vineri, martie 5, 2021

Săptămâna lucrurilor făcute doar pe jumătate

.    

Ales pe data de 6 decembrie 2020, noul Parlament al României a rezolvat în ultimele zile ale anului trecut câteva probleme legate de propria lui funcționare, după care, după bunul și binecuvântatul obicei al locului, a plecat într-o= nu-i așa?- binemeritată și temeinică vacanță. Până la începutul lunii februarie, noii aleși ai neamului zic că au lucrat fie în comisii, fie în teritoriu.

De abia după ce au trecut vreo 31 de zile din anul 2021 au revenit parlamentarii în Capitală cu o poftă de muncă absolut inegalabilă, însă- ce să vezi?- cum mulți dintre ei sunt novici în munca de legiferare, se află la începutul primului mandat respectiva poftă a trebuit să fie încă vreo 15 zile amânată. Nu de alta, dar a fost nevoie de niscaiva vreme ca aleșii să se familiarizeze cu noile spații de locuit plătite din taxele și impozitele alegătorilor sau să își potolească mirarea după descoperirea faptuui că la Cantina Parlamentului mânânci pe săturate și plătești cam tot atât cât  oamenii de rând dau pe doi covrigi și pe o biată sticlă de apă plată.

Așa că numai în cursul săptămânii ce se încheie, parlamentarii s-au apucat parcă ceva mai serios de treabă. Trec peste spectacolul jalnic pe care ni l-au aceștia oferit cu ocazia citirii, analizării și votării moțiunii simple depuse de PSD  la și pe adresa Ministrului Sănătății, dl. Vlad Voiculescu, trec și peste spălarea în Parlament a rufelor murdare ale nou intratului partid AUR care a descoperit cum a deviat de la linia lui doamna Diana Iovanovici Șoșoacă. Mă opresc acum și aici doar asupra faptelor cu adevărat notabile.

Primul dintre ele înseamnă decizia votării OUG ce consfințește desființarea așa-numitului Institut al Revoluției Române. Condus până la dizolvarea întâmplată zilele trecute de domnii Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu. Cu toții acoperiți de grave suspiciuni în privința greu explicabilului număr de morți și de răniți înregistrați după fuga dictatorului, dar și după mult comentata execuție a acestuia. Cu toții având la activ dosare grele la Procuratură, cu toții personal interesați să nu se afle niciodată adevărul. Pe care au avut de multă vreme grijă să-l ascundă, să-l privatizeze.

Da, avea dreptate etern comico-solemnul-grotescul domn senator PSD Lucian Romașcanu atunci când susținea câ sunt încă multe lucruri neștiute despre respectiva Revoluție. Numai că, din păcate, de când funcționează pe bani grei proveniți de la bugetul Statului sus-menționatul IRRD s-a preoocupat doar ca neînțelesurile evenimentelor din decembrie 1989, evenimente în desfășurarea cărora se află și originea FSN-ului, PSD-ul de astăzi, să se transforme, vorba poetului, în neînțelesuri și mai mari. 

Nu pun nici un moment la îndoială utilitatea ca și caracterul moral-reparatoriu al OUG ce pune capăt existenței acestei sinecuri mizere și bugetofage. Însă nu pot să nu mă întreb de ce nu s-a profitat de ocazie spre a fi desființat și Institutul Levantului, condus de dl. Emil Constantinescu. Căruia i s-a făcut cadou institutul în cauză de fostul președinte al Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, probabil în semn de mulțumire pentru nenumăratele ode și omagii ce i-au fost aduse de fostul președinte al României. Așa, dacă rămânem doar la desființarea IRRD și Parlamentul nu decide și desființarea la fel de inutilului și la fel de imoralului Institut al Levantului totul nu înseamnă decât un foarte bun exemplu de lucru făcut pe jumătate sau, încă și mai grav,  o sinistră, descalificantă reglare de conturi. Iar dacă tot auzim de la premierul României, dl. Florin Vasile Cîțu, că guvernul pe care îl conduce este cum nu se poate mai hotărât să stopeze orice cheltuială inutilă, aștept ca același Parlament al României, în speță majoritatea PNL- USR-PLUS- UDMR, să decidă, cu ocazia dezbaterii Legii bugetului de Stat pe anul 2021 și anularea finanțării fantasmagoricei Academii a Oamenilor de Știință. Care imită obraznic, de fapt maimuțărește adevărata Academie Română. Nelipsită nici ea de păcate și de defecte.

Cel de-al doilea fapt cu adevărat notabil ce marchează săptămâna ce se încheie ar fi reprezentat de votarea tăierii pensiilor speciale ale parlamentarilor. Cu care se împăunează și PNL, și USR-PLUS, și PSD-ul. Nu insist acum asupra detaliului că desființarea pensiilor aflate deja în plată ar putea fi contestată la CCR (totul ține de o chestiune lingvistică și de interpretare, așa că dl. Dorneanu&co își vor etala acum nu doar cunoștințele juridici ci și cele de semantică, lucru pentru care ar putea solicita un plus de spor neuropsihic) și că în cazul admiterii contestației se va dovedi că parlamentarii s-au dedat în fapt doar la un simplu exercițiu de imagine. Iar noi, oamenii de rând, ne-am bucurat degeaba. Nu glosez în spațiul acestui comentariu nici pe seama faptului că tocmai pe o astfel de decizie dau semne că mizează o parte consistentă dintre dintre votanții legii. Observ doar că de data aceasta avem de-a face nu numai cu un lucru făcut doar pe jumătate, ceea ce ar fi fost aproape bine, ci de ceva ce nu vizează nici măcar 2% din banii pe care Statul român îi cheltuiește complet aiurea pentru îndestularea a nenumărați „speciali”. 99% dintre pensiile speciale rămân neatinse și sunt gata să pariez că vor rămâne astfel. Mai observ și că abținerea de la vot a parlamentarilor UDMR marchează o primă și importantă fisură în unitatea acțiunii legislative a parlamentarilor coaliției.
O coaliție și un guvern ce se dovedesc a fi eficiente eminamente în campania de demonizare a bugetarilor. A bugetarilor obișnuiți, nu a celor de lux, a clienților lor politici. Cei care au cu adevărat noian de sporuri și de care pariez că nu vor îndrăzni să se atingă nici premierul Florin Vasile Cîțu, nici domnii Ludovic Orban, Dan Barna, Dacian Cioloș și Kelemen Hunor, și nici atât de gureșele doamne Raluca Turcan și Violeta Alexandru.    

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. ..da, scena vă aparține..

    Spectacolul dat de parlamentarii autohtoni, unii dintre ei descinzând (fără inerente hibridizări..) direct din fibra neamului, merita o recenzie pe cât de lucidă, pe-atât de acidă.

    Și spectacolul e ofertant. E un fel de „Bâlciul deșertăciunilor” pigmentat cu umor pe alocuri burlesc, desprins parcă din „Amarcord”-ul lui Fellini.

    Nenea Iancu nu s-ar fi plictisit și nici noi (din păcate..)

  2. Dupa anul 1990 in Romania au aparut mai multe tipuri de caste cu privilegii pe masura. Prima casta aflata in varful piramidei, CCR, ASF, ANRE, CSM, etc. deputatii si senatorii, ministrii care si au creat un sistem de salarizare si sporuri proprii. A doua casta, cea a presed. vicepresed, cons judetene, la fel prefectii, primarii marilor municipii. A treia casta cu sporuri si mici invarteli ale primarilor de orase mici si mijlocii, comunelor. A patra casta a marilor regii si societati de stat, univ si entitati de cercetare de stat, multe falimentare dar cu salarii bune. Ultima casta a palmasilor din mediul privat care trag la greu. Avem cu adevarat economie de piata, o doreste cu adevarat careva dintre cei din tot spectrul politic ?!!! Sa fim seriosi, peste 100 de ani, la celalalt centenar al Marii Uniri?!!!

  3. cum se masoara performanta in statul cleptocrat roman ? cite amenzi a dat militianul rutierist stind ascuns si inregistrind viteza sau pindind cind ai intrat pe contrasens ? contorizind decesele pe ulitele patriei ? n am auzit ca astia sa stea in intersectii si sa previna. sa previna, nu sa numere mortii ! n ai nevoie de ciocli cu lefuri de profesori (daca nu si mai mari) pentru asta. Romania aluneca iarasi in dictatura jigodiilor, devine un stat politienesc cu scara valorilor inversata – mintea putina si obedienta fata de „stapin” sint din nou la mare cautare.

  4. Sa nu ne grabim cu prima jumatate. S-ar putea sa fie goala. Sa astreptam, ce fac Mme Renate Weber, o demna urmasa a domnului Victor Ciorbea, si domnul Dorneanu.
    Cum a ajuns instituiția Avocatului Poporului sa fie preluata de un ratat incapabil precum Ciorbea si de o persoana lipsită de sira spinării precum Renate Weber nici ca e de înțeles. Poate doar daca te uiti in biografia doamnei Weber. Președinte a Fundației Soros, consiliera lui Base, europarlamentar PNL apoi a trecut la ALDE. La următoarele alegeri va trece la PSD. Nici ca se putea un om mai potrivit, de la secretara a lui Soros la cea a lui Băsescu si a lui Tăriceanu.

  5. Pana nu se introduce textarea obligatorie a testului IQ si de competenta pt toti demnitarii si functionarii publici,cat si pt toti candidatii,alesi prin vot,pt toate institutiile legislative,indiferent de nivel,inclusiv in sfera justitiei,nu se va indrepta nimic in societatea romaneasca.Plecand de la continutul a celor 5 legi ale prostiei,elaborate de CARLO CIPOLA,cei mai periculosi pt.conducerea unei societati,sunt prostii si infractorii.
    CARLO CIPOLA,demonstreaza si sustine ca softul genetic este determinant in caracterul oamenilor,deci cine se naste prost,prost va muri,indiferent de nivelul stutiilor.La fel infractorii reprezinta indivizii din care se emana politicienii si alti reprezentati ai societatii.El sustne ca infractorii is fac bine numai lor si rau la altii,pe cand prostii is fac rau si lor si la altii.Din combinatia acestoe 2 categorii,ajunse in legislativ sau in inalte functii de decizie,a rezultat dezastrul de astazi,economic,politic si justitiar din societatea romaneasca.

    • Carlo Cipola scrie frumos, emite niste fraze care suna bine, dar ce spune el nu are nici o aplicabilitate.
      Nu exista nici un test care sa stabilească caracterul oamenilor. Poate doar un detector de minciuni. Sunt destui politicieni care ar lua un scor IQ bun si care a doua zi ar dovedi ca sunt niște ticăloși fără pereche.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Societățile și conectorii

Este evident că populația multor țări a devenit din ce în ce mai fragmentată, inclusiv din punct de vedere politic, social și...

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.