Sacrificarea ritualica a cuplului Ceausescu, Anticorpii si Matrix

Următoarea este o poveste fictivă. Orice asemănare cu realitatea este pur coincidență

Un adevăr ignorat, indiferent de cât de mult ne deranjează sau ne doare, niciodată nu ne va putea elibera decât dacă este conștientizat și asimilat. Un proces de vindecare comunitară autentic, indiferent că vorbim despre o comunitate etnică sau de o țară întreagă, are puterea de a ne elibera de sub jugul unor procese subconștiente colective și toxice, materializate în concret prin emanații ce iau forma unor “ arătări ” cu formă umanoidă dar total lipsite de orice formă de omenie. Aceste caractere extrem de dubioase, total contrare bunului simț prin tot ceea ce fac și spun, sunt exact ca și personajele negative din poveștile copilăriei. Cu toții ne întrebăm de ce mai sălășluiesc în poziții de conducere și cum de, pe zi ce trece, parcă au o putere și acces la resurse, la un nivel din ce în ce mai mare.

Aceste întrebări m-au bântuit puternic în ultimii ani, rezultatul fiind accesarea unui nivel din ce în ce mai mare de frustrare și a unui lung șir de emoții negative. Am tot pățit asta, până când am dat peste o „școală de gândire” ce m-a provocat să schimb „lentilele” cu care mă uitam la lumea ce mă înconjoară și astfel să schimb întrebarea. Am înțeles că, “Mai valoroasă decât un răspuns bun este o întrebare și mai bună”. Și așa întrebarea mea s-a metamorfozat și a luat forma : “  Care este rolul acestor personaje toxice?  „.

Și brusc totul a căpătat sens.

Revelația a fost că ei sunt anticorpii sistemului, cei care au misiunea de a proteja „ordinea firească”  în acest organism viu numit România sau București, Constanța sau orice alt oraș care alungă valorile și promovează putorile ( versificare involuntară).

Următoarea întrebare foarte bună ar fi “  Cine a creat această „ordine firească” apărată cu atât elan de către hoardele de incompetenți și hoți?”. Răspunsul este: Fondatorii. Cei ce au pus bazele României de după evenimentul din 1989 pe sacrificarea ritualică a altor Fondatori, în cea mai importantă zi din calendarul creștin-ortodox, a acestui popor. Au fost sacrificați cu sânge rece, foarte violent, doi Fondatori în ziua în care tot poporul ortodox sărbătorea Nașterea Mântuitorului.

Din punct de vedere simbolistic, tăierea, prin sânge, violență extremă și ilegal, în zi de Sărbătoare a Nașterii Domnului, a legăturilor cu Fondatorii unui sistem are repercusiuni la nivelul noului sistem ce îl va înlocui pe cel vechi.  Sângele vărsat în acest fel barbar, primitiv ,ilegal, nu va permite ca noul edificiu “ să fie binecuvântat” ci dimpotrivă, îl va pângări în nenumărate feluri, după cum am putut vedea în ultimii 30 de ani. Imaginile cu sacrificarea Fondatorilor au făcut înconjurul întregii lumi, la pachet cu imaginile demne de filme horror cu copiii instituționalizați.

Nu fac apologia vechiului regim comunist ci consider că fiecare conducător-fondator, la fel ca orice alt cetățean, indiferent de cât de mult rău a făcut, are dreptul la un proces echitabil în spiritul și litera legii, tocmai pentru ca noul sistem născut să poată porni pe un drum curat, cu dragoste și credință în Dumnezeu. Ori acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, noul Drum a fost inundat cu sângele celor sacrificați și flancat de o parte și de alta de demonii trufiei, aroganței, minciunii, fărădelegii, prostiei, fuduliei și mulți mulți alții.  Și acel Drum nu putea duce în niciun caz către un loc frumos și luminat.

Noii Fondatori, au creat sistemul lor pe cadavrul celui vechi ( și la propriu și la figurat ) și au pășit cu îndârjire pe Drumul inundat  de sânge și flancat de demoni. Și de aici a început Circul Iluziilor. Spun iluzii pentru că, cea mai demonică armă pe care un Fondator-Conducător o poate folosi împotriva poporului său este ILUZIA. Iluzia că sistemul lucrează pentru binele poporului. Iluzia că instituțiile îi apără interesele. Iluzia că aleșii săi, ai poporului, sunt trimiși pe pozițiile de putere pentru a îi reprezenta. Iluzia că nu există hoți sau corupți ci doar “afaceriști controversați”.

Aceștia sunt anticorpii. Nu ne referim numai la indivizii ce arată fizic a oameni, dar nu au nicio calitate umană, ci și la pozițiile pe care le ocupă în arhitectura Statului. Vedeți dumneavoastră, nu oamenii sunt importanți ci rolurile pe care le joacă, posturile pe care le ocupă “vremelnic”. Oamenii sunt trecători. Pozițiile și rolurile nu. Rolurile și pozițiile de putere sunt adevărații anticorpi ai sistemului iar oamenii ce le ocupă sunt ademeniți cu promisiuni de putere, faimă și bani, foarte mulți bani. Și așa devin, acești potențați ai zilei, niște amărâte marionete ale căror sfori sunt construite și trase din cele mai tenebroase zone ale sufletului lor.  Își vând sufletul pentru arginți. Devin executanți într-un joc mult prea profund pentru ca ei să îl poată înțelege. Și nu ar avea niciun motiv să încerce să îl înțeleagă atât timp cât sunt conectați la putere și la bani.  Vorba câtecului “Nothing else matters”         ( Nimic nu mai conteză”

Cei care au misiunea de a veghea asupra aplicării moralei creștine și de a îl aduce pe Dumnezeu în viețile noastre, au alte preocupări, mai puțin spirituale și mai mult pecuniare. Tot anticorpi ai sistemului și ei. Astfel, fără să existe nimeni care să îi ducă pe drumul cel bune, lașii, hoții și corupții, potențații zilei, devin slugile perfecte ale unui sistem construit cu o misiune.

Acești anticorpi sunt imuni la orice fel de urmă de discernământ sau vină deoarece au o misiune. Iar misiunea lor este să apere sistemul așa cum a fost el creat de Fondatori. Anticorpii, priviți la nivel de arhitectură a sistemului, din punct de vedere al posturilor și pozițiilor de putere  create pentru a proteja sistemul, nu au noțiunea de bine și rău ci au noțiunea de datorie. Sună bizar însă hoții, corupții, lașii, lingușitorii, parveniții sunt uneltele perfecte pentru a umple aceste posturi și poziții  și astfel a păstra “ordinea firească ”.

De la bun început, obiectivul sistemului nou creat imediat după sacrificarea vechilor Fondatori în 25 Decembrie 1989 a fost de a dezvolta, păstra și extinde accesul la resurse și implicit la Putere a unor grupuri.  Majoritatea instituțiilor-anticorpi create prin transformarea celor comuniste sau dezvoltate de la zero au avut această misiune. Și pozițiile vacante au fost ocupe de personaje care se potriveau de minune cu cerințele postului.

Următoarea întrebare foarte bună este “De ce a dat în clocot acum?”. Ca să răspundem la această întrebare este musai să ne amintim de un fost tovarăș comunist, decedat între timp, care a prezis în 1990, într-un interviu pentru publicaţia franceză „Le Figaro“, că „pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani“.  Din punctul meu de vedere vorbele sale au fost înțelese greșit, dovadă faptul că nici după 30 de ani, românii nu au deprins în totalitate ce înseamnă de fapt democrația. Ba din contră, se pare că pas cu pas ne îndreptăm într-o direcție nu tocmai adecvată statutului de membru al Uniunii Europene.

Întrebarea care se naște este “Ce a vrut sa spună autorul ?”. Îmi vine greu să cred că un personaj cu un grad ridicat de cunoaștere intimă a mecanismelor Puterii ar fi comis o asemenea greșeală. Una din explicațiile posibile ar fi că, 20 de ani erau necesari pentru ca noul sistem să își definească anticorpii ca instituții democratice, transformarea fiind completă și ireversibilă. Și mai important decât toate, poporul ar fi asimilat complet această transformare astfel încât orice fel de urmă de rezistență să se estompeze definitiv. Și așa a fost creată Iluzia perfectă. Sub aparența de instituții ale democrației, instituțiile-anticorpi populate de personajele de care aveau nevoie pentru a-și îndeplini misiunea exact asta au făcut. Au continuat în ritm alert să protejeze ordinea firească, păstrarea accesului la resurse și putere al Fondatorilor.

Dar, la pachet cu iluzia că instituțille democratice le protejează interesele a venit și promisiunea unui trai mai bun. Și aici a apărut o fisură puternică.

Accesul liber la informație și mai ales la spațiul comunitar al UE a scos la iveală unele iluzii iar oamenii au început să fie din ce în ce mai confuzi și mai frustrați și foarte mulți cetățeni valoroși au ales să părăsească sistemul.

Dintre cei ce au rămas în țară, mulți nu au uitat vechiul sistem, cel comunist. Importanța unei treceri line, pașnice, fără vărsare de sânge, de la sistemul vechi, comunist  la cel nou democratic, s-a dovedit a fi crucială iar faptul că nu s-a realizat ne costă enorm acum.  O reconciliere cu trecutul în mod creștinesc, legal, ar fi însemnat accesul la un drum nou, curat, fără regrete și fără păstrarea unor “semințe de iluzii” ce în contextual potrivit, incep să încolțească în mintea și sufletul unor melancolici. Și mai puternică decât o iluzie, este ideea ce încolțtește din ea.  Și melancolicii au început să aibă idei.  Nu e greu de ghicit care sunt acele idei.

Pe acest fond de dezamagire totală, construit fix pe iluziile promovate atâția ani la rândul, și exploatând la maxim sistemul de arhitectură a Puterii, a crescut și s-a dezvoltat Anticorpul Suprem.

Aici intervine în jocul din România, cel mai tare dintre anticorpi. Cel care datorită tenacității a devenit anticorpul numărul 1 pentru că a înțeles de fapt care este misiunea lui. Și cu realizarea asta a căpătat ceea ce alții nu aveau. Curajul nebun de a transforma sistemul în totalitate, de a duce Răul până la capăt.  De a deveni la rândul său Fondator.

Analogia perfectă din punctul meu de vedere este cea cu” Agentul Smith” din filmul Matrix, care când și-a dat seama care este obiectivul lui real a căpătat puterea de a deveni Fondator. Și a început să își creeze propriul lui Sistem. Și la fel ca și agentul Smith din Matrix, anticorpul  suprem român a început să infesteze sistemul până când l-a transformat după chipul și asemănarea sa, exact ca în Matrix.

Întrebarea ce urmează a se adresa este “ Cum a reușit să devină Fondator?”

Am spus mai sus că prin tenacitate a aflat Secretul, Sfânta Sfintelor. Secretul Suprem nu constă în răspunsul la întrebarea “ Care este obiectivul anticorpilor?”, pentru că acest secret este accesibil probabil de la o anumite poziție în sus Inițiaților.

Secretul Suprem se referă la adevăratele procese și mecanisme ce permit funcționarea eficientă a sistemul de anticorpi și mai presus de toate, Secretul Suprem îți permite să poți să faci “biohacking”, să rescrii, să manipulezi “codul genetic“ al  acestor anticorpi astfel încât să devii tu Fondatorul iar anticorpii să primească fără crâcnire noua misiune de la tine.

Problema este că trecerea bruscă implică riscuri la nivel de organism, în cazul de față România.  Rescrierea codului genetic al anticorpilor se face cu un consum imens de energie și resurse iar acest lucru devine perceptibil pentru organismul gazdă. Și atunci apar convulsii.

Avem un exemplu în cazul trecerii de la sistemul comunist la cel pseudo capitalist. A existat o fereastră de timp în care anticorpii acceptau noul cod și noua misiune, și se făcea tranziția ,se crea noul Sistem.  În haosul general, o parte a organismului s-a dezmeticit și a început să dorească să  elimine anticorpii răului. Dar, fiind foarte bine organizați și cu noua misiune transmisă eficient, au înnăbușit orice urmă de revoltă autentică prin singurul mod pe care îl știau: primitiv, barbar, extrem de violent.

Întrebarea de un milion de puncte care apare acum este “ De ce nu se liniștesc lucrurile odată cu crearea acestui nou sistem și apariția unui nou Fondator?”.

Unul din răspunsuri ar putea fi: pentru că avem rămășițele a două sisteme eliminate prin forță care încă mai au câteva linii de cod rămase în actualul cod genetic al anticorpilor și pentru că Fondatorul celui de-al treilea sistem a aflat Secretul Suprem însă nu are și capacitatea de a rescrie codul corect până la capăt, adaptat noului context.

Diferența dintre cele două vechi sisteme, cel comunist și cel post 1989, este că primul a fost construit într-un regim totalitar izolat iar al doilea a fost dezvoltat într-un regim pseudo democratic, semi izolat.

Noul Fondator are o problemă mare de tot, pe care, din păcate pentru el, nu a avut cum să o anticipeze și nici să creeze planuri de contingență.  Secretul Suprem pe care el l-a aflat nu este adaptat contextului actual în care sistemul său proaspăt fondat face parte dintr-un alt sistem care la rândul său face parte dintr-un alt sistem și mai mare și mult mai puternic și așa mai departe. Exact ca și păpușile rusești. Sistem în sistem, în sistem, în sistem…

Motivul care îl împiedică pe Noul Fondator să se adapteze și să rescrie eficient, până la capăt, codul genetic al anticorpilor aflați în puterea sa, este fix motivul pentru care a ajuns să afle Secretul Suprem: el este adaptat perfect acestui context carpato-danubiano-pontic, ca un anticorp tenace și extrem de eficient ce era, însă este complet neajutorat când vine vorba de a rescrie codul pentru interacțiunea cu sisteme mai mari, cu tradiție, care efectuează această operațiune la scară globală de sute de ani.

Cea mai grea întrebare, pentru care nu am încă un răspuns este “ Va merge până la capăt și va rescrie codul până va mutila complet gazda sau anticorpii vor fi reprogramați de un alt Fondator?”.

Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul ciocnirii violente a trei sisteme. Nimeni, dar absolut nimeni dintre Fondatorii celor trei sisteme nu a avut Cunoașterea necesară pentru a adapta tehnicile de “biohacking ale codului genetic al anticorpilor” la noul context.

Prima serie de Fondatori nici nu avut nevoie, nici nu a dorit acest lucru și a izolat sistemul lor de sistemele mai mari.  A doua serie de Fondatori a deschis puțin sistemul și a dat iluzia că se dorește integrarea într-un sistem mai mare.

A treia serie, luând forma fizică în mentalul colectiv a unui singur Fondator ( împuternicit și responsabilizat de către anticorpii din jurul și din spatele său) a făcut ceea ce niciunul dintre predecesorii săi nu a avut curajul nebun să facă. A crezut că, folosindu-se de Secretul dobândit, poate juca alba neagra cu Fondatorii sistemelor mai mari, nu din afară cum făcuseră Fondatorii celor două sisteme precedente ci din “semi-interior”. O greșeală foarte mare, predictibilă de altfel, datorată  în mare parte fondului de resurse interne total primitiv, inadecvat, pe care îl folosește pentru a “rescrie codul”.  Îndârjirea pe care o afișează în înfăptuirea acestui obiectiv este dovada faptului că fereastra de timp se închide încet încet. Un factor catalizator al procesului de epuizare a timpului alocat “rescrierii și implementării noului cod „ sau altfel spus, a închiderii ferestrei de timp, este reprezentat de conceptul “Echilibrul sistemelor complexe”. Acest concept ne spune că o acțiune de creștere a unei forțe într-o zonă a sistemului,  generează o reacție adversă, de contrabalansare, prin creșterea proporțională a unei alte forțe, în altă zonă a sistemului.

Fondatorii celor două sisteme precedente celui actual au știut cum să compenseze creșterea unor forțe în altă zonă a sistemului prin implementarea eficientă unui rețele de iluzii extrem de bine gândite. În cadrul sistemului comunist s-a folosit alături de propagandă ( forma de materializare a rețelei de iluzii)  și reprimarea brutală, criminală, a oricărei încercări de contrabalansare a expansiunii forței Fondatorilor și a sistemului implementat de către ei. Rezultatul acumulării acestei forțe incredibil de puternice (contra balansul ), ținute sub presiune zeci de ani prin crimă și propagandă a condus la generarea contextului de apariție a noului grup de Fondatori. Și aici a fost greșeala criminală înfăptuită de aceștia. În loc să apeleze la sistemul de valori creștin, pe care l-au folosit ulterior ca unul din pilonii principali de susținere ai viitoarei rețele de iluzii, ei au acționat fix invers. Dacă alegeau să ierte și să aplice legea în mod corect se disipa astfel întreaga forță impresionantă acumulată zeci de ani, iar noul Sistem avea șansa să meargă pe un drum curat, cu un viitor luminos, în care Dumnezeu era prezent.

Știm cu toții ce s-a întâmplat și ce alegere au făcut noii Fondatori de atunci. Prin sacrificarea ritualică în ziua Nașterii Fiului Domnului, ei nu doar că au potențat masiv și eliberat această energie impresionantă ci, mai mult decât atât, au construit noul sistem pe această fundație „neagră”.

În cazul noului sistem ce a urmat celui comunist, rețeaua de iluzii a fost dusă la un nivel înfiorător, bazat în special pe nivelul redus de percepție a contextului real în care se aflau cetățenii, ca un produs secundar al atâtor ani de propagandă eficientă dublată de reprimare criminală. Un exemplu perfect care arată exact starea în care se aflau cetățenii după 1989 este cel al așa numitelor scheme de întrajutorare, variațiuni ale schemei Ponzi aplicate în SUA în 1880 și 1920, care la noi au luat forme diverse dintre care cea mai cunoscută a fost Caritas.  Sistemul comunist a produs o masă de manevră perfectă pentru implementarea rețelelor de iluzii, de care noul sistem a profitat la maximum.

Cei douăzeci de ani de care vorbea tovarășul comunist în 1990 necesari românilor  să “deprindă democrația” reprezintă de fapt fereastra de timp în care Fondatorii trebuiau să transforme instituțiile anticorpi și să le dea poleiala de instituții democratice, în caz contrar cetățenii ar fi respins instituțiile.

Izolarea totală în cazul primului sistem și semi totală în cazul celui de-ale doilea a reprezentat pentru Fondatori fundamentul perfect pentru a își pune în aplicare planurile însă dezavantajul major a fost că i-a decuplat complet de la orice fel de posibilitate de a genera strategii de integrare a sistemului lor în sisteme mai mari și mai complexe.

Al treilea Fondator, care a fost nevoit să aplice acest gen de strategii nu a avut resursele interne colective necesare, de unde să învețe,  pentru că niciunul dintre anticorpii “preteni și tovarăși”  și cei din seria a doua, nu au avut niciodată acest gen de experiențe și nici nu s-au gândit cu adevărat că va fi nevoie să se specializeze și în acest gen de „biohacking instituțional” adaptat unor sisteme mai mari și mai complexe.

Următoarea întrebare foarte bună ar putea fi “Cum a crezut că poate rezolva situația Fondatorul nr 3? ” Astfel, el a fost nevoit să apeleze la resurse externe: consultanții externi.

Nu voi dezbate aici rolul acestora și implicațiile intervențiilor lor. Cert este că a fost o soluție pe termen foarte scurt, care a avut succes, însă care a adus în această ecuație complexă câteva variabile exogene ce au schimbat profund felul în care sistemul reacționează la stimuli exteriori.  maginați-vă un organism viu care primește o doză mare dintr-o substanță foarte puternică, necunoscută, dar care, umblă vorba,  că face foarte bine ceea ce face. Se atinge obiectivul dorit însă efectele secundare sunt extrem de puternice și total necunoscute. Și de aici să te ții bine. În interiorul sistemului are loc o implozie deoarece în codul genetic al anticorpilor a fost introdusă o secvență de cod, total necunoscută anterior și organismul a început să reacționeze puternic la niveluri atât de profunde încât Fondatorii s-au trezit în fața unui nou fenomen, absolut inexplicabil pentru ei. Sigur, până atunci mai fuseseră introduse secvențe de cod nou, din exterior, însă de fiecare dată cei care aduceau noul cod erau entități cunoscute, colaboratori externi, de tradiție, ai Fondatorilor.

Această intervenție a fost bruscă, de succes, însă prețul plătit a fost pe măsură. Fondatorii au ignorat una din regulile de bază ale sistemului, tot de ei dezvoltată: “ Râdem, glumim, furăm, mințim, jefuim, dar nu părăsim incinta. Și nici nu schimbăm partenerii de joacă. Noi intre noi că ne cunoaștem și e mai bine așa”.

În momentul în care Fondatorii au adus parteneri noi de codat, foarte puternici, ce scriu coduri în moduri foarte complexe folosind tehnici cu mult peste tot ce au putut visa românii noștri, s-a întâmplat ceea ce americani transpun în expresia “the shit got real”.

Al treilea Fondator nu a mai putut aplica rețeta, utilizând Secretul dobândit, pentru că totul s-a schimbat odată cu conectarea României la sistemele mai mari și mai puternice și astfel a făcut ceva ce predecesorii săi nu au îndrăznit. A dat, fără să vrea, cheile sistemului pe mâinile unor băieți și fete care joacă jocul ăsta de mult mai mult timp și în contexte globale mult mai complexe decât cele din spațiul carpato-danubiano-pontic. Ceea ce nu a putut bănui Fondatorul (datorită lipsei de pregătire, viziune, educație, etc)  a fost că odată ce ai dat unor consultanți acces privilegiat la mecanismele intime de funcționare ale anticorpilor și mai ales la “codul sursă” ai cam pierdut controlul și tot ceea ce va urma va fi ceva total nou, despre care nu se știe nimic, singura informație disponibilă fiind că nu mai poți controla nimic, exclusiv folosind Secretul aflat. Este ca și cum vrei să conduci o mașină foarte puternică, tu conducând alt gen de mașini până atunci. Colac peste pupăză, bolidul are și un soft ce îi permite să fie condus de la distanță de alți șoferi mai experimentați.  Ce face atunci Fondatorul? Știe că pierde controlul și că rulează cu viteză foarte mare așa că izbește mașina de parapeți doar doar va merge în direcția dorită.

Voi continua această poveste SF, în alt articol.