duminică, mai 22, 2022

Săbiile tăioase din Orientul Îndepărtat

Pe nesimtite si in afara atentiei publice, captivate de dezvaluirile WikiLeaks, Statele Unite impreuna cu Japonia au inceput acum trei zile unul dintre cele mai mari exercitii militare pe care le-a vazut Orientul Îndepărtat dupa sfarsitul Razboiului Rece. Al doilea in ultima luna, dupa exercitiul cu Sud Coreenii, acest exercitiu incearca sa atraga atentia tuturor statelor din regiune ca interesele principale ale Statelor Unite sunt in aceasta regiune si nici vorba ca America sa le abandoneze.

“Sabia Taioasa” sau Keen Sword este de obicei un exercitiu care are loc la fiecare doi ani si la care participa fortele armate ale Japoniei si unitati din armata americana apartinand Flotei a VII- Pacifice. Asa cum bine mentioneaza cotidianul rusesc, Pravda, de obicei acest exercitiu este limitat la o prezenta de maximum 25 de mii de militari, 20 de nave de razboi si 300 de avioane de lupta – “Keen Sword 2011” este   unul special. Anul acesta participa 44 de mii de militari, 60 nave de razboi si 400 avioane de lupta.

Cine cunoaste flota a VII-a intelege destul de usor felul in care abordeaza americanii acest exercitiu. Grupul de lupta expeditionar “Essex”, care participa la aceste manevre, numai dispozitiv de aparare nu poate fi numit. Dimensiunile acestor manevre militare arata clar cateva lucruri interesante:

1. Administratia Americana este extrem de ingrijorata de situatia din aceasta regiune si nu vede nici un motiv de a-i lasa Chinei întâietatea militara in zona Pacifica.
2. China si Statele Unite nu s-au inteles in privinta Coreei de Nord care ameninta stabilitatea din regiune.
3. Japonia se simte amenintata direct de potentialul nuclear si de rachetele balistice aflate in arsenalul militar Nord-Coreean, asta ca sa nu discutam de sentimentele Coreei de Sud.
4. Mai mult ca sigur ca in viitorul apropiat Japonia isi va revizui Constitutia care ii limiteaza structura armatei si potentialul militar. Si Americanii si Japonezii inteleg bine  necesitatile acestor schimbari.
5. Un mesaj clar Chinei sunt si observatorii militari Taiwanezi care au fost invitati la acest exercitiu.

Ce se va intampla mai departe depinde de negocierile care vor avea loc intre China si Statele Unite, dupa ce fiecare din aceste puteri vor pune pe masa adevaratele doleante. Mai mult ca oricand problemele economice ale planetei nu pot fi independente de crizele strategice si miltare. Sa speram ca rezolvarile crizei nu vor fi insotite de conflicte militare. Doamne Ajuta!

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Chiar daca US au Army si USMC prinse deja in conflicte, US Air Force si Navy ar avea resurse pentru un (nou) conflict.
    Nici unul dintre cei 6 actori din zona (NoK, SouthK, US, China, Japonia, Rusia) nu-si doreste o confruntare armata. Motivele sunt in principal de natura economica (pentru SouthK, US, China, Japonia) si pierderile mari in vieti (SouthK). De asemeni regimul NoK ar cadea foarte repede in caz de conflict armat, undeva de ordinul saptamanilor.

    Probabil in „jocul” din zona (Asia/Pacificul de Vest), astfel de manevre/exercitii aduc un pic de initiativa. Poate US doreste sa nu amane prea mult subiectul NoK. In cazul Taiwanului, in conditiile mentinerii tendintelor actuale, peste 10 ani US nu va mai putea impiedica China sa-si impuna vointa. Poate se doreste „rezolvarea” intr-un viitor scurt a potentialului distructiv al NoK, pana ce Taiwanul nu devine o chestiune fierbinte. :)

    • Salut CFG,
      nici eu nu cred ca este vorba un posibil conflict. Fiecare isi arata muschii. China nu a facut nimic cu Nord Coreea. Americanii le arata pisica. Parerea mea ca vom asista in 2-3 ani la o schimbare a Constitutiei Japoneze, urmata de o inarmare masiva. Asta ar fi si o solutie de criza pentru ambele parti!

      Cred ca de asta data chinezii au jucat gresit!

  2. @Theophyle

    China a jucat la cacealma mizand parsiv pe cresterea economica fara precedent si pe interdependenta pietelor occidentale/mondiale (toti depind de China/China depinde de toti).
    Poate gresesc, dar jocul Chinei mi se pare la fel de parsiv, cu efecte de bumerang zic eu, ca si jocul Rusiei, care santajeaza energetic o Evropa mai dezbinata ca oricand!

    China nu poate (oare?) scapa de complexele comuniste. Desi la putere e un regim autoritar, in continut…China e o tara mercantila prin definitie, capitalista pana la ultimul bob de orez!

    Tocmai de aceea adminsitratia de la Beijing ar trebui sa dea de pamant cu defectii aia din North Koreea si sa forteze (sunt convins ca au posibilitatea!) unificarea peninsulei sub egida statului sud -coreean!

    Sigur, diferentele (economice) dintre Nort K. si South K. sunt mult mai mari decat intre cele 2 Germanii la caderea zidului Berlinului, in 1989. Insa forta economica extraordinara a celor din South ar putea estompa aceste diferente in 20 de ani.

    Parerea mea…
    :)

  3. SUA încearcă să demonstreze – cu succes, cred eu – că sunt încă puterea dominantă în Extremul Orient. destul de precizat că bugetul destinat de către SUA „apărării” este de 6-7 ori mai mare decât cel al Chinei, iar americanii au mai multe portavioane (și aviație aferentă) decât restul lumii la un loc.

  4. un pic de context: flota militara americana are un tonaj total egal cu suma tonajelor urmatoarelor 13 (treisprezece) flote militare ale lumii. nu se pune problema suprematiei militare pentru mult timp de acum inainte (mai ales ca si din punct de vedere tehnologic sunt masiv in fata tuturor)

    • Salut :)
      as spune ca nu numai tonajul are importanta, desi este un parametru important. La fel de importante sunt si tehnologiile si arsenalul militar ale acestor flote. In sfarsit si metodologia, experienta si tacticile de lupta sunt la fel de importante.

  5. China nu va disciplina NKorea, in special din considerente economice.
    In cazul strict ipotetic al uniunii, Koreea va deveni un competitor foarte puternic, SKoreeni au tehnologie, organizare, capital si cu eventuala forta de munca ieftina din Nord ar rezulta un echivalent cu Germania in Asia (care s-a dezvoltat exploziv dupa acceasi „reteta”).

Dă-i un răspuns lui camil Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro