joi, martie 28, 2024

Salonul de Inventică de la Geneva, ‘jde premii și țâșpe sute de medalii

Ați auzit/citit în presă despre Salonul Internațional de Invenții de la Geneva? Aproape sigur v-a ajuns pe la urechi câte ceva. Săptămânile trecute au apărut câteva știri despre acest salon de inventică și pe site-ul Ministerului Cercetării și Inovării (MCI). Să le luăm un pic la purecat.

  1. MCI anunța deschiderea Salonului Internațional de Invenții de la Geneva, în cadrul căruia „în standul național românesc, realizat sub egida Ministerului Cercetării și Inovării, vor fi prezentate 36 de invenții, iar vineri, 13 aprilie, se va organiza Ziua României.” De asemenea, se vorbește despre ediția de anul trecut: „invențiile românești […] 34 de medalii de aur și 8 medalii de argint, cărora li s-au adăugat și 10 distincții speciale, dintr-un total de 40 de invenții prezentate.” Vom reveni la aceste cifre, dar pe moment vă provocăm doar să rețineți că românii s-au întors acasă cu 42 de premii (de aur sau argint) pentru cele 40 de invenții expuse! Faina treaba, nu? Cireașa de pe tort din acest comunicat: “Urăm succes delegației noastre oficiale, condusă de ministrul cercetării și inovării, Nicolae Burnete și cercetătorilor români care ne reprezintă cu mândrie la această fiestă a inteligenței și a inovației!”
  2. Tot în contextul acestor premii, al doilea comunicat vorbea despre potențialul de inteligență imens al românilor. După spusele MCI, cercetătorii români au învins chiar și legile fizicii: „pila Karpen inventată în 1950 de Nicolae Vasilescu Karpen, un perpetuum mobile care generează energie la nesfârșit fără a primi vreo intervenție din exterior”. Cum, nu știați? Pentru scurt timp a existat un perpetuum mobile marca MCI, care a durat doar câteva zile pe pagina lor de web pentru că mai mulți cercetători (printre care și unul dintre „micii” din Doi Mici și un Anc – Micu; Octavian Micu) au demontat rapid în presă acest comunicat. În foarte scurt timp perpetuum mobile-ul de la MCI a decis să respecte legile termodinamicii, și-a pierdut toată energia, lăsând în urmă doar o pagină cu titlul fostului comunicat și mesajul Error 404!
  3. Epopeea din acest an a românilor la Salonul de la Geneva este concluzionată scurt in al treilea comunicat de pe site-ul MCI: „La Salonul Internațional de Invenții de la Geneva, Elveția, România a obținut un total de 36 de medalii (19 medalii de aur, 16 medalii de argint, 1 medalie de bronz) și 31 de premii speciale.” Avem chiar și o listă a premiilor pe care o puteți consulta aici. De remarcat că și ministrul Nicolae Burnete, cel care a condus delegația României, și-a pus o medalie pe piept și că am obținut exact același număr de medalii ca numărul invențiilor prezentate.

Sunt romanii excelenți la inventică, sau …?

… sau e jale!

E foarte trist că Ministerul Cercetării și Inovării se laudă cu Premiile de la Salonul Internațional de Invenții de la Geneva. De ce? Păi treaba e în felul următor. Aproape toți care se duc acolo primesc o medalie de aur, argint sau bronz. Vorba aceea: să ajungă la toți! In broșura de prezentare scrie așa: “gold, silver and bronze medals will be awarded to the inventions displaying the qualities required by the International Jury”. Nu scrie că e o medalie per categorie, sau că numărul medaliilor este limitat. Scrie că „medalii vor fi acordate invențiilor care au calitățile cerute de juriul internațional”. Care juriu internațional? Cel compus din 85 de experți internaționali ale căror nume vă provocăm să le găsiți, pentru că par a fi secret de stat (sau de canton elvețian, cine știe).

Fără a avea ceva cu stimata doamnă, dar știți cine a mai câștigat o medalie de aur la una dintre edițiile trecute ale acestui Salon? Andreea Marin, pentru un “Body cu chiloţel extensibil Violet by Andreea Marin Bănică”.

Ce e și mai trist este că întreaga delegație a României se duce la Geneva pe bani publici și taxele de participare sunt pe măsura dorinței de a face profit a organizatorilor (noi alt scop pentru organizarea acestui salon nu ne putem imagina). Astfel, la taxa de participare de 1.800 euro se mai adaugă 280 euro pentru metru pătrat de stand, 135 euro pe metru liniar de paravan și TVA-ul aferent. Să facem deci un calcul aproximativ pentru delegația României, care a prezentat 36 de invenții. Având în vedere că România a avut un stand propriu, să presupunem că acesta o fi fost de 10×10 m, nu? Că doar nu înghesui 36 de invenții pe mai puțin de atât. Deci 100 mp x 280 euro = 28.000 euro. Taxele de participare pentru cele 36 de invenții sunt 1.800 x 36 = 64.800 euro. Punem vreo 20 m de paravan: 20 x 135 = 2.700 eur. Până aici avem aproape 100.000 euro. La asta mai adăugăm TVA și costurile de transport și cazare pentru delegația României; să zicem 2 persoane per invenție, deci 72 persoane x 500 euro (cazare-masă) = 36.000 eur. TOTAL = 136.000 euro.

136.000 euro din banii contribuabilului român cheltuiți pentru ce? Pentru (i) a lua țâșpe medalii la un salon de inventică la care se dau medalii pentru orice invenție (că deh, nu dai 1.800 euro taxă de participare degeaba); (ii) OSIM-ul nostru e printre cei care premiază și, ați ghicit, îi premiază tot pe ai noștri; (iii) Iran ne mai dă și el un premiu, iar noi le întoarcem favorul, prin premiul acordat de ministrul Nicolae Burnete (care mai dă unul și prietenilor ruși, apropos); (iv) frații de peste Prut fac și ei cum pot: dau un premiu românilor dar un al doilea și „ursului” de la est și tot așa. Să curgă premiile! Fără număr! De medalii nici nu mai zicem nimic; v-am spus mai sus cum se dau, iar o listă completă cu medaliile acordate nu este disponibilă public (probabil din același motive pentru care nu putem găsi nici componența juriului).

Să ne uităm un pic la Global Innovation Index 2017(GII), știți voi, cel cu care se laudă Ministerul în raportul de activitate cum că suntem în top 50 țări inovatoare la nivel mondial. Atâta doar că locul 42 pe care-l ocupăm ne clasează la coada Europei, în spatele bulgarilor (36), dar surclasăm Muntenegru (48) și Mongolia (52), de exemplu.

Comparăm acum GII cu statele premiate la Salonul de la Geneva. Aici au fost premiate 17 state, acordându-se nu mai puțin de 52 de premii (printre acestea numărându-se și Prize Of The State Agency For Inventions And Trademarks Of Romania – OSIM și Prize Of The Ministry For Scientific Research And Innovation Of Romania). Așezați-vă acum pe ceva comod și stabil, vă rugăm. România a luat 7 din cele 52 de premii, clasându-se astfel pe primul loc, surclasând China și Hong Kong (câte 5 premii), Korea, Malaezia, Taiwan și Tailanda (câte 4 premii) și chiar țara gazdă, care a primit doar 3 premii.

Știți vorba aia: cel mai tare din parcare și parcarea e goală? No așa și cu România la Salonul de la Geneva. Cele 17 țări premiate sunt Romania,  China,  Hong Kong, Korea,  Malaezia,  Taiwan, Tailanda,  Rusia,  Elveția, Turcia,  Iran,  Polonia, Arabia Saudită,  Franța,  Italia, Moldova și Spania. Din primele 10 țări la inovare, conform GII, doar Elveția a luat premiu. Pffff! Întrebarea este: a participat măcar cineva din aceste țări de top în domeniul inovării la marele salon de la Geneva? Nu știm, broșura cu participanții se putea achiziționa doar la fața locului și costa 25 CHF. Concluzionăm că lumea buna a cercetării științifice și inovării nu participă la astfel de evenimente. Colaboratorii noștri din străinătate nici nu au auzit de acest Salon de Invenții.

Nu contestăm valoarea invențiilor prezentate de România la Salonul de la Geneva, dar nu la această competiție se măsoară valoarea unei invenții. Dacă sunt cu adevărat valoroase așteptăm să le vedem patentate pe piețele internaționale, nu la OSIM-ul nostru, unde mai mult ca sigur vor colecta praf câțiva ani, iar ulterior vor fi retrase, nemaiputându-se justifica plata taxei anuale. Din punctul nostru de vedere cheltuirea unor sume importante de bani publici nu se justifică pentru a participa la astfel de evenimente. Cercetătorii români ar fi mult mai câștigați dacă acești bani ar fi investiți în competiții naționale de proiecte, care au devenit o raritate. Spre comparație, bugetul calculat mai sus pentru delegația României la Geneva e cu 36.000 euro mai mare decât cel al unui proiect de cercetare destinat formării de Tinere Echipe.

Concluzia pe care vrem să o transmitem cu acest articol este: Salonul de Inventică de la Geneva este o mașinărie de făcut bani pentru organizatori; un mod de a își cumpăra o medalie și un oarecare prestigiu pentru participanți (în rândurile celor care nu înțeleg ce înseamnă cercetarea și inovarea – iar aici, regretabil, trebuie să includem conducerea MCI) și o chestie total necunoscută pentru majoritatea lumii care face cercetare veritabilă*, pentru că timpul acestora este prețios și nu își pierd vremea cu prostii fără niciun rost!

* Probabil există și câteva excepții de la această regulă, adică cercetători buni care vazând publicitatea mare făcută acestor premii s-au lăsat furați de peisaj și au participat la acest salon. Nu vrem să-i jignim, doar să-i îndemnăm la mai multă precauție în alegerea evenimentelor de prezentare a invențiilor lor.

Distribuie acest articol

75 COMENTARII

      • Alături de următoarea: câte brevete din cele premiate de Ministerul Cercetării și Inovării (din bani publici) sunt preluate de companii? Sau câte brevete ale OSIM sunt preluate în prezent de companii?

        • Brevetele din Ro nu sunt protejate în UE, USA, cu atât mai puțin în Asia. Companiile nu au nevoie sa preia brevetele din Ro pentru că își dezvoltă propriile brevete, pe care desigur, le patentează pentru UE, USA și dacă pot, Asia.
          Costul brevetării unei idei în UE ajunge la 20.000 euro, câte mici companii din Ro își permit? Companiile e medicente, da. Dar alte companii producătoare de produse românești nu prea avem.
          Proiectele europene au permis Institutelor de Cercetare și Universităților sa acceseze fonduri pentru brevetare in UE si USA. Dar cate din Institutele românești au câștigat proiecte europene? Le numeri pe degete!
          România nu are puterea financiară și nici legislația astfel încât să își protejeze patentele și ideile. Asta este.

            • Nu am prea înțeles exact la cine va referiți când spuneți „instituțiile astea”. Daca e vorba de Institutele din Ro, nu cred că salariile sunt atât de mari, dar desigur, nu stiu. Daca va referiți la Institutul European de Patente, este absolut firesc că salariile sa fie atât de mari. Îmbunătățirea unui produs prin patentare poate reduce costul produsului de la 5 euro la 10 centi. Ceea ce poate însemna economii de milioane de euro în cazul productiei de serie. Patentarea este (probabil că va mai fi, dacă exceptăm China) un lucru extrem de important. Patentul înseamnă valoare, înseamnă bani, înseamnă exclusivitate și protecția exclusivității. Care costa. „ofițerii” europeni care patentează astfel de lucruri au o responsabilitate foarte mare. Pe măsură salariilor lor.

    • Adică body-ul cu chiloței violeți extensibil nu este comercializabil? Și-ncă cum! O să fie un succes inegalabi by Andreea Bănică Marin, the best innovator in domeniul chiloței extensibili din fibră de carbon antiglonț, utilizabili pe Marte și pe alte corpuri celeste precum Madona, J Lo, Beyonce and beyond….

    • In mod normal as aplica sfatul unui coleg dintr-un comentariu la un articol prcedent „don’t feed the trolls”. Dar pe de alta parte comentariile pot fi citite si de altii, si pot influenta, negativ, mai ales pe cei tineri. Deci:

      1. Nu e treaba universitatilor sa faca inventii. Nu e treaba ministerului cercetarii sa sprijine dezvoltarea de inventii „functionale si profitabile comercial”. De asta se ocupa firmele daca au cu cine.
      2. Treaba universitatilor e sa aiba firmele „cu cine”. Si aici ajungem la alte idei sucite din mediul on-line, diversi antreprenori, afaceristi etc. nemultumiti de nivelul absolventilor si de faptul ca nu pot fi gasiti oameni capabili pentru a fi angajati. Concluzia la care ajung ei este ca invatamantul nu merita finantat pentru ca nu ofera ceea ce trebuie. Din pacate, ca si in agricultura sau in afaceri, cat bagi, atata obtii, invatamant finantat 30 ani la nivel de subzistenta creaza astfel de „antreprenori” care nu pot urmari un fir logic pana la capat, amatori de „afaceri” = „tun”.
      3. Finantarea cercetarii nu are ca scop obtinerea de premii Nobel in Romania (ca veni vorba marii deranjati de finantarea, infima, a cercetarii ma indoiesc ca activeaza la firme proprii cu cifra de afaceri de miliarde de dolari) ci este modul in care statul „mituieste” un nucleu de oameni priceputi sa stea afara din mediul economic, pentru a putea fi folositi ca mentori pentru tineri, in universitati de obicei (punctul 2), ca sa creeze astfel forta de munca calificata utilizabila in viitor (punctul 1).

      Ordinea in care apar avantaje este intotdeauna 3,2,1. A fost metoda aplicata de toate tarile avansate dpdv tehnologic, si automat si economic.

      P.S. Ma intreb cine are interesul sa promoveze ideea ca in Romania nu trebuie sa invatam, sa gandim, e de ajuns sa cream o tara de muncitori cu bratele, nu cu creierul :).

      • Nu cred ca are cineva vreun interes. Pur si simplu piata noastra e foarte restransa, antreprenoriatul e cvasiinexistent iar statul intervine masiv atat in economie cat si in societate.

        O astfel de societate nu are nevoie nici de educatie, nici de cercetare stiintifica.

        Asa ca le mimeaza pe amandoua dintr-un milion de motive (electorale, de angajament inetrrnational etc.).

        ===

        Incercarea de a transforma o astfel de societate intr-una liberala, a bunastgarii si a indeplinirii dorintelor personale, individuale nu poate sa inceapa de le efecte.

        Astfel, daca imbunatatim educatia, restul ramanand egal (pe termen scurt), absolventii buni pleaca in alte tari, unde se pot realiza (nu vorbesc aici doar despre venit, ci de intregul mediu social).

        Daca mentinem cercetarea, fara a fi nevoie de ea, ea devine din ce in ce mai formala si inutila in final, in lipsa oricarei cereri sociale. Cercetarea nu poate sa se bazeze pe curiozitatea stiintifica, desi fara indoiala curiozitatea e o trasatgura de baza.

        Este nevoie si de un referential al cercetarii, fata de care cea sustinuta de stat sa fie evaluata, apreciata.

        Acest referntial este cercetarea in mediul privat. Cercetarea in mediul privat nu apare daca piata nu cere, daca piata este simplificata si antreprenoiratul descurajat. Si, mai ales, daca la nivel individual este profitabil pentru oricine (ca venit si status social) sa se angajeze „la stat”, mai curand decat „la privat”.

        ===

        Acest cerc vicios este opera proprioei noastre frici, ca fenomen social. Ne e teama ca daca statul renunta la rolul sau de a proteja pe toata lumea si de a asigura venituri „echitabile” tuturor, vom suferi cu totii.

        Promisiunea unei vieti mai bune intr-o societate liberala ce necesita sacrificii pe termen sucrt pentru a o construi este greu de crezut pentru multi. Nu pentru toti, din fericire.

        ===
        Pentru moment insa, batem o costeliva vaca (sectorul privat de afaceri) pentru hrani din ce in ce mai multi vitei: cercedtare, educatie, sanatate etc.

        Ne este atat de frica incat gasim si motive propriei frici, motive mai mult sau mai putin teoretice.

        Tot se va intampla insa. Cu cat va fi mai tarziu, cu atat va fi mai rau si va dura mai mult.

        Solutia este sa ne uitam cu atentie la fiecare domeniu si sa actionam asujpra lui. Insa acest lucru trebuie facut coordonat. Astfel, reducarea cheltuielilor publice (subliniez: publice!) cu cercetarea, liberalizarea completa a educatiei, masurile fiscale de simplificare reale, reducerea stimulentelor pentru nemunca si inlocuirea lor cu plase de siguranta sociale.

        Daca ne uitam cu atentie, chiar aici pe Contributors, nici una din problemele mentikonate in articole nu poate fi individual rezolvata. Sunt lungi comentarii si discutii, dar nimeni nu reuseste vreodata sa gaseasca vreo solutie la fiecare problam in parte. In plus, fiecare ar vrea sa se reduca, dar nu de la el :-)).

  1. Voi intrebati, voi comentati … nu prea aveti „corindatori”
    Banuiesc ca niciunul dintre voi nu ati scris vreun brevet.
    Pot sa va dau exemplu de brevet ce a parcurs drumul:
    idee -> solutie tehnica -> cerere de brevet -> brevet -> medalie salon inventica Bruxells -> finantare publica pentru R&D -> produs comercial -> business nu-i un drum usor …
    pagina: http://flowmeter.ro/en/

    sunt convinsa ca mai sunt si altele mult mai de succes!

    Statistica zice ca din 100 de brevete 10 se regasesc in prototipuri si abia un prototip din cele zece ajunge produs comercial. In Romania se depun anual in jur de 1000 de CBI.

    • @Marius
      Ne poți da te rog sursa unde se găsesc statisticile la care faci referiere? Nu au legătură cu articolul de mai sus (care vizează salonul de la Geneva și tam-tamul care se face pe seama lui), dar ne interesează subiectul.

      Așa este, nu am scris niciun brevet (încă). Care este relevanța acestui aspect? Nu am spus că descurajăm brevetarea și nici prezența la saloane de anvergură și prestigiu.

      PS: primul comentatariu de mai sus nu-mi aparține.

      • Mihai, e o atitudine rautacioasa in modul vostru de abordare a subiectelor legate de saloanele de inventica. Acuzati cheltuirea unor bani pentru asemenea deplasari, acestea sumt sunt infime in raport cu alocarea unor resurse pentru alte actiuni. Un asemenea salon de inventica poate sa fie un prilej de lansare pentru inventiile prezentate acolo, am participat de cateva ori. Aproape intreg continutul materialelor din presa promovate de voi (si de alti colegi ai vostri) sunt altiromanesti. Dovediti ca sunteti mai buni decat cei pe care ii criticati.

    • Mi-e teama ca autorii au dreptate.

      Altfel, conform celor enuntate de Dvs, ar trebui sa avem cel putin 10 produse comerciale noi, „made in Romania”, in fiecare an.
      Dar … nu prea se vad. Parafrazind-ul pe nenea Iancu, „sint sublime, dar lipsesc cu desavirsire”. Ca si industria care sa produca cele 10 produse noi, din pacate.

      • Avem chiar mai mult de 10 produse românești comerciabile pe an. Doar ca aceleași produse apar made in China (care nu recunoaște nici un patent european) la un preț mult mai mic.

    • Problema nu este brevetul Dvs. (pe care, apropo, nu-l regasesc mentionat in pagina web, dupa cum din pacate nici nu scrie ca produsele au la baza o inventie romaneasca), problema este ca expozitia de la Geneva NU e o chestie serioasa, ci doar un mod stupid de a risipii bani publici.
      Daca gresesc si probabil nu as fi singurul, ar fi bucuros sa-mi aratati acest lucru. Ar fi grozav daca ati gasi cateva ore în care sa descrieti 10 produse romanesti functionale care au rezultat in urma expozitiei. Puteti lasa la o parte filtrele de aer pentru motoarele cu combustie (inovatie bine-cunoscuta) precum si posibilul marker pentru depistarea precoce a cancerului (exista probabil zeci de mii de patente pe tema asta).
      Sunt de acord ca asta ar fi treaba ministerului, dar dupa cum vedeti cei de acolo sunt preocupati de energia infinita produsa de pila Karpen.

  2. Cam 5% din inventiile brevetate sint preluate de industrie.

    Bosch obtine 2000 brevete/an, deci aproape unul pe ora de lucru.

    Inventiile/inovatiile apar in mediul industrial competitiv, or Romania, care nu are asa ceva, nu poate genera noutati.

    Romania are nevoie de antrepenori care sa genereze locuri de munca si afaceri in domenii care cer calificare, inventiile or sa apara dupa aceea.

    Acum inteleg ca tirgul asta de la Geneva e asemanator pungasiilor alea americane care, pentru citeva sute de dolari, te declara destept si omul anului – asa ceva aveau Vadim si Voiculescu si se fuduleau grozav ca au atestat de om destept !

    • Daca nu ai industrie si infrastructura, nu putem vorbi de brevete. La carciuma nu e nevoie de brevete. De acea trebuie pus la punct intai infrastructura, apa, canalizare, drumuri, spitale, scoli. Incet incet vor aparea intreprinderi care vor produce necesarul pentru aceasta infrastructura. E clar ca intai va fi totul de import, dupa ne vom invata sa reproducem ceva pe loc, nici aici nu vom avea brevete chiar daca vor inventa romanii vor fi ale acestor firme internationale. Dupa vor aparea alternative si romanesti, si abia atunci vom putea vorbi de inventii si brevete. Mai avem de asteptat vreo 30 de ani daca lucram sarguincios si organizat.

      Ce putem face? Cand facem un obiect de infrastructura, cladire, parc, parcare, pod, drum, etc. sa-l facem prin concurs de proiecte, sa participe acolo birouri de arhitectura, ingineri, etc. Sa stimulam aceste mici intreprinderi de ingineri, care ar putea lucra si pentru export. Este unica sansa sa mergem mai repede. Ca ele sa existe in romania ar trebui, redus taxele, simplificata drastic birocratia, schimbat legislatia muncii, vazut ce facem cu dinozaurii gen osim si alte organisme. Ei si sa nu uitam ca avem nevoie de o scoala puternica. Si cel mai important sa avem un mediu de viata atractiv, infrastructura, spital, etc. altfel ei vor pleca sa-si traiasca viata in olanda, uk, usa unde pot iesi seara la o plimbare in mediu curat si placut, isi pot creste copii calitativ si cu speranta pentru viitor, si au mult mai multe oportunitati.

      Ne uitam cum arata orasele noastre, arhitectura comunista, sau haos, centre comerciale, totul plin de reclama si cabluri atarnate pe stalpi. E un mediu unde o sa traiasca celebritati care produc motoare, rachete si inventii? Nu e mai bine sa mergi la Utrecht, Geneva, UK? Viata linistita, incep sa vina ideile in cap, si familia e multumita.

  3. haios articolul ! bun, traim in era technologica, cind ideile inovatoare ar trebui sa creasca economia. dar ce te faci cind finantistii (banksterii !), politrucii, asiguratorii (aia care te obliga sa ti pui la adapost casa, masina, viata, moartea etc.!) lanseaza pe piata „produse noi” ? nu i mai bine sa exersezi „arta” batutului mingii cu piciorul sau racheta ? vor fi mereu suficient de multi prosti sa te admire ! totusi, nu pot sa ma intreb, oare acest perpetuum mobile cu sarlatani si prostovani, chiar n are sfirsit ?!

  4. orice prezenta, oriunde, e benefica, asa functioneaza reclama.
    Se spune ca 80% din banii consumati pe reclama sunt bani aruncati, din pacate nu stie nimeni care sunt aia 20% folositori.

    Articolul poate fi interpretat si ca un fel de frustrare, se pare ca cei doi mici si un anc nu au participat. Comparatia ca salonul a fost mai scump decit fondul pt. tinere echipe nu-si are rostul odata ce nu se compara si rezultatele obtinute de cercetarile acestor echipe tinere.
    ***********

    Mentionez ca nu am participat la acest salon. Mentionez, de asemenea, ca sunt mindru posesor a peste 30 de patente, patente care insa, apartin concernului la care mi-am cistigat piinea.

    Si-nca ceva, se spune Dacă sunt cu adevărat valoroase așteptăm să le vedem patentate pe piețele internaționale, nu la OSIM-ul nostru,>/i>. Patentarea internationala nu inseamna automat o recunoastere a valorii patentului ci doar exclusivitatea acestuia, nu mai spun ca aceasta costa o avere si trebuie platita taxa de protectie anuala.

    Si ultimul pct., marile concerne au ajuns sa renunte la patentare, aceste patente fiind o prada usoara pt. chinezi care le copiaza fara rusine, eventualele procese sunt extrem de greoaie si costisitoare.

    • Fiecare poate interpreta cum doreste. Nicio frustrare de acest gen la mine! :) Lucrez in cercetare fundamentala si nu aplicativa. Nu am ce sa patentez. Rezultatele mele se publica in articole din reviste peer-reviewed (internationale). Astfel, se poate verifica intotdeauna cine a fost primul care a publicat o idee.

      Noi nu am scris articolul decat cu scopul de a face putina lumina in privinta premiilor de la Geneva, pentru ca multa lume a auzit de ele si oamenii cred, in necunostinta de cauza, ca „Vai ce speciali suntem noi romanii pentru ca luam medalii de aur la Geneva”.

      Pentru ca cercetarea aplicativa din Romania sa ajunga sa fie in competitie reala cu cea din tarile de traditie, prima data avem nevoie de un „reality check”. Trebuie sa stim exact de unde pornim si ce avem de recuperat. MCI insa nu ajuta deloc in acest sens. Ei se multumesc sa gaseasca lauri de proasta calitate cu care sa defileze spunand: Suntem deja printre primii!

      • Lucrez in cercetare fundamentala si nu aplicativa.

        Aha, acum am inteles, ca sa fie clar, apreciez mult necesitatea cercetarii fundamentale, dar ma-ntreb daca Romania isi poate permite asa ceva?
        Oare cine si cu cit ar trebui sa finanteze acest fel de cercetare? Oare cum s-ar putea evalua concret rezultatele acestor cercetari?

        • Octavian, dl Neamtu Tiganu tocmai te-a invitat să părăsești România, țară care nu-și permite sprijinrea cercetării fundamentale. Când pleci, ia-i cu tine și pe ceilalți „fundamentaliști”, filosofi, artiști etc., că deh, țara nu-și permite luxul de a-i avea; nouă ne trebuie oameni care aplică, dom’le!

          Dle Neamtu Tiganu, pentru că ne plac cifrele: anul acesta România alocă 0,18% din PIB spre Ministerul Cercetării și Inovării. Apropos, conform HG de aprobare a Strategiei Naționale în Cercetare, ar trebui să fie 0,72% în 2018, dar despre respectarea acestor HG-uri nu are rost să povestim aici.

          Dacă scădem fondurile externe nerambursabile rezultă că Ministerul Cercetării și Inovării primește 0,14% din PIB-ul generat de contribuabilul român. Atenție acum! Din cei 0,14% ai ministerului, acesta alocă cercetării fundamentale 5 (cinci)%. Sau tradus în procent din PIB: cercetarea fundamentală în România (adică Pilonul 4 din PNCDI 3 – Cercetare fundamentală și de frontieră) primește 0,007% din PIB. Chiar credeți că România nu-și permite asta? Sau chiar credeți că nu ne permitem mai mult?! Dacă încă mai credeți că nu ne permitem asta (nediscutând aici despre importanța capitală pe care o are cercetarea fundamentală într-un stat) atunci eu depun armele.

          • Octavian, dl Neamtu Tiganu tocmai te-a invitat să părăsești România, țară care nu-și permite sprijinrea cercetării fundamentale.

            Da, domnu Marius, viata-i dura, daca vrei sa fi mare actor te duci la Hollywood, daca vrei sa fi mare schior, te duci in Alpi, daca vrei sa faci cariera in aviatie te duci la Boeing, Airbus, pt IT te duci in Silicon Valley, daca esti artist te duci la Paris si.. si si.. Asa e de cind lumea si pamintul, ne place sau nu.

            Da, duomnu Marius, Romania nu-si poate permite cercetare fundamentala serioasa, ia-o cum vrei, e desigur trist, e frustrant, dar asta e adevarul. Tare mi-e teama ca sub aceasta notiune mirabolanta se ascunde, nu de putine ori, o aiureala pe care nu o intelege nimeni, nici macar cercetatorii.

            • daca vrei sa fi mare fotbalist, nu joci la Ciorogirla din deal, te duci la Barcelona, Real, Bayern etc.

            • Ai perfecta dreptate. Romania cheltuie bani aiurea pe ceea ce unora le place sa numeasca „cercetare fundamentala”.

              In realitate, doar o trista modalitate de a reduce somajul.

              Dar nu e doar atat. Derutarea capacitatilor umane de la actiune in mediul privat, printr-o pretinsa „consevare” cu bani de la buget are drept efect si slabirea sectorului privat, si asa vai de capul lui in Romania.

              Si mai sunt si alte efecte negative in plan social si ecoonomic al acestei idei nefericite de a „atinge procentul de cheltuieli pentru cercetare”.

              Doar o nuantare mi-as permite: Romania isi poate permite cercetare „fundamentala” (sa acceptam termenul de dragul omogenitatii discutiei), dar in nici un caz la nivelul de risipa bugetara de acum.

            • @Dedalus

              Verificati celelalte articole de pe blogul nostru:
              mic-mic-anc.ro
              si veti vedea ca noi nu militam pentru o finantare a cercetarii (fundamentale sau aplicate) care sa „reduca rata somajului”.
              In toate articolele de pe blog am militat pentru investirea/directionarea banilor catre acei cercetatori care sunt performanti. Din pacate cei de pe la ministere nu fac asta. Cand spun cei de la ministere ma refer la cei care s-au taraganat pe acolo din 2012 incoace. In perioada Funeriu se investeau banii in performanta, iar inainte nu stiu pentru ca am fost plecat din tara 11 ani.

            • Aici trebuie sa nu fiu de acord. Inteleg faptul ca nu prea avem ceva de spus in cercetarea fundamentala, stiu ca marile vedete intr-ale cinematografiei se duc la Hollywood, dar nici macar IT nu mai vrei in Romania? Sigur, nu „cercetarea fundamentala” in IT, dar nu totul e fundamental in IT, o buna parte (din bani) vine din aplicatii. Si ce sa facem, renuntam la cinematografie ca nu poate fi ca la Hollywood? Nu mai vrem nimic romanesc pentru ca nu e „de top” ?

        • Romania este nevoita sa isi permita fiecare fel de cercetare facuta in afara daca doreste sa avanseze. Ar fi multe de scris pe tema asta, insa pe scurt: cercetarea este mana in mana cu educatia (cu toate ca ai nostri au separat recent cele doua ministere). Poate pentru ca isi permite atat de putin ~45% dintre conationali sunt analfabeti functionali. Asta inseamna ca ei citesc si nu inteleg ce citesc.
          Despre cercetarea fundamentala in particular, cel putin in unele domenii aceasta necesita mai putini bani si poate rezulta in descoperiri care sa revolutioneze in timp cunoasterea si omenirea. Foarte multe materiale au la baza cercetare fundamentala. Ganditi-va doar la tranzistor (cautati-i istoria pe Wikipedia). Cand a fost descoperit nu se stia la ce va folosi. Acum aveti sute de milioane intr-un singur procesor de telefon. Daca tarile unde s-au facut marile descoperiri din stiinta fundamentala care au revolutionat ulterior omenirea nu ar fi investit acei bani va mai puteati scrie azi parerile pe internet? Poate ca nu. De ce nu am fi in rand cu lumea avansata? Vrem sa mergem spre middle ages sau spre viitor? Vrem stiinta care sa ne duca inainte sau la pupat de moaste, ca deh… noi nu ne permitem stiinta?

          • Divagati, divagati… in general raspunsul d-voastra nu e tipic unui cercetator:

            1. Am spus clar ca sunt pt. cercetare fundamentala.
            2. sa ma trimiteti la wiki nu e cea mai sarmanta metoda de argumentare.
            3. nu e tipi pt. gindirea unui cercetator sa generalizeze o exceptie, cum e cea cu tranzistorul. Am mai vazut asemenea argumente cum ca Bill Gates nu are bacalaureat si deci ca sa ajungi mare nu-ti trebuie, ca Beethoven era surd si deci sa fi compozitor trebuie sa surzesti. Din acelasi repertoriu sunt si povestile Edison, Tesla etc. Toate acestea au ceva nasol, nu toti se nasc geniali.

            Si sa va dau o veste proasta, o tara saraca nu-si poate permite sa faca cercetare fundamentala. Nu stiu ce faceti d-voastra si ce publicati in reviste, dar dupa cite stiu eu pt asemenea tip de cercetare sunt necesare laboratoare cu totul speciale, cu instalatii, dispozitive etc. care costa o avere. Nu mai spun ca probabilitatea de reusita e extrem de mica.

            Sincer sa fiu as fi extrem de fericit daca Romania ar avea rezultate notabile in cercetarea aplicativa, studiul efectului razelor gama asupra craitelor l-as lasa ltora.

            • Nu divaghez, ci argumentez.

              1. Ati spus ca Romania nu isi permite asta. Eu pentru asta am argumentat.

              2. Nu stiu cu cine am de-a face in afara de un nume, deci nu stiu ce acces aveti la publicatii stiintifice sau carti de istoria stiintei si trimiterea la wiki era doar pentru a parcurge o scurta istorie a tranzistorului. daca nu eram sigur ca se pot gasi acolo suficiente informatii bune va gaseam o referinta mai putin cunoscuta si poate mai greu acesibila.

              3. nu am generalizat o exceptie, am dat un exemplu. Traiectorii similare au avut si alte inventii. Pentru olista scurta puteti citi articolul acesta si apoi le puteti cauta pe fiecare in parte:
              https://www.wsj.com/articles/fundamental-science-and-useful-applications-1446231782

              4. exista domenii de cercetare fundamentala unde descoperirile nu au necesitat laboratoare cu totul speciale si foarte multi bani. Doar oameni extrem de inteligenti. Vedeti modelul standard al fizicii particulelor elementare, bosonul Higgs, efectul fotoelectric sau teoria relativitatii. Ulterior acestor propuneri teoretice alte laboratoare le-au masurat si confirmat, iar cei care au propus ideile au luat premiul Nobel. Deci uneori totul costa un grup de cercetatori suficient de motivati sa lucreze in tara.

              Nu doresc insa sa investesc timp prea mult intr-o polemica inutila aici.

            • intii spuneti ca nu faceti inventii deoarece lucrati in cercetare fundam,entala, mai apoi imi dati exemple de inventii! Hotariti-va pe ce line „argumentati”.

              Aflu ca ulterior anumite laboratoare au verificat si validat niste idei. Deci totusi e nevoie de laboratoare! Am impresia ca modelul d-voastra e sa generati idei, care de care mai geniale, si mai apoi niste amarite de laboratoare sa le valideze. In acest timp d-voastra luati premiul Nobel.

              Si-n aceasta replica se afla acelasi tip de gindire si „argumente”. Dati exemple din niste lucrari geniale, unice in felul lor, sugerind ca asta ar fi drumul pe care-l urmati cu certitudine.

            • inca o perla, imi dati link la un articol care trebuie platit pt a putea fi citit… un articol fundamental, bineinteles…

            • „intii spuneti ca nu faceti inventii deoarece lucrati in cercetare fundamentala, mai apoi imi dati exemple de inventii”
              – Vorbeam despre patente de inventie. Nu am spus ca nu lucrez in inovatie.

              Imi pare rau ca sunt nevoit sa spun asta, insa daca ati incerca putin sa intelegeti diferentele dintre cercetarea fundamentala si cea aplicativa, cum functioneaza rezultatele uneia comparativ cu ale celeillalte, faptul ca rezultatele cercetarii fundamentale, facuta intr-un loc, pot fi verificate oriunde in lume de orice laborator, etc. nu am mai avea aceasta discutie in contradictoriu.
              Nu acceptati pareri opuse, chiar daca informate si preferati sa va contraziceti pana-n panzele albe. Nu am timp pentru asa ceva.

    • Eu cred ca ei ar trebui sa se puna in pielea unui inventator si sa-si puna intrebarile:
      – daca as inventa ceva, m-as duce la OSIM sau undeva in europa, usa, international sa inregistrez brevetul
      – daca as inventa ceva, as implementa in romania sau in alta parte inventia?
      – daca as fi firma, m-ar interesa sa inregistrez implementez ceva in romania?

      Dupa ce am gasit raspunsurile la aceste intrebari, as incerca sa ma uit ce fac alte tari in care sistemul functioneaza si sa lucrez la imbunatatirea sistemului. Nici nu m-ar interesa foarte mult cate medalii am acum.

      Ei sunt pusi acolo de partide si au sarcina sa prezinte X medalii, cum nu poti face mare lucru, te duci si le cumperi e simplu.

  5. Lucrez într-o multinațională unde patentele sunt cerințe obligatorii de la un anumit nivel tehnic încolo. Da, anual se strâng minim 200 de patente pe întreaga companie din Ro. Patente sunt dezvoltate in totalitate de români și îmbunătățesc produsele companiei. Absolut toate patentele sunt proprietatea intelectuală a companiei mama, care își permite, desigur, să le breveteze pentru UE și continentul American (cu Asia are de furca, dar nu e singura multinațională cu aceasta problema).
    Legislația statului roman nu obliga ca patentele cu autori români să fie recunoscute și în Ro, de exemplu. Sau să aparțină în proporție de 10-20% și statului roman, sau chiar autorului roman. Legislația din Ro nu protejează cu nimic romanul inventator, omulețul își ia premiul in bani, eventual un bonus la salariu și atât. E fericit că ideea lui s-a pus în practica undeva, oriunde in lume.
    Toată lumea are impresia că patentele se rezuma la ce vedem la TV, târguri de inventica și chiloți extensibili. Patentele sunt despre produse îmbunătățite, despre o upgradare a unui sistem, despre un nou algoritm de rezolvare a unei probleme. Companiile mari tac și fac, ele nu participă la târguri sau expoziții. Nici nu au de ce. Nu cunosc exact cazul Dacia dar nu mă îndoiesc că preluarea de către Renault a însemnat mai mult patentele pe care fabrica le deținea la momenful achiziției. Orice achiziție „minora” cumpără de fapt know-how-ul și patentele, produsele pre-existente.
    Despre patente este mult de vorbit. Nu avem cu ce ne mândrim pentru că ele nu aparțin României, ci firmelor mama, multinaționalelor. Asta este legislația. :|

    • „Toată lumea are impresia că patentele se rezuma la ce vedem la TV, târguri de inventica și chiloți extensibili. Patentele sunt despre produse îmbunătățite, despre o upgradare a unui sistem, despre un nou algoritm de rezolvare a unei probleme. Companiile mari tac și fac, ele nu participă la târguri sau expoziții. Nici nu au de ce.” – Exact!
      Cu astfel de patente trebuie sa se laude MCI, in masura in care pentru cercetarea care a dus la obtinerea lor au fost folositi si bani de la buget!

      • MCI – si guvernul, oricare ar fi el – nu are de ce sa se preocupe de patente si inventii.

        Asta este treaba sectorului de afaceri.

        Desigur, orice tara trebuie sa isi mentina un potential de cercetare -inovare sub ocrotirea statului.

        Desfiintarea acestui minister ar fi un lucru foarte bun. OSIM ar trebui intarit in ceea ce rpiveste comunicarea iar birocratia fiscala si para-fiscala reduse la minim necesar – cam 90% din diversele declaratii ce se depun acum sunt pur si simplu inutile. Simplificarea fiscala si deschideraea catre exterior a tarii ar stimula competitivitatea si implicit cercetarea in mediul privat. Practic, cercetarea nu s-ar reduce ca suma ci ar creste. Ar fi insa finantata mai eficient privat.

        Bugetul pentru cercetare ar trebui redus la 10% din ce este acum iar institutele de stat reduse la 50% ca numar.

        Toate privilegiile si „scurtaturile” generate de posesia titlului de doctor, in afara cercetarii finantat de stat ar trebui eliminate din legi.

        ===

        Cele de mai sus nu functioneaza insa singure. Asemenea masuri trebuie luate coordonat, in mai multe domenii, avand ca scop principal reforma statului, transformarea sa din stat socialist in stat liberal.

        Acest lucru inseamna suferinte si probleme sociale, in primii 2-3 ani. Dar daca nu mergem pe aceasta cale vom continua sa ne vaitam si sa ne dam cu capul de pereti decenii de acum inainte. In timp ce copiii nostri vor cauta un astfel de stat in alta parte.

        • Cred ca MCI ar trebui sa se implice cu sprijin pentru start-up-uri si in finantarea dezvoltarii unor produse inovative in companii romanesti. Cand am vizitat o firma din Israel, mi s-a povestit cate ceva despre cum s-a infiintat firma si despre ce se intampla cu puzderia de firme din Israel care se dezvolta pe baza unei idei sprijinite de stat si apoi – din pacate, spuneau ei – se vand catre mari companii internationale care muta productia afara din Israel. CAm insa indoieli insa ca sistemul ar functiona in Romania, politizarea si sistemul relatiilor din Romania nu ar putea niciodata garanta onestitatea in sustinerea acelor firme care promit, acelor idei cu potential.

          • Nu exista nici un motiv pentu care un minister, oricare ar fi el, sa intervina in piata.

            Statul nu are de ce sa finanteze direct cercetarea, mai ales printr-un minister.

            Asta pentru ca nici un birocrat, oricat ar fi de genial, nu poate decide din spatele biroului ce anume ar trebui sa finanteze.

            In statele in care statl intervine direct in finantarea cerecetarii, aceasta se face:
            a) limitat, strict in ce priceste subiectele critic
            b) intr-un stat liberal, in care oricum cea mai mare parte a resursei umane merge in sectorul privat pentru a derula si acolo cercetare-dezvoltare

            Romania este un exemplu de supravietuire a mentalitatii comuniste sub forma ascunsa a socialismului. Este tinuta acolo d politiceni incapabili sau inconstienti, ce propavaduiesc interventia statului in orice.

            Intotdeuna in primii ani socialismul da rezultate.

            Dar cand societatea se pabuseste sub povara minciunii egalitariste, este nevoie de o minune pentru a asigura revenire.

      • Mă îndoiesc că MCI are vreo contribuție la realizarea patentelor in cadrul unei companii. Pentru că nu dorește, nu susține, nu încurajează.
        Am un coleg care s-a inscris la doctorat in timp ce lucra, pentru a-și continua studiile și dezvoltarea personala. O cerință obligatorie a studiilor doctorale era (cred că mai este) să fie prezent în cadrul Universității / Politehnicii un număr fix de ore. Chiar daca nu lua bursa (pentru că deja era angajat cu norma întreaga la un job), omulețul trebuia să meargă minim 4 ore fizic acolo. De regulă profesorul dorea dimineața, când venea el la ore. Aproape imposibil pentru un adult 25+ cu familie de întreținut și full job. Permisivitatea nu era de așteptat de la jobul care îi furniza banii, ci de la Universitatea care profita de experiență lui practica.
        Patentele dezvoltate in cadrul Companiei și patentate pe numele lui în cadrul Companiei nu au fost recunoscute de către Universitate ca activitate de cercetare în cadrul doctoratului. Patentele, pe numele omului, in perioada doctorală, nu aveau afilierea Universității și au fost inutile. Aici trebuie lucrat cumva. Legislația permite realizarea de lucrări de licență/master în colaborare cu companiile, dar nu știu nimic de proiectele doctorale.
        Avem foarte putini oameni care își fac licență în cadrul Companiei, tocmai datorita reticentelor profesorilor in Universitatea Tehnica cu privire la acestea. Exista un „razboi” nescris intre ei și noi, orgolii neînțelese, înțepături discrete.
        Soluțiile necesita permitivitate și deschidere. Dar nu din partea companiilor (ele oricum caută tineri și îi susține în internshipuri și part-time-uri), ci din partea Universităților și a MCI.

        • Exact! Cei de la MCI ar avea destule de facut in loc sa se laude cu Geneva. Doar ca pentru ei este mai simplu sa nu faca nimic si sa gaseasca chestii cu tenta nationalista cu care sa se laude. In plus aceste lucruri ii valideaza indirect ca deh, rezultate in timpul conducerii lor. Nu mai intreaba nimeni ce si cum au finantat. Numarul medaliilor este tot ce se contorizeaza.

    • „Nu cunosc exact cazul Dacia dar nu mă îndoiesc că preluarea de către Renault a însemnat mai mult patentele pe care fabrica le deținea la momenful achiziției.” Dacia avea la momentul ala oameni calificati, o experienta serioasa si era lider de piata. E foarte greu de inteles ce tehnologii avansate ar fi putut detine, din moment ce Loganul nu mai are mare lucru in comun cu Daciile mai vechi….din fericire.
      Cat despre patentele facute ca angajati romani…probabil pentru asta sunt platiti, sa inoveze.
      In plus, avansati ideea ca statul roman sa detina 10-20% din patent – puteti sa oferiti si un fundament rezonabil acestei posibile pretentii?? Iar ca angajatul roman sa detina el 10-20% – va garantez ca nimeni nu-si doreste sa dea bani din buzunar pentru a sustine cota parte din cheltuielile obtinetii si mentinerii patentului. Procedura standard e ca angajatul sa capete o suma de bani (modica) si eventual, daca patentul aduce ceva bani (un produs care se vinde) poate sa mai ia cate ceva in fiecare an. Asta e procedura standard, cel putin in Germania.
      Patentele se fac pentru portofoliu sau pentru a impiedica concurenta, mai ales cea din Asia, sa patenteze ei ceva similar.

      • Ok, pot admite că fabrica/uzinele Dacia a/au fost cumpărată/e doar pentru a se elimina competiția din zona Sud-Est europeană pentru Renault. Dar mă îndoiesc că masina Dacia putea fi vândută pe piata europeana fără să aibă componentele patentate și acceptate de către piața europeana. Poate că exteriorul Dacia nu seamăna cu exteriorul Logan, dar „injectorul” Dacia se poate găsi in injectorul Logan (sau „valva cu închidere controlata” sau „dispersorul x, y”).
        Nu, nu avansez nici o idee cu 10-20% din patente să aparțină statului român. Desigur, angajații sunt plătiți sa inoveze și ei asta fac. Ideea era doar că în Ro se inovează și chiar foarte mult. Mai corect, in locațiile din Ro ale companiilor străine. Si în locațiile companiilor românești, desigur. Statul român nu are o evidenta a acestor patente dezvoltate de către romani in Romania (chiar dacă lucrează în companii străine) sau cel puțin așa pare. Dar da, clar patentele aparțin companiilor mama, ce aparțin acționarilor. Și da, oamenii sunt platiti pentru a inova.

    • @Stefan
      Si eu lucrez intr-o mutinationala, nu in România. Mi se pare firesc ca inventiile sa revina companiei daca le realizezi cu mijloacele companiei. Pentru asta primesti un salariu, negociabil, ca sa dai totul timp de 8 ore pe zi. Tara unde traiesc nu are nevoie de inventiile noastre individuale, dar totusi le stimuleaza prin fonduri, programe (nu sponsorizare de mers la saloane). In ciuda acesor inlesniri, o mare povara ramîne totusi pe umerii celuia care da nastere inventiei.

  6. Mi-ati adus aminte de tinerete!
    Acum jde ani am participat la o conferinta, sau ce-o fi fost, la Londra, pe finantare.
    Organizatorii (aveau si ceva romani in echipa, la o bere au spus-o p`aia dreapta, de ce era organizata „chestia”) aveau ca singur scop profitul realizat de pe urma conferintei (taxa era de fo 3-4000 de lire, de persoana, 3,4 zile cazare, masa, ceva intalniri, 2-3 „ziceri” cu aia de la Camera de Comert, intalniri cu companii fara clienti care cautau sa vanda, cautau piete in estul rupt in fund, greu de tot, nu erau bani, inflatie cat cuprinde…deh,anii 90) nu ca ar fi ceva rau sa vrei profit :P, dar nici dracu nu se uita la noi, voiau doar sa vanda-am incercat sa gasesc un cumparator ptr firma mea, asa, de amoru artei, era sub1 milion de marci, 7 hectare de hale decente, numai astea valorau de cateva ori mai mult, ca asa se socotea atunci „valoarea”, cat teren era al firmei :P..ba, eu, fiind de la o companie mai mica (3000 de angajati), ailalti erau de la Petrom, Oltcit, un grangure din Balta Mare a Brailei! ce dracu voia? finantare de milioane bune ptr cateva zeci de combine si utilaje noi, ca la Bancorex, toti au luat-o in barba, dupa cum se cam si stia din start,- am fost „uitat” de organizatori la aeroport, abia in avion, la numarare, m-au dibuit :P
    Cam toti particiantii se cunosteau, mai fusesera la n`spe „chestii” din astea. Eu eram la prima (si ultima) si mi se rupea si mie de finantarea lu`peste, era imposibil sa o faci direct de la banci europene (ceva de genul BERD, a guitat un director de la nu`s ce banca „suprastatala” din asta fo ora, ca sa ne spuna ca nu se poate decat via bancile noastre din tara, la dobanzi de trei ori mai mari, normal) altfel decat via banci romanesti sau filiale din tara,”excursia” era de fapt un bonus oferit de manager ptr ca facusem nu mai stiu ce ptr firma. Apoi am invatat ca era o regula, cam in fiecare an , daca erai vazut bine, pe bune sau nu, puteai prinde o delegatie afara, fara sa ai nu stu ce tinta sofisticata de atins. Era o mica vacanta pe banii firmei.
    Asa ca eu unul inteleg foarte bine „chestia” cu targul de la Geneva, ohoo, Elvetia, diurna in CHF! daca era la Videle?,
    Iar cat priveste brevetele am gasit maian prin debara si un morman de brevete de „inovatie” inutile, sau de mult fumate, aveai norma daca lucrai in proiectare.
    Da, spilul e cate sunt interesante pentru companii private, sa le cumpere, sa le puna in practica, asta e masura adevarata. Nu „premiile”, nu mai pune botu nimeni la caldarea cu premii de doi lei
    Bun, pana la urma excursiile mascate erau pe banii companiei, dar daca ne gandima ca atunci era una de stat, tot aia e! Si MCI-ul ce e, in fond? Tot o chestie de stat, probabil ca „schema” e tot aia…vacante, diurna, bla, bla…poate mai pica vreun fazan care chiar crede ca acolo-si gaseste clienti, investitori.
    Acuma interesant ar fi de stiut unde si cum chiar poti sa-ti promovezi pe bune inventia, la noi.

    • participarea la congrese, conferinte, expozitii e pt. o firma, cit de cit serioasa, obligatorie. Aceasta participare trebuie privita ca un act de munca, nicidecum ca o plimbare.
      Am participat des la asemenea evenimente chiar in locuri de vis Barcelona, Paris, Würzburg, Berlin, Istanbul. Daca te duci cu gindul, hai sa vad ce e pe acolo, mai bine stai acasa, daca insa te pregatesti din timp, sa vezi cine vine, sa-ti faci din timp program de legatura cu unul sau altul, sa documentezi tot ce ti se pare interesant pe acolo, atunci crede-ma ca nu ai timp nici macar sa maninci, cum mi s-a intimplat mie de mai mult ori, da pai sa mai faci si turism.

      Cu mai multi ani in urma eram singur la o expozitie la München, Materialica, m-am uitat pe lista si am vazut mai multi romani, dar nu intilneam pe niciunu in carne si oase. Am asteptat masa si am tras cu urechea si am cunoscut citiva. Veneau la congres doar la masa, mai apoi plecau, mai ales ca era si Oktoberfest. Am reusit sa-i „oblig” pe citiva sa participe la niste teme f. interesante si chiar la epozitia adiacenta. La sf mi-au multumit f. mult.

      • Da, o fi, in teorie :P sau poate prin alte parti
        Dar sa nu-mi spuneti ca nu stiti, chiar in companii private, de vacante mascate in tot felul de delegatii. Nu regula, dar exista la greu si asa ceva, astai ca si ieri. Sunt tolerate.
        Micii despoti zonali au o libertate care le permite asta, si, pana la un punct poate fi considerat ca facand parte din fisa postului, daca isi fac treaba.
        Dar asta se intampla pe banii firmei, nu bani publici.
        Despotii astia de stat sunt insa si mai ai dracu, pentru ca „firma” pe care o reprezinta e buna de muls si de fraierit din pix, din vorbe, ceva de speriat!
        Am prins si ce ziceti dvs, dar mult mai rar, si, de regula aveai o tinta destul de concreta: echipamentul X e bun sau nu ptr firma? face ce „zice”, este mai perfomant ca Y etc… Si trebuie sa dai un raspuns clar, da sau nu. Rapid.
        Imi aduc aminte, insa, de alta, in Praga..apropo,orasul e superb,imi place la nebunie (ala vechi, nu cartierele cu blocuri, evident)
        Se intalnea fosta CAER, acum defuncta, dar cam cu aceleasi narvuri. Pe electrotehnica, cica fiecare isi prezenta produsele, companii diverse, oragnuzate de nu`s ce firma, dar la pretuti muuuult mai mici. Iarasi toti cam voiau sa vanda. Culmea pe noi ne intersa sa cumparam, sa vedem daca putem gasi materiale bune (tabla silicioasa, materiale electroizolante etc) in tari din est cu oaresce traditie (rusii, cehii de ex), la pretuti mai mici ca giganti din Vest. Teoretic nu se putea sa nu gasesti ceva decent, asa cum si motoarele noastre erau foarte bune(cam 60-70% export in vest la acea vreme) tabla de la Kosice era decenta, cine stie? era lipsa de informatie la zi internetul era la inceputuri, aveai nevoie , asa cum ziceti si dvs, de contacte directe.
        Oricata pregatirea am facut, oricate anlize pe grupe de produse materiale, preturi …zero rezultate. enervant si frustrant, adevarat!
        importanta era paranghelia de la nu`s ce ambasada, toti vorbeau in ruseste, doar doi am binganit altfel, in engleza si franceza. Tot felul de moscodei cu mecle de activisti raspopiti
        Am dat , totusi peste un rustinerel, uau, poate, poate era mai interesat sa faca afaceri… care ne oferea folie electroizolanta usor mai ieftina ca Isovolta sau Du Pont :P Basca o excursie cu „tot ce trebuie”, daca luam de la el.
        Am solicitat mostre…o calitate absolut de neacceptat. cu tot cu fetitele lui, altfel superbe si ele :P Ca orasul!
        P.S. Stiu ca nu suna bine, vai, ce teme misto si ce discutii savante sau, in cazul articoluli de fata vai ce inventii tari si premii binemeritate, analizate de experti la sange, pregatire bla, bla…dar, asta era (atunci)fateta nevazuta a lucrurilor si tare imi e ca multe nu s-au schimbat.

        • La asemenea events sunt de toate pt toti, fiecare isi stie si-si urmareste interesul, e absolut normal.
          Nu e de condamnat un angajat care primeste o asemenea excursie ca o rasplata si-si face citeva zile frumoase.
          Eu vorbesc in special de angajatii unei firme care traiesc din R&D, una din cele mai nasoale chestii deoarece trebuie sa produci idei pe banda rulanta. Un asemenea angajat incerca sa profite si de o excursie cumva de placere.

          In anumite domenii e extrem de important sa-ti formezi o retea de firme, cunostinte, institute, specialisti astfel incit sa poti apela la cineva atunci cind tu habar nu ai.

          Exemplu, ca specialist in materiale am primit o intrebare urgenta ce material de etansare e potrivit pt. zone din america de sud unde colcaie termite!? Trenurile erau gata, ca de trenuri vorbim si fusesera refuzate de beneficiar ca nu se certificase rezistentra etansarii la termite (furnici). Habar nu aveam de subiect, dar intilnisem la un congres o bioloaga, o chema Nadine, cu care m-am conversat despre bionica, chestie cu care eu nu prea aveam nici in clin nici in mineca. Asa ca am pus mina pe telefon si am sunat-o s-o intreb cum e treaba cu termitele.

  7. Exista cateva cuvinte (re)cunoscute: prost este cel care da, nu cel care cere.
    Schema prin care unele organizatii fac bani pe seama instituțiilor bugetare sau private din tarile in curs de dezvoltare, pentru o brumă de vizibilitate, este folosita si de unele universitati:

    „European Business Assembly, prin Socrates Committee of Oxford, a declarat Universitatea Apollonia „BEST REGIONAL UNIVERSITY” – License # VI/XII/XIII.”
    https://www.univapollonia.ro/identificare/

    In realitate este vorba de titluri, contra bani.
    https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/o-facatura-universitara-ce-legatura-este-intre-a-buticula-lui-burlui-si-oxford–179430.html

    Ceea ce este cu adevărat trist, e implicarea MCI in pseudoevenimente de inovare. Asta in conditiile in care bugetul este insuficient pentru competiții cu periodicitate predictibila.

  8. Sper sa nu cadeti in depresie daca am sa vin cu niste precizari >:)
    Conform HG 518 din 1995 adusa la zi in 2012 (si poate adusa SI mai „la zi” ulterior), plafoanele de diurna si cazare pe zi, in Elvetia sunt (pe prima coloana trec pulimea, adica dintr-astiaaa… mai de-alde noi, ashaaa… pe cea de-a doua trec demnitarii), in euro:

    Diurna: 38; 60
    Cazare: 150; 300

    Art. 7 (2): „Perioada pentru care se acordă diurna în valută se determină în funcţie de mijlocul de transport folosit, avându-se în vedere:
    a) momentul decolării avionului, la plecarea în străinătate, şi momentul aterizării avionului, la sosirea în ţară, de şi pe aeroporturile care constituie puncte de trecere a frontierei de stat a României;
    b) momentul trecerii cu trenul sau cu mijloacele auto prin punctele de trecere a frontierei de stat a României, atât la plecarea în străinătate, cât şi la înapoierea în ţară.
    (3) Pentru fracţiunile de timp care nu însumează 24 de ore, diurna se acordă astfel: 50% până la 12 ore şi 100% pentru perioada care depăşeşte 12 ore.”

    Art. 9 (3) „În situaţia în care cazarea nu poate fi asigurată la unităţi hoteliere sau altele asemenea, personalul poate să închirieze şi locuinţe, însă cu plata unei sume în limita a 75% din plafonul de cazare.”

    In cazul urmatoarelor categorii, plafonul de diurna se poate inmulti cu 1,60:
    „ministrii, secretarii de stat, secretarii generali, subsecretarii de stat, personalul încadrat în functii asimilate acestora prin acte normative, precum si prefectii, subprefectii, primarul general si viceprimarul Capitalei, presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene, ambasadorii, academicienii si membrii corespondenti ai Academiei Române, seful Statului Major General, prim-loctiitorul si loctiitorii acestuia, inspectorul general al Inspectoratului General al Ministerului Apararii Nationale, sefii departamentelor Ministerului Apararii Nationale si loctiitorii acestora, seful Statului Major al Trupelor de Uscat, seful Statului Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene, seful Statului Major al Marinei Militare, loctiitorii secretarilor de stat din cadrul unitatilor care au astfel de functii, emisarul special pe lânga coordonatorul special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.
    Pentru aceleasi categorii, plafonul de cazare se poate inmulti cu 2,00!

    Precizez din nou: este vorba despre sume FORFETARE, acordate PE ZI (adica 75% din sumele de la inceput, inmultite cu 1,6, respectiv cu 2,00 – cu aprobarea, totusi, a conducatorului unitatii – adica in cazul acesta, ministrul insusi)!!

    Mai departe, niste maruntisuri:
    „Art. 15
    (1) De drepturile stabilite prin prezenta hotărâre beneficiază şi personalul care participă la unele acţiuni organizate de către partenerii externi, dar numai în măsura în care, din documentele primite sau din înţelegerile încheiate, rezultă că partenerii în cauză nu suportă integral cheltuielile de deplasare.
    (2) În astfel de cazuri, cu aprobarea conducerii ministerelor sau a celorlalte unităţi trimiţătoare, personalul menţionat la alin. (1) poate să beneficieze şi de:
    a) diurnă şi cazare în valută, pe timpul necesar călătoriei până la localitatea de destinaţie, respectiv până la data preluării personalului de către organizaţiile sau partenerii externi, precum şi pe timpul revenirii în ţară, în funcţie de orarele mijloacelor de transport;
    b) diferenţa de diurnă în valută, dacă sumele acordate de către organizaţiile sau partenerii externi respectivi sunt sub nivelul baremurilor la care are dreptul personalul, potrivit categoriei în care se încadrează.
    Art. 16
    (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică şi personalului din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acţiunilor menţionate la art. 1.”

    Art. 11 (1)
    „Valuta necesară pentru acoperirea unor eventuale cheltuieli neprevăzute, precum şi a celor pentru convorbiri telefonice, telex, comisioane de schimb, diferenţe de tarif la cazare şi altele asemenea, necesare îndeplinirii misiunii, se acordă în limita unei sume de până la 50% din totalul diurnei şi al plafonului de cazare la care are dreptul personalul.

    „(2) De asemenea, cu aprobarea primului-ministru, secretarul general al Guvernului şi miniştrii conducători de delegaţii oficiale în străinătate pot să beneficieze de o sumă în valută în limita a 1.000 dolari S.U.A., în vederea acoperirii unor cheltuieli de ordin protocolar. Primul-ministru poate să efectueze astfel de cheltuieli până la 2.000 dolari S.U.A.

    Art. 4 „(1) Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi alte instituţii publice pot trimite în străinătate, în cadrul delegaţiilor proprii, şi salariaţi ai altor instituţii publice, cu aprobarea conducerii unităţilor de la care provin, precum şi alţi specialişti cu care s-au încheiat convenţii civile de prestări de servicii în condiţiile legii, în măsura în care prin convenţiile civile respective s-a prevăzut acest lucru; cheltuielile de deplasare aferente, cu excepţia drepturilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. B, se suportă de către unitatea trimiţătoare.”

    Kam asha…! >:)

    • Multumiri pentru precizari, ar fi grozav daca ati gasi si contractele cu mult mai multe zerouri pe care ministrii vremurilor respective le-au semnat pe bani publici si care ulterior nu au mai fi putut fi gasite desi nu erau secrete de stat (si de care nu a auzit nici CSAT ?!). Eu unul as fi multumit daca ministrii s-ar multumi cu diurnele respective si ar semna contracte publice care sa reprezinte cu adevarat cetatenii.
      Multumiri autorilor pentru articolele despre banii cheltuiti pe cercetare in Romania; unele cheltuieli trebuie puse in perspectiva: acum 7-8 ani citeam cu stupoare ca un ministru a alocat circa 200 mii euro pentru participarea Romaniei la un targ de mirese din Dubai (sau alta tara din Orientul Mijlociu). Comparativ, cei 150 mii de euro estimati la Geneva sunt cheltuieli onorabile

  9. Cu banii aruncati se puteau face 2-3 cercetari serioase sau macar se putea organiza o sesiune de comunicate stiintifice pentru elevi.

    Sau se puteau dota cateva laboratoare de fizica si de chimie.

    Sau macar ii faceam bancnote si le dadeam foc, macar contribuiam la reducerea inflatiei :-).

    Cand ma gandesc cate idei bune ale unor oameni care chiar sunt dotati pentru cerectare s-au pierdut in ultimii 20 de ani din cauza alocarii stupide a fondurilor, si acelea exagerate, mi se face rau.

    ===

    Avem nevoie de o piata libera, de o economie diversa. Astea se pot obtine numai si numai prin antreprenriat si sector privat de afaceri puternic. Nu se poate rezolva prin masuri punctuale, inclusiv in domeniul cercetarii si inovarii. Ajungi pana la urma sa decizi fiecare maruntis pritnr-o lege.

    Sa incetam pomana si sa acceptam imbogatirea. Altfel, oricum te-ai rasuci nu poti organiza o soecietate intreaga din birourile Guvernului. Sau poti, dar acel regim este unul comunist (de extrema stanga in orice caz).

  10. Elveția cu 4 limbi administrative de stat e pe locul 1 la inovații pe cap de locuitori din lume. De ce?
    La Aix-la- Chapell- Aachen E. Macron și A. Merkel au prezentat publicului la decernarea Karlspreis (Charlemagne) Medaille pentru noul președinte francez:
    1) Refondarea ZE se va face acum în Mai-Iunie la Sofia/Bruessel cu un cerc restrâns ZE „avantgarda franceză-cei binevoitori- nucleul dur“ fără ceilalți (est- Vișegrad, conflict cu statul de drept Polonia, libertatea presei Ungaria, etc. Unanimitatea de voturi nu mai contează în ZE, blocarea est nu mai ține). Se va crea un fond pentru inovații- cercetare instituționalizat în ZE (vezi Airbus). România?
    2) E. Macron propune 20 Universități (vezi malurile Rinului Freiburg, Basel, Mulhouse) UE conectate. Ce nu găsești în propria limbă (filozofie, știință, artă, literatură, muzică, etc) iei de la partenri UE. Traduceri și traducători sunt brandul european. Dubla cetățenie, cea din țara natală rămâne, completată cu drepturi cetățenești UE. Muncitorii degajați…
    3) Suveranitatea UE 2018- 2021 înseamnă apărarea granițelor, a intereselor UE și prezentare în lume cu o singură voce (Iran, vamele americane).

    … „… Să ne uităm un pic la Global Innovation Index 2017(GII), știți voi, cel cu care se laudă Ministerul în raportul de activitate cum că suntem în top 50 țări inovatoare la nivel mondial. Atâta doar că locul 42 pe care-l ocupăm ne clasează la coada Europei, în spatele bulgarilor (36), dar surclasăm Muntenegru (48) și Mongolia (52), de exemplu…. „….

    România la președinția UE 2019? Care interese?
    Participare la fondul ZE (Euroland mai adânc, mai puternic integrat azi) pentru cercetare- inovație?

    • „România la președinția UE 2019? Care interese?” Cum care interese? Alea pe care o sa le primeasca Iohannis scrise in germana sau franceza pe o hirtiuta dupa modelul Basescu, Ponta, Isarescu, s.c.l. Sau aveti iluzia ca nea Klaus o sa zica ceva pe-acolo de capul lui?

      • Nimeni nu mai e HEGEMON în UE a precizat E. Macron în dialog cu studenții la Aachen (azi nu mai e nici un Napolen Bonaparte, nici Adolf H.) la 10 Mai 2018. Democrația vest e baza UE, valorile, statul de drept. UE.
        E. Macron nu va ceda o literă în favoare esticilor „iliberali“. Nu mai acceptă „unanimitate de voturi“ în consilliul ministerial (șefii de stat) cu blocaj estic. Până acum 27 x da e da, un nu și totul e nu. Legile se votează la București în Parlament (PSD-ALDE), nu se fac La Berlin, Paris, Bruessel, se preiau după ce au fost aprobate în unanimitate.
        Paris face „ZE mai puternic integrată“ în Iunie 2018 (A. Merkel sprijină: inovații- cercetare cu budget și institutionalizat ZE, bani pentru apărare, Uniune bancară, etc).

        Părerea dv. că vestul, UE 1957-2017, are ceva asemătător cu „dictatura“ de tip estic (Stalin, Dej, Ceaușescu, Hodja, Sivcov) nu corespunde cu realitatea vest.

        Este o frică „est“? Restanțierii Dâmbovițeni…. decalajul secular… autohton specific… naționalismul izolationist….
        2019? Eu cu cine votez?

        • Nu se poate compara dictatura rusilor cu smenul practicat de UE. Deranjanta este ipocrizia si faptul ca jaful soft (in comparatie cu ce faceau sovromurile) al resurselor naturale este vindut ca activitate de investitie de capital, sclavia pe bani putini drept creare de locuri de munca si alte aiureli cu care incearca sa ne prosteasca. Lumea s-a cam prins care este treaba, iar vaietele bruxelleze despre populism si nationalism suna cam ca latratul in pustiu si nu mai au niciun efect. Deriva nationalist-populista este rezultatul jmekerelilor facute de dumnealor douazeci si cinci de ani in marginea asta a Europei, asa ca acum, daca nu mai merge cu prosteala, punem biciul pe ei ca sa vada si sclavetii din est cine-s jupinii care conduc cadrilul. Exact ce vrea Putin ca sa intre ai lui la praduiala atunci cind au sa se scirbeasca toti cei de pe aici de UE. UE o sa crape in citiva ani, fratiile ruso-germana p-o mina cu francezii au sa-si vada de biznisul lor si daca nu sint americanii pe aici, iar iese cu prapad pentru astia din viteza a doua spre a treia. Ca intotdeauna, istoria se va repeta. Deci, a se slabi cu vrajelile cu democratie, integrare, UE, stat de drept, etc. Totul e pe banii si nimeni nu vrea sa piarda el parale ca sa se integreze amarastenii din est, mai ales ca dupa juma’ de veac de comunism, nu prea au cum, nici nu prea vor, iar tinerii care ar fi putut s-o faca si-au luat talpasita. Carne de tun pe granita cit sa-i tinem pe rusnaci pe loc citeva saptamini pina se organizeaza ei in caz de razboi si de jumulit ce se poate jumuli de la fraieri pe timp de pace, cam asta ar fi pozitionarea noastra. Chestia asta se cheama in bruxelleza „viteza a treia”.

    • Elveția cu 4 limbi administrative de stat e pe locul 1 la inovații pe cap de locuitori din lume.

      Herr Kurt, ce faci mata se cheama taie brice, arunci niste info care, chipurile, sunt de necontestat si incepi mai apoi cu speculatii de doi bani.

      Domnu Kurt, /, Elvetia nu e pe primul loc la inventii pe cap de locuitor in lume ci, cel putin in 2015, Lichtenstein, apoi Corea, Japonia. Si asta nu are nici o legatura cu Macron, in nici o tara serioasa inventiile nu sunt generate de investitiile statului cum incerci mata sa sugerezi.

      • Check, recheck, doubleck.
        Statul nu face inovații-cercetare (SUA: Pentagon dă, a dat bani, computere, Intel, etc). Budget pentru cercetare- inovații ZE (Airbus) e o „boală“ franceză de la Louis 14 (oglinzi Venețiene) până azi. Elveția e considerată în SUA pe locul unu la inovații „pe cap de locuitori“. Bine cercetat.
        E. Macron „cere“ bani, cere budget ZE, cere „cercetare- inovații“ institutionalizat (AI inteligență artificială, China 10 miliarde Euro pe an). Greu de înțeles, da. Nu toți gândesc în franceză. Olandezii nu, Viena nu….
        Nu ma ating „regățenii restanțieri“ cu limbajul lor autohton specific.
        Curat murdar.

  11. 1. Satul plateste bani seriosi de la buget cu participarea la asemenea evenimente (ne asigura cineva mai sus ca sumele sunt infime prin comparatie cu alte lucruri. ce atata caz pentru cateva sute de mii de euro.).
    2. Toti participantii primesc medalli cu care se pot lauda unde cred ei ca prinde chestia asta.
    3. Organizatorii fac un ban cinstit dand medalii de aur fara numar tuturor doritorilor.

    Lipseste totusi ceva… parca nu se leaga povestea. Ceva reprezentanti ai statului trebuie sa faca o selectie a chiloteilor extensibili care urmeaza sa ne reprezinte si sa fie medaliati la cel mai inalt nivel. Cum se desfasoara selectia asta? Da statul banii asa, fara sa primeasca si ilustrul reprezentant al statului o mica atentie din partea viitorilor medaliati? N-au brevetat si reprezentantii statului vreo schema pe acolo, nimic?

    Cu ani in urma, inainte de a intra in UE, participarea la chestii din astea era un mod de a obtine vize pentru tari din vest. Inventatorul aducea cu el 2-3 „colaboratori” care uitau sa se mai intoarca. Nu mai stiu care era pretul pietei.

    • @R2, 1. nu cred ca vorbim aici de sute de mii de euro, scrii fara sa cunosti. Cat plateste statul pentru organizarea unor competitii sportive, spre exemplu? … cat va plati statul pentru organizarea campionatului european de fotbal din 2020? … saloanele internationale de inventica sunt prilejuri pentru inventatori de a se afirma, eu am beneficiat de un asemenea prilej. acest articol este si o ofensa la adresa inventatorilor nu numai la adresa MCI.

      2. nu toti participantii primesc medalii, si daca ar fi asa ce ar fi rau in asta ? … este tot o gresala a presei de a crea o perceptie eronata despre valoarea medaliilor de la saloanele de inventica. o medalie de aur din inventica nu este la fel de valoroasa precum o medalie de aur de la gimnastica, spre exemplu, nu atesta calitatea de „primul loc” pentru inventator, poate fi vazuta ca o nota de 10, iar note de 10 pot sa obtina toti studentii la un examen. mai sunt premiile speciale ce sunt decernate de delegatiile altor tari, de institutii sau organizatii. veti gasi in presa foarte multe articole elogioase la adresa inventatorilor premiati insa este un elogiu exagerat ce denota lipsa de profesionalism a ziaritului si nicidecum neprofesionalismul inventatorului.

      3. iarasi scrii fara sa stii … nu ai nico dovada.

      Am participat la saloane si inainte de 2007 si imi amintesc ca vamesii romani erau bucurosi si ne urau succes afland ca vom reprezenta Romania la o competitie.
      Recomand tinerilor sa participe la saloanele de inventica! Avantaje:
      1. isi promoveaza inventiile
      2. au prilejul de a vedea rezultatele cercetarilor altor inventatori
      3. afla despre oportunitati de a-si finanta proiectele
      4. se pot bucura de o medalie care va ramane o amintire frumoasa :)

  12. Salut.
    :)
    Despre OSIM vreau sa spun cateva lucruri. In primul rand, pagina lor web este o mare mizerie. Voi ati intrat pe pagina?… Aspect urat, structura proasta, informatie dezordonata, limbaj de lemn, prea tehnic…

    … chiar nu trebuie sa cunosc tehnicalitatile. Treaba mea, ca persoana creativa care (cred eu, sau paranoia din mine) cam am reinventat roata, ca am eu ideea secolului, este doar atat: sa am o idee. In rest pot fi cel mai prost om de pe Terra, iar OSIM trebuie sa se asigure ca acel cel-mai-prostovan-dintre-pamanteni intelege ce are de facut pentru a inregistra / incerca sa isi valorizeze ideea.

    Asadar, informatia pe situl OSIM este complet inutila. Idem info-ul pe care il primesti daca te deplasezi la sediul lor din zona Universite. Ai zice ca nu vor sa te ajute. Ai zice ca vor sa ajungi la mana diferitor avocati, „experti in patentare”, sa platesti ‘jde taxe si comisioane, onorarii… Sau sa renunti.

    Praf. Si pulbere. Asta este OSIM. Praf si pulbere. Sub orice critica.

  13. * valorifice

    Cat despre procesul de patentare in sine, banuiesc ca oriunde in lume, este extrem de scump si de greoi. Foarte scump, inutil de complicat, termen nesimtit-de-lung. Dureaza cu anii. O bataie de joc.

    Dar asta nu-i tot. Odata obtinut un patent e TOT treaba ta sa il aperi in instanta. Cu alte cuvinte, daca cineva iti copiaza ideea / produsul tre’ sa apelezi la tribunal. Adica sa ai bani si timp de asa ceva, ca altfel brevetul tau este egal cu zero. Iar daca cel care ti-a furat ideea este „mare si tare”, are o armata de avocati, pana rezolvi tu ceva… daca vreodata…

    Mie mi s-ar fi parut normal sa existe o comisie de experti care sa evalueze o situatie, iar daca incalcarea proprietatii intelectuale este evidenta sa o OPREASCA. Cel care da in judecata sa nu fie cel care isi apara proprietatea, ci firma care este convinsa ca nu face asta.

    … altfel de ce imi mai bat capul cu procesul de patentare? Ca sa am dreptul sa alerg dupa toti cei care, dupa toate chinezariile care… Nu! Eu vreau sa am pe cine sesiza, iar asta sa fie de ajuns. Oamenii aia cu capetele mari, expertii sa aiba o parere clara, argumentata, si daca este cazul sa ia masuri.

    • Ce știu eu despre patentarea in Ro: se depun actele necesare (sunt duse la sediu OSIM hârtiile și un suport magnetic/CD, in formatul cerut de ei). Între documentele de completat sunt unele care cer ca tu, aplicant, să vezi dacă nu exista eja patentata ideea ta. Poți depune patentarea roatei, dar surpriza, cineva poate să aibă un patent asemănător. Daca asemănarea este de peste 50%, petiția va fi respinsa.
      Procedura durează 1 an în care pe site-ul instituției apar informații despre ceea ce dorești să patentezi. Cei care au un alt patent (asemănător) de aparat, depun contestație în acest an pentru a-și apăra ideea lor. Este interesul celui care are deja un patent să îl protejeze daca este interesat de el. Și are la dispoziție acel an în care poate depune contestație direct la OSIM, fără avocați sau alte cheltuieli inutile. După acel an, sunt necesar avocații.
      Același lucru și în UE. Doar că aici domeniile sunt mult mai fine, ofițerul căruia îi parvine dosarul are o baza de date cu toate patentele pe domeniul respectiv. Și are răspunderea căutării similitudinilor intre patentul depus și cele deja existente. Și aici exista o perioada de așteptare intre momentul in care patentul este depus și apare pe site și momentul patentării in care oricine poate depune contestație. Fără avocați sau alte cheltuieli, doar procedurile specificate. Momentul depunerii dosarului și al apariției pe site a cererii de patentare este cel care definește prioritatea.
      Da, apar probleme când un produs preexistent (patentat) este îmbunătățit. Patentarea permite îmbunătățirea de produse preexistente. Daca produsul pre-existent nu este in portofoliul celui care il imbunatateste, nu poate fi folosit în producție. Se ajung la acorduri reciproce.

      • Draga Stefan,

        Nu stiu detalii despre OSIM dar uite aici cum se patenteaza la oficiul european:
        https://www.epo.org/applying/european/Guide-for-applicants.html

        Gasesti tot felul de informatii pe siteul lor.

        Cam la fel ar trebui sa fie si la OSIM.

        O „opozitie” la un patent existent nu e gratis si timpul in care poate fi facuta e de 9 luni dupa acordarea patentului. Asta doar ca un scurt exemplu de confuzie/neadevar (nu am timp sa tin un curs de patentare).

        Chestia aia cu 50% mi se pare improbabila (tinind cont de faptul ca OSIM se realiaza EPO).

        Practic mai toata lumea care scrie aici (cu mici exceptii) scrie dupa ureche.

        • Ai dreptate Cititor, sunt 134 de pagini in Ghidul pentru patentare europeană. Cu puțină răbdare se vede că nu sunt foarte multe hârtii de completat si există claritate in cerinte.
          Sigur, m-am deranjat prea mult cu informațiile. Am presupus greșit că experiența mea ar putea fi utila cuiva. Am un patent înregistrat în Ro, nu am nevoie de un curs de patentare. Poate un curs generalist despre bla, bla-urile patentări (pentru cei care au timp sa asculte). Dar ai dreptate, nu m-au interesat „fineturile”! :|

          • Draga Stefane,

            Un curs de patentare e foarte util oricui doreste sa aiba de-a face cu bransa respectiva, chiar tangential. Nu pot sa fac lista tuturor informatiilor gresite pe care le-am citit in cele peste 60 postari. A sti sa citesti o revendicare inseamna mare lucru si iti da si un oarece control asupra consultantului utilizat, ca nu toti sint cu adevarat buni. De la unul care se ocupa cu asta de un sfert de veac (nu in Romania:)).

            PS Aia cu termenul nesimtit de lung e ridicola, in special in domeniul farmaceuticelor. Si e doar un exemplu suplimentar …

            • @cititor a adaugat aici cele mai pertinete comentarii. As avea insa ceva de specificat legat de reprosurile facute la intarzierile foarte mari ale deciziilor de brevetare. Exista posibilitatea de a plati taxa de urgenta astfel incat sa se poate obtine brevetul in 18 luni. Daca se platesc cu reducere taxele (doar 20% din taxele de inregistare + publicare + examinare) e logic sa fie eliberat brevetul in 5 ani. Se poate opta si pentru model de utilitate case se elibereaza in 6 luni. Din cate stiu eu pentru a aplica pentru un brevet European sau PCT este necesara inregistrarea la OSIM iar in termen de un an de la data de depozit se poate aplica pentru o cerere internationala de brevet. Acea perioada de un an, in care solutia tehnica revendicata este protejata oriunde in lume, ar trebui sa fie valorificata pentru promovarea cererii iar aceasta promovare se poate face la SALOANELE DE INVENTII!!! Care este scopul acestei promovari ?… abordarea unor potentiali investitori care sa plateasca taxele de protectie internationala care sunt mari (de ordinul a 20.000 – 30.000 Euro (depinde de tarile in care se doreste protectia platindu-se taxe specifice fiecarei tari). Am o experienta partial reusita in acest sens in urma participarii la Salonul de Inventica de la Geneva din anul 2006. Dau un link spre cererea PCT in cauza: https://worldwide.espacenet.com/publicationDetails/biblio?DB=EPODOC&II=18&ND=3&adjacent=true&locale=en_EP&FT=D&date=20070621&CC=WO&NR=2007069929A1&KC=A1

  14. Draga Marius,

    Cei de la telecom vor brevetul imediat, cei la de pharma cit mai tirziu. Nu e nevoie de nici o cerere la OSIM pentru a urma calea PCT sau EPO. Un search destul de ieftin si rapid il fac si cei de la Deutsches Patentamt insa e cam superficial. Mult mai bun insa si mai scump e cel de la EPO.

    De multe ori procesul poate fi accelerat printr-o simpla cerere de accelerare, fara a plati vreo taxa.

    Cu privire la anul respectiv (de prioritate):
    https://en.wikipedia.org/wiki/Priority_right

    Abordarea de investitori se poate face de catre cabinete specializate in negocieri cu firme care sa preia costurile brevetarii si sa plateasca inventatorului un procent din profit ori sa-i cumpere inventia. Marile cabinete au intotdeauna specialisti in negocieri cu firmele mari (asta fara a face reclama unora sau altora).

    Multa bafta tutoror inventatorilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Doi Mici si un Anc
Doi Mici si un Anc
Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de actualitate din spațiul public, în măsura în care acestea se suprapun sau au tangență cu ariile noastre de expertiză. Articolele sunt însușite de toți cei trei autori sau sunt publicate sub semnătură proprie. O a treia categorie de articole sunt articolele invitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro