duminică, martie 16, 2025

Salvatorii Stângii

E de-a dreptul înduioșător să constați câte persoane, fie ele cândva politicieni și foști deținători de dregătorii guvernamentale, fie ziariști în marea lor majoritate cu rădăcini în presa comunistă, vor să sară ba cu acțiuni concrete, ba cu un sfat ori numai cu o vorbă bună, în ajutorul nu doar al PSD, ci în cel al întregii stângi românești aflate în grea suferință.
Respectivele suflete mizeriocordioase au uitat de sărbători, au lăsat la o parte sarmale, răcituri, chifteluțe, cârnați și cozonaci și au răspuns prezent la apelurile televiziunilor pe față ori numai deghizat controlate ori aservite PSD.
La România tv, demult recunoscută drept Televiziunea infractorilor, s-a dus nu doar ca să-și plângă durerile, și nevoile, și neamul (nu, de sărăcia nu poate fi vorba, de eradicarea ei a avu grijă năstrușnica mătușă Tamara) ori să își expună frustrările, ci și ca să ne notifice că e gata să uite și să treacă peste ingratitudinea pesediștilor de ieri și de astăzi fostul președinte al PSD și premier al României, dl. Adrian Năstase. Care, așa după cum am scris deja în câteva rânduri, se visează a fi un fel de Den Xiaoping, adică viitor ideolog al PSD. Al cărui rost ar fi să fidelizeze partidul doctrinelor suveraniste. Practic, dl. Năstase nu ar fi decât un fel de Liviu Dragnea.
La Realitatea tv, post care îl are ca patron oe revenitul în PSD Cozmin Gușă, intens coloratul domn Octavian Hoandră i-a avut invitați în primele zile ale anului pe tot felul de foști vechi aseciști, cadre didactice pe la Universitatea „Babeș- Bolyai”, în marea lor majoritate persoane de vârsta a treia, care și ele sunt gata să uite de nepoți și de problemele specifice vârstei spre a salva același PSD. I-am revăzut, așadar, pe fostul ministru al Propagandei, dl. Vasile Dîncu, dar și pe dl. Vasile Pușcaș. Pare-se amândoi gata să se alăture cauzei al cărei port-drapel este sus-menționatul domn Cozmin Gușă. Fără a se întreba însă cum vor putea comunica cu inși de sub-nivelul intelectual al domnilor Marcel Ciolacu și Paul Stănescu ori cu gureșe de genul Liei Olguța Vasilescu sau Gabriela Firea. Căci orice s-ar spune una e dl. Pușcaș care are în spate o remarcabilă carieră universitară, cărți serioase și un nedezmințit respect față de tot ceea ce înseamnă carte și alta greu suportabilii Florin Iordache, Eugen Nicolicea sau Claudiu Manda.
Nu s-a lăsat mai prejos nici Antena 3 care a făcut apel la „maestrul” Ion Cristoiu. Căruia, ce să vezi?, i-a trecut prin mintiucă porumbelul că, odată reîntors din America, dl. George Maior ar fi numai bun pentru a prelua șefia PSD. Însă  în ograda Evenimentului zilei unde are norma de bază dl. Coroiu este democrație și indiscutabil pluralism al opiniilor. Așa că a sărit și redactorița șefă, d-na cu telefonul veșnic lipit de ureche pe nume Simona Ionescu. Ea crede că, din motive de rudenie, viitoarea stație de pe traiectul fostului șef al spionilor din România va fi partidul Pro România. Tare mi-e teamă însă că până să revină din America dl. George Maior, praful și pulberea se vor alege din partidul d-lui Ponta.
Desigur, în orice țară e nevoie și de partide de stânga. E așadar nevoie de ele și în România. Marea problemă e că nu știu în ce măsură PSD mai are ceva în comun cu stânga europeană ori cu social-democrația. El este mai degrabă tributar unui naționalism ortodox de proastă calitate. Care, din fericire, după cum s-a văzut, prinde la un electorat din ce în ce mai subțiat numeric.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Să fim cât se poate de serioși. PSD are filiația/filiera PCR-FSN-PDSR-PSD. PCR nu are treabă cu stânga, ci cu extrema stângă, iar spectrul politic este circular (adică cel mai apropiat curent politic, apropiat de comunism adică, este național-socialismul, nu socialismul( Nazionalische Sozialistiche Democratische Arbeit Partei – NSDAP, adică partidul lui Hitler, naziștii).
    Idem în România cel mai apropiat partid de PCR-PSD este mișcarea legionară.
    Nici o treabă cu socialismul sau cu stânga realmente democratică – comuniștii au distrus partidele socialiste din România odată ce au preluat puterea. Iar după asasinarea lui Ceaușescu, post-cripto-comuniștii au infiltrat proaspăt reînființatele partide istorice, influențându-le decisiv, mai puțin PNȚCD-ul lui Coposu. Partidele socialiste reînființate erau niște anexe de buzunar ale PCR-FSN-ului.

  2. Dupa parerea mea, PSD-ul nu mai e partid politic de mult. Asadar orientarea national-ortodoxa nu e altceva decat incercarea de a capata mai multe voturi. Asa cum si social-democratia nu e altceva decat o vopsea de proasta calitate care incearca sa acopere o gasca pusa pe capatuiala. E un vechi proverb care spune „s-a intalnit hotu’ cu prostu'”, PSD-ul isi cauta prostii.

  3. Singura noastră nădejde rămâne „subțierea electoratului PSD”. Dar să nu ne bucurăm. Nici liberalii nu au un discurs prea coerent. Şi mă tem că gloata va rămâne tot cu PANNE SINE CIRCENSES.

  4. Acuma, maestre, și stânga asta e de mai multe „orientări”. Iar PSD, da, este de o orientare „sistemică”. So… WTF?!

  5. „…nu știu în ce măsură PSD mai are ceva în comun cu stânga europeană ori cu social-democrația”

    Foarte bună observația, dar este o eroare, după opinia mea, să pierdem din vedere faptul că PSD este doar o marionetă a guvernării cleptocratice.

    Înlăturarea de la guvernare a PSD, ori chiar dispariția lui, nu rezolvă mare lucru în favoarea democrației românești. Locul gol lăsat va fi repede ocupat de o altă formațiune politică. Nu are nicio importanță dacă aceea își va spune formal „de stânga” sau „de dreapta’. Acest lucru s-a văzut cât se poate de clar în vremea alianței USL și explică perpetuarea guvernării cleptocratice de-a lungul ultimilor 30 de ani, indiferent cum s-au numit partidele aflate la putere.

    Pe de altă parte, în contextul prezentat mai sus, așa cum nu avem un partid real de stânga, în România nu există nici un partid cu adevărat de dreapta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Disponibil pentru precomandă

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro