joi, ianuarie 20, 2022

Salvatorii Stângii

E de-a dreptul înduioșător să constați câte persoane, fie ele cândva politicieni și foști deținători de dregătorii guvernamentale, fie ziariști în marea lor majoritate cu rădăcini în presa comunistă, vor să sară ba cu acțiuni concrete, ba cu un sfat ori numai cu o vorbă bună, în ajutorul nu doar al PSD, ci în cel al întregii stângi românești aflate în grea suferință.
Respectivele suflete mizeriocordioase au uitat de sărbători, au lăsat la o parte sarmale, răcituri, chifteluțe, cârnați și cozonaci și au răspuns prezent la apelurile televiziunilor pe față ori numai deghizat controlate ori aservite PSD.
La România tv, demult recunoscută drept Televiziunea infractorilor, s-a dus nu doar ca să-și plângă durerile, și nevoile, și neamul (nu, de sărăcia nu poate fi vorba, de eradicarea ei a avu grijă năstrușnica mătușă Tamara) ori să își expună frustrările, ci și ca să ne notifice că e gata să uite și să treacă peste ingratitudinea pesediștilor de ieri și de astăzi fostul președinte al PSD și premier al României, dl. Adrian Năstase. Care, așa după cum am scris deja în câteva rânduri, se visează a fi un fel de Den Xiaoping, adică viitor ideolog al PSD. Al cărui rost ar fi să fidelizeze partidul doctrinelor suveraniste. Practic, dl. Năstase nu ar fi decât un fel de Liviu Dragnea.
La Realitatea tv, post care îl are ca patron oe revenitul în PSD Cozmin Gușă, intens coloratul domn Octavian Hoandră i-a avut invitați în primele zile ale anului pe tot felul de foști vechi aseciști, cadre didactice pe la Universitatea „Babeș- Bolyai”, în marea lor majoritate persoane de vârsta a treia, care și ele sunt gata să uite de nepoți și de problemele specifice vârstei spre a salva același PSD. I-am revăzut, așadar, pe fostul ministru al Propagandei, dl. Vasile Dîncu, dar și pe dl. Vasile Pușcaș. Pare-se amândoi gata să se alăture cauzei al cărei port-drapel este sus-menționatul domn Cozmin Gușă. Fără a se întreba însă cum vor putea comunica cu inși de sub-nivelul intelectual al domnilor Marcel Ciolacu și Paul Stănescu ori cu gureșe de genul Liei Olguța Vasilescu sau Gabriela Firea. Căci orice s-ar spune una e dl. Pușcaș care are în spate o remarcabilă carieră universitară, cărți serioase și un nedezmințit respect față de tot ceea ce înseamnă carte și alta greu suportabilii Florin Iordache, Eugen Nicolicea sau Claudiu Manda.
Nu s-a lăsat mai prejos nici Antena 3 care a făcut apel la „maestrul” Ion Cristoiu. Căruia, ce să vezi?, i-a trecut prin mintiucă porumbelul că, odată reîntors din America, dl. George Maior ar fi numai bun pentru a prelua șefia PSD. Însă  în ograda Evenimentului zilei unde are norma de bază dl. Coroiu este democrație și indiscutabil pluralism al opiniilor. Așa că a sărit și redactorița șefă, d-na cu telefonul veșnic lipit de ureche pe nume Simona Ionescu. Ea crede că, din motive de rudenie, viitoarea stație de pe traiectul fostului șef al spionilor din România va fi partidul Pro România. Tare mi-e teamă însă că până să revină din America dl. George Maior, praful și pulberea se vor alege din partidul d-lui Ponta.
Desigur, în orice țară e nevoie și de partide de stânga. E așadar nevoie de ele și în România. Marea problemă e că nu știu în ce măsură PSD mai are ceva în comun cu stânga europeană ori cu social-democrația. El este mai degrabă tributar unui naționalism ortodox de proastă calitate. Care, din fericire, după cum s-a văzut, prinde la un electorat din ce în ce mai subțiat numeric.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Să fim cât se poate de serioși. PSD are filiația/filiera PCR-FSN-PDSR-PSD. PCR nu are treabă cu stânga, ci cu extrema stângă, iar spectrul politic este circular (adică cel mai apropiat curent politic, apropiat de comunism adică, este național-socialismul, nu socialismul( Nazionalische Sozialistiche Democratische Arbeit Partei – NSDAP, adică partidul lui Hitler, naziștii).
    Idem în România cel mai apropiat partid de PCR-PSD este mișcarea legionară.
    Nici o treabă cu socialismul sau cu stânga realmente democratică – comuniștii au distrus partidele socialiste din România odată ce au preluat puterea. Iar după asasinarea lui Ceaușescu, post-cripto-comuniștii au infiltrat proaspăt reînființatele partide istorice, influențându-le decisiv, mai puțin PNȚCD-ul lui Coposu. Partidele socialiste reînființate erau niște anexe de buzunar ale PCR-FSN-ului.

  2. Dupa parerea mea, PSD-ul nu mai e partid politic de mult. Asadar orientarea national-ortodoxa nu e altceva decat incercarea de a capata mai multe voturi. Asa cum si social-democratia nu e altceva decat o vopsea de proasta calitate care incearca sa acopere o gasca pusa pe capatuiala. E un vechi proverb care spune „s-a intalnit hotu’ cu prostu'”, PSD-ul isi cauta prostii.

  3. Singura noastră nădejde rămâne „subțierea electoratului PSD”. Dar să nu ne bucurăm. Nici liberalii nu au un discurs prea coerent. Şi mă tem că gloata va rămâne tot cu PANNE SINE CIRCENSES.

  4. Acuma, maestre, și stânga asta e de mai multe „orientări”. Iar PSD, da, este de o orientare „sistemică”. So… WTF?!

  5. „…nu știu în ce măsură PSD mai are ceva în comun cu stânga europeană ori cu social-democrația”

    Foarte bună observația, dar este o eroare, după opinia mea, să pierdem din vedere faptul că PSD este doar o marionetă a guvernării cleptocratice.

    Înlăturarea de la guvernare a PSD, ori chiar dispariția lui, nu rezolvă mare lucru în favoarea democrației românești. Locul gol lăsat va fi repede ocupat de o altă formațiune politică. Nu are nicio importanță dacă aceea își va spune formal „de stânga” sau „de dreapta’. Acest lucru s-a văzut cât se poate de clar în vremea alianței USL și explică perpetuarea guvernării cleptocratice de-a lungul ultimilor 30 de ani, indiferent cum s-au numit partidele aflate la putere.

    Pe de altă parte, în contextul prezentat mai sus, așa cum nu avem un partid real de stânga, în România nu există nici un partid cu adevărat de dreapta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro