vineri, aprilie 19, 2024

Săptămâna lucrurilor făcute doar pe jumătate

.    

Ales pe data de 6 decembrie 2020, noul Parlament al României a rezolvat în ultimele zile ale anului trecut câteva probleme legate de propria lui funcționare, după care, după bunul și binecuvântatul obicei al locului, a plecat într-o= nu-i așa?- binemeritată și temeinică vacanță. Până la începutul lunii februarie, noii aleși ai neamului zic că au lucrat fie în comisii, fie în teritoriu.

De abia după ce au trecut vreo 31 de zile din anul 2021 au revenit parlamentarii în Capitală cu o poftă de muncă absolut inegalabilă, însă- ce să vezi?- cum mulți dintre ei sunt novici în munca de legiferare, se află la începutul primului mandat respectiva poftă a trebuit să fie încă vreo 15 zile amânată. Nu de alta, dar a fost nevoie de niscaiva vreme ca aleșii să se familiarizeze cu noile spații de locuit plătite din taxele și impozitele alegătorilor sau să își potolească mirarea după descoperirea faptuui că la Cantina Parlamentului mânânci pe săturate și plătești cam tot atât cât  oamenii de rând dau pe doi covrigi și pe o biată sticlă de apă plată.

Așa că numai în cursul săptămânii ce se încheie, parlamentarii s-au apucat parcă ceva mai serios de treabă. Trec peste spectacolul jalnic pe care ni l-au aceștia oferit cu ocazia citirii, analizării și votării moțiunii simple depuse de PSD  la și pe adresa Ministrului Sănătății, dl. Vlad Voiculescu, trec și peste spălarea în Parlament a rufelor murdare ale nou intratului partid AUR care a descoperit cum a deviat de la linia lui doamna Diana Iovanovici Șoșoacă. Mă opresc acum și aici doar asupra faptelor cu adevărat notabile.

Primul dintre ele înseamnă decizia votării OUG ce consfințește desființarea așa-numitului Institut al Revoluției Române. Condus până la dizolvarea întâmplată zilele trecute de domnii Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu. Cu toții acoperiți de grave suspiciuni în privința greu explicabilului număr de morți și de răniți înregistrați după fuga dictatorului, dar și după mult comentata execuție a acestuia. Cu toții având la activ dosare grele la Procuratură, cu toții personal interesați să nu se afle niciodată adevărul. Pe care au avut de multă vreme grijă să-l ascundă, să-l privatizeze.

Da, avea dreptate etern comico-solemnul-grotescul domn senator PSD Lucian Romașcanu atunci când susținea câ sunt încă multe lucruri neștiute despre respectiva Revoluție. Numai că, din păcate, de când funcționează pe bani grei proveniți de la bugetul Statului sus-menționatul IRRD s-a preoocupat doar ca neînțelesurile evenimentelor din decembrie 1989, evenimente în desfășurarea cărora se află și originea FSN-ului, PSD-ul de astăzi, să se transforme, vorba poetului, în neînțelesuri și mai mari. 

Nu pun nici un moment la îndoială utilitatea ca și caracterul moral-reparatoriu al OUG ce pune capăt existenței acestei sinecuri mizere și bugetofage. Însă nu pot să nu mă întreb de ce nu s-a profitat de ocazie spre a fi desființat și Institutul Levantului, condus de dl. Emil Constantinescu. Căruia i s-a făcut cadou institutul în cauză de fostul președinte al Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, probabil în semn de mulțumire pentru nenumăratele ode și omagii ce i-au fost aduse de fostul președinte al României. Așa, dacă rămânem doar la desființarea IRRD și Parlamentul nu decide și desființarea la fel de inutilului și la fel de imoralului Institut al Levantului totul nu înseamnă decât un foarte bun exemplu de lucru făcut pe jumătate sau, încă și mai grav,  o sinistră, descalificantă reglare de conturi. Iar dacă tot auzim de la premierul României, dl. Florin Vasile Cîțu, că guvernul pe care îl conduce este cum nu se poate mai hotărât să stopeze orice cheltuială inutilă, aștept ca același Parlament al României, în speță majoritatea PNL- USR-PLUS- UDMR, să decidă, cu ocazia dezbaterii Legii bugetului de Stat pe anul 2021 și anularea finanțării fantasmagoricei Academii a Oamenilor de Știință. Care imită obraznic, de fapt maimuțărește adevărata Academie Română. Nelipsită nici ea de păcate și de defecte.

Cel de-al doilea fapt cu adevărat notabil ce marchează săptămâna ce se încheie ar fi reprezentat de votarea tăierii pensiilor speciale ale parlamentarilor. Cu care se împăunează și PNL, și USR-PLUS, și PSD-ul. Nu insist acum asupra detaliului că desființarea pensiilor aflate deja în plată ar putea fi contestată la CCR (totul ține de o chestiune lingvistică și de interpretare, așa că dl. Dorneanu&co își vor etala acum nu doar cunoștințele juridici ci și cele de semantică, lucru pentru care ar putea solicita un plus de spor neuropsihic) și că în cazul admiterii contestației se va dovedi că parlamentarii s-au dedat în fapt doar la un simplu exercițiu de imagine. Iar noi, oamenii de rând, ne-am bucurat degeaba. Nu glosez în spațiul acestui comentariu nici pe seama faptului că tocmai pe o astfel de decizie dau semne că mizează o parte consistentă dintre dintre votanții legii. Observ doar că de data aceasta avem de-a face nu numai cu un lucru făcut doar pe jumătate, ceea ce ar fi fost aproape bine, ci de ceva ce nu vizează nici măcar 2% din banii pe care Statul român îi cheltuiește complet aiurea pentru îndestularea a nenumărați „speciali”. 99% dintre pensiile speciale rămân neatinse și sunt gata să pariez că vor rămâne astfel. Mai observ și că abținerea de la vot a parlamentarilor UDMR marchează o primă și importantă fisură în unitatea acțiunii legislative a parlamentarilor coaliției.
O coaliție și un guvern ce se dovedesc a fi eficiente eminamente în campania de demonizare a bugetarilor. A bugetarilor obișnuiți, nu a celor de lux, a clienților lor politici. Cei care au cu adevărat noian de sporuri și de care pariez că nu vor îndrăzni să se atingă nici premierul Florin Vasile Cîțu, nici domnii Ludovic Orban, Dan Barna, Dacian Cioloș și Kelemen Hunor, și nici atât de gureșele doamne Raluca Turcan și Violeta Alexandru.    

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. ..da, scena vă aparține..

    Spectacolul dat de parlamentarii autohtoni, unii dintre ei descinzând (fără inerente hibridizări..) direct din fibra neamului, merita o recenzie pe cât de lucidă, pe-atât de acidă.

    Și spectacolul e ofertant. E un fel de „Bâlciul deșertăciunilor” pigmentat cu umor pe alocuri burlesc, desprins parcă din „Amarcord”-ul lui Fellini.

    Nenea Iancu nu s-ar fi plictisit și nici noi (din păcate..)

  2. Dupa anul 1990 in Romania au aparut mai multe tipuri de caste cu privilegii pe masura. Prima casta aflata in varful piramidei, CCR, ASF, ANRE, CSM, etc. deputatii si senatorii, ministrii care si au creat un sistem de salarizare si sporuri proprii. A doua casta, cea a presed. vicepresed, cons judetene, la fel prefectii, primarii marilor municipii. A treia casta cu sporuri si mici invarteli ale primarilor de orase mici si mijlocii, comunelor. A patra casta a marilor regii si societati de stat, univ si entitati de cercetare de stat, multe falimentare dar cu salarii bune. Ultima casta a palmasilor din mediul privat care trag la greu. Avem cu adevarat economie de piata, o doreste cu adevarat careva dintre cei din tot spectrul politic ?!!! Sa fim seriosi, peste 100 de ani, la celalalt centenar al Marii Uniri?!!!

  3. cum se masoara performanta in statul cleptocrat roman ? cite amenzi a dat militianul rutierist stind ascuns si inregistrind viteza sau pindind cind ai intrat pe contrasens ? contorizind decesele pe ulitele patriei ? n am auzit ca astia sa stea in intersectii si sa previna. sa previna, nu sa numere mortii ! n ai nevoie de ciocli cu lefuri de profesori (daca nu si mai mari) pentru asta. Romania aluneca iarasi in dictatura jigodiilor, devine un stat politienesc cu scara valorilor inversata – mintea putina si obedienta fata de „stapin” sint din nou la mare cautare.

  4. Sa nu ne grabim cu prima jumatate. S-ar putea sa fie goala. Sa astreptam, ce fac Mme Renate Weber, o demna urmasa a domnului Victor Ciorbea, si domnul Dorneanu.
    Cum a ajuns instituiția Avocatului Poporului sa fie preluata de un ratat incapabil precum Ciorbea si de o persoana lipsită de sira spinării precum Renate Weber nici ca e de înțeles. Poate doar daca te uiti in biografia doamnei Weber. Președinte a Fundației Soros, consiliera lui Base, europarlamentar PNL apoi a trecut la ALDE. La următoarele alegeri va trece la PSD. Nici ca se putea un om mai potrivit, de la secretara a lui Soros la cea a lui Băsescu si a lui Tăriceanu.

  5. Pana nu se introduce textarea obligatorie a testului IQ si de competenta pt toti demnitarii si functionarii publici,cat si pt toti candidatii,alesi prin vot,pt toate institutiile legislative,indiferent de nivel,inclusiv in sfera justitiei,nu se va indrepta nimic in societatea romaneasca.Plecand de la continutul a celor 5 legi ale prostiei,elaborate de CARLO CIPOLA,cei mai periculosi pt.conducerea unei societati,sunt prostii si infractorii.
    CARLO CIPOLA,demonstreaza si sustine ca softul genetic este determinant in caracterul oamenilor,deci cine se naste prost,prost va muri,indiferent de nivelul stutiilor.La fel infractorii reprezinta indivizii din care se emana politicienii si alti reprezentati ai societatii.El sustne ca infractorii is fac bine numai lor si rau la altii,pe cand prostii is fac rau si lor si la altii.Din combinatia acestoe 2 categorii,ajunse in legislativ sau in inalte functii de decizie,a rezultat dezastrul de astazi,economic,politic si justitiar din societatea romaneasca.

    • Carlo Cipola scrie frumos, emite niste fraze care suna bine, dar ce spune el nu are nici o aplicabilitate.
      Nu exista nici un test care sa stabilească caracterul oamenilor. Poate doar un detector de minciuni. Sunt destui politicieni care ar lua un scor IQ bun si care a doua zi ar dovedi ca sunt niște ticăloși fără pereche.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro