duminică, februarie 9, 2025

Săptămâna în care Băsescu a alunecat de pe sârmă

S-ar putea ca, în curând, timpul să demonstreze că frustrările sociale nu sunt un monopol al erei Băsescu.

Tulburările care au avut loc cu precădere în Bucureşti, începând cu 12 ianuarie, au dat naştere la sentimente de îngrijorare privind fragilitatea procesului democratic în România. Dar trebuie să încercăm să privim şi partea bună a lucrurilor, fără a zugrăvi evenimentele recente în cele mai sumbre tonuri.

În primul rând, oamenii n-au demonstrat pentru Gigi Becali, pentru vreun escroc de la Caritas sau pentru Radu Mazăre, ci pentru o persoană a cărei reputaţie de bun samaritean este pe deplin meritată. Succesul pe termen lung al lui Raed Arafat în crearea unui sistem de servicii medicale de urgenţă i-a câştigat acestuia respectul populaţiei, în contextul corupţiei şi incompetenţei care domină, de ceva vreme, serviciile de asistenţă medicală din România. Păstrând proporţiile, îl putem descrie ca pe un rege Carol I arab, unul care a venit în România fără a şti ce rol va avea de jucat aici şi care îşi va aduce o reală contribuţie la mersul înainte al naţiunii.

Apoi, este bine că, în diverse oraşe, oamenii par să fi reacţionat prin proteste  la demisia lui Arafat, ca urmare a anunţării planurilor de privatizare a serviciilor de urgenţă. O decizie la care Traian Băsescu a avut un cuvânt greu de spus a fost percepută ca o palmă de către cei care duc un trai la marginea subzistenţei şi care au simţit că până şi cele mai elementare servicii de asistenţă sunt puse în pericol de ultima strângere a şurubului austerităţii. Dacă oamenii ar fi primit, cu calm, o nouă lovitură la starea lor materială precară, acesta nu ar fi fost decât semnul unei societăţi amorţite, indiferente.

În al treilea rând, violenţele au fost crunte şi dramatice, mai ales în seara de duminică, 15 ianuarie, însă s-au dovedit, în acelaşi timp, răzleţe şi de scurtă durată. În prezent, dat fiind faptul că şomerii care au emigrat din România încep să se întoarcă acasă, ar putea exista pericolul escaladării tensiunilor sociale şi al creşterii ratei criminalităţii. În ultimul deceniu, după cum poate confirma şi majoritatea cetăţenilor străini, oraşele româneşti au fost printre cele mai sigure locuri de vizitat din Europa. Dar e puţin probabil că lucrurile vor rămâne astfel pentru multă vreme, de-acum înainte.

În al patrulea rând, opoziţia şi-a supraestimat şansele de reuşită, aşa cum au demonstrat rezultatele slabe ale mitingului PNL din 19 ianuarie, organizat de Crin Antonescu în Bucureşti. Reacţia sa la proteste a fost una de maliţiozitate făţişă şi de indiferenţă la adresa cauzelor acestora. Într-o manieră surprinzător de lipsită de inhibiţii, PNL a încercat să escaladeze tensiunile, folosindu-le în interes propriu. Strategia lui Crin Antonescu ar fi fost mai credibilă dacă acesta ar fi subliniat determinarea partidului său de a realiza ceva în cadrul sectorului serviciilor de asistenţă medicală, însă tăcerea tocmai în privinţa scânteii care a declanşat tulburările a fost de-a dreptul asurzitoare.

În al cincilea rând, Băsescu a renunţat la poziţia nefondată pe care o adoptase în privinţa noii legi a sănătăţii. Politica de privatizare anunţată, spre consternarea tuturor, a fost imediat revocată, iar Arafat reprimit în funcţie. Reprezentanţi ai PDL au declarat că vor avea multe de învăţat de pe urma managementului deficitar într-o chestiune cu o sensibilitate enormă la public şi că partidul va încerca să-şi repare căile de comunicare, aproape inexistente, cu societatea.

De partea mai puţin bună a lucrurilor, mă tem că sunt chiar mai multe de spus.

Băsescu a dat dovadă de incompetenţă, ceea ce înseamnă că eşecul din sănătate riscă să se transforme într-un punct de referinţă pentru întregul său mandat la preşedinţie. Concedierea unui secretar de stat cu un palmares încununat de realizări admirabile, urmată de declaraţia la televiziune în care justifică această măsură prin aceea că respectivul părea un stângist, reprezintă un exemplu perfect al incompetenţei care a dus la ruinarea propriilor colegi de partid, în trecut. Prin astfel de intervenţii spontane în mass-media, preşedintele îşi distruge reputaţia în faţa populaţiei, oferind credibilitate televiziunilor demagogice din România, unde el şi ceilalţi promotori ai schimbării vor fi întotdeauna prezentaţi drept băieţii răi.

Băsescu şi partidul său nu au nicio strategie pentru 2012, după cum remarca Vasile Blaga cu aproape un an în urmă. În schimb, a existat un efort susţinut în încercarea de a se folosi de patronajul statului şi de majoritatea firavă pe care coaliţia o are în parlament pentru a încetini avansul opoziţiei şi a-i pune piedici, ori de câte ori au avut ocazia. El şi echipa sa s-au bucurat de reuşite care i-au deranjat pe cei din USL, iar aceştia cu siguranţă se simt frustraţi că următoarele alegeri vor avea loc abia în toamna următoare. Preşedintele a fost atât de preocupat să-şi consolideze propria sursă de putere în vremuri grele, încât a uitat că tot el ar trebui să fie apărătorul poporului.

Imaginea unui om autosuficient şi chiar coleric reprezintă, cu siguranţă, o sursă de resentimente, mai ales atunci când condiţiile de trai sunt din ce în ce mai grele pentru un larg segment al populaţiei. Vremurile în care Traian Băsescu era promotorul unui nou mod de a face politică, care să încline balanţa puterii de la grupurile de interese spre cetăţeni, sunt demult apuse. Astăzi, nici nu e nevoie de manipulări excesive din partea media pentru ca Băsescu să fie privit ca un insider din establishment. El îşi ia în serios îndatoririle de preşedinte şi condamnă afişarea ostentativă a opulenţei. Dar o abordare îngustă şi lipsită de imaginaţie sugerează că, de la Cotroceni, cu greu poate empatiza cu problemele cu care se confruntă milioane de români de rând.

Deşi Crin Antonescu caută cu disperare susţinerea poporului, prăpastia dintre el şi societate este şi mai evidentă, cu mult înainte de a avea şansa să pună piciorul la Cotroceni, în calitate de preşedinte în funcţie. Calitatea esenţială pentru acceptarea şi ascensiunea sa rapidă în PNL pare a fi militantismul constant în războiul îndreptat împotriva lui Băsescu. Într-adevăr, această confruntare pare să devină una dintre cele mai lipsite de inhibiţii din istoria de 135 de ani a ţării ca stat de sine stătător. Este extrem de sugestiv faptul că maestrul unora dintre cele mai întunecate arte ale actualei epoci media, Sorin Roşca Stănescu, a fost primit în partid joia trecută, în timp ce un nou acces de revoltă erupea înaintea discursului susţinut de Crin Antonescu în faţa a 7.000 de suporteri anti-Băsescu. Fără îndoială că un alt publicist neobosit, Mircea Dinescu, a fost extrem de mulţumit de sine după ce a împroşcat-o cu un epitet vulgar pe Andreea Pora, pentru că aceasta a refuzat să aprobe o vânătoare de vrăjitoare anti-Băsescu. Este vorba despre acelaşi Dinescu care, în 2000, aproape că a fost linşat, în timp ce vorbea în numele PD în Moldova, de către acelaşi tip de mulţime pe care el, împreună cu ceilalţi demagogi din mass-media, îl susţin zilele acestea.

Oficialii care nu reuşesc să facă distincţia între protestele legitime şi revoltele ilegitime care le-au depăşit în scurt timp jonglează cu cele mai sumbre reacţii. E uimitor cum indivizi care s-au bucurat de sprijin financiar pe termen lung din partea Uniunii Europene, în vreme ce restul sectorului public a fost complet abandonat de Bruxelles, încearcă să o ia înaintea liberalilor în a aduce acuzaţii politicienilor din PDL; nu demult apăreau cu timiditate în studiourile Realităţii, iar astăzi aproape se simt ca acasă, acolo. La fel, politruci europeni precum Graham Watson sau Martin Schultz întinează valorile europene, binecuvântând metodele extraparlamentare ale protejaţilor lor din PSD şi PNL de la Bucureşti şi solicitând schimbarea regimului, ca şi cum ar fi nişte imperialişti care vor să-şi impună voinţa asupra unei ţări din lumea a treia.

Băsescu pare hotărât să continue politicile interne de care crede că România are nevoie pentru a fi un stat sustenabil. Acestea implică şi derapajele statului pe care, oricine va veni în locul lui, nu are cum să le evite. S-ar putea ca, în curând, timpul să demonstreze că frustrările sociale nu sunt un monopol al erei Băsescu.

(Traducere de Cristina Spătărelu)

Articol preluat din revista 22

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Regret ca Traian Basescu a renuntat la privatizarea sanatatii. Intr-o democratie mi se pare normal nu doar sa pot exprima pareri, dar sa am in aceleasi timp posibilitatea de a alege intre oferte. Daca doresc sistem de sanatate privat trebuie sa pot alege intre a plati servicii private vs. servicii de stat. Sub ce pretext sunt obligat sa platesc taxe pentru servicii publice precum sanatate si invatamant daca nu doresc sa apelez la asemenea servicii? De ce suntem obligati de a plati o serie de taxe pentru servicii pe care nu le dorim? E o intrebare care poate fi adreasata intregii Europe socialiste cata vreme in Europa forteaza populatia sa plateasca asemenea taxe. Mai mult Europa se confrunta cu criza datoriilor publice ceea ce inseamna ca o categorie redusa de indivizi (angajati publici de orice soi) au beneficiat de efortul altora si culmea dupa ce au irosit toti aceasti bani acum tot ei protesteaza! Nu ar fi momentul sa avem o discutie de substanta cu privire la rostul si obligativtatea taxelor si sa oferim populatiei posiblitatea de a alege unde si cat sa plateasca? Nu am nimic sa-i reprosez lui Traian Basescu, sau mai degraba, i-as reprosa ca nu a actionat mai repede in ce priveste reformele sale. „Protestele din Romania” sunt o manipulare politica a USL, sunt in acelasi timp profund imorale caci cei care „protesteaza’ acum cer in realitate nici mai mult nici mai putin decat perpetuarea unor privilegii inexplicabile, imorale si profund anti-dmocratice in sensul in care nimeni nu poate fi obligat sa plateasca pentru altii.

    • De acord cu tine. Unul singur si-a expus parerile de partea Romaniei care munceste si a fost dat afara! In rest, cei ca tine si ca mine lipsesc din dezbaterea pe sticla.

      • De acord. Cei ca noi care muncesc si platesc contributii serioase sa nu avem nici un cuvant de spus doar ce nu avem timp sa iesim in strada? Noi profesionistii care lucram eficient pe salarii corecte nu mai vrem ca banii luati cu japca in contul sanatatii sa dispara intr-o gaura neagra. De fiecare data cand avem nevoie de cel mai mic serviciu medical trebuie sa bagam mana adanc in buzunar. Sa lase 1% pentru serviciul public de urgenta iar restul vreau sa pot alege eu la ce asigurator vreau sa cotizez. Si poate sa ramana si statul o optiune, poate cei care se opun legii vor sa cotizeze in continuare la stat. Cuvantul cheie e insa ca statul sa devina „o optiune”. Ce e asa de complicat oameni buni?

    • Dar nu a renuntat la privatizarea sanatatii. Doar a amanat o lege incompleta cu vreo sase luni, pana cand va fi mai completa. Asa ca restul lametatiilor sunt de prisos.

    • Este o prostie ce a scris domnul de mai sus, deoarece privatizarea sanatatii ar trebui facuta moral si cu legi foarte clare.
      Uitati-va la clasificarea spitalelor si o sa vedeti ce slabe profesional sunt aceste locatii medicale, facute numai pentru profit si nu pentru a fi profesioniste, ca si cele private de la noi.
      Sunt, cu siguranta adeptul privatizarii sistemului sanitar, dar exact cum spuneam pe baza de legi si nu pe baza unei legi schioape facute de niste incompetenti si vanduti condusi de un nimeni, numit CRISTI vladescu pe care-l cunosc foarte bine si stiu, cu precizie ce interese are si mai ales cine-l plateste.
      Dr. Arafat, un profesionist, cu siguranta a demolat o lege facuta pe picior si la indicatiile unor grupuri de interese pentru a fura si banii de asigurari de sanatate. Presedintele a gresit cum greseste permanant cand acuza cu nume si prenume persoane, fara a avea si datele necesare pentru a-i incrimina.
      Si presedintele si guvernul sunt intro mare degringolada, deoarece au promis grupurilor de interese care-i finanteaza sa le dea, de pomana banii de asigurari de sanatate.
      Sigur, dupa reactia populatiei legata de dr. Arafat, guvernul nu va reusi in acest an sa prezinte o noua lege a sanatatii, deoarece nu are cand si nici nu are cu cine sa o faca, deoarece adevaratii specialisti nu sunt dispusi sa faca ceva la comanda unor incopetenti, iar Cristi Vladescu ar trebui sa-si ia medicamentele necesare pentru a-si pastra linistea psihica, deoarece este un nimeni si un imoral!

  2. in opinia mea, din reactiile nu neaparat a pietelor cu cateva sute, chiar mii de protestatari mai mult sau mai putin cooperanti, galagiosi, motivati ci mai degraba a celor care comenteaza in diferite medii, cred ca ar fi de dorit continuarea in aceiasi cofiguratie politica, dar cu alti actori mai proaspeti la carma si care sa continue reformele incepute; opozitia nu da semne ca ar avea solutii, iar faptul ca prin vocea unor sustinatori ai sai, mai mult sau mai putin direct (vezi declaratia lui dogaru de la TVR), se promoveaza ideea renuntarii la parteneriatele cu fondurile financiare internationale am putea reveni la perioada tariceanu, cu consecintele cunoscute .
    alternanta imi aminteste de perioada dinaintea revolutiei cand, dupa plata fortata a datoriei externe, in anul urmator speram la o imbunatatire a nivelului de trai; in acest moment traiesc aceleasi curiozitate si speranta asa se va intampla.

  3. Observatii pertinente, o analiza destul de justa si de corecta. Dar tot nu reusesc sa inteleg pe cine aprobati, pe cine sustineti, cu cine rezonati.Critica trebuie sa fie si constructiva, nu?

  4. Un lucru bun totusi s’a intamplat: intr’o tara in care s’a tot spus ca este plina de prejudecati si clisee oamenii au dovedit ca respecta pe acela care a dovedit ca merita. Exista un sens al respectului care nu s’a pierdut si acest respect se manifesta indiferent de originea omului ci are legatura cu faptele lui asa cum si trebuie sa fie.
    Solitaritatea oamenilor in tot cuprinsul tarii un un doctor de origine palestiniana, cu o persoana pentru care faptele au forbit mult mai mult decat cuvintele imi da speranta ca poate candva… si in tara noastra oamenii care merita respectul oamenilor vor merita si rasplata institutiilor statului.

    Lucrurile rele vor continua sa se intampla pentru ca sistemul corupt a acaparat intreagul sistem politic mai ales prin finantarea partidelor si distribuirea de privilegii clientelei politice. Violenta va fi direct proportionala cu starea de confuzie. De aici poate iesi ori ceva bun ori ceva foarte foarte rau pentru ca mobilizarea oamenilor se poate face pe mai multe cai, mai mult sau mai putin oneste si principiale. Apoi intelectualii au cam tradat cauza spiritului liber si auto reflexiv. Nu mai exista moderatie astfel incat pentru cei din tabara puterii liderii PDL sunt niste eroi intangibili ai reformei iar pentru cei din tabara opozitiei nu exista nici o umbra de indoiala in privinta calitatilor liderilor acesteia. Aceasta mareste confuzia oamenii fiind lasati la mijloc.

    Aveti perfecta dreptate, nu era Basescu va avea monopolul protestelor: Protestele se articuleaza in jurul clivajului jos-Basescu / sus-Basesc dar ele tintesc un regim care nu mai este monopulul unul presedinte ci reprezinta sistemul politic actual. Viitorul va spune daca solutia va fi una democratica sau nu. Din aceasta cauza este gresit a se considera tot acest protest ca o opintire impotriva lui presedintelui Basescu ci ar trebui o implicare ceva mai mare in gasirea unor solutii post-Basescu.

  5. basescu plateste greseala de a fi pus un lider slab al conducerea pdl. este aceeasi greseala pe care face si psd si pnl. e drept, din motive diferite. toti vor plati pt asta.

  6. ” Vremurile în care Traian Băsescu era promotorul unui nou mod de a face politică, care să încline balanţa puterii de la grupurile de interese spre cetăţeni, sunt demult apuse. ”

    trebuie sa recunoasteti cu toti ca raspunsul socoetatii civile la initiativele lui basescu a fost mai mult injurii si noroi. pana la urma cum dragoste cu forta nu se poate, se mai satura omul sa tot iniste.
    adica „javra ordinara” a ajuns si el la momentul in care a zis „hai sictir” si asteapta sa i se termine mandatul. poate i-a ajuns sa fie injurat cand un isteric ca antonescu este aplaudat pentru singurul merit ca zilnic tipa „jos basescu”…

  7. „Apoi, este bine că, în diverse oraşe, oamenii par să fi reacţionat prin proteste la demisia lui Arafat, ca urmare a anunţării planurilor de privatizare a serviciilor de urgenţă.”

    WTF?!?! Daca si Tom Gallagher sustine ca urmau sa fie privatizate serviciile de urgenta, ce dracu’ sa le mai pretinzi bizonilor?!

    I-auzi ce mai spune domnul Gallagher despre „privatizarea” serviciilor de urgenta, de parca tocmai ar fi iesit din studiourile Antena 3:
    „O decizie la care Traian Băsescu a avut un cuvânt greu de spus a fost percepută ca o palmă de către cei care duc un trai la marginea subzistenţei şi care au simţit că până şi cele mai elementare servicii de asistenţă sunt puse în pericol de ultima strângere a şurubului austerităţii. Dacă oamenii ar fi primit, cu calm, o nouă lovitură la starea lor materială precară, acesta nu ar fi fost decât semnul unei societăţi amorţite, indiferente.”

  8. Ma enerveaza afirmatia fragilitatea procesului democratic din Romania. Si pe mine m-a ingrijorat jaful stradal sustinut din Anglia, mai ales ca se petrecea intr-o tara cu pretentii.

    • Chiar o fi cazul de accese nationaliste? Gallagher scrie de ani buni despre Romania, numai de parti-pris-uri nu poate fi acuzat.

  9. veniti dvs in Romania sa traiti cu 160 euro salariu minim, dobanzi la banca triple ca in vest, etc… sa vad si eu cat de impatimit democratic sunteti?!
    Emiteti doar teorii … apropo puteti sa imi spuneti daca teoria ajuta practica sau invers.
    Observ in ultimul timp multi teoreticieni (doctori), fara habar sa puna trei lucruri in practica, si culmea… de fiecare data cu venituri peste medie.
    Voi astia bogati confundati filmele cu realitatea.

  10. Vreau doar sa va aduc in atentie un articol recent
    http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/13698230.2011.640482

    How privatization threatens the private
    Chiara Cordellia-Center on Philanthropy and Civil Society, Stanford University

    Abstract

    Across countries, governments are urging civil society, in particular charitable and non-profit associations, to take up a part of the social burden, and to produce and provide critical human services and social goods, either independently or on governments’ behalf. This type of privatization, or public–private partnership, is encouraged by many on grounds of pluralism and liberty, as empowering individuals and their associations. In this paper, I aim to provide a liberty-based normative argument against privatization. A common view, supported by both conservatives and classical liberals, is that the more social responsibility is left or delegated to civil society, the more civil society will flourish. I contend, by contrast, that when political societies rely on civil society to provide critical goods and services, individuals’ freedom of association is threatened. The consequence of privatization is a multiple loss, in terms of individual freedom, value pluralism and the expressive character of civil society.

    • „The consequence of privatization is a multiple loss, in terms of individual freedom, value pluralism and the expressive character of civil society.” Abstractul e bine socialistizat… Intr-o democratie tocmai propritetate privata este expresia libertatii. Dar la Stanford il aveti pe corifeul comunist Rob Riech care argumenteaza pentru socialism pe milioanele de dolari oferite de privata Stanford. V-ati contaminat de socialismul european acum cand Europa socialista a ajuns in faliment din cauza cheltuielilor publice. Civil society sau societate socialista.

  11. Gallagher are dreptate: si eu m-am bucurat ca romanii nostri au reactionat la indepartarea lui arafat. dovedeste ca societatea noastra este „alive and kicking” bine-mersi. bravo noua. cat despre privatizarea sistemului de sanatate in romania, eu as recomanda cu toata pasiunea urmarea modelului german, pe care l-am experimentat ani de zile pe propria piele. casele private de asigurari de sanatate ofera – contra sumei de 150 euro pe luna – toate serviciile necesare de baza pentru o familie compusa din doi adulti si doi copii, inclusiv medicamente, interventii chirurgicale etc. este adevarat insa ca nemtii sunt niste administratori mult mai buni decat s-au dovedit pana acum multe natii europene, inclusiv ai nostri.
    ceea ce domul gallagher insa nu a sesizat insa, este ca marea majoritate a romanilor care protesteasza impotriva lui basescu nu au o anumita agenda politica, ci il vad pe presedinte ca pe taticul nostru, responsabil cu toate cele si singurul care poate schimba ceva, in bine sau rau. aceeasi idee ii mana de la spate si pe romanii neangajati in proteste, care vor neaparat inlaturarea lui basescu, nu fiindca ar veni la putere altul mai bun, ci pur si simplu pentru ca ei cred ca el este taticul vinovat de toate relele abatute asupra noastra. este o ramasita din vremurile de trista amintire, cand puterea era concentrata in mainile unui singur om. asta nu inseamna insa ca basescu este lacrima-chisti. extraordinara lui lipsa de reactie publica la evenimentel stradale din ultimile zile dovedeste cat de alienat este nu numai de realitatile omului de rand, ci si de instinctul politic de baza necesar oricarui presedinte intr-o democratie semi-prezidentiala. pentru basescu, castigarea viitoarelor alegeri se rezuma numai la platirea politelor si crearea de aliante politice (numirea lui diaconescu de la unpr, fost membru psd). gresala majora: nu aliantele il pot tine in scaun, ci masele pe care, in mod cu totul eronat, le-a sfidat complet de ceva timp incoace. in modestul lui discurs de astazi, basescu se asemana cu un caine maidanez incoltit care mai latra din cand in cand ca sa isi faca singur curaj.
    la fel de lamentabil si primitiv este si comportamentul opozitiei, sanctionata de altfel de huiduielile protestatarilor (cine zice ca romanii sunt prosti???). nu numai ca opozitia nu a oferit nimic protestatarilor, ci mai dovedeste si 1. o lipsa crasa de responsabilitate incercand sa forteze alegeri anticipate care tehnic, nu se pot desfasura mai devreme de 3-4 luni !!! iar 2. paraseste parlamentul (in semn de protest ?!?) tocmai in momentul cand ar fi trebuit sa actioneze, sa forteze schimbari, legi, actiuni etc. o tabara de eunuci lacomi de pricopsire.
    tragedia noastra este ca nu avem de ales. generatia actuala de politicieni este lamentabil compromisa de trecutul nostru istoric. tagma jefuitorilor. iar tragedia si mai mare este ca nu exista nici o institutie in romania care sa aduca la putere un guvern de tehnocrati tineri, ambitiosi, scoliti si curati. noi ii avem, (spre deosebire de multe alte natiuni din lume – vezi america, canada, anglia). consolarea noastra este insa, ca in perspectiva globala, problemele noastre sunt cele ale intregii lumi democratice la ora actuala. ar mai trebui insa sa invatam de la vechile democratii – mai ales cele anglo-saxone – sa ne pictam mizeria in culori vii si atragatoare.

  12. ca multi altii cred ca va aplecati spre nimicuri. cei care au facut ravagii si au pus foc in stanga si in dreapta prin Paris si Londra acum cativa ani erau cu miile si zecile de mii, si n-a mai pus nimeni stampila de incompetenta pe reprezentantii sistemul respectiv. ca unul care am studiat ceva diferentele vest – est, pot sa va spun clar ca nu e mare diferenta ca nivel de coruptie si incompetenta, doar ca vestul se bazeaza pe o patura mijlocie foarte numeroasa care o duce destul de bine si care face ca societatea sa fie mai putin sensibila la anomalii.. altfel vestul are cazuri de coruptie musamalizate care l-ar face pe nastase sa para mic copil.. singura chestie care ma uimeste in continuare e tampenia vesela a vestului si continuitatea prosperitatii sale, ceea ce m-a facut sa inteleg ca bunastarea e mai putin data de competenta ci mai ales de protejarea unor avantaje fata de restul. puteti sa nu fiti de acord, desigur.

    iar la final, nu stiu ce are basescu cu era frustrarilor.. cred ca n-ati cunoscut era iliescu pana’n ’96, a carei handicapare ne-a impins pe sute de mii sa ne cautam norocul in alta parte.. era iliescu, era bombonescu (2000-2004), astea da.. iar era dezamagirilor o puteti suspecta pe buna dreptate pe cea a ‘m-au invins structurili’. cum s’ar fi rescris istoria daca in locul milicului de paie ar fi fost desemnat manolescu candidat al conventiei ptr presedentie e un subiect ptr o alta speculatie, lipsita poate de valoare ptr ca nu prea mai are sens. too late, cum ar spune unu’..

  13. Mie mi-a sarit in ochi chestia cu ‘Concedierea unui secretar de stat cu un palmares încununat de realizări admirabile…’. Nu stiu de ce-mi pare asta o sopirlita ce poate fi citata in viitor din Tom G. in conditiile in care Raed Arafat si-a dat demisia.

    p.s. Am vazut si asta ‘CONCEDIÁ, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier. ‘ dar perceptia unanima a concedierii e DAT AFARA.

  14. Ne inunda TG cu comentariile sale.
    Oare de ce???

    Exista o legatura intre ofensiva mediatica TG si sprijinul primit de Rompetrol de la RBS?

    Hai sa vedem un pic mai departe de farfuria noastra.
    Este o batalie pentru suprematie in Europa si cei mari vor sa ia partea leului de la fraierii din Grecia, Romania si altii ca ei…In aceasta ofensiva numai cetatenii pot raspunde si de aceea ma intreb ce facem? Dam cu barda?

    Zi de zi boscorodesc Germania pentru interesul cu care a impins si apoi trenat in rezolvarea crizei din Grecia. Cred ca romanii ar trebui sa caste mai bine mintea, ochii si urechile si sa isi continue mersul spre mai bine.

    Este bine acum in RO?
    Nu, nu este, dar nici rasturnarile de guvern sau de presedinte sau plansetele sau iesirile in strada nu rezolva chestiunile. Mai degraba analiza serioasa, fara sa ne concentram pe vinovati, ci pe probleme.

    Nu am citit in articolul lui TG daca propune solutii, imi pare ca vede numai vinovati pe care nu este prea greu sa ii identifici dintre cei mai activi de la putere…

    Au schimbat riotii din UK ceva in bine acolo? Dar cei din USA? Nu!!! Atunci intr-o tara cu o democratie mai veche, cum este UK, cu mai multe traditii, as spune anchilozata in vechime, nu a reusit sa schimbe regulile jocului prin demonstratiile nu prea pasnice, si atunci se spera altceva in RO?

    Ro este fragila, cu o democratie tanara, dar sper ca nu si stupida…

  15. legat de discutia de mai sus cred ca este valabila o singura afirmatie:
    Haideti sa transformam NONSENS in BUN SIMT (non sens to Common sens ”’nu stiu daca este foarte corect”).
    In aceasta ordine de idei cred ca Basescu si echipa lui (PDL) au niste obiective clare atat bune cat si mai putin bune dar alternativa lor USL si strada nu le au.
    Cred ca atunci cand a doua echipa vor putea defini obiectivele lor vor avea mai multa sansa de izbanda.
    Legat de austeritate, ea este una in care o sa ne zbatem la infinit, cred ca nu suntem din categoria de oameni de pe planeta care niciodata nu o sa ne mearga bine, partial datorita decalajului intre noi si ceilalti (Vest + America) si pe de alta parte datorita caracterului, nu suntem niciodata multumiti cu ce avem.

  16. de acord cu crap. coruptii nostri sunt rudimentari pe langa cei din vest. asta nu inseamna ca e mai putin lamentabli sa ai o clasa politica corupta, dar dovedeste cat de greu este sa fie necorupta in conditiile socio-morale contemporane. repet insa, romanii au multi tineri extrem de inteligenti, scoliti si curati care ar putea impinge tara spre creerea unei clase de mijloc puternice si stabile. (pe care, apropo, america a decimat-o in ultimii ani).

  17. Hellooo! Traducatorii:”insider din establishment”?! Incercati” parte din sistem”…Mi-a luat o buna bucatica de vreme pina am inteles ce vreti sa spuneti…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tom Gallagher
Tom Gallagher
Profesorul Thomas Gerard Gallagher este profesor emerit la Universitatea din Bradford. Manifesta un interes statornic pentru Romania, pentru regiunea balcanica si pentru Europa de Sud-Est, fapt dovedit de cartile publicate pana acum: Romania dupa Ceausescu: politica intolerantei, Democratie si nationalism in Romania, 1989-1998, Europa proscrisa: Balcanii de la otomani la Milosevici, De la tiranie la tragedie: Balcanii dupa Razboiul Rece, Balcanii in noul mileniu: in umbra pacii si a razboiului. Urmatoarea sa carte se numeste: 'Europe's Moder Machiavellis: Arrogance and Deception in Twenty Political Leaders'

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro