintre Nort K. si South K. sunt mult mai mari decat intre cele 2 Germanii la caderea zidului Berlinului, in 1989. Insa forta economica extraordinara a celor din South ar putea estompa aceste diferente in 20 de ani.

    Parerea mea…
    :)

  3. SUA încearcă să demonstreze – cu succes, cred eu – că sunt încă puterea dominantă în Extremul Orient. destul de precizat că bugetul destinat de către SUA „apărării” este de 6-7 ori mai mare decât cel al Chinei, iar americanii au mai multe portavioane (și aviație aferentă) decât restul lumii la un loc.

  4. un pic de context: flota militara americana are un tonaj total egal cu suma tonajelor urmatoarelor 13 (treisprezece) flote militare ale lumii. nu se pune problema suprematiei militare pentru mult timp de acum inainte (mai ales ca si din punct de vedere tehnologic sunt masiv in fata tuturor)

    • Salut :)
      as spune ca nu numai tonajul are importanta, desi este un parametru important. La fel de importante sunt si tehnologiile si arsenalul militar ale acestor flote. In sfarsit si metodologia, experienta si tacticile de lupta sunt la fel de importante.

  5. China nu va disciplina NKorea, in special din considerente economice.
    In cazul strict ipotetic al uniunii, Koreea va deveni un competitor foarte puternic, SKoreeni au tehnologie, organizare, capital si cu eventuala forta de munca ieftina din Nord ar rezulta un echivalent cu Germania in Asia (care s-a dezvoltat exploziv dupa acceasi „reteta”).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro